CAUZELE MIGRATIEI

Cauzele generale ale miscarilor migratorii sunt multiple. Ele sunt atribuite indeosebi proceselor
de suprapopulare care au loc intr-o gama imensa de conditii asa-zise secundare, ce rezida din
situatia economica, culturala, sanitara si psihologica.
Prin suprapopulare se intelege ruptura care se poate produce intr-o tara sau in alta intre cifra
populatiei si resurse. Atunci cand cresterea naturala a populatiei nu este urmata de o crestere
corespunzatoare a gradului de folosire a forte de munca, de o crestere a venitului, la nivel de tara
sau regiune, atunci in mod direct, in mod obiectiv se produce o suprapopulare si, ca urmare, o
miscare a populatiei dintr-un loc in altul.
Suprapopularea poate fi provocata prin miscarea naturala a populatiei cand excedentul natalitatii
domina indicele mortalitatii. Suprapopularea nu este o simpla consecinta demografica. De
amintit sunt consecintele pe care le-au avut, intr-o serie de tari, trecerea in agricultura, de la
policultura la monocultura, trecerea agriculturii de la cultura pamantului la cresterea intensiva a
animalelor, trecerea, in consecinta, la ramuri economice care cer o reducere a mainii de lucru.
Dezvoltarea retelelor de comunicatii favorizeaza dispersarea industriilor pe teritoriu, proces
urmat de procesul de migratie. Transportul maritim a constituit la un moment dat motorul
migratiilor populatiei. Asemenea situatii pot fi clasificate in grupa cauzelor accidentale. Din
aceasta categorie fac parte si miscarile migratorii determinate de ratiuni istorice, religioase,
politice si o serie de cataclisme, maladii, care determina imigrari sau emigrari masive si bruste.
Cauzele care determina miscari migratorii pot fi si de ordin psihologic. Populatiile din tarile de
campie sunt fascinate de regiunile inalte muntoase. Populatia odata emigrata, stabilita intr-un loc
favorabil, poate deveni un pol de atractie pentru compatriotii sai.
Un interes deosebit il prezinta miscarile migratoare interne ale populatiei si deplasarile pentru
munca, determinate mai ales de diferentierea nivelelor de dezvoltare a regiunilor, in functie de
ritmul de industrializare a tarilor respective.

TIPURI DE MIGRATIE
Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza mobilitatea populatiei in teritoriu, se
obtine urmatorul tablou general al migratiilor:
Migratiile individuale, determinate de factori economici.In functie de raza lor de actiune, de
perioada si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid in migratii sezoniere si deplasari
definitive la mare distanta. Cea mai des intalnita forma de migratii de acest fel este cunoscute
sub denumirea de exod rural care vizeaza in primul rand miscarile din interiorul tarilor. Sunt de
asemenea cunoscute deplasarile periodice fara legatura cu gradientul de munca de tip turism si
de tip pelerinaj.
Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii razboinice, a vanatorilor,
crescatorilor de animale etc.) sau ritmice, desfasurandu-se intr-un spatiu definit (nomadism

pastoral, al pescarului, vanatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu caracter de

seminomadism viata agricola si pastorala de munte etc.

DIRECTIILE MIGRATIILOR UMANE

Primul loc intre tarile de emigratie il detin statele din Europa Occidentala. Cea mai veche poate
fi considerata emigratia iberica, cunoscuta din sec al XVI-lea si continuata pana in sec al XVIIIlea. Spre America de Sud si Centrala s-au indreptat circa 2 milioane de spanioli si cateva sute de
mii de portughezi.
Atat prin vechime, cat mai ales prin volumul ei, se remarca emigratia britanica. Este continuata
pana in sec al XX-lea, cand se produce o reintoarcere a ei in S.U.A. si o redistribuire spre
Canada, Australia, Africa de Sud s.a.
Emigratia germana formeaza un contingent de circa 6,5 milioane, cu intensitati maxime,
indeosebi la sfarsitul sec al XIX-lea si inceputul sec al XX-lea. Ea cuprinde pe taranii Germaniei
Orientale sau pe mestesugarii ruinati de concurenta marii industrii si pe refugiatii politici.
Inca din sec al XVII-lea se afirma cu toata vigurozitatea emigratia scandinava. Ea cuprinde
indeosebi o serie de categorii de muncitori specializati, marinari, taietori de lemne etc.
Emigratia franceza se afirma mai tarziu decat cele mentionate anterior si cu o intensitate mai
redusa. Ea cuprine forta de munca disponibila din regiunile periferice ale Frantei, regiuni mai
slab dezvoltate din punct de vedere economic.
Din cadrul Europei meridionale si orientale se remarca emigratia italiana care se manifesta catre
sfarsitul sec al XIX-lea. Ea s-a orientat fie spre tarile vecine, fie spre tarile de peste ocean
(S.U.A., Argentina, Brazilia).
Deosebit de activa a fost si emigratia austro-ungara (circa 4,3 milioane persoane in perioada
1875-1914), cuprinzand indeosebi tarani saraci sau prigoniti politici.
Odata cu emigratia poloneza, cu maxim de intensitate indeosebi in periada 1919-1939, circa un
milion de polonezi s-au indreptat spre Americi sau alte tari ale Europei.
Traficul de sclavi din africa se inscrie, de asemenea, in procesul miscarilor de populatii.
Comertul cu sclavi a inceput in sec al XV-lea in Africa Occidentala si atinge punctul sau
culminant la finele sec al XVIII-lea. Se apreciaza la circa 20 milioane numarul negrilor deportati
pe plantatiile de tutun, zahar, cafea din Brazilia si regiunea Caraibe. Un numar mare de negri au
fost transportati in celelalte tari din America de Sud, precum si in S.U.A.
Din cadrul continentului asiatic se remarca emigratia indiana,chineza si japoneza, care de pe la
mijlocul sec al XIX-lea pana in 1940 cuprindea circa 2,4 milioane emigranti in afara
continentului.

CARACTERISTICI ACTUALE ALE MIGRATIILOR

Migratiile contemporane au la baza doua mari cauze: politice si economice. Ele pierd caracterul
lor spontan, voluntar, fiind din ce in ce mai mult puse sub controlul anumitor organisme care
urmaresc asigurarea unor scopuri politice sau economice directe.
Migratiile actuale se deosebesc de cele anterioare atat prin caracterul, volumul, cat si prin
orientarea lor geografica. In esenta, trasaturile migratiilor actuale constau in urmatoarele:
In ultimii ani se manifesta o crestere a migratiilor din interiorul continentelor, in timp ce migratia
intercontinentala scade. In cadrul acestora apar din ce in ce mai evidente migratiile
internationale, temporare si sezoniere;
In cadrul emigrarilor domina forta de munca ieftina;
In ultimii ani apare un adevarat exod al inteligentei. Este vorba de exodul de competenta sau
emigrarea elitei stiintifice. Acesp proces, cunoscut si sub numele de brain drain, modifica
puternicatat structura migratiilor, directiile, cat si ponderea lor in econimia mondiala. O astfel de
situatie sfecteaza eforturile tarilor in curs de dezvoltare in edificarea lor economico-sociala.
Cauza migratiilor internationale ramane in continuare stagnarea economica, situatie caracteristica
multor tari capitaliste din Europa.
In functie de aceste caracteristici generale s-a modificat radical pozitia unor tari si continente din
punctul de vedere al emigratiei si imigratiei.
Pentru tarile Europei este evidenta o amplificare a miscarilor intre state, aceasta ca urmare a
reducerii cererii de mana de lucru necalificata sau putin calificata intr-o serie de regiuni ale
Americii. Europa atrage un puternic contingent de forta de munca dintr-o serie de tari slab
dezvoltate din Africa, Asia si America Latina.
Modificari importante s-au produs in domeniul migratiei in tarile Americilor. Caracteristic pentru
S.U.A. este faptul ca in ultimii ani a slabit considerabil emigratia din tarile Europei in favoarea
tarilor din cele doua Americi. In cadrul emigrarilor din Europa, ponderea cea mai mare revine
muncitorilor calificati, persoanelor cu pregatire intelectuala.
America Latina este una din principalele zone ale imigratiei de pe glob. In conditiile unei
explozii demografice, ce a dus la cresterea populatiei cu peste 50 milioane de oameni si la
lichidarea fostei lipse de resurese de munca, tarile Americii Latine sunt interesate numai in
curentul de cadre calificate, a caror lipsa se resimte in economia nationala.
In ce priveste tarile Africii contemporane se constata intensificarea migratiei intercontinentale si
intracontinentale. Curentii migratori din Africa sunt indreptati spre Europa. Centrele de atractie
ale populatiei sunt marile orase si teritoriile dezvoltate din punct de vedere economic, cu
industrie extractiva si plantatii agricole.
In tarile Asiei, intensitatea migratiilor externe, atat intracontinentale cat si intercontinentale, este
in ansamblu mai scazuta decat in alte continente. Aceasta se explica prin politica discriminatorie
a principalelor tari ale imigratiei (S.U.A., Australia, Noua Zeelanda) in legatura cu venitii din
Asia. Limitarea sosirii de straini influenteaza asupra volumului si directiei migratiei in acest
continent.
Se continua migratia intensiva inspre Australia si Noua Zeelanda.

EXODUL RURAL

Migratia rural-urban este o forma tipica a migratiilor interne; ea este unul dintre mijloacele
importante ale redistribuirii populatiei intre regiunile mai sarace sau mai putin dezvoltate si cele
unde isi pot imbunatatii conditiile de viata. In acelasi timp, in multe din tarile in curs de
dezvoltare, orasele, catre care migratiile se indreapta intr-un numar tot mai mare, nu pot avea
capaciataea de absorbtie a tuturor migrantilor care vin, ceea ce face sa apara fenomene sociale
complicate.
Numeroase tari duc o politicade descongestionare a marilor metropole. S-au facut de asemenea
eforturi in vederea reducerii exodului rural, asigurand regiunilor rurale mai multa atractivitate,
creare de noi valori rurale compatibile cu dezvoltarea generala. Urbanizarea joaca un rol
important in desfasurrarea migratiei interne.

CONSECINTELE ECONOMICE SI DEMOGRAFICE

Deplasarile de populatii atat in interiorul tarilor, cat si mai ales cele intercontinentale sau intre
tari, au repercursiuni puternice atat pentru tarile cu emigratie, cat si pentru cele cu imigratie.
Consecintele sunt atat de ordin demografic, cat si economic.
Deplasarile de mari proportii ale fortei de munca determina mari dificultati atat pe plan
economic, cat si pe plan social.
Pe plan economic este pusa in vedere in primul rand fluctuatia sporita, peste normal, a structurii
fortei de munca de la o perioada a anului la alta si in al doilea rand irosirea prin transport a unei
mari cantitati de energie, care ar putea fi utilizata pe plan social. La aceasta se adauga si
prelungirea artificiala si neficienta a duratei zilei de lucru. Nu trebuie ignorata supraaglomerarea
cailor de comunicatii si a mijloacelor de transport, fapt care creeaza stanjeniri ale celorlalte
activitati economice si bineinteles solicitarea de investitii importante si nerationale in dezvoltarea
retelei de transporturi.
Pe plan social trebuie avuta in vedere despartirea temporara a familiei, ceea ce creaza probleme
cu urmari serioase asupra educatiei copiilor, relatiilor dintre soti etc.

Exil
Exilul este o form de pedepsire prin care o persoan (sau un grup de persoane) este forat s-si
prseasc cminul, sau o msur prin care i se interzice ntoarcerea acas sub
ameninarea nchisorii sau a pedepsei cu moartea.

Se face deosebirea dintre exilul intern, (schimbarea forat a domiciliului n interiorul propriei
ri) i exilul extern sau deportarea n afara rii de reedin.
Exilul persoanelor
Exilul a fost folosit ca o form de pedepsire, n mod special pentru oponenii politici ai celor
aflai la putere. Folosirea exilului pentru scopuri politice poate fi uneori folositoare pentru
guverne, pentru c mpiedic exilaii s mai organizeze lupta mpotriva puterii, sau nu i
transform n martiri n cazul n care ar cdea n lupt sau ar fi executai.
Exilul a reprezentat o pedeaps sever pentru oameni precum Ovidiu sau Du Fu, exilai n
regiuni ciudate sau subdezvoltate, rupi de sursele de venit, de familie i de
prieteni. Dantedescrie suferinele exilului n Divina Comedie:
Lui Napoleon i se permisese s ia cu el n exil civa prieteni i servitori, printre care HenriGratien Bertrand, fostul mareal al palatului, i contele Charles-Tristan de Montholon, un
membru al aristocraiei prerevoluionare. Bertrand era n slujba lui Napoleon din 1798, dar
Montholon era un aderent de ultima or dup prima abdicare a lui Napoleon se grbise s-i
ofere serviciile monarhiei restaurate, dar a trecut de partea mpratului cnd acesta s-a ntors de
pe Insula Elba. El o adusese cu sine i pe tnra i atrgtoarea lui soie, ale crei atenii fa de
Napoleon i vizitele nocturne pe care le fcea n dormitorul acestuia deveniser curnd subiect
de brfa pe insul.

azil politic - statut pe care l poate primi un cetean strin care risc n ara sa un tratament
discriminatoriu sau chiar inuman datorat convingerilor politice.
LHumanit scrie c munca silnic a devenit o realitate n Ungaria condus de Viktor Orban,
dup bunul su plac. O mie de romi fr un loc de munc au fost practic rechiziionai pentru a
lucra pe un antier, n caz contrar nemaiputnd primi alocaiile sociale.
Decizia de a-i pune pe romi la munc silnic a fost luat pe baza unui text legislativ adoptat pe 1
septembrie. Romii sunt repartizai n ase tabere experimentale, care vor fi extinse la toi cei 300
de mii de romi aduli fr serviciu.
Comisia European a declarat c ignor existena unor asemenea tabere i totui ele exist, la
Gynggyspata, n nord-estul rii
In lagarele de munca silnica era folosita muncirea detinutilor pana la lesin, insotita cu batjocuri si
pedepse suplimentare, conditiile de aici fiind printre cele mai inumane, alaturi de cele din

inchisorile de reeducare si exterminare. In anul 1950, in lagarele de munca silnica erau chinuiti si
munciti in jur de 80.000 de detinuti, dintre care 40.000 numai la Canalul Dunare-Marea Neagra.
Detinutii erau obligati sa munceasca pana la epuizare, din ce in ce mai mult, in baza unei
alimentarii care adesea lipsea. (inchisorile comuniste din Romania)