Você está na página 1de 14

www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

ARHITECTURI DE REŢEA
0. Generalităţi. Terminologie
1. Topologii de bază
2. Magistrală (bus)
3. Stea (star)
4. Inel (Ring)
5. Topologii hibride
6. Magistrală – Stea
7. “Daisy chained”
8. Structura ierarhică
9. Tipuri de reţele
4.1. ETHERNET (IEEE 802.3)
4.2. TOKEN RING (IEEE 802.5)

1. Generalităţi. Terminologie
LAN – Local Area Network – două sau o mie de calculatoare,
amplasate în apropiere, care partajează resurse, informaţii
TOPOPLOGIE – amplasarea fizică a reţelei – modul de aranjare fizică a
infrastructurii reţelei: calculatoare, dispozitive de conectare
(punţi, hub-uri, switch-uri), etc.
METODA DE ACCES – modul în care dispozitive plasează datele pe
cablu. Principalele metode de acces: cele utilizate de reţelele
Etherenet (CSMA/CD) şi cele utilizate de reţelele Token Ring, FDDI
(Token Passing)
LĂRGIME DE BANDĂ – măsura capacităţii de transmisie a mediului de
reţea, măsurată în Mbps
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

2. Topologii de bază pentru reţele locale


www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Exemple:
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

10 BASE 2

10 BASE - T

TOKEN RING
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Arhitectura ETHERNET
În 1973, la Centrul de Cercetări de la Palo Alto al corporaţiei Xerox (PARC), Bob
Metcalfe a proiectat şi testat prima reţea Ethernet. El a dezvoltat metode fizice de
cablare ce conectau dispozitive pe Ethernet, ca şi standardele care guvernau
comunicaţia pe cablu. De atunci, Ethernet a devenit cea mai răspândită tehnologie
de reţea.
Iniţial, comunicaţia se desfăşura la viteza de cca. 3 Mbps, pe un singur cablu,
partajat de toate dispozitivele din reţea  acesta permitea extinderea reţelei fără a
necesita modificări asupra dispozitivelor existente în reţea.

În 1979 Digital Equipment Corporation (DEC) şi Intel s-au asociat cu Xerox pentru
standardizarea sistemului. Prima specificaţie a celor trei companii, denumită "Ethernet
Blue Book" a fost lansată în 1980, cunoscută şi sub denumirea "DIX standard". Era un
sistem pe 10 Mbit/s ce utiliza cablu coaxial gros ca backbone în interiorul unei clădiri,
cu cabluri coaxiale subţiri legate la intervale de 2.5 m pentru a conecta staţiile de lucru.
Cablul coaxial gros – de regulă de culoare galbenă – a devenit cunoscut ca "Thick
Ethernet" sau 10Base5. Explicaţia acestei denumiri:
"10" este viteza de transfer (10 Mbit/s) Bandă de bază - caracteristică a
tehnologiei de reţea, în care numai o
"Base" se referă la faptul că transmisia se face în banda
singură purtătoare de frecvenţă
de bază
utilizează întreaga bandă disponibilă
"5" este prescurtarea de la lungimea maximă a cablului – pentru fiecare transmisie.
500 m.
Institute of Electrical and Electronic Engineers (IEEE) a lansat în 1983 standardul
oficial Ethernet denumit IEEE 802.3 după numele grupului de lucru care a răspuns de
dezvoltarea sa. În 1985 a lansat versiunea 2 (IEEE 802.3a) cunoscută sub denumirea
"Thin Ethernet" sau 10Base2, în acest caz lungimea maximă a cablului este 185 m,
chiar daca "2" sugerează că ar trebui să fie 200 m.
www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Standardele Ethernet (IEEE 802.3) sunt standarde deschise (open) şi independente de


producătorul de echipamente.
În anii care au urmat, Ethernet s-a dovedit că suportă dezvoltarea tehnologiei, în special
datorită extraordinarei flexibilităţi şi simplităţii în implementare şi învăţare. Succesul
Ethernet-ului se explică prin echilibrul între viteză, cost şi uşurinţa instalării. În mod
special, capacitatea versiunii 10BaseT să suporte funcţionarea la 10 Mbit/s peste
cablu torsadat neecranat de telefon (UTP) a reprezentat alegerea ideală pentru medii
Small Office/Home Office (SOHO) - Ethernet este o tehnologie LAN, cu reţele lucrând
de regulă în aceeaşi clădire, conectând dispozitive aflate în apropiere (maximum câteva
sute de m. cablu între ele).
Standardul care guvernează funcţionarea reţelelor Ethernet este IEEE 802.3 după cum urmează:

Denumirea Standard Mediu de Conectori Topologie Viteza de


transmisie transfer
10 BASE 5 IEEE 802.3 Cablu coaxial gros Mufa ’vampir’ Magistrală 10 Mbps
(cupru) 500 m
10 BASE 2 IEEE 802.3 Cablu coaxial subţire BNC Magistrală 10 Mbps
(cupru) Daisy chain 180 m
10 BASE – T IEEE 802.3 Cablu torsadat cupru J 45 (8 pini) Stea 10 Mbps
neecranat (UTP) /
ecranat (STP) 1024 staţii 100 m
10 BASE – F IEEE 802.3 Cablu - fibră optică ST Stea 10 Mbps
10 BASE FL Idem cu 2 fire 2000 m
Fast Ethernet IEEE Cablu torsadat 100 Mbps
100 BASE T 802.3u neecranat (UTP) /
- 100 BASE T4 ecranat (STP) CAT 5 4 perechi fire
- 100 BASE TX 2 perechi fire HQ
- 100 BASE FX 2 fibre optice
Gigabit Ethernet IEEE 802.3z Fibră optică: 1 000 Mbps =
1000 BASE T – sau 1 Gbps
(1998) IEEE Cablu cupru
802.3ab
10 Gigabit IEEE Fibră optică: 10 000 Mbps =
Ethernet 802.3ae - single mode: 40 km 10 Gbps
(2002- 2006) - multimode: 300 m

Istoric al Ethernet-ului:
http://www.ethernetalliance.org/technology/white_papers/A_Bit_of_History.pdf
Sistemul Ethernet constă din trei elemente de bază:
0. Mediul fizic prin care se transmit datele
1. Un set de reguli de control al accesului la mediu, încorporate în fiecare
interfaţă Ethernet, care permite mai multor calculatoare să arbitreze corect accesul
la canalul Ethernet partajat
2. Cadrul Ethernet, ce constă dintr-un set standardizat de biţi, utilizat pentru a
transporta datele prin sistem

Funcţionarea Ethernet-ului
0. Fiecare calculator echipat Ethernet poartă denumirea de staţie. O staţie
lucrează independent (nu există dispozitiv central de control)
1. Semnalele sunt transmise serial – 1 bit în initatea de timp
2. Accesul la mediu – toate staţiile concurează egal pentru a transmite pe
mediu pe baza protocolului CSMA/CD
Protocolul CSMA/CD
3. Carrier Sense (Detectarea purtătoarei) – fiecare staţie ascultă mediul,
pentru a vedea dacă este liber (quiet) – nu există nici un semnal
(purtătoare) pe canalul de transmisie. După fiecare transmisie de cadru,
statia care a transmis aşteaptă un interval de timp (inter-gap time), ceea
ceasigură faptul că accesul la canalul reţelei este corect (fair) – nici o staţie
nu le blochează pe celelalte.
4. Multiple Access (Acces multiplu) - fiecare staţie are şansă egală de a
transmite – nimeni nu are prioritate. Deoarece semnalele necesită un
timpfinit pentru a călători dintr-un capăt în celălalt al sistemului Ethernet,
primii biţi nu ajung simultan la toate staţiile. Ne-simţind purtătoarea, două
statii îndepărtate pot începe transmisia simultan (pentru fiecare dintre ele
reţeaua este ‘liberă’)  se produce coliziunea
5. Colision Detection (detectarea coliziunii) – existenţa metodelor de
detectare a coliziunilor  staţiile implicate sunt atenţionate de producerea
coliziunii şi-şi reprogramează instantaneu transmisia, utilizând un
mecanism de backup, special proiectat în acest scop. Ca parte a acestui
mecanism, fiecare staţie implicată alege un interval de timp aleator de
aşteptatre până când începe retransmisia cadrului – aceasta previne ca
staţiile să facă încercări de retransmisie în acelaşi timp.
CONCLUZIE: coliziunile sunt evenimenteabsolut normale şi aşteptate (nu semnifică,
căderea reţelei) pe Ethernet, indicând faptul că protocolul CSMA/CD funcţionează
aşa cum a fost proiectat.
Pe măsură ce se adaugă noi staţii reţelei Ethernet şi creşte volumul de trafic, vor
apărea mai multe coliziuni, ca parte a funcţionării normele a Ethernet-ului.
Proiectarea sistemului este făcută astfel încât majoritatea coliziunilor să fie rezolvate
în intervele de timp de ordinul microsecundelor.
Dacă numărul de coliziuni creşte foarte mult (busy network) – apar probleme de
congestie a reţelei sau când reţeaua este întreruptă, staţiile încep să-şi mărească
intervalul de aşteptare (back-off) până la iniţierea retransmisiei, proces cunoscut sub
denumirea de ‘truncated binary exponential backoff’ – metodă automată, care permite
adaptarea traficului la condiţiile de funcţionare ale reţelei. După 16 încercări
nereuşite, consecutive, de retransmisie a unui anumit cadru (frame), interfaţa
Ethernet va arunca cadrul.
O metodă uzuală de reducere a eventualelor congestii în reţeaua Ethernet constă
în separarea unui singur segment în mai multe segmente, creind astfel mai multe
domenii de coliziune (filtrează cadrele în funcţie de adresa MAC de destinaţie)Astfel
Domeniu de coliziune – o singură reţea CSMA/CD în care va apărea o coliziune, dacă
două staţii legate la sistem transmit simultan.
Un sistem Ethernet poate fi compus din:
- un singur segment
- mai multe segmente legate prin repetoare = o reţea care funcţionează ca un singur
domeniu de coliziune

reţelele Ethernet implementează punţi (bridge), care conectează două segmente de


reţea  creşterea diametrului reţelei şi reglarea traficului. Punţile pot transmite şi
recepţiona ca şi orice alt nod al reţelei, dar ele nu funcţionează ca un nod normal,
deoarece nu generează propriul trafic.
Varianta modernă a punţii este switch-ul – punte multiport, care funcţionează similar
punţii, dar poate oferi câte un segment dedicat pentru fiecare nod al reţelei.

Punţile / switch-urile pot reduce congestiile permiţând mai multe ’conversaţii’ simultane
pe diferite segmente, dar şi ele sunt supuse limitărilor în segmentarea traficului. O
caracteristică importantă a punţilor / switch-urilor este aceea că permit transferul
broadcast-urilor tuturor segmentelor conectate la reţea. Acest comportament este
necesar deoarece broadcast-urile Ethernet sunt destinate tuturor nodurilor din reţea, dar
pot pune probleme reţelelor care s-au dezvoltat prea mult. Când un număr mare de staţii
transmit broadcast pe o reţea mare, congestia poate fi la fel de puternică ca şi în cazul
când staţiile ar fi pe un singur segment.
Soluţiile:
• utilizarea ruterelor (subnetare), care împart reţeaua în reţele logice separate şi
care nu permit trecerea mesajelor broadcast, deoarece ruterul formează o margine
logică a reţelei
• crearea de VLAN-uri (Virtual LAN). VLAN-urile sunt domenii de broadcast,
definite în interiorul unui switch, care permit controlul broadcast-ului, multicast-ului şi
unicast-ului în interiorul unui dispozitiv de nivel 2. VLAN-urile sunt definite pe un switch,
într-o bază de date internă, cunoscută sub numele de VLAN Trunking Protocol (VTP)
Database. După crearea VLAN, acestuia îi sunt alocate porturi.

Reţelele Ethernet pot suporta o multitudine de configuraţii, dar acestea trebuie să


respecte toate regulile de conectivitate impuse se standardul IEEE 802.3. Pentru
simplitate, aceste reguli au fost concentrate într-una singură - REGULA 5 – 4 – 3, care
spune că între oricare 2 staţii ale reţelei trebuie să existe:
- până la 5 segmente înseriate
- până la 4 repetoare / concentratoare
- până la 3 segmente populate (segmente la care sunt ataşate staţii)

Într-o configuraţie lineară simplă (magistrală), 5 segmente (3 populate şi 2 nepopulate) pot fi


legate prin intermediul a 3 repetoare.
În cazul unui backbone, concentratoarele legate la backbone pot fi legate la alte concentratoare,
cu segmente nepopulate sub forma unei cascade pe 2 nivele. Primul nivel poate conţine până la
30 concentratoare şi fiecare dintre acestea pot fi conectate la mai multe concentratoare, pentru a
forma nivelul al doilea. Numărând segmentele populate şi nepopulate, precum şi concentratoarele
între 2 staţii se observă că regula 5-4-3 se aplică şi aici corect.
Pentru reţelele Ethernet 10 Base T şi 10 BASE F , existenţa segmentelor populate şi nepopulate
îşi pierde semnificaţia, iar regula 5-4-3 devene regula 5-4: între 2 staţii pot exista până la 5
segmente de legătură şi 4 concentratoare. La toate reţelele cu cablu torsadat sau fibră optică,
extinderea reţelei poate fi făcută prin legarea concentratoarelor în cascadă (2 nivele), fiecare cu
topologie stea.

Livrarea datelor în reţeaua Ethetnet


Sistemul Ethernet lucrează ca un ’best effort data delivery system’ . În fapt, nu există
garanţia livrării sigure a datelor. Ethernet a fost conceput să producă un sistem care, în
mod normal, livrează datele extrem de bine. Totuşi erori apar, datorită : zgomotului
electric în sistemul de cablaj. Nici un sistem LAN nu este perfect, de aceea, protocoalele
de nivel superior ale software-ului de reţea sunt concepute să restabilească sistemul
după eroare.

FAST ETHERNET (100 BASE T)


Tehnologia este similară cu cea a 10 BASE T în termenii specificaţiilor şi limitărilor, dar
are o lărgime de bandă mai mare.
Interfeţele de reţea şi porturile hub-urilor şi switch-urilor operează la 100 Mbps.
Uzual există un LAN 10 BASE T care funcţionează de la clienţi la un hub/switch central
şi nu LAN 100 BASE T ca backbone pentru servere.
Recomandare: utilizarea de cabluri UTP CAT 5 inclusiv pentru reţele 10 BASE T, care
vor putea fi folosite odată cu upgrade-ul la hub-uri / switch-uri ce funcţionează la 100
Mbps, fără a fi necesară înlocuirea acestora.

GIGABIT ETHERNET
Reţea Ethernet ce lucrează la viteza de 1000 Mbps (1 Gbps).
Este o tehnologie bună, cu un mediu de transmisie rapid şi în continuare are la bază
Ethernet-ul, fiind posibilă interfaţarea cu orice reţea Ethernet existentă (cablu UTP
CAT5).
Este o tehnologie scumpă, care nu asigură întotdeauna performanţele anunţate, în
principal datorită reţelelor deja existente , la care se face upgrade.

Cadrul Ethernet (IEEE 802.3)

Dimensiunea maxima a cadrului: 1500 bytes.


Aceasta lungime dicteaza în câte cadre va fi împărţit mesajul. Un mesaj lung va fi
impartit în cadre, care vor fi transmise pe rând, câte unul odată.
La staţia receptoare, dupa ce ajung toate cadrele, ele sunt recombinate pentru a obţine
mesajul.

Semnificatia câmpurilor cadrului:


Antet (Preambul) – asigură componentelor din reţea timpul necesar detectării prezenţei
semnalului şi citirii semnalului înainte de sosirea datelor - comunica faptul că
urmează un cadru - anunţă prezenţa în reţea a cadrului.
SFD – ‘Start Frame Delimiter’ – 8 biţi ce indică începutul cadrului - în principal spune că
‘urmeaza adresa de destinaţie’
Date – conţine datele furnizate de către nivelul superior (pachetul IP), nr. De biţi din
câmpul DATA, comunică dacă mesajul este complet sau este un cadru din
secventa şi atunci se precizeaza 1/5, 2/5, etc., pentru a putea fi recombinant la
destinaţie.
Daca cadrul este mai mic decât dimensiunea minima = 46 bytes (de exemplu este
ultimul cadru al unui mesaj lung)  câmpul pad va fi umplut cu informaţie până când va
atinge dimensiunea minimă a cadrului de 46 de bytes.
FCS – Frame Check Sequence
Pe baza unui algoritm matematic calculeaza CRC pentru intregul conţinut al cadrului. în
acest numar se introduce informaţia conţinută de cadru – această valoare se
recalculează la recepţie, şi dacă cele două numere coincid se consideră cadrul
necorupt.
CRC – Cyclical Redundancy Check
Cum fiecare cadru este trimis într-un mediu partajat, toate adaptoarele Ethernet citesc
primii 48 biţi ai cadrului care conţin adresa de destinaţie. Aceasta este comparată
cu propria adresă MAC şi:
- dacă cele două adrese sunt identice, adaptorul de reţea va citi întregul mesaj
- dacă cele două adrese suntdiferite, adaptorul de reţea va abandona citirea
cadrului