1.Lichide reale.Vscozitatea.Formula lui Newton.

Sensul fizic al
coeficientului de vscozitate i unitile de msur (n SI i Practica
Medicala).
n lichidele i gazele reale forele de atracie intermoleculare se opun deplasrii
relative a moleculelor vecine,determinnd apariia unei frecri interne numit
vscozitate o proprietate caracteristic fluidelor n timpul curgerii.Expresia forei de
frecare este dat de formula lui Newton : F= S v/x, unde F-forta de frecare; Ssuprafata de contact; v/x gradientul de viteza; -coeficientul de viscozitate
absoluta, o constanta caracteristica fluidului.
Coeficientul de viscozitate absoluta este numeric egal cu forta de frecare pe care o
exercita un strat mono-molecular din interiorul uni fluid asupra altui strat monomolecular cind gradientul vitezei relative este unitar. Unitatea de viscozitate in SI
este Pa.s, iar in CGS in poise, de obicei folosindu-se, centipoise (1cP=0,01P).
2.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda lui
Ostwald.Deducerea formulei de lucru,utiliznd legea lui Poiseuille.
Poiseuille a stabilit c volumul de lichid V scurs ntr-un interval de timp t este dat de
relaia :
r4p/8l * t.
Fie t timpul de curgere al lichidului cercetat si t0 de curgere al apei distillate.
Deoarece lungimea si raza capilarului precum si volumele scurse V si V0 are loc
relatia: r4p/8l * t= r4p/80l * t0
Simplificind, obtinem: p t/=p0t0/ 0
Curgerea lichidului se face sub presiunea exercitata de greutatea proprie a coloanei
de lichid, deci rezulta: P=pgh
P0=p0gh unde h este inaltimea coloanei.
Inlocuind, obtinem: p g h t/ = p0 g h t0/ 0,

de unde

/ 0 = p/p0 . t/t0

Valoarea lui poate fi usor calculata dupa formula : = 0 . pt/ p0t0

3.Legea lui Stockes.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda
lui Stockes.Deducerea formulei de lucru.
Numai pentru corpuri sau particule de forma sferica, care se misca cu viteza
constanta printr-un fluid, este valabila legea lui Stokes, care are urmatorul enunt :
Forta de rezistenta F opusa miscarii corpului este proportionala cu coeficientul de
vascozitate al fluidului, raza corpului si viteza miscarii : Fr=6 rv

Asupra particulei actioneaza 3 forte: Forta de greutate: mg; forta lui Arhimede Fa;
si forta de rezistenta Fr. Miscarea particulei va deveni uniforma cind rezultanta
acestor forte va deveni nula: mg+Fa+Fr=0.

4.Aplicaiile vscozimetriei n practica medical.

Cunoaterea vscozitii soluiilor coloidale este important n special n cazul
substanelor macromoleculare,cum ar fi albuminele ,proteinele,deoarece permite
uneori stabilirea naturii sistemului coloidal.Determinarea valorilor coeficientului de
vscozitate este util pentru definirea diagnosticului la diverse maladii,care
afecteaz starea unor lichide biologice(snge,ser,suc gastric).Creterea vscozitii
sngelui total apare n : poliglobulii,leucemii,insuficiene
cardiace,hiperglicemii.Scderea vscozitii sngelui total apare n : anemii ,
hipoproteinemii,dup transfuzii de ser fiziologic sau plasm.
5.Producerea ultrasunetelor.Recepionarea ultrasunetelor.
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice ale particulelor unui mediu elastic ce se
propaga in spatiu sub forma de unde longitudinale, frecventa carora e cuprinsa intre
2 . 104 Hz si 1010 Hz. Producerea ultrasunetelor se realizeaza cu ajutorul
dispozitivelor numite transductoare de tip piezoelectric sau magnetostrictiv.
Efectul piezoelectric direct consta in aparitia diferentii de potential electric pe fetele
unor cristale, sub actiunea unei presiuni din exterior.
Transductorul magnetostrictiv se bazeaza pe modificarea dimensiunilor unui corp
fieromagnetic, situate intr-un cimp magnetic exterior.
Receptionarea ultrasunetelor se face cu un dispozitiv care functioneaza in baza
efectului piezoelectric direct. Undele ultrasonore duc la polarizarea cristalului
piezoelectric si ca urmare la generarea cimpului electric alternativ.
Propagarea undelor ultrasonore, prin medii elastice, are loc cu vitee ce depend de
elasticitatea si densitatea mediului, fiind cuprinse intre 3 . 102 m/s si 6 . 103 m/s.
Avand o lungime de unda mica, ultrasunetele se propaga sub forma de fluxuri
inguste bine orientate.
6.Efecte fizice ale ultrasunetelor.
Efectele fizice ale ultrasunetelor sunt: mecanice, termice, electrice, optice,
chimice.

Din efectele mecanice fac parte: cavitatia, dispersia, precipitarea, degazarea

lichidelor, coagularea.
Cavitatia este un fenomen complex urmat de efecte secundare importante, apare
la propagarea ultrasunetelor cu energii mari in lichide. Sursele de ultrasunete pot
emite oscilatii de energii considerabile si cu presiuni de zeci de atmosfere. In asa
caz apar ruperi locale ale lichidului cu aparitia unor cavitati initial vidate, dar se
umplu rapid cu gaze rarefiate sau cu vaporii lichidului.In bulele formate presiunea
variaza cu zeci de atmosfere in ritmul impus de frecventa ultrasunetelor. Fiecare
zona a lichidului e supusa unor comprimari si dilatari excesive. Bulele gazoase mici,
umplute cu vapori, care se dilate rapid, apoi revin la un volum extrem de mic
formeaza implozia. Ele provoaca unde de soc cu presiuni mari si produc ruperi de
legaturi chimice, provoaca ionizari si duc la distrugerea microstructurii substantei.
Dispersia are loc la intensitati si frecvente relative mari. Iradierea cu ultrasunete
permite formarea unor sisteme de dispersie. Efectul are loc fiindca particulele
substantei oscileaza cu amplitudini diferite, iar in lichide-datorita cavitatiei.
Precipitarea este fenomenul invers dispersiei si apare la intensitati mici ale
ultrasunetelor. Sub influenta presiunii acustice se amplifica miscarea particulelor si
duce la cresterea probabilitatii ciocnirilor si la formarea unor aggregate moleculare.
Degazarea lichidului are loc atunci cind cavitati relative stabile se unesc si se
ridica la suprafata lichidului, emitind gaze dizolvate.
Efectele termice se datoreaza energiei absorbite de catre substanta, depinzind
de intensitatea si frecventa ultrasunetelor si de coeficientul de absorbtie al
substantei.
Efectele electrice constau in aparitia de tensiuni alternative in lichid ca urmare
a oscilatiei particulelor purtatoare de sarcini electrice. In cavitati apar diferente de
potential electric intre peretii lor si pot produce descarcari electrice in gazelle
rarefiate.
Efectele optice constau in modicarea indicelui de refractie al substantei ca
rezultat al comprimarii si dilatarii succesive a mediului in care se propaga undele
ultrasonore. Distrugerea bulelor in timpul cavitatiei e insotita uneori de emisia de
radiatii ultraviolete.
Efectele chimice depend de temperatura mediului si de concentratia substantei.
Sunt legate de cavitatie, constind in declansarea sau accelerarea unor reactii
chimice.
7.Efecte biologice ale ultrasunetelor.
Efectele biologice depend de caracteristicile undei ultrasonore: intensitate,
frecventa, doza.

Din punct de vedere al efectelor biologice ultrasunetele au fost clasate in 3

grupe: de intensitate mica (0,5-1,5 W/cm2), de intensitate medie (1,5-3W/cm2), de
intensitate mare (3-10 W/cm2).
La intensitati mici, tesuturile nu sufera schimbari morfologice, doar functionale.
Apare un current citoplasmatic ce stimuleaza procesele fiziologice.
La intensitati medii curentii citoplasmatici devin puternici si impiedica
desfasurarea normala a mecanismelor celulare. Se modifica permeabilitatea
celulara.
La intensitati mari se produc modificari structurale ireversibile. Tesuturile
embrionare si in general celulele tinere sunt mai sensibile la iradierea cu
ultrasunete decit celulele mature.
Pt un biosistem viu cavitatia e ft periculoasa datorita temperaturilor si presiunilor
mar ice insotesc unda de soc a imploziei. La nivel molecular se produc oxidari si
polimerizari, apar radicali liberi. La nivel cellular se produce hemoliza, rupture si
luxatii ale unor cili, se modifica permeabilitatea membranei, creste volumul
mitocondriilor.
8.Importana ultrasunetelor pentru practica medical.Inhalatorul
ultrasonor.Determinarea vitezei sngelui (folosind relaia Doppler).
Proprietile pe care le posed ultrasunetele i efectele produse de acestea la
interaciunea cu substana favorizeaz la maxim utilizarea ultrasunetelor n diversii
domenii,inclusiv n medicin i farmacie.Aplicaiile n medicin pot fi grupate n
Aplicaii pasive care utilizeaz ultrasunete de intensitate relativ mic,ce
nu produce modificri de structur a materialului biologic.Printre cele mai
cunoscute sunt : diagnosticul prin ecografie ,explorarea sistemului arterial ,terapia
cu ultrasunete.
Aplicaii active n care energia ultrasunetelor produce modificri n
structura mediului prin care se propag.Din ele fac parte : formarea
emulsiilor,curirea diferitor piese,frmiarea substanelor medicamentoase.
Inhalatorul ultrasonor e destinat pentru profilaxia si tratamentul sistemului
respirator. Constructiv, aparatul include 3 elemente principale:
-blocul electronic
-camera de pulverizare
- transductorul piezoelectric.
In camera de pulverizare se toarna solutia unei subst. medicamentoase pina la
nivelul reperului de sus. Capacul cu tubul de respiratie se plaseaza astfel ca cea mai

ingusta fanta sa coincide cu orificiul in pahar. Camera se conecteaza la blocul

electronic, apoi inhalatorul la priza curentului in retea. In camera se observa
formarea aerosolii, iar peste citeva sec. prin tubul de respiratie apare un get vizibil
de aerosol.
Metoda ultrasonora bazata pe efectul Doppler se explica prin faptul ca daca unda
incidenta intilneste un mediu in miscare, unda reflectata are o alta frecventa decit
unda incidenta. Astfel, se poate determina viteza de miscare a mediului, analizind
frecventa undei reflectate de pe hematii.
Modificarea frecventei ultrasunetului se poate calcula dupa relatia data de
Doppler: f = 2f v/c . cos * unde: f-frecventa cristalului emitator;
f variatia de frecventa suferita de unda incidenta;
v- viteza singelui;
c-viteza ultrasunetului in mediul dat;
*- unghiul format intre directia fasciculului ultrasonor si directia de deplasare a
singelui.
Astfel viteza sangelui se poate calcula dupa relatia:
v= c/ cos * . f/ f

9.Tensiunea superficial.Coeficient de tensiune superficial.Unitile de

msur a coeficientului de tensiune superficial n SI i n practica
medical.
Fortele de tensiune superficiala iau nastere ca urmare a interactiunii moleculelor la
frontiera dintre 2 faze, tinzind sa micsoreze suprafata interfetei. Pe fiecare portiune
a conturului suprafetei libere, aceste forte actioneaza perpendicular pe contur si
tangential la suprafata lichidului.
Marimea fortei de tensiune superficiala, ce revine la o unitate de lungime a
conturului suprafetei libere a lichidului este numita coeficient de tensiune
superficiala : =F/l
Coeficientul de tensiune superficiala se poate defini si prin relatia:
=w/s, unde w- este variatia energiei libere;
s- variatia suprafetei stratului interfazic.

Rezulta ca valoarea coeficientului de tensiune superficiala este egala cu valoarea

lucrului mechanic consumat pentru marirea suprafetei libere a lichidului cu o
unitate.
Unitatea de masura pentru coeficientul de tensiune superficiala este:
-In SI: []SI = N/m=J/m2
-In sistemul tolerat (CGS) []CGS =dyn/cm
10.Fenomene capilare.Formula lui Laplace.Embolia gazoas.
Ridicarea lichidului aderent si coborarea lichidului neaderent intr-un tub capilar
are loc sub actiunea presiunii suplimentare create de suprafata curba a meniscului.
Valoarea acestei presiuni depinde de raza de curbura r a meniscului si de tensiunea
superficiala a lichidului, conform formulei lui Laplace:
P=2 / r
Daca in lichidul din capilar se afla o bula de gaz si presiunile la capetele
capilarului sunt egale, atunci sunt egale si razele celor 2 curburi. Prin urmare si
presiunile suplimentare sunt egale. Cind o presiune din exterior pune lichidul in
miscare are loc modificarea ambelor meniscuri. Rezultanta acestor presiuni se
opune presiunii din exterior. La un numar n de bule de gaz aceasta presiune poate
deveni egala cu valoarea presiunii din exterior sint in rezultat curgerea prin capilare
se va stopa. Cind mai multe bule de gaz nimeresc in capilarele sistemului vascular
sangvin se formeaza embolia gazoasa.

11.Metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial.

Exist cteva metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial,dintre
care cele mai frecvent folosite sunt : metoda ruperii picturilor ( metoda relativ ) i
metoda desprinderii inelului (metoda direct).
12.Metoda desprinderii inelului deducerea formulei de lucru.
Fie un inel de metal pentru care lichidul cercetat este aderent. Inelul se aduce in
contact cu suprafata libera a lichidului; la inel adera un strat subtire de lichid,
asupra caruia actioneaza fortele superficiale, care se compun intr-o rezultanta F t
Luind in consideratie faptul ca stratul mentionat are 2 suprafete, forta rezultanta a
tensiunii superficiale se determina din relatia: Ft = 2 r1 + 2 r2 = 2
(r1+r2) unde:

-coeficientul de tensiune superficiala;

r1 raza interioara a inelului;
r2 raza exterioara a inelului;
Pentru ca sa desprindem inelul de pe suprafata lichidului, trebuie sa actionam cu
forta F: F=Ft
Determinind aceasta forta, cu ajutorul unei balante de torsiune si tinind cont de
relatia de mai sus, obtinem formula: = F/ (d1+d2) unde d1 si d2 sunt
diametrele respective ale inelului.
13.Metoda ruperii picturilor ( metoda stalagmometric)-deducerea
formulei de lucru.
O picatura de lichid de masa m se va desprinde de gura capilarului daca
greutatea picaturii devine egala cu forta de tensiune superficiala:
G=F sau mg= l mg=2 r , unde r-raza raza capilarului, l=2 r lungimea
conturului gurii capilarului.
Daca notam cu M masa lichidului si cu n numarul picaturilor de masa m putem
scrie: M=m.n. Masa unei picaturi se poate exprima in functie de densitatea p si
volumul V al lichidului:
M=p Vm n= p V, deci m= p V/n
Inlocuind pe m din ultima relatie, obtinem:
p V/n . g = 2 r
Pentru solutia de referinta vom avea:
p 0V/n 0 . g = 2 r 0 , unde 0 - coeficientul de tensiune
superficiala al apei distilate; V-volumul lichidului; p 0 - densitatea apei distillate;
n 0 nr. picaturilor de apa distilata.
Impartind ultimele 2 relatii, obtinem: p n 0 / p

n = / 0

Relatia din care se poate exprima coeficientul de tensiune superficiala a

solutiei: = 0 . n0p / np0
Stalagmometrul Traube reprezinta un capilar fixat vertical intr-un stativ.
Portiunea de mijloc a capilarului reprezinta un rezervor cu volumul V, delimitat cu
un reper superior A si unul inferior B. La extremitatea superioara se gaseste atasat
un tub de cauciuc, cu ajutorul caruia se aspira lichid in stalagmometru.

14.Importana fenomenelor de tensiune superficial n practica medical.

Lichidele biologice reprezint soluii apoase saline , ce au coeficient de tensiune
superficial mai mic dect al apei distilate.Coeficientul de tensiune superficial al
serului sanguin la temperatura corpului este n jurul valorii de 67 dyn/cm.Valoarea
normal este modificat de prezena unor substane sau procese patologice.O
metod rapid de punere n eviden a prezenei srurilor i acizilor biliari n urin
este proba Hay.Determinarea se face presurnd pe suprafaa urinei dintr-un pahar
Berzelius un vrf de cuit de floare de sulf.Dac floarea de sulf se umizete i cade la
fund , prezena unor constitueni tensioactivi este nendoielnic.Rmnerea la
suprafa a florii de sulf indic absena acestora.
15.Osmoza.Presiunea osmotic.Legile osmozei.
Difuzia solventului din compartimentul cu solutie mai diluata catre cel cu solutia
mai concentrata se numeste fenomenul de osmoza. Presiunea necesara pentru a
impiedica transportul solventului catre solutie se numeste presiune osmotica a
solutiei.
Legea concentratiei:
Presiunea osmotica a unei solutii diluate la temperature constanta este direct
proportionala cu concentratia molara: Pos=KT CM , KT-constanta exprimata in N.m/mol
Legea temperaturii:
Presiunea osmotica a unei solutii diluate la concentratie constanta este direct
proportionala cu temperature absoluta: Pos= Kc T, unde Kc: N. m-2/ 0K
Legea lui Vant Hoff:
Presiunea osmotica nu depinde nici de natura solventului, nici de natura substantei
dizolvate, ci doar de nr. de particule intr-o unitate de volum.
Presiunea osmotica poate fi calculata dupa Legea lui Mendeleev-Clapeyron: P os
V=niu RT,
unde V-volumul ocupat de solutie;
R-constanta universala a gazelor;
Niu-numarul de moli;
T-temperatura absoluta.
Legea lui Dalton: (pt amestec de solutii)
Presiunea osmotica totala este egala cu suma presiunilor osmotice a fiecarei solutii
in parte.

16.Msurarea presiunii osmotice.Osmometrul Dutrochet.Crioscopul

Beckman.
Este confectionat dintr-un vas de sticla, al carui fund este inlocuit cu o membrana
semipermeabila. In parte superioara vasul se prelungeste cu un tub cu diametrul
mic, situate pe un cadran gradat in milimetri. In osmometru se introduce o solutie
de zahar pina la nivelul inferior al tubului vertical si se scufunda intr-un vas cu apa
distilata, care trebuie sa fie la acelasi nivel cu al solutiei din interior. Lichidul din
vasul interior va urca incet in tubul capilar. Inaltimea maxima a coloanei determina
presiunea osmotica a solutiei.(Dutrochet)
Exista o serie de metode indirecte de masurare a presiunii osmotice , bazate pe
procedee de determinare a concentratiei molare a solutiilor, dupa care se
calculeaza presiunea osmotica, insa cea mai utilizata metoda este crioscopia
(concentratia molara se determina dupa puntul de solidificare al solutiei) Crioscopul
Beckman este prevazut cu un vas confectionat din sticla, in care se introduce
amestecul racitor. In acest amestec se introduce 2 eprubete din sticla, coaxiale.
Eprubeta interioara e prevazuta cu 2 brate laterale si pe axa cu un dop perforat prin
care se introduce in interior termometrul Beckman. Stratul de aer dintre cele 2
eprubete permite o racire lenta a solutiei. Starea de suprafuziune se realizeaza
agitind cu o bara magnetica pusa in miscare de rotatie cu ajutorul unui magnet in
forma de potcoava. Magnetul e fixat pe axa unui motor electric, alimentat la
reteaua de curent. El este prevazut in partea superioara cu un rezervor suplimentar
cu mercur, care comunica cu rezervorul inferior. Mercurul din acest rezervor se
foloseste pentru a regla cantitatea de mercur din rezervorul inferior, ceea ce este
necesar pentru a face posibila masurarea variatiei de temperatura in intervalul
dorit.(Beckman)
17.Soluii izotonice,hipotonice,hipertonice.Fenomene de
turgescen,plasmoliz i hemoliz
18.Metode fizice de cercetare a permiabilitii membranelor.
- Metoda osmotica, care consta in evidentierea vitezei de variatie a volumului
celulelor introduse in solutiile hipotonice sau hipertonice.
-Metoda indicatorilor, care se bazeaza pe nivelul de variatie a culorii continutului
intracellular la patrunderea in celula a anumitor substante.
-Metoda conductibilitatii electrice a membranei. Cind masurarile se efectueaza la
frecvente joase a curentului alternativ, conductibilitatea electrica este masura
permeabilitatii membranei. Aceasta metoda e utilizata numai in studiul
permeabilitatii membranei pt ioni.

-Metoda atomilor marcati, care se bazeaza pe folosirea izotopilor radioactivi.

Patrunderea substantei in celula sau iesirea din celula poate fi inregistrata cu
ajutorul controlului de radiatii ionizante.
Acest studio are o mare importanta mai ales pt farmacologie si toxicologie.
Efectivitatea preparatelor farmaceutice deoinde in mare masura de permeabilitatea
membranelor celulare pentru ele.
19.Importana osmozei pentru medicin.Principiul de funcionare a
aparatului Rinichiul artificial .
Presiunea osmotic este factorul important,care asigur meninerea volumului i n
consecin arhitectura celular,integritatea morfologic i funcional a
celulelor.Osmoza intervine n schimbul de substane dintre organisme i mediul
ambiant,dintre celule i mediul extracelular.Calculul presiunii osmotice permite
studiul funcionrii diferitor sisteme fiziologice.Volumul celulei variaz n
dependen de concentraia mediului extracelular.Aceasta variaie ofer un model
pentru studiul fenomenelor de permeabilitate a membranelor celulare.
Rinichiul este unica gland cu secreie hipertonic din organism.El concentreaz
surplusul de sruri n urin pe care o elimin n scopul meninerii apei necesare n
organism , asigurnd reglarea presiunii osmotice.n cazul de insuficien renal ,
apare starea toxic numit uremie.Ea se datoreaz acumulrii n snge a ureei i
altor produi toxici ai metabolismului protidic,deoarece rinichiul bolnav nu le poate
elimina.n aceste cazuri ,dezintoxicarea sngelui de uree se poate face cu rinichiul
artificial.Depurarea sngelui se realizeaz printr-un proces de dializ.La baza
funcionrii rinichiului artificial st principiul dializei i parial ultrafiltrarea.
Aparatul rinichiului artificial este alctuit din :
1.Dializator.
2.Dispozitiv pentru pregtirea i ndreptarea n dializator a soluiei pregtite pentru
dializ hipertonic.
3.Sistemul perfuz ce asigura circulaia sngelui prin dializator.
4.Monitor.
Dializatorul este partea principal a rinichiului artificial.Elementul principal a
dializatorului este membrana de dializ.El separ spaiul interior al dializatorului n
2 compartimente(pentru snge i soluia salin),fiecare avnd intrarea i ieire
aparte.
Cu ajutorul pompei de perfuzie instalat n sistemul artificial , sngele bolnavului se
pompeaz prin dializator unde i se cur de substane toxice.
*Catabolit produsul catabolismului

*Catabolism proces biologic de transformare a unor substane complexe specifice

organismului n alte substane mai simple i nespecifice , pe care organismul le
elimin proces echivalent dezasimilrii.
*Dializa proces de separare a unei substane cu dispersie coloidal de particulele
cu dispersie molecular , bazat pe proprietatea unor membrane de a reine numai
particule coloidale.
*Perfuzie ntroducerea lent i continu , pictur cu pictur a sngelui sau a unei
substane medicamentoas n ven sau esutul subcutanat n scopuri terapeutice.
20.Electroforeza.Forele care acioneaz asupra unei particule ncrcate n
micare ntr-un mediu sub aciunea unui cmp electric.
Fenomenul elctrocinetic, in care are loc miscarea orientate intr-un anumit
mediu a perticulelor incarcate electric, independent de provinienta lor(ioni,
prticule coloidale, alte particule si bule de gaz in suspensie), sub actiunea
cimpului electric exterior, se numeste electroforeza.
In dependenta de natura mediului in care are loc migrarea particulelor,
purtatoare de sarcina, sub actiunea cimpului electric se difera:
- Electroforeza in coloane de lichid
- Electroforeza in corpuri poroase
- Electroforeza in gel

21.Mobilitatea ionilor.Unitile de msur a mobilitii n SI i practica

medical.
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei
particule incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se
numeste mobilitatea particulei.
Unitatile de masura in cadrul electroforezei:
[M]SI=m2V-1s-1
[M]pract=cm2V-1s-1

22.Determinarea mobilitii ionilor prin metoda electroforetic.Deducerea

formulei de lucru.
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei
particule incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se
numeste mobilitatea particulei.
Daca E=1, atunci sensul fizic al mobilitatii se determina de expresia M=V,
adica mobilitatea mobilitatea particulei este o marime numeric egala cu viteza
miscarii ei uniforme, sub influenta cimpului electric a carui intensitate este
unitara.
Asupra unei particule de masa m si sarcina q=Ze, intr-un cimp electric omogen
cu intensitatea E , se exercita o forta Fe data de relatia:
e- sarcina elementara
Z- numarul sarcinilor elementare din particular
Directia acestei forte corespunde directiei cimpului electric, cind particular
poseda sarcina pozitiva, in caz contrar, directia cimpului si cea a fortei
sunt de sens opus. Sub influenta acestei forte, particular, conform legii de
baza a dinamicii, obtine o miscare accelerate. Concomitant creste si forta de

frecare pe care o exercita mediul inconjurator asupra particulei. Valoarea

fortei de frecare poate fi determinate conform legii lui Stokes:
r- este raza prticulei
V- viteza particulei
- coeficientul de viscozitate a mediului in care se misca particula.
Dupa un scurt timp forta de frecare compenseaza forta electrica. Din acest
moment, miscarea accelerate se transforma in miscare uniforma. In acest caz e
adevarata relatia:
Mobilitatea particulei incarcate depinde numai de natura particulei, natura
mediului, temperatura.

23.Aparatul de electroforez.Ordinea efecturii lucrrii.

24.Utilizarea metodelor electroforetice n biologie i medicin.

Metoda electroforetica este folosita pentru separarea si analiza proteinelor
individuale si a altor biopolimeri, a virusilor a structurilor celulare
supramoleculare, precum si a celulelor intregi.
-Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in imunologie
care consta in separarea electroforetica a unui amestec de anticorpi sau
antigeni.
- Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului
electric continuu pentru a introduce substante medicamentoase(de obicei sub
forma ioni).
- Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice
din serul sanguin.

25.Emiterea i absorbia radiaiei electromagnetice de ctre atom.Spectre

de emisie i spectre de absorbie.
Totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda pe care un atom (sau o molecula )
este capabil sa le emita , atunci cind li se furnizeaza energie din exterior,poarte
denumirea de spectrul de emisie al atomului.
Totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda absorbite de un anumit atom ( sau
o molecula ) atunci cind se examineaza intr-un spectru continuu poarta denumirea
de spectre de absorbtie.
Spectrele de emisie,cit si cele de absorbtie pot fi sub forma de linii,benzi sau
continue , avind o structura particulara,care depinde de compozitia chimica si
starea fizica a substantei cercetate.Un spectru de emisie se caracterizeaza prin
prezenta unor linii luminoase plasate pe fond intunecat.Un spectru de absorbtie se
caracterizeaza prin existenta unor linii sau benzi intunecate,plasate pe fondul unui
spectru de emisie continuu.Intre spectru de emisie si absorbtie ale unei
substante,exista o corespondenta directa.
26.Dipersia luminii.Mersul razelor prin prism.Formula pentru unghiul de
deviaie a razei monocromatice.

Dispersia luminii-este fenomenul prin care Newton a demonstrate ca indicele de

difractia al sticlei depinde de frecventa undei luminoase.
Prisma optica - Dispozitiv la care deviatia cit si dispersia sunt inverse in raport cu
lungimea de unda.
Reteaua de difractie - este un sistem format dintr-un numr mare de fante realizate
ntr-un plan opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate i egal deprtate ntre
ele. Practic reeaua dedifracie se obine prin trasarea unui mare numr de
zgrieturi pe o plac de sticl, sau alt material transparent, pe metale, etc
Fiecare raza monocromatica la trecearea prin prisma este deviata de la directia
initiala cu ununghi D, a carui valoare pentru unghiuri de incidenta mici se calculeaza
din relatia: D=(n2-n1)A
n1-indicele de refractie a mediului ; n2-indicele de refractie a materialului din care
este confectionata prisma; A-unghiul prismei;

27.Elemente constructive ale unui spectroscop cu dou tuburi.

Spectroscopul cu 2 tuburi este format dintr-o prisma optica P si 2 tuburi colimatorul K si luneta L;
Prisma optica serveste pentru obtinerea dispersiei luminii.Colimatorul K este
construit dintr-o lentila convergenta L1 si o fanta reglabila F , asezata in focarul
lentilei.Colimatorul trimete pe fata de incidenta a prismei un fascicul ingust de raze
paralele , pe care le receptioneaza fanta care asigura o finete liniilor spectrale
observate si o luminozitate suficienta.Lunetul este format dintr-un sistem obiectiv
L2 orientat spre prisma , si un ocular L3,prin care priveste observatorul.
28.Etalonarea spectroscopului.Modul de lucru.
Etalonarea spectroscopului consta in stabilirea unei dependente intre diviziunele
scarii gradate si lungimele de unda ale radiatiilor.Fiecare linie spectrala se fixeaza

succesiv in dreptul indicatorului , inregistrind de fiecare data unghiul respectiv de

pe scara gradata a spectroscopului.Pretul unei diviziuni pe scara orizontala este de
1(grad) , iar pe scara tamburului - 0,02(grad).Apoi se construieste curba de
etalonare pe hirtie milimetrica,plasind pe abscisa unui sistem de axe rectangulare
diviziunele scarii gradate , iar pe ordonata - lungimele de unda respective.Fiecarei
perechi de valori ii corespunde un punct de pe grafic.
29.Analiza spectral calitativ i cantitativ.Importana analizei spectrale
n practica medical.
Metoda fizic de analiz,utilizat pentru determinarea compoziiei chimice a
diferitelor substane,cu ajutorul spectrelor se numete analiz spectral calitativ.
Analiza spectral cantitativ se bazeaz pe faptul c intensitatea liniilor spectrale
este proporional cu concentraia elementului respectiv.Pentru efectuarea unei
analize spectrale se utilizeaz aparate numite spectroscoape , dac spectrul se
studiaz direct cu ochiul liber sau spectrografe , dac spectrul se nregistreaz pe o
plac fotografic sau pe un inscriptor.
Aparatele de analiz spectral sunt frecvent utilizate la cercetarea medico-biologic
pentru studiul structurii chimice a diverselor molecule organice.Analiza spectral
calitativ este larg folosit n domeniul medicinii pentru identificarea urmelor de
snge i stabilirea cauzelor diverselor intoxicaii.
O variant a analizei spectrale cantitative de emisie este metoda de dozare
flamfotometric a unor ioni alcalini din produsele biologice.
30.Emisie spontan i stimulat.Inversiunea populaiilor.
Conform legilor mecanicii cuantince , energia electronului poate lua numai anumite
valori discrete E1;E2;E3;... numite nivele energetice.Un atom sau o molecula in
anumite conditii poate sa absoarba sau sa emita o anumita cantitatea de
energie,fapt care poate cauza excitarea lui si respectiv trecerea de pe un nivel
energetic inferior pe unul superior.Atomul sta in stare excitat aproximativ 10^-7s.In
cazul atomilor cu mai multi electroni au fost identificate stari excitate in care
electronul poate ramine un timp mai indelungat 10^-3s.Aceste stari se numesc stari
metastabile si joaca un rol in producerea fenomenului LASER-ului.Din cauze interne
sau externe,atomul dezexcita electronul,revenind pe nivelul intial,emite un foton a
carui energie este egala cu cea a fotonului absorbit.Dezexcitarea este un proces
aleator si are caracter statistic.Daca electronul revine de la sine,spontan,pe nivelul
energetic initial , fenomenul se numeste emisie spontana.Un alt electron aflat pe un
nivel metastabil va reveni pe nivelul E , dupa un timp mai indelungat.Daca un astfel
de electron este obligat,sub actiunea unei cauze externe,sa revina pe nivelul E ,
dupa un timp mai scurt,atunci fenomenul se numeste emisie stimulata.Procesul de
amplificare a radiatiei prin emisie stimulata se numeste fenomen Laser,iar

substanta carrei atomi permit producerea,acestui fenomen,se numeste mediu activ

laser,care poate fi solid,lichid sau gazos.
Inversiunea populatiilor reprezinta fenomenul prin care marea majoritatea a
atomilor mediului activ laser se afla in stare energetica superioara.Ea presupune
depopularea cu electroni a nivelelor energetice inferioare ale atomilor mediului activ
laser si cresterea numarului de electroni pe nivele energetice superioare.

31.Pompajul fotonic.Volumul substanei active ca rezonator.Mecanismul de

funcionare a laserului cu gaz.
Pompajul fotonic reprezinta procesul prin care are loc trasmiterea de energie
necesara pentru realizarea inversiunii populatiilor.Realizarea pompajului fotonic se
poate face pe diferite cai:fotonica,electrica sau chimica.Sursa de energie care
permite excitarea atomilor se numeste sursa de pompaj.Dupa obtinerea inversiuneii
populatiilor,drept initiator al procesului de emisie stimulata poate servi chiar unul
din fotonii emisi de un atom excitat al mediului activ laser,care stimuleaza
producerea altor fotoni.Pentru a evita pierderea spre exteriorul mediului activ a
primilor fotoni stimulati si totodata pentru a lungi traiectoria acestora prin mediul
activ,se impune existenta unei cavitati rezonante,care obliga fotonii sa ramina un
timp mai indelungat in multimea de atomi excitati ,asigurind astfel o amplificare a
radiatiei.
Pentru a obtine inversiunea populatiilor , deseori in calitate de mediu activ
laser,este folosit un amestec a doua gaze.Pompajul fotonic se realizeaza prin
descarcarea electrica in amestec.In laserul cu heliu-neon rolul gazului de baza
apartine atomilor de neon , iar rolul gazului adaugat atomilor de heliu.Prin ciocnire
are loc transferul de energie de la atomi de heliu la atomii de neon.Tranzitiile
stimulate in cavitatea rezonanta produc fasciculul laser.Ferestrele Brewster joaca un
rol deosebit in constructia laserelor cu gaz , asigurind : * evitarea pierderilor
energetice ale radiatiei la iesirea si intrarea in tubul de descarcare electrica;
*polarizarea fasciculului laser intr-un anumit plan;*schimbarea tubului de descarcare
electrica;
32.Proprietile i caracteristicele principale ale radiaiei laser.Aplicaia
radiaiei laser n cercetrile biofizice i practica medical.
Coerenta - proprietatea colectiva a radiatiei, aceasta proprietate permite
interactiunea intre pachetele de unde si conduce la aparitia fenomenelor de
interferenta si difractie.
Monocromaticitate - proprietatea de a avea o singura lungime de unda pentru toti
fotonii constituenti.

Directionalitate- proprietatea de a avea o directie bine stabilita, pentru fiecare

fascicule laser dupa o anumita distanta.
Stralucirea - proprietatea de a avea o densitate electrica mult superioara unei surse
clasice de lumina.Interactiunea radiatiei laser cu substanta poate produce o serie de
efecte care depind de frecventa si intensitatea energetica a radiatiei laser.
Inca de la inceputul aparitiei sale laserul si-a gasit numeroase aplicatii care an de an
cuprind noi domenii de activitate (meteorologie, prelucrarea si transmiterea
informatiei, holografie,cibernetica etc.). totodata se observa o crestere tot mai
insemnata a aplicatiilor laserului in in domeniul medico-biologic.
In medicina introducerea laserului permite dezvoltarea unor tehnici medicale care
sa inlocuiasca mai efficient tehnicile conventionale sau sa creeze noi modalitati de
investigatie si tratament. Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv laser care emite in
infrarosu se pot face determinariale diferitor substante din singe fara sa se apeleze
la recoltarea probelor sanguine.In chirurgie si microchirurgie
laserul este folosit pentru tratarea glioamelor, la desprinderea unor tumori de la
principalele vase de singe, la vaporizarea unor tumori din ventricule, la extirparea
unor tumori cerebrale vascularizate intens, la excizia nevroamelor, la detasarea
muschilor de os. Raza laser este folosita drept bisturiul classic, doar ca interventiile
chirurgicale sunt nesingeroase si nu apar complicatii postoperatorii.In oftalmologie
laserul este folosit in retinopatia diabetica ,la ocluzia vaselor retiniene, la prevenirea
hemoragiilor, in chirurgia tumorilor pleoapei , la forme de cataracta si glaucom .Alte
domenii in care se foloseste radiatia laser sunt, otorinolaringologia , dermatologia ,
ortopedia , traumatologie si terapie..
33.Difracia luminiii.Reeaua de difracie.
Difractia luminii reprezinta fenomenul de ocolire aparenta a unui obstacol de catre o
unda,cind dimensiunea obstaculului are acelasi ordin de marime cu lungimea de
unda a undei incidente.*Directia printr-o fanta-o unda incidenta cu viteza v ,
frecventa niu , si lungimea de unda (lambda) , da nastere dupa trecere printr-o
fanta,unei unde difractate,cu anumite proprietati.Potrivit principiului lui
Hyugens,fiecare portiune a fantei se comporta ca un izvor de lumina.In acest
fel,lumina dintr-o pozitie a fantei va interfera cu lumina dintr-o alta portiune a
fantei,iar rezultatul va fi dependent doar de unghiul format. Este un fenomen
complex, de compunere coerent a radiaiei provenit de la mai multe surse din
spaiu. n esen ea reprezint ansamblul fenomenelor datorate naturii ondulatorii a
luminii, fenomene care apar la propagarea sa ntr-un mediu cu caracteristici
eterogene foarte pronunate.
Reteaua de difractie cuprinde un numar mare de fante paralele situate la distante
egale. Este un sistem format dintr-un numr mare de fante realizate ntr-un plan
opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate i egal deprtate ntre ele. Practic

reeaua dedifracie se obine prin trasarea unui mare numr de zgrieturi pe o plac
de sticl, sau alt material transparent, pe metale.
Reeaua de difracie este format din fante nguste, rectilinii, paralele, echidistante
foarte apropiate.
Diferena de drum optic se scrie:

Determinarea maximelor, respectiv minimelor se face similar ca la interferen impunnd

condiiile:

34.Determinarea lungimii de und , frecvenei i energiei unei cuante de

radiaie laser.
-Pe bancul optic , n suporturi speciale se instaleaz laserul,reeaua de difracie i
ecranul.Dup introducerea laserului se pune la punct sistemul optic.Distana dintre
reea i ecran se stabilete astfel , ncit pe ecran s se observe tabloul de
interferen ce conine maximile de ordinele 1,2,3.
-Cu ajutorul riglei se msoar distana L de reea pn la ecran i distana S de la
maximul central(n=0) pna la maximul de ordinul I

-Raportul S/L reprezint valoarea numeric a tg.Unde este unghiul de difracie

pentru maximul de ordinul II.Folosind tabela funciilor trigonometrice se determin
valoarea respectiva a sin ;

-Din formula reelei de difracie : =d/n*sin se determin lungimea de und a

radiaiei laser 1=d*sin unde d este constanta reelei de difracie.

-Cunoscnd lungimea de und s viteza luminii (c=3*10^8 m/s) se determin

frecvena radiaiei laser din relaia : v1=c/ 1.
-Energia unei cuante a radiaiei laser cu He-Ne se determin din relaia
E1=h*v1(niu) , unde h-constanta lui Planck (h=6,62*10^-34 J*s);
-Masurrile menionate mai sus se repet pentru maximele de ordinal II i de ordinal
III.
-Rezultatele obinute trec n tabel!!
35.Radioactivitatea.Tipurile de dezintegrari nucleare.Radiaiile nucleare.
Radioactivitatea este un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactiva a
atomilor.Este un proces prin care nucleul unui atom se transforma spontan in alta
specie de nucleu atomic.
Dezintegrarea alfa - produce un nucleu al atomului cu numar de ordine cu 2 mai mic
si numar de masa cu 4 mai mic,conform expresie generale a reactiei :
Energia particulelor alfa este bine determinata.
Dezintegrarea Beta - produce un nucleu cu numar atomic cu 1 mai mare si cu
acelasi numar de masa.La dezintegrarea B are loc transformarea unui neutron intrunproton si un electron,ultimul fiind expulzat ca particula Beta.Expresia generala a
reactiei este :
Dezintegrarea Beta+(pozitroni) - se produce cind nucleul are un exces de protoni in
raport cu numarul neutronilor.Expresia generala a reactie :
Cind pozitroni vine in contact cu electronii dintr-un mediu se produce o reactie de
anihilare cu eliberarea a doua cuante de radiatie gama.
Radioactivitatea gama - nu prezinta o emisie de materie provenita din nucleu, ci o
emisie de energie sub forma de radiatie electromagnetica.
RADIAIILE:1 - NUCLEARE - emise de nuclee instabile (radioactive), la care numrul
de neutroni e mai mare dect numrul de protoni. Prin comparaie, cel mai stabil
nucleu este cel de He, cu 2p i 2 n.2 - ELECTROMAGNETICE - cmp electromagnetic generat prin
suprapunerea unuicmp electric peste unul magnetic, care oscileaz n plane
perpendiculare i care sepropag mpreun sub form de
UND ELECTROMAGNETIC.
36.Legea dezintegrrii radioactive.Constanta de dezintegrare.Perioada de
njumtire.

Dezintegrarea radioactiva este un fenomen spontan , deoarece nu poate fi

manevrat din exterior.Pe de alta parte , este un fenomen aleator , deoarece nu se
poate prezice cind se va dezintegra un anumit nucleu nestabil. Expresia matematica
a acestei legi este :

.Numarul de nuclee nestabile descreste in

timp dupa legea exponentiala,unde: N - numarul initial de atomi radioactivi; N(t)numarul de atomi radioactivi ramasi; t-timpul scurs de la inceputul experimentului;
-constanta de dezintegrare caracteristica fiecarei substante radioactive;
Perioada de injumatatire reprezinta timpul dupa care se dezintegreaza o jumatate
din cantitatea de substanta radioactiva initiala.Timpul de njumtire al unei
substane este o caracteristic invariabil, intrinsec a acesteia. Ca valoare
absolut, timpii de njumtire ai diferitelor substane sunt extrem de diferii,
ncepnd de la trilionimi de secund i ajungnd pn la cuadrilioane de ani i mai
mult.
Constanta de dezintegrare - ?????????
37.Activitatea substanelor radioactive.Unitile de msur.Fondul
radioactiv.
Lucrind cu surse radioactive , este important sa cunoastem numarul de dezintegrari
intr-o unitate de timp,produse in sursa data.Acest numar reprezinta o caracteristica
importanta a preparatului radioactiv,numita activitate radioactiva(A).
Unitatea de masura a unei surse radioactive in SI este becquerel(Bq).O unitate mai
frecvent utilizata in practica,ce corespunde activitatii unui gram de radiu,este
numita curie(Ci): 1Ci=3,7*10^10Bq.
Fond radioactiv - ??????????????????????????
38.Detectoare de radiaii nucleare.Conturul Geiger-Muller.
Radiatiile ionizante utilizate in diferite scopuri sunt puse in evidenta sau masurate
cu ajutorul detectoarelor cuplate in sisteme auxiliare,ce permit inregistrarea si
prezentarea lor sub forma de curbe sau de impulsuri.In dependenta de principiul de
functionare sunt cunoscute mai multe tipuri de detectoare , printre care cele mai
utilizate sunt detectoare care se bazeaza pe fenomenul de ionizare in gaze.Un astfel
de detector este camera de ionizare si conturul lui Geiger-Muller.Pe linga acestea
sint si detectoare bazate pe aparitia scintilatiilor si pe fenomenul de formare a
perechilor electron-gol in cristale semiconductoare.
Conturul Geiger-Muller.
Conturul este format dintr-un condensator cilindric inchis intr-un tub de sticla.Anodul
este fir foarte subtire,catodul este un cilindru metalic sau o pelicula metalica,

depusa pe peretele interior a tubului.Electrozii sunt legati la o diferenta de potential

de citeva sute de volti.Din cauza constructiei sale,cimpul electric in vecinatatea
anodului este foarte intens.La trecerea particulei nucleare incarcate,in gazul din
interiorul conturului,se produc perechi ion-electron.Electronii sunt puternic
accelerati in cimpul intens al firului central si produc la rindul lor ionizari
secundare.In acest fel se formeaza o avalansa de ioni si electroni.In circuit apare un
curent de descarcare de scurta durata.Curentul care trece prin circuite produce la
bornele rezistorului R o cadere de tensiune care se obtine la trecerea unei particule
incarcate prin contor.
39.Determinarea fondului radioactiv i a activitii unei substane
radioactive utiliznd instalaia B-4.
Instalatia de tipul B-4 este confectionata din 2 blocuri:blocul de baza si blocul
contoarelor.Blocul de baza include dispozitivul pentru alimentarea contorului
Geiger-Muller cu tensiune inalta si circuitele electronice,prevazute pentru
numararea si inregistrarea impulsurilor.Pe panoul din fata sunt situate butoanele de
comanda cu inscriptie respective si comutatorul polaritatii.Tot pe acest panou pot fi
citite indicatiile celor sase decatroane,ce servesc pentru inregistrarea impulsurilor.
Modul de lucru:
*dupa conectarea in circuit electric se verifica calitatea functionarii dispozitivului de
numarare.
*dupa un interval de 4-5 minute se opreste cronometrul si dispozitivul de calcul prin
apasarea butonului"Stop".Daca viteza impulsurilor indicate de decatroane este
egala cu 3000 impuls/min,aceasta confirma o functionalitate corecta a
dispozitivului.
*dupa efectuare acestui control,se trece la determinarea fondul radioactiv.
*efectuind in continuare etapele specifice,timp de 5 minute,se inregistreaza
numarul impulsurilor N sosite de la contorul Geiger-Muller.Masurarile se repeta de
citeva ori determinind de fiecare data numarul impulsurilor ce revin unui minut V
=n/t.
*Rezultatele obtinute se inscriu in tabel.
40.Scara radiaiilor electromagnetice.Lumina nepolarizat i plan
polarizat.
1.1)Scara radiatiilor electromagnetice,tipurile de lumina
Undele electromagnetice ale caror lungimi de unda sunt cuprinse intre 10 nm si 10^6 nm
alcatuiesc spectrul optic,o portiune mica din acest spectru 400nm-760nm perceputa de ochiul
omului reprezinta spectrul vizibil sau lumina,care poate fi de mai multe tipuri:

Lumina nepolarizata- lumina in care oscilatia si directia vectorului P se afla intr-un plan
perpendicular pe planul de propagare.
Lumina planpolarizata- lumina in care oscilatiile tuturor vectorilor de lumina au loc numai in
plane paralele.
41.Fenomene fizice n care are loc polarizarea luminii.Dicroismul.
Lumina naturala poate fi polarizata prin reflexie, refractia, dubla refractie,interferenta.
Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a directiei de propagare a luminii la suprafata de
separare a dou medii, lumina intorcindu-se in mediul din care a venit. Apare la suprafata de
separare intre doua medii optice.
Refractia luminii este schimbarea directiei luminii la trecerea dintr-un mediu transparent in altul.
Birefringenta este dubla refractie
Dicroismul este proprietatea unor substante birefringente de a absorbi o raza mai mult decit
alta.
42.Dispozitive de polarizare.Prisma Nicol.Polaroidul.
Prisma Nicol- Cristal de spat de Islanda. Cristalul se taie dupa diagonala mica, si fetele se
lipesc cu balsam de Canada. Prin difractie apar doua raze polarizate cu planele de vibratie.
-Raza ordinara se supune legii refractiei
-Raza extraordinara nu se supune legii refractiei
Balzamul Canadian are pentru raza extraordinara un indice de refractie apropiat cu spatul de
Islanda, si ea va trece putin schimbata prin Nicol. Raza ordinara sufera reflexie totala in Prisma
Nicol.
Polaroidul- pelicula transparenta de celuloid cu un numar mare de cristale mici orientate de
substanta anizomorfadicroica care polarizeaza lumina si absoarbe raza ordinara.
43.Substane optic active.Unghiul de rotire specific.
Unele substante, datorita prezentei unuia sau a mai multor atomi de C asimetrici, poseda
proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii incidente. Astfel de substante se numesc
substante optic active.
Dava planul se roteste spre dreapta substanta se numeste dextrogira, daca roteste spre stinga
se numeste levogira. []este unghiul de rotire specifica a substantei optic active, care se
determina conventional la temperatura de 20 0C si pentru lungimea de unda ?=589.4 nm(linia
galbena D a flacarii de sodiu) si se noteaza astfel[ ] . Unghiul de rotire specifica [?] a substantei
optic active depinde de natura substantei, de temperatura ei si de lungimea de unda a luminii ce
trece prin ea.
44.Construcia polarimetrului.Polarimetria.
Metoda de analiza cantitativa si calitativa a diferitor substante optic active prin folosirea luminii
polarizate se numeste polarimetrie.

Polarimetria este bazata pe masurarea ungiului cu care o anumita cantitate de substanta optic
activa roteste planul luminii polarizate. Aparatele utilizate pentru masurarea unghiului de rotire al
planului de vibratie a luminii polarizate se numesc polarimetre.
Cel mai simlu polarimetru consta din doi nicoli identici polarizatorul P si analizatorul A. substanta
optic active se introduce in tubul T. Rotirea analizatorului care este necesara pentru obtinerea
aceluiasi cimp, care a fost stabilit in lipsa substantei, ne da unghiul cu care substanta optic
active a rotit planul de polarizare a luminii polarizate. Deoarece nicolii sunt costisitori in unele
polarimetre in calitate de polarizator se folosesc polaroizii.
45.Importana luminii polarizate n cercetrile biologice i practica
medical.
Se utilizeaza la determinarea activitatii optice a albumunei din serul sangvin,cu scopul de a
diagnostica cancerul,sau in clinica practica la determinarea concentratiei glucozei si albuminei
in urina la bolnavii de diabet.
Se utilizeaza pentru determinarea izotropiei si anziotropiei optice a diferitor elemente histologice
precum si la verificarea lor: lame osoase,fibre de colagen,cromatina,fibre nervoase,fibre
mielinice,cartilaje osoase.
Actualmente in laborator se pot obtine subst optic active in afara actiunii organizmelor,numai
prin fotosinteza in lumina circulara polarizata.
46.Absorbia luminii.Legea lui Bouger-Lambert.
Lumina avnd proprieti dualiste i caracter electromagnetic se caracterizez prin
mai multe mrimi,precum fluxul de lumin i intensitatea luminii.Cantitatea de
energie transportat de und electromagnetic printr-o suprafa oarecare ntr-o
unitate de timp se numete flux de lumin.Cantitatea de energie transportat de
und de lumin ntr-o unitate de timp printr-o unitate de suprafa ,perpendicular pe
direcia de propagare a undei se numete intensitate a luminii.La trecerea luminii
printr-un strat de substan , intensitatea se atenueaz,din cauza rezultatului
interaciunii undei de lumin cu substana prin care trece.Fenomenul,n care are loc
atenuarea intensitii luminii la trecerea prin orice substan n rezultatul
transformrii energiei de lumin n alte forme de energie,se numete absorbie de
lumin.Legea absorbiei unui fascicul paralel de lumin monocromatic,ntr-un
mediu omogen a fost descoperit de Bouger i elaborat de Lambert.Conform
acestei legi :

; k -coeficientul monochromatic natural de

absorbtie al substantei;I(a)-intensitatea de lumina absorbita de substanta;I(0)intensitatea luminii incidenta;I(d) -intensitatea luminii care a trecut printr-un strat
de substanta cu grosimea d;
Legea lui Bouguer-Lambert - stabileste ca intensitatea luminii, la trecerea printr-un
strat desubstanta omogena, se micsoreaza odata cu marirea grosimii stratului, dupa
legea exponential,ceea ce inseamna ca straturile de substanta de aceeasi grosime,
in conditii identice, absorbintodeauna aceeasi parte din intensitatea luminii
incidente, indeferent de valoarea absoluta a ei.

47.Legeau lui Beer.Legea lui Bouger-Lambert-Beer.

Beer a stabilit ca absorbtia luminii monocromatice in solutiile colorate are loc
conform legii luiBouguer-Lambert, si ca coeficientul monocromatic de absorbtie al
solutiilor colorate depindedirect proportional de concentratie.

Substituind formula Legii lui Beer in formula Legii lui Bouguer-Lambert obtinem
formula ce exprima Legea lui Bouguer-Lambert-Beer:

48.Coeficientul de transmisie optic i extincia soluiei.

Raportul dintre intensitatea luminii care a trecut prin substanta sau solutia data si
intensitatealuminii incidente ce numeste coeficient de transmisie optica(transmisie
sau transparenta) a substantei.

Coeficientul de transmisie optica (transparenta) al substantei determina ce parte

din fluxul delumina trece prin substanta data si se exprima in %.
Logaritmul natural al marimii inverse coeficientului de transmisie optica se numeste
extinctia (densitatea optica) substantei.

Extinctia este o marime fotometrica ce caracterizeaza masura in care lumina este

absorbita desubstantele prin care ea trece.

49.Schema i principiul de lucru al colorimetrului fotoelectric.Modul de

lucru.

50.Metoda fotocolorimetric i aplicarea ei n medicin.

Colorimetria de concentratie reprezinta un caz particular al fotometriei si se aplica
ladeterminarea concentratiei solutiilor colorate.Metoda fotocolorimetrica are o
deosebita importanta in studierea microelementelor(substantecare se contin in
cantitati foarte mici in componenta singelui si in diferite tesuturi aleorganismului
uman). Cu ajutorul colorimetrului fotoelectric se poate determina
concentratiamicroelementelor cu o exactitate cuprinsa in limitele(10^4-10^8)g/l.
51.Impedana electric esuturilor biologice.Dispersia
impedanei.Coeficient de polarizare.
Impedana electric esuturilor biologice - ??????
Fenomenul variaiei impedanei esuturilor vii n dependen de frecvena curentului
electric se numete dispersia impedanei.
Grafic aceast dependen se reprezint prin aa numita curb de
dispersie.Intervalul de frecvene n care se observ dispersia impedanei se
numete domeniu de dispersie.
Deseori n loc de a construe curba de dispersie se determin numai aa numitul
coefficient de polarizare.

52. Radiaiile ionizante.Radiaiile ionizante corpusculare i

eletromagnetice.

Radiatiile ionizante sunt radiatii emise de substantele radioactive.Radiaiile

ionizante sunt de dou tipuri:a) radiaii corpusculare:,, neutroni, protoni,
deuteronib) b)radiaii electromagnetice: x,;
a) Radiaiile reprezint nuclee de heliu, alctuite din 2 protoni i 2 neutroni, au
sarcina+2 i masa 4 u.a.m. Radiaiile sunt electroni (-)sau pozitroni (+)
care provin dinnucleu n urma dezintregrrii acestuia. Protonii, neutronii i
deuteronii sunt particule careapar prin dezintegrarea nucleului sau n urma
unor reacii nucleare.
b) Radiaiile x (Roentgen) se pot produce n tuburile Coolidge prin frnarea unor
electroni accelerai (dar ele exist i n radiaiile cosmice). Radiaiile apar
n urma unor dezintegrri radioactive sau se pot produce prin frnarea unor
electroni accelerai n sincrotroane.
Deci, radiaiile ionizante apar, n general, atunci cnd este prezent o surs
de radiaiioarecare, fie dispozitiv tehnic, fie substan radioactiv.
53.Doza de absorbie.Uniile de msur.Puterea(debitul) dozei de
absorbie i unitile de msur.
Pentru a putea msura radiaia ionizrii s-a introdus noiunea de doz de absorbie.
Doza de absorbie cantitatea de energie absorbit de o mas n rezultatul
ionizrii.Este mrimea fundamental a sistemului radiobiologic.
D=w/m ; m-masa de substan sau esut iradiat ; w-energia absorbit n aceast
mas ;
Greu de msurat energia de intrare i de ieire.
Unitatea de msur n SI a dozei absorbite este Gray-ul (J/kg)
54.Doza de expunere(doza de ioni).Unitile de
msur.Puterea(debitul)dozei de expunere.Uniti de msur.
Pentru a putea mai uor a determina mrimea radiaiilor ionizante , s-a introdus
noiunea de doz de expunere .Rezultatul noiunii radiaiei ionizante este formarea
n substan a ionilor.Deoarece fiecare ion are o anumit sarcin electric n
substan se formeaz o anumit cantitate de electricitate egal ci suma cantitilor
elementare a ionilor formai.Doza de expunere este egal cu cantitatea de
electricitate care se formeaz n rezultatul ionizrii ntr-o unitate de mas :
De=Q/m.n SI se msoar n Roentgen(R) , 1R=2,,58*10^4 C/kg.Debitul dozei este
raportul dintre doza de radiaie(expunere) i timpul de iradiere t : =De/t. Debitul
dozei se exprim n R/s,respective R/min i R/h.
55.Legtura dintre doz de absorbie i doza de expunere.Coeficient de
legtur.

ntre doza de absorbie i cea de expunere exist urmtoarea relaie : Da=f*De ,

Da-doza de absorbie;De-doza de expunere; f- coefficient de proporionalitate
(depinde de tipul radiaiei)
56.Coeficientul de efectivitate biologic relativ.Doza biologic.Unitile
de msur.Puterea(debitul) dozei biologice.Unitile de msur.
Coeficientul de efectivitate biologic relativ arat de cite ori efectivitatea aciunii
biologice a tipului dat de radiaie este mai mare dect a radiaiei X sau Gama ,
pentru una i aceeai doz absorbit.
Doza biologic se definete prin relaia : B=n*D
Unitatea de msur a dozei biologice n SI este Sievert-ul , dar se mai folosete i
rem-ul.Rem-ul reprezint doza biologic primit de 1 g de esut iradiat,cnd aceasta
absoarbe ,prin intermediul particulelor ionizante , energia de 100 ergi.Debitul dozei
biologice este dat de relaia :b=B/t , unitatea de msur este Sv/s (Rem/s);
57.Dozimetria radiaiilor ionizante.Determinarea dozei biologice.