CURS 10 MODUL BIOETICA

EUTANASIA
CONF. DR. C. CURCA

1. Repere istorice
In 8.01.1988, JAMA publica un articol anonim ("It's Over, Debbie" vezi anexa 1-)
care a lansat discutiile privitor la E. La putine luni dupa aceea, probabil si ca rezultat al
publicarii unor cazuri dar si al dezbaterilor ce au urmat, Council on Ethical and Juridical
Affairs al American Medical Association, AMA devenita ulterior World Medical Association
WMA (asociatia medicala internationala ce coordoneaza toate colegiile medicilor din toata
lumea), si-a reconfirmat opozitia fata de E.
In 1991 o dezbatere a Parlamentului European asupra eutanasiei a stimulat discutiile in
intreaga Europa. Ele continua si astazi si vor continua inca.
In trecut termenul sugera o moarte usoara, naturala, neindusa de factori externi
(termenul a aparut pentru prima data intr-un text de Suetoniu referindu-se la Augustis Cezar.
Prima persoana care a pus problematica eutanasiei asa cum o stim astazi este F.
1
Bacon (1561-1626) care a promovat ideea ca medicul trebuie sa aiba cunostintele necesare
pentru a isi putea ajuta pacientii sa moara usor (euthansia exteriori, numita asa pentru a o
diferentia de moartea care se intampla atunci cand esti impacat cu ideea ei si cu tine insuti
that euthanasia, or sweet calm dying , procured by a due preparation of the soul (Bacon, pp
124-125, Beaty).
Prin urmare termenul nu insemna in acea perioada moarte indusa de medic ci usurarea
mortii naturale de catre medic.
Aceasta conceptie s-a pastrat pentru urmatoarele doua secole si jumatate, pana in
1870 cand notiunea a fost asociata de catre Samuel D. Williams cu moartea usoara,
nedureroasa, indusa de medic.
Eutanasia a fost utilizata pentru ambele notiuni pana in anii 1920, dupa care in uz a
ramas predominant definitia actuala (cea veche fiind inlocuita cu notiunea de euforie si apoi
de grija pentru modul in care o anumita persoana inceteaza din viata.
Sunt inca vii in mintea noastra aspre amintiri ale ideologiei naziste si a legitimizarii
eugeniei din perioada 1939-1943 (Actiunea T4) prin care au fost omorati peste 70.000 oameni
(existente fara valoare vitala ale unor persoane cu probleme psihice, degenerati, diformi,
etc.) vezi Anexa 2Alte asocieri alte eutanasiei au fost realizate cu: (1) utilizarea sedativelor pentru a se
asigura o moarte usoara (South Carolina Medical Association); (2) moartea asistata sau
moartea asistata de medic; (3) intreruperea suportului artificial pentru persoane care nu ar mai
fi putut supravietui fara acestea.
E revine in discutie atat in SUA prin Actul Mortii cu Demnitate (Death with Dignity
Act) trecut de legislativul din Oregon in 1994, Actul Alegerii compasionate (Compassionate
Choices Act) respins in California in 2006, Legea Ingrijirii futile (Futile Care Law) trecut in
Texas in 1999.

F.Bacon:Obiectulmediciniiesterefacereasanatatiisicalmareadurerilrdarnunumaicandaceastacalmare
poateducelainsanatosirecisiatuncicandpoateserviuneimortiseninesiusoare

In Europa devine legala in Belgia (2002), Olanda -ca E din compasiune mercy killing(1993, 2002), Elvetia (lege aprobata privind suicidul asistat (one way tickets to Zurich).
Inntre 2002-2006 se pune in dezbatere publica eutanasia in Regatul Unit, Franta, Cehia fiind
respins.
Numarul E efectuate in Olanda nu este precis cunoscut. Conform Comisiei de cercetare a actului
medical si E (Committee Onderzoeck Medische Praktijk InzKE Euthanasie) in 2000 au fost inregistrate peste
20.000 cereri de E din care au fost indeplinite cel mult 6.000.

Problematica E este alimentata continuu de dezbateri mediatice ample precum cazurile

Karen Ann Quinlan, 1985, Nancy Cruzan, 1990, Jack Kevorkian (Doctor Death, inchis in
1999 urmand a iesi in 2007), Terry Schiavo, 2005.
Repere istorice
Juramantul Hippocratic (400 300 BC) Nu voi da curs cererii nimanui si nu voi prescrie un
medicament (drog) si nici nu void a sfat prin care sa-i produca moartea - To please no one will I
prescribe a deadly drug nor give advice which may cause his deathLegea Comuna din Anglia incepand cu 1930 pana astazi dezaproba suicidal si suicidal asistat
1828 euthanasia este explicit scoasa in afara legii in SUA
1900 (in jurul) euthanasia capata support in unele cercuri intelectuale
1935 apare o societate care promoveaza euthanasia in Anglia
1937 suicidal asistat devine legal in Elvetia
1938 apare o societate care promoveaza euthanasia in USA
1939 Action T4 Germania nazista
1948 procesul de la Nuremberg
1977 living wills in California (ulterior si in alte state ale SUA)
1990 Dr. Jack Kevorkian (Michigan, USA) care a incurajat si asistat personae in comiterea
suicidului este judecat, condamnat in 1999 pentru un omor televizat si eliberat conditionat in 2007
1993 Olanda decriminalizeaza suicidal asistat de medic
1994 statul Oregon (SUA) Death with Dignity Act (US Supreme Court decision 1997, incearca sa
opreasca legea prin amendarea legii utilizarii drogurilor esuat in 2001)
1995 Teritoriile Nordice Australiei: euthanasia bill; respins de legislativul Australian in 1997
1999 Texas (USA) Futile Care Law: aprobat
2002 Legile Eutanasiei in Olanda si Belgia
2005 cazul Terri Schiavo
2005 Protocolul de la Groningen privind eutanasia la copil

2. Definitii, concepte si aprecieri de baza cu valoare de norme

Etimologic in limba greac veche eutanasie este un derivat al adjectivului euthanatos,
care nsemna etimologic moarte buna (eu nseamn bun i tanatos nseamn moarte)
sau cel care moare uor, fericit.
Moarte fara dureri; metoda de provocare de catre medic a unei morti precoce,
nedureroase unui bolnav incurabil pentru a-i curma o suferinta grea sau prelungita
(Dictionarul explicativ al limbii romane)
Eutanasia, care este actul deliberat de a pune capat vietii unui pacient chiar daca la
cererea pacientului sau a apartinatorilor, este neetic. Aceasta nu trebuie sa impiedice
medicul de la respectarea dorintei pacientului de a permite ca procesul mortii sa-si
desfasoare cursul sau natural in fazele terminale ale bolii (Asociatia Medicala
Mondiala, Declaration on Euthanasia)
Eutanasia este omor la cerere si se defineste ca fiind actiunea unui doctor care in mod
intentionat suprima viata unei persoane prin administrarea unor substante/droguri la
2

solicitarea voluntara si competenta a acelei persoane (European Association for

Palliative Care, EAPC)
Conform EAPC, definitia E nu trebuie sa includa oprirea sau renuntarea la tratamentul
considerat zadarnic, sedarea terminala sau situatia ntreruperii ori a nenceperii
tratamentului, care ar asigura alinarea simptomatic a bolnavului.
In opinia EAPC medicalizarea unei persoane atunci cand este nonvoluntara (prin lipsa
posibilitati de consimtamant) sau involuntara (impotriva vointei) este apta de a fi
considerata omor.
EAPC Task Force la nivelul anului 2008 are 41 Asociatii Nationale din care 25 se afla in tot atatea tari
Europene; totalizeaza peste 50.000 de lucratori si voluntari in domeniul ingrijirilor paleative.

3. Clasificare
In relatie cu consimtamantul persoanei, E determina 3 relationari:
o Voluntara (cu consimtamantul direct al persoanei)
o Non-voluntara (fara consimtamantul direct al persoanei dar cu consimtamantul
indirect al apartinatorilor persoane incompetente, etc.-)
o Involuntara (impotriva vointei persoanei si apartinatorilor sau fara exprimarea
acestora-)
Se apreciaza de catre EAPC ca E nu poate fi altfel decat voluntara si ca urmare
conceptul de E voluntara trebuie abandonat fiind un pleonasm.
In literatura se face de asemenea diferenta intre E activa si pasiva prin modalitatea de
realizare:
o Activa
-Agresiva (administrarea de medicatie letala)
-Non-agresiva (oprirea suportului vital)
o Pasiva (neacordarea, oprirea medicatiei care intretine viata stiind ca drept
urmare va urma moartea)
EAPC considera ca distinctia este nepotrivita. In intelegerea EAPC cat si a legislatiei
olandeze actuale prin care E este considerata legala in aceasta tara, E nu poate fi altfel decat
activa intrucat fie ca actiune fie ca inactiune consecinta este activa asupra persoanei, adica
producerea decesului; altfel spus E pasiva se afla in contradictie de termeni si aceasta
asociere trebuie evitata.
Spre deosebire de E a carei intelegere si aplicare poate genera dezbateri, EAPC
considera ca suicidul asistat de medic reprezinta actiunea unui medic care intentionat ajuta o
persoana sa comita sinuciderea prin punerea la dispozitie pentru proprie administrare de
substante/droguri la solicitarea voluntara si competenta a acelei persoane. Aceasta actiune are
un statut clar, ilegal si incompatibil cu profesiunea medicala.
Se mai regaseste in literatura notiunea de eutanasie cu dublu efect care se
caracterizeaza prin administrarea unui medicament ce se afl oricum n schema terapeutic a
unui bolnav incurabil sau aflat ntr-o faz terminal a bolii a (de exemplu, morfin), i a
crei cretere continu a dozei poate provoca suprimarea funciei respiratorii i n final
moartea.
Curent termenul de eutanasie se suprapune peste cel de eutanasie activa; eutanasia
pasiva ca termen a fost inlocuita cu intreruperea asistarii vitale, luarea de pe aparate,
intreruprea ventilatiei mecanice. intreruperea suportului cardiorespirator samd.
3

4. Argumente
Testamentul Papei Pius XII in anul 1957: Ai dreptul si obligatia ca in caz de boala
grava sa faci pasii necesari pentru a conserva viata si sanatatea. Aceasta datorie revine din
mila ordonata de Creator, din justitia sociala si chiar din lege. Dar doctorul este obligat in
permanenta sa asigure doar masuri de tratament obisnuite...adica masuri care sa nu reprezinte
o povara nici pentru medic si nici pentru pacient.
4.1 Argumentatie pro E
Societatea este datoare s manifeste sentimente de compasiune i mil fa de
durere dar i fa de agonia semenului suferind.
Respectarea dreptului bolnavului la autodeterminare (Carta drepturilor Omului)
care include dreptul de a hotr autonom asupra modului de abordare a
chestiunii sntii sale, n care poate fi indus potenial i eutanasia Dreptul la o viata demna dar si la o moarte demna. Dreptul la viata incumba si
dreptul la moarte. Cat timp are dreptul la a trai cum poate fi lipsit de dreptul de a
muri?
Autori relevanti: Timothy Quill ("Death and Dignity," 1991), Richard Selzer,
Betty Rollin, Sidney Hook
4.2 Argumentatie contra E
Valoarea vietii: viaa uman este o valoare prin sine, valoare care nu poate n
nici un caz fi confundat cu succesul profesional ori social ori cu activitatea
individului; este un dar Divin. Adversarii eutanasiei resping opinia conform
creia n condiii de durere insuportabil viaa i pierde valoarea i se transform
n martiriu fizic i psihic. Oricat de bolnav este un om...el este indreptatit sa
aiba toate orele de viata pe care Dumnezeu i le-a harazid pe acest pamanat.
Aceste ore pot fi cele mai pretioase si mai importante din intreaga sa viata. Pot fi
afaceri de facut, testamente, cadouri, se pot da si primi iertari, 101 motive care sa
justifice aceste cuvinte... (depozitia procurorului in cazul dr. Carr)
Riscul politizarii E si a eugeniei. Crearea unei politici sociale privind eutanasia
nu poate fi acceptat intrucat ar putea s creasc posibilitatea ori chiar sa faca
probabila reluarea unei politici de eugenie sau de E involuntar.
Riscul abuzurilor criminale. Orice metod activ avnd ca scop moartea
incurabililor, anomaliilor, diformilor sau delicvenilor, deoarece orice doctrin
medical sau social care nu respect principiile vieii, ajunge inevitabil la
abuzuri criminale (Academia Francez)
Autori relevanti: Scrieri ale Bisericii (ex. Testamentul Papei Pius XII,1957), Nat
Hentoff, Leon R. Kass, Ronald Dworkin
5. Aspecte ale E la nou-nascut derivate din dilema a omori/a lasa sa moara
Desi lasat in urma subiectul E nou-nascutului ridica cele mai numeroase controverse
centrate de diferenta intre a ucide si a lasa sa moara.
Nou-nascutul plurimalformat pune problema E pasive sau a tratamentului nonselectiv
poate mai intens decat adultul constient sau nu. Consimtamantul sau privind tratamentul este
biologic absent si este transmis medicului prin intermediul parintilor si din partea acestora.
Daca mama poate dispune de propriul corp (ca in cazul avortului sau altor forme de terapie)
din momentul in care copil s-a nascut, ambii parinti trebuie sa accepte intreruperea
tratamentului un singur consimtamant nemaifiind suficient.
4

Daca acordul unuia dintre ei devine obligatoriu, atunci nu ar mai fi nici o diferenta intre
neonaticid si contraceptie. Sigur ca argumentul care afirma ca nou-nascutul nu isi poate
manifesta personalitatea este adevarat, dar nici un pediatru nu poate ucide. Se poate accepta
ca a lasa un copil sa moara poate fi in interesul copilului la un moment dat. Nontratamentul
selectiv al celor plurimalformati nu este discordant cu obligatia medicului de a sprijini viata
de la coneptie si pana la moarte. A lua in mod activ viata unui bolnav inseamna omucidere si
in aceasta definitie varsta nu este importanta.
Argumente care promoveaza existenta diferentei intre a ucide si a lasa sa moara
(Campbell si Downie, Practica pediatrica moderna, 1989).
Este o diferenta uriasa psihologica intre a permite moartea sau a ucide, diferenta care
este foarte importanta pentru personalul unitatilor de terapie intensive. Pentru acestia este o
mare diferenta intre a nu folosi un incubator pentru a tine in viata un copil de 600 gr. si a face
o injectie ucigasa, indiferent ca rezultatul este similar.
Argumente care promoveaza lipsa diferentei intre a ucide si a lasa sa moara, J. Rachel
In the first [instance], Smith stands to gain a large inheritance if anything should
happen to his sixyear-old cousin. One evening, while the child is taking his bath, Smith
sneaks into the bathroomand drowns the child, and then arranges things so that it will look
like an accident.
In the second, Jones also stands to gain if anything should happen to his six-year-old
cousin. Like Smith, Jones sneaks in planning to drown the child in his bath. However, just as
he enters the bathroom Jones sees the child slip and hit his head, and fall face down in the
water, Jones is delighted; he stands by, ready to push the childs head back under if it is
necessary, but it is not necessary. With only a little thrashing about, the child drowns all by
himself, accidentally, as Jones watches anddoes nothing.
6. Ingrijiri paliative, IP
Ingrijirile paliative reprezinta in Europa o parte integranata si pe cale de extindere a
ingrijirilor medicale. Pot exista diferente culturale regionale si nationale in ce priveste
organizarea ingrijirilor paliative pentru sanatate care se pot reflecta in practica medicala.
Totusi n 1989 EAPC a reusit definirea ingrijirilor paliative de o maniera recunoscuta de catre
OMS in Cancer Pain Relief and Palliative Care. Recent o noua definitie a OMS a aparut.
Astfel IP reprezinta imbunatatirea calitatii vietii pacientilor si a familiilor acestora in
fata problemlor de sanatate pe care le asociaza boliel letaleprin preventia si usurarea suferintei
prin identificarea precoce si evaluarea impecabila si tratamentul durerii si a altor probleme
fizice, psihologice si spirituale.
IP:
-usureaza durerea si alte simptome suparatoare
-afirma viata si privesc mmoartea ca pe un proces normal
-nu incearca nici sa grabeasca si nici sa amane moartea
-integreaza aspectele psihologice si spirituale ale ingrijirii pacientului
-ofera un suport pentru a ajuta viata pe cat de activ se poate pana la sfarsit
-ofera un sistem pentru a ajuta familia pe timpul bolii apartinatorului si a propriei
suferinte
-foloseste o echipa care sa se adreseze nevoilor pacientilor si familiilor lor
-cresc calitatea vietii si pot dea semenea sa influenteze pozitiv evolutia bolii
-aplicata devreme in evolutia bolii poate impreuna cu alte mijloace terapeutice precum
chemoterapia, radioterapia sa prelungeasca viata si suportabilitatea complicatiilor clinice

Solicitarile pentru eutaanasie si suicid asistat de catre medic sunt adesea alterate de
acordarea unor IP de calitate. Persoanele care solicita E sau suicidul asistat de medic ar trebui
sa aiba acces la expertiza IP.
Realizarea E sau facilitarea suicidului asistat nu au nici o legatura cu IP.
Respectul pentru autonomie este un tel important al IP care incearca sa intareasca
autonomia si nu sa o slabeasca. Accesul la IP de calitate trebuie sa constituie o politica
nationala si internationala.

7. Omorul prin medicalizare, retinerea/retragerea tratamentelor inutile, sedarea

terminala
Medicalizarea unei persoane fara consimtamantul acesteia in doze letale fie
nonvoluntara (cand persoana nu poate sa isi acorde consimtamantul) fie involuntara
(impotriva vointei pacientului) este omor si trebuie pedepsita de legile tarii.
Retinerea/retragerea tratamentelor inutile si sedarea terminala NU constituie E.
Sedarea terminala sau paliativa reprezinta folosirea medicatiei sedative pentru a usura
o suferinta intolerabila in ultimele zile ale vietii si nu constituie E.
In sedarea terminala:
Intentia este de a usura suferinta intolerabila
Procedura este de a folosi un drog pentru controlul simptomului
Finalitatea este indepartarea suferintei
In eutanasie:
Intentia este de a suprima viata pacientului
Procedura este de a folosi un drog letal
Finalitatea este moartea imediata
In IP sedarea blanda poate fi folosita terapeutic si nu va avea efecte adverse de alterare
a constientei pacientului sau a posibilitatilor sale de comunicare.Uneori insa sunt necesare
doze mai mari pentru a atinge scopuri terapeutice chiar daca starea de constienta este
alterata.Cu toate acestea acest nivel de sedare se revizuieste permanent si nu este de regula
mentinut decat temporar. Hidratarea artificiala si hrana trebuie administrate artificial ori de
cate ori se ipune necesitatea lor pe aceasta cale.
8. Sinuciderea asistata de medic, SAM si eutanasia voluntara, EV
Ambele sunt interzise in majoritatea tarilor
In ambele cazuri decizia este a pacientului si poate fi anulata pana in momentul in care
procesul devine ireversibil
Diferenta intre sinucidere asistata si E voluntara este reprezentata de cine face ultimul
act: pacientul in cazul sinuciderii asistate de medic respectiv medicul in cazul eutanasiei
voluntare.
In cazul SAM pacientul se sinucide sau luarea vietii este luata in comun acord cu
medicul
In cazul EV medicul este cel responsabil el este cel care il ucide pe pacient.
9. Aspecte legislative
9.1 Legislatia in Olanda
In ciuda faptului ca E este inca discutata la nivelul public (vezi si art. 293 din Codul
Penal Olandez), guvernul olandez a formulat o legislatie unitara acceptata. Astfel treptat la
nivelul tuturor puterilor judecatoresti incepand cu 1973 a predominat opinia ca daca medicul
6

respecta si urmeaza anumite instructiuni procedurale, totdeauna in cazuri de necesitate

urgenta ori caracterizate ca situatii de forta majora, nu este acuzat de efectuarea E active
voluntare. Drept conditii ale practicarii eutanasiei in Olanda au fost stabilite urmatoarele:
1. sa existe in urma informarii solicitarea autonoma clara, continua si repetata a
bolnavului insusi, care sa nu lase loc de indoiala privind dorinta sa de a-si pune
capat vietii
2. vatamarea spirituala, psihica si fizica a bolnavului sa fie apreciata ca deosebit de
grava si fara nici o perspectica de remediere
3. imposibilitatea aplicarii altor metode alternative de tratament si conditia ca toate
tratamentele aplicate sa fi esuat sau sa existe refuzul bolnavului la aplicarea altei
metode
4. E se realizeaza exclusiv de catre medic dar se cere si consimtamantul scris al
unui alt medic cu experienta in domeniu. In plus se propune si prezenta cu rol
consultatic a unui infirmier, preot sau a altui profesionist cu experienta
5. Existenta unei boli incurabile sau a durerilor insuportabile.
6. Aducerea la cunostinta pacientului a tuturor solutiilor alternative.
7. Formularea unei a doua opinii de catre specialisti.
8. Cererea eutanasiei de catre pacientul insusi, in deplinatatea facultatilor sale.
9. Interzicerea faptului ca propunerea sa vina din partea medicilor curanti
9.2 Legislatia in Belgia
Actul de Eutanasie, Belgia 28 May 2002
Stabileste conditiile in care un emdic poate practica E fara a fi pedepsit
Criterii (similar cu Olanda):
pacientul sa fie adult si constient
cererea sa fie facuta de catre pacient prin propria vointa dupa refelctie si repetat
sa nu existe nici o solutie medicala la boala
pacientul are constant suferinte fizice/psihice de neindurat care nu pot fi
indepartate
starea pacientului ca rezultat al bolii sau accidentului sa fie grava si incurabila
Solicitarea prin declaratie a cererii de eutanasie in eventualitatea inconstientei care in
raport cu cunostiintele medicale nu este reversibila este pentru orice cetatean adult in
posesia facultatilor ireversibila pentru urmatorii 5 ani si reinnoibila.
Cei care fac astfel de declaratii pot desemna unul sau mai multi reprezentanti care sa
informeze medicul responsabil de dorintele pacientului insconstient.
Aceasta stipulare trebuie sa fie vazuta in contextual mai larg al Actului Drepturilor
Pacientului, lege cu character mai larg privind drepturile si obligatiile medicilor
practicieni in raport cu pacientii in care reprezentantii pacientilor au un rol mai larg in
sensul in care apara drepturi pe care pacientul nu poate sa si le exercite pentru el insusi
prin incapacitate temporara sau permanenta.
Procedura de urmat pentru medic:
a furniza informatia catre pacient;
a confirma persistent simptomelor si a dorintei pacientului
a consulta un al doilea medic
a consulta echipa care ingrijeste si daca pacientul doreste si alte terte parti
observarea pe o durata de timp
documentarea in fisa pacientului
declararatie inaintata catre comisia federala a caror sarcini sunt:
7

Sa asigure ca procedura este corespunzator urmata

Sa realizeze statistici anuale catre Parlament
Sa inainteze catre Parchet orice declaratii sau constatari prin care se
poate suspecta ca procedurile si conditiile statutorii nu au fost
respectate
9.3 Legislatia comunitara, EU
Conventia pentru Protectia fiintei umane si demnitatii omului in raport cu aplicarea
biologiei si medicinii: Conventia asupra Drepturilor Omului si Biomedicinii, Oviedo,
4.IV.1997:Capitolul 1 Aspecte generale, Art. 2- Primatul fiintei umane: Interesele si
bunastarea fiintei umane va prevala asupra interesului societatii sau stiintei
Carta Drepturilor Omului: In exercitarea dreptului unei persoane nu poate fi incalcat
dreptul altei persoane.
Recommendation 1418 (1999) Protection of the human rights and dignity of the
terminally ill and the dying (Anexa 3)
Art. 3 In 1976, in its Resolution 613, the Assembly declared that it was
"convinced that what dying patients most want is to die in peace and dignity, if
possible with the comfort and support of their family and friends", and added in
its Recommendation 779 (1976) that "the prolongation of life should not in itself
constitute the exclusive aim of medical practice, which must be concerned
equally with the relief of suffering".
9.4 Legislatia in Romania
In momentul de fata nu exista o legislatie romaneasca ce sa reglementeze specific
eutanasia. Principalele norme legislative ce pot fi invocate sunt:
Codul Penal Roman reglementeaza doar omorul (art. 178) si anume: "uciderea unei
persoane se pedepseste cu detentiune severa de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor
drepturi".
In aceste conditii, eutanasia si suicidul asistat ar putea fi interpretate ca fiind izvoare
de circumstante atenuante tinand cont de motivatia particulara (omor din mila) si de
participarea victimei.
o Determinarea sau inlesnirea sinuciderii este incriminata de art. 182 care
prevede:
(1) Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, daca
sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseste cu inchisoare
stricta de la 2 la 7 ani.
(2) Cand fapta prevazuta in alin (1) s-a savarsit fata de un minor sau fata de o
persoana care nu era in stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu putea fi stapana
pe actele sale, pedeapsa este inchisoarea stricta de la 3 la 10 ani.
Noul Cod Penal, aflat in momentul de fata in dezbatere publica reglementeaza
eutanasia prin Art. 188 "uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si
repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestate
medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu suportat se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 7 ani"
Codul deontologic al medicului, sectiunea D Atentarea la viata si integritatea fizica a
bolnavului in care eutanasiei si suicidului asistat respectiv:
8

 Art. 120 Medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului

incurabil, asigurand demnitatea muribundului.
Art. 121 Se interzice cu desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor
substante sau mijloace in scopul de a provoca decesul unui bolnav,
indiferent de gravitatea si prognosticul bolii, chiar daca a fost cerut
insistent de un bolnav perfect constient.
Art. 122 Medicul nu va asista sau indemna la sinucidere sau
autovatamare prin sfaturi, recomandari, imprumutarea de instrumente,
oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicatie sau ajutor in
acest sens.
Pacientul nevindecabil va fi tratat cu aceeasi grija si atentie ca si cei
care au sanse de vindecare (art. 26).
10. Cazuri celebre
8.1.Karen Ann Quinlan, 1985
Nascuta in 29 Martie 1954 decedata in 11 Iunie
1985 a fost considerata o persoana importanta in
istoria controverselor drepturilor de a muri in SUA.
Cand a avut 21 a devenit inconsteinta dupa o
petrecere cazand intr-o stare vegetativa persistenta,
PVS. A fost tinuta in viata pe respirator mai multe
luni fara imbunatatiri evidente; parintii au solicitat
intreruperea activa a suportului asistat si a i se
permite sa moara. Spitalul a refuzat si astfel a
inceput prima mare dezbatere legala care a generat
importante precedente juridice.
Cazul a fost considerat juridic important dar a
apelat si la principii religioase. Intrucat fata si
familia ei erau catolici s-au pus iin discutie principii
catolice ale moralei teologice care au influentat
rezultatul si dezvoltarea legii in SUA, influente care
s-au multiplicat de-a lungul planetei. Cazul a fost considerat piatra de turnura pentru
dezvoltarea moderna a bioeticii.
Quinlan a fost indepartata de pe suportul activ pentru viata (removed from active life
support) in 1976, a mai trait inca circa 10 ani in coma pana la moartea sa prin
pneumonie in 1985.
Cazul Quinlan continua sa ridice intrebari importante in morala teologica, bioetica,
eutanasie, institutia legala si drepturilor civile. Ca urmare directa s-au creat comitetel
de etica in spitale si s-au dezvoltat antedirectivele de sanatate (advance health
directives)
Antedirectivele de sanatate numite si antedirective sau antedecizii sunt instructiuni
date de persoane care specifica ce actiuni vor trebui luate in situatia in care nu vor mai
fi apti de a lua decizii ca urmare a unei boli sau incapacitatii. Testamentul medical
(living will) este o forma de antedirectiva care lasa instructiuni pentru tratament. Alte
forme care pot fi intalnite in SUA pot fi imputernicirea unei autoritati sau avocat
(power of attorney) sau imputernicirea unui apropiat sau apartinator (health care
proxy) care sa execute instructiunile pentru tratament. Testamentul medical poate fi
general sau specific: ex. Daca sufar o boala sau o conditie incurabila, ireversibila si
9

medicul meu stabileste ca este terminala, indic ca masurile de sust inere a vietii care
servesc doar prelungirii agoniei mele sa fie oprite si intrerupte (If I suffer an
incurable, irreversible illness, disease, or condition and my attending physician
determines that my condition is terminal, I direct that life-sustaining measures that
would serve only to prolong my dying be withheld or discontinued.)
8.2.Nancy Cruzan, 1990
Nancy Cruzan a devenit o figura publica importanta dupa ce a intrat in "persistent
vegetative state", PVS.
In 1983 in urma unui accident rutier a ramas
permanent inconstienta si fara functie cerebrala,
intretinuta in viata prin gavaj si ingrijiri medicale
atente. Familia sa a condus o lupta indelungata
pentru ca sa i se inlature tubul de alimentatie.
Cazul a ajuns la curtea Suprema a SUA care au
stabilit ca familia sa nu a putut aduce o clara si
convingatoare probatiune ca Nancy Cruzan nu ar
fi dorit ca masurile artificiale sa nu fie continuate.
Ulterior familia au prezentat o astfel de marturie
judecatoriei din statul Missouri care au decis in
favoarea lor in 1990. Famili a a incetat
alimentarea corpului lui nancy in decembrie 1990
si ea a murit mai tarziu in aceeasi luna.
Sindromul PVS; definitie: a fost descris prima data in 1940 de catre Ernst Kretschmer
sub numele de sd. apalic. Termenul a fost reinventat in 1972 de catre chirurgul scotian
Bryan Jennett si neurologul american Fred Plum pentru a descrie un sindrom care a
devenit posibil prin cresterea capacitatii medicinii de a tine in viata corpurile umane.
Semne si simptome ale PVS: pacientul aflat in stare vegetativa este de obicei
inconstient. Este neresponsiv la stimuli externi probabil cu exceptia stimulilor
durerorosi. Spre deosebire de coma in care ochii sunt inchisi, pacientul cu PVS
deschide adesea ochii care pot sa se gaseasca intr-o pozitie fixa sau urmarind obiecte
sau in miscari neconjugate. Ochii pot descrie cilcuri asemantoare somnului sau sa se
afle intr-o stare de trezire cronica. Pot prezenta comportamente care pot fi apreciate ca
rezultate din stari partiel de constienta precum scrasnitul dintilor, inghitirea, zambetul,
curgerea lacrimilor, mormaitul, cascatul, tipatul aparent fara un stimul extern
evidentiabil.
Diagnostic: multi pacienti pot iesi din starea vegetativa in cateva saptamani dar cei ce
nu recupereaza in 30 zile se numesc a fi in stare vegetativa persistenta, PVS. Sansa
recuperarii depinde de extinderea leziunii cerebrale si de varsta: tinerii au prognostic
mai bun decat varstnicii. La 6 luni in general adultii au 50% sanse de recuperare a
constientei in timp de copii 60 %. Dupa an sansele scad foarte mult si recuperarea este
insotita de severe disabilitati. Cu cat mai mult se afla o persoana in PVS cu atat mai
grave sunt dizabilitatile cu care va ramane.

10

8.3.Jack Kevorkian
nascut in 26 Mai, 1928, patolog american. Declara ca
a asistat cel putin 130 pacienti pentru a muri. A spus
ca a muri nu este o crima (Doctor Death,. A fost
condamnat 8 ani intre 1999-2007 pentru omor grd. II.
A fost eliberat in 1 Iunie 2007 conditionat pentru
comportament bun.

8.4. Theresa Marie Schindler, Terry Schiavo, 2005

Theresa Marie Schindler numita si "Terri" Schiavo s-a nascut in 3 Decembrie 1963. A
cazut in propria casa pe 25 feb. 1990 intrand in stop cardio-respirator. A fost
resuscitata si a ramas cu stare vegetativa
persistenta, PVS dependenta de alimentatie
prin gavaj si ingrijire medicala stricta timp de
15 ani.
In 1998 sotul sau Michael Schiavo, care era
legal si tutorele sau, a cerut Judecatoriei Curtii
din Comitatul Pinellas sa aprobe intreruperea
alimentarii artificiale. Parintii ei, Robert si
Mary Schindler, s-au opus admitand ca este
constienta.
Curtea a stabilit ca Terry nu si-ar fi dorit sa se
continue masurile de intretinere artificiala a
vietii. Judecata a durat 7 ani si a inclus
grupuri avocatiale, pro sustinerea vietii, a respectarii drepturilor celor cu dizabilitati,
politizandu-se intens.
Inainte ca decizia curtii locale sa fie luata in 18 Martie 2005 guvernatorul de Florida si
SUA a trecut legi care urmau sa previna intreruperea alimentatiei dar fara succes. O
intensa mediatizare nationala si internationala s-a derulat pentru 7 ani.
Pana in martie 2005 avusesera loc 14 apeluri precum si numeroase petitii, audieri in
judecatoriile din Florida, 5 procese la Curtea Federala Districtuala, Curtea Suprema
din Florida, subpoena de catre comitetul congresului care sa o califice drept martor
sub protectie federala, legislatia federala, Curtea Suprema a SUA de 4 ori. A murit la
Sp. Pinellas Park pe 31 Martie 2005 la 41 ani. Multi au considerat ca moartea sa a fost
crima. Parintii lui Terry l-au acuzat pe sotul sau de abuz si de omor.
8.5 Ramon Sanpedro
Ramon Sanpedro, 1998 Dorinta de a muri: "O via
fr libertate nu e via!". Ramon triete de 30 de ani
tetraplegic. Ramon vrea s moar, dar, dup cum
rezult inclusiv dintr-o sentin judectoreasc, nu este
proprietarul propriei viei. A tri este un drept i nu o
obligaie, spune el, ns justiia este de alt prere.
11

8.6 Vincent Humbert

24 septembre 2000 - 26. September 2003
Vincent, un tanar pompier, victima a unui grav accident rutier ramane mut, orb si
tetraplegic dar lucid si constient.
A cerut presedintelui Frantei J. Chiraq si apoi lui Sarcozy ca sa fie eutanasiat cerand
dreptul de a muri dar nu i-a fost acordat.
8.7 Piergiogio Welby
Roma, Italia, 2006
Biserica Romano-catolica refuza funeralii religioase pentru un romancier italian care a
murit dupa ce medicul sau l-a deconectat de la aparatele de sustinere a vietii declarand
ca decesul s-a produs prin sinucidere voluntara asistata.
Sotia lui Piergiogio Welby care a aparat decizia medicului a sustinut ca va realiza
totusi inmormantarea intr-o zi de Duminica daca Biserica refuza. Militantii antieutanasie au considerat moartea romancierului ca fiind un omor. Biserica a refuzat
acordarea aprobarii.
8.8 Immaculada Echevarria, 2007
Inmaculada Echevarra este o femeie cu Distrofie Musculara Progresiva Duchenne
total dependenta de respiratie mecanica timp de 20 ani. In Octombrie 2006 a cerut
public sa fie deconectata de pe aparat sustinand ca aceasta nu este eutanasie intrucat
nu intreruperea aparatului ii va determina moartea ci progresia bolii in lipsa suportului
mecanic respirator.
S-a sustinut ca a nu i se da apa si mancare inseamna eutanasie intrucat va duce dirct la
moarte dar intreruperea respiratorului inseamna doar oprirea unei masuri extraordinare
care va duce indirect la moarte prin progresia bolii: oamenii constienti au dreptul
legal sa refuze tratamentul medical extraordinar.
Problema Echevarriei este ca nu poate fi convinsa ca viata ei mai are valoare si
utilitate sociala cat timp toata lumea este doar amabila cu ea dar in final nimeni nu
ramane cu ea si nimeni nu doreste sa o ajute, fiind singura in fata bolii fara salvare.
Insingurarea este mai rea decat durerea a spus ea in motivatia solicitarii de eutanasie
dupa 20 ani de boala. Pentru mine, a spus ea, viata a incetat sa mai aiba un rost cu
mult timp in urma. Vreau sa ii determin sa ma ajute sa mor pentru ca mi-am petrecut
cea mai mare parte a vietii in suferinta.
Guvernul socialist al lui Zapattero incearca sa promoveye legislatia pro+eutanasie in
pachetul cu casatoria celor de acelasi sex, admiterea cercetarii asupra celulelor
embrionice si facilitarea accesului la divort.
Biserica catolica impreuna cu conservatorii se opun cu indarjire: A provoca moartea
unei persoane indiferent cat de umanitare ar fi motivele sfarseste prin a afecta
demnitatea fiintei umane a spus cardinalul Braulio Plaza.
Concluzii
Preluand opiniile EAPC opiniem la randul nostru ca legalizarea E poate manifesta un
potential negativ prin:
Presiune asupra persoanelor vulnerabile
Subutilizarea si devaluarea mijloacelor de IP
Conflict intre cerintele legale si valorile profesionale ale medicilor si celorlalte
categorii de personal
12

Largirea criteriilor clinice de includere a altor grupuri in societate

Cresterea incidentei medicalizarii letale nonvolutare si involuntare
Omorul poate deveni acceptat in societate prin cresterea tolerantei
Sistemele medicale moderne nasc meritat temeri asupra unui abuz in ce priveste
dreptul unei persoane devenita incompetenta de a fi solicitat intreruperea masurilor medicale
extraordinare incat pentru unele situatii limita E sau suicidul asistat de catre medic sa para o
optiune acceptabila.
In fata acestor alegeri dificile fie medicul va deveni opozant (pe criterii deontologice,
deon = obligatie) fie isi va incalca normele deontologice prejudiciindu-si pozitia sa
profesionala si sociala. De aceea nu consideram ca aceaste optiuni sunt acceptabile nici atat pe
plan individual si nici social.
O alternativa pentru ca astfel de situatii limita sa nu se repete este folosirea
antedirectivelor de
tratament (living
will) care sa
contribuie la
imbunatatirea
comunicarii intre
pacient si medic
precum si la
planificarea
ingrijirilor
medicale intarind
autonomia
pacientului.

BIBLIOGRAFIE
1 Roy DJ, Rapin C-H, the EAPC Board of Directors.Regarding euthanasia. Eur J Palliat Care 1994; 1: 57 /59.
(Available in full text at: http://www.eapcnet.org/download/Euthanasiastatement94(E).pdf, accessed 24
January 2003)
2 Haverkate I, Onwuteaka-Philipsen BD, van der Heide A,Kostense PJ, van der Wal G, van der Maas PJ.
Refusedand granted requests for euthanasia and assisted suicidein the Netherlands: interview study with
structured questionnaire. BMJ 2000; 321: 865 /66. (Full
text:http://bmj.com/cgi/content/full/321/7265/865, accessed 24 January 2003)
3 Rights of the Terminally Ill Amendment Act 1996. (F ull text of law: ht tp://www.nt.gov.au/lant/parliament/
committees/rotti/rottiamendmentact96.pdf, accessed 24 January 2003)
4 Parliament of Australia. http://www.aph.gov.au/, accessed 24 January 2003.
5 The Oregon Death with Dignity Act. Ballot measure no. 16. Oregon Revised Statute 127.800-127.897. (Full
text of law: http://www.ohd.hr.st ate.or.us/chs/pas/ors.htm, accessed 24 January 2003)
6 The Netherlands Department of Justice. Press Releases.
http://www.minjust.nl:8080/c_actual/persber/index.htm, accessed 24 January 2003.

13

7 The Netherlands Ministry of Foreign Affairs. Euthanasia Policy. http://www.minbuza.nl/default

.asp?CMS_ITEMMBZ257609, accessed 24 January 2003.
8 Kimsma G, van Leeuwen E. The new Dutch law on legalizing physician-a ssisted death. Cambridge Q Health
Care Ethics 2001; 10: 445 /50.
9 International Task Force on Euthanasia and Assisted Suicide: Hollands euthanasia law.
http://www.internationaltaskforce.org/hollaw.htm, accessed 24 January 2003.
10 Belgium legalizes euthanasia. BBC News, 16 May 2002. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/1991995.stm,
accessed 24 January 2003.
11 Hume D. A treatise of human nature. Selby-Bigge LA ed. Oxford: Oxford University Press, 1958. 12 ten
Have H, Janssens R eds. Palliative care in Europe: concepts and policies. Amsterdam: IOS Press, 2001.
13 ten Have H, Clark D eds. The ethics of palliative care: European perspectives. Facing death series.
Oxford: Open
University Press, 2002.
14 Clark D, ten Have H, Janssens R. Common threads? Palliative care service developments in seven European
countries. Palliat Med 2000; 14: 479 /90.
15 The EAPC denition of palliative care. http://www. eapcnet.org/about /denition.html, accessed 24 January
2003.
16 World Health Organization. Cancer pain relief and palliative care. Technical Repor t Series 804. Geneva,
1990. http://www.who.int/dsa/cat98/can8.htm# Palliative%20Care, accessed 24 January 2003.
17 Sepu lveda C, Marlin A, Yoshida T, Ullrich A. Palliative care: the World Health Organizations global
perspective. J Pain Sympt Manage 2002; 24: 91 /96. 100 EAPC Ethics Task Force
18 Materstvedt LJ, Kaasa S. Euthanasia and physicianassisted suicide in Scandinavia / with a conceptual suggest
ion regarding international research in relation to the phenomena. Palliat Med 2002; 16: 17 /32.
19 Grifths J, Bood A, Weyers H. Euthanasia and law in the Netherlands. Amsterdam: Amsterdam University
Press,1998.
20 Kimsma GK. Euthanasia and euthanizing drugs in the Netherlands. In Battin MP, Lipman AG eds. Drug use
in assisted suicide and euthanasia . New York: The Havorth Press, 1996: 193 /210.
21 Kimsma GK, van Leeuwen E. Comparing two euthanasia protocols: the Free University of Amsterdam
Academic Hospital and the Medical Center of Alkmaar. In Thomasma DC, Kimbrough-Ku shner T,
Kimsma GK, Ciesielski-Carlucci C eds. Asking to die: inside the Dutch debate about euthanasia .
Dordrecht: Kluwer, 1998: 115 /33.
22 Seventh EAPC Congress. http://www.kenes.com/eapc/, accessed 24 January 2003.
23 Norwegian University of Science and Technology (NTNU). ht tp://www.ntnu.no /indexe.php
24 Lars Johan Materstvedt, et al. Euthanasia and physician-assisted suicide: a view from an EAPC Ethics Task
Force , Palliative Medicine 2003; 17: 97 /101
25 Jozef Glasa. Euthanasia as a European topic present debate in Europe & in the USA, www.schlosshartheim.at/redsyspix/download/DrGlasa_Euthanasia_as_a_European_Topic_a.ppt
26 Materstvedt LJ, Kaasa S. Euthanasia and physicianassisted suicide in Scandinavia / with a conceptual
suggest ion regarding international research in relation to the phenomena. Palliat Med 2002; 16: 17 /32.
27 Griffiths J, Bood A, Weyers H. Euthanasia and law in the Netherlands. Amsterdam: Amsterdam University
Press,1998.
28 Kimsma GK. Euthanasia and euthanizing drugs in the Netherlands. In Battin MP, Lipman AG eds. Drug use
in assisted suicide and euthanasia . New York: The Havorth Press, 1996: 193 /210.
29 Kimsma GK, van Leeuwen E. Comparing two euthanasia protocols: the Free University of Amsterdam
Academic Hospital and the Medical Center of Alkmaar. In Thomasma DC, Kimbrough-Ku shner T,
Kimsma GK, Ciesielski-Carlucci C eds. Asking to die: inside the Dutch debate about euthanasia .
Dordrecht: Kluwer, 1998: 115 / 33.
30 www.eapcnet.org/Howtojoin/memberscolllist.html
31 ***Convention on Biomedicine and Human Rights (Oviedo, 1997)
32 ***Recommendation 1418 (1999) of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe Protection of the
human rights and dignity of the terminally ill and the dying

14

ANEXE
ANEXA 1
It's Over, Debbie
The call came in the middle of the night. As a gynecology resident rotating through a large,
private hospital, I had come to detest telephone calls, because invariably I would be up for
several hours and would not feel good the next day. However, duty called, so I answered the
phone. A nurse informed me that a patient was having difficulty getting rest, could I please
see her. She was on 3 North. That was the gynecologic-oncology unit, not my usual duty
station. As I trudged along, bumping sleepily against walls and corners and not believing I
was up again, I tried to imagine what I might find at the end of my walk. Maybe an elderly
woman with an anxiety reaction, or perhaps something particularly horrible.
I grabbed the chart from the nurses station on my way to the patient's room, and the nurse
gave me some hurried details: a 20-year-old girl named Debbie was dying of ovarian cancer.
She was having unrelenting vomiting apparently as the result of an alcohol drip administered
for sedation. Hmmm, I thought. Very sad. As I approached the room I could hear loud,
labored breathing. I entered and saw an emaciated, dark-haired woman who appeared much
older than 20. She was receiving nasal oxygen, had an IV, and was sitting in bed suffering
from what was obviously severe air hunger. The chart noted her weight at 80 pounds. A
second woman, also dark-haired but of middle age, stood at her right, holding her hand. Both
looked up as I entered. The room seemed filled with the patient's desperate effort to survive.
Her eyes were hollow, and she had suprasternal and intercostal retractions with her rapid
inspirations. She had not eaten or slept in two days. She had not responded to chemotherapy
and was being given supportive care only. It was a gallows scene, a cruel mockery of her
youth and unfulfilled potential. Her only words to me were, "Let's get this over with."
I retreated with my thoughts to the nurses station. The patient was tired and needed rest. I
could not give her health, but I could give her rest. I asked the nurse to draw 20 mg of
morphine sulfate into a syringe. Enough, I thought, to do the job. I took the syringe into the
room and told the two women I was going to give Debbie something that would let her rest
and to say good-bye. Debbie looked at the syringe, then laid her head on the pillow with her
eyes open, watching what was left of the world. I injected the morphine intravenously and
watched to see if my calculations on its effects would be correct. Within seconds her
breathing slowed to a normal rate, her eyes closed, and her features softened as she seemed
restful at last. The older woman stroked the hair of the now-sleeping patient. I waited for the
inevitable next effect of depressing the respiratory drive. With clocklike certainty, within four
minutes the breathing rate slowed even more, then became irregular, then ceased. The darkhaired woman stood erect and seemed relieved.
It's over, Debbie.
Name withheld by request
From A Piece of My Mind, a feature in the Jan. 8, 1988, issue of JAMA (Vol 259, No. 2),
http://web.missouri.edu/~bondesonw/Debbie.HTM

15

ANEXA 2
Ideologia National Socialista Germana a fundamentat nc din 1923 eutanasia ca fiind
a metoda care permite degrevarea statului "arian" - de "nveliuri goale", adic bolnavii
psihici i incurabili.
n lucrarea de fundamentare a naional-socialismului, "Mein-Kampf, Hitler a scris:
"Povara economic pe care o reprezint persoanele suferinde de boli ereditare reprezint un
pericol pentru stat i societate.... suntem convini c, n curnd, fiecare ar i va da seama c
puterea sa se gsete n puritatea sngelui sau i a spiritului su. Singura garanie a unei viei
linitite se afla n diferenierea dintre snge i snge. Considerm lipsit de sens ca alienaii
periculoi pentru societate i pentru existena lor, idioi care nu cunosc noiuni elementare de
igien i nici mcar nu pot sa mnnce singuri, s fie crescui i meninui n via cu preul
unor mari eforturi i a unor mari cheltuieli. n mijlocul naturii aceste creaturi n-ar putea exista
i ar fi exterminate, conform legilor divine...."
Hitler da dat si o lege privind eutanasia activ pe care a denumit-o "eliberare prin
moarte a persoanelor care, n limitele judecaii omeneti i n urma unui examen medical
temeinic, sunt declarate incurabile" - decretul eutanasiei - 1 sept. 1939. n urma acestei
hotrri, n doi ani au fost exterminai foarte multi oameni care nu aveau alta vin dect aceea
ca erau bolnavi.
n timp ce trei echipe de medici ai Ministerului de Interne German (Asociaia
Filantropic pentru ngrijiri, Corporaia de Transport a Bolnavilor i Serviciul Colectiv de
Munc) desfurau adevrate sisteme de triaj pentru "eliberarea" bolnavilor, alte echipe
cutau diagnostice pentru certificatele de deces care urmau s fie transmise familiilor i
aparintorilor bolnavilor. S-a ajuns astfel la o situaie critic n ntreaga Germanie cuprins
de rzboi. Indignarea face loc mniei iar preoii, din amvon, fac apel la umanitate i etic.
Monseniorul von Galen, episcopul de Munster i Cardinalul Faulhaber, arhiepiscop de
Munchen, sunt arestai i nchii n lagre de concentrare. Spre surprinderea general a aprut
prima micare de dizident colectiv antinazist care a determinat oprirea programului de
eutanasie si eliberarea inaltilor preoti.

16

ANEXA 3
Recommendation 1418 (1999)1Protection of the human rights and dignity of the
terminally ill and the dying (Extract from the Official Gazette of the Council of Europe
June 1999)
1. The vocation of the Council of Europe is to protect the dignity of all human beings and the
rights which stem therefrom.
2. Medical progress, which now makes it possible to cure many previously incurable or fatal
diseases, the improvement of medical techniques and the development of resuscitation
techniques, which make it possible to prolong a persons survival, to defer the moment of
death. As a result the quality of life of the dying is often neglected, and their loneliness and
suffering ignored, as is that of their families and care-givers.
3. In 1976, in its Resolution 613, the Assembly declared that it was "convinced that what
dying patients most want is to die in peace and dignity, if possible with the comfort and
support of their family and friends", and added in its Recommendation 779 (1976) that "the
prolongation of life should not in itself constitute the exclusive aim of medical practice, which
must be concerned equally with the relief of suffering".
4. Since then, the Convention for the Protection of Human Rights and Dignity of the Human
Being with regard to the Application of Biology and Medicine has formed important
principles and paved the way without explicitly referring to the specific requirements of the
terminally ill or dying.
5. The obligation to respect and to protect the dignity of a terminally ill or dying person
derives from the inviolability of human dignity in all stages of life. This respect and
protection find their expression in the provision of an appropriate environment, enabling a
human being to die in dignity.
6. This task has to be carried out especially for the benefit of the most vulnerable members of
society, a fact demonstrated by the many experiences of suffering in the past and the present.
Just as a human being begins his or her life in weakness and dependency, he or she needs
protection and support when dying.
7. Fundamental rights deriving from the dignity of the terminally ill or dying person are
threatened today by a variety of factors:
i. insufficient access to palliative care and good pain management;
ii. often lacking treatment of physical suffering and a failure to take into account
psychological, social and spiritual needs;
iii. artificial prolongation of the dying process by either using disproportionate medical
measures or by continuing treatment without a patients consent;
iv. the lack of continuing education and psychological support for health-care
professionals working in palliative medicine;
v. insufficient care and support for relatives and friends of terminally ill or dying
patients, which otherwise could alleviate human suffering in its various dimensions;
vi. patients fear of losing their autonomy and becoming a burden to, and totally
dependent upon, their relatives or institutions;
vii. the lack or inadequacy of a social as well as institutional environment in which
someone may take leave of his or her relatives and friends peacefully;
viii. insufficient allocation of funds and resources for the care and support of the
terminally ill or dying;
ix. the social discrimination inherent in weakness, dying and death.
17

8. The Assembly calls upon member states to provide in domestic law the necessary legal and
social protection against these specific dangers and fears which a terminally ill or dying
person may be faced with in domestic law, and in particular against:
i. dying exposed to unbearable symptoms (for example, pain, suffocation, etc.);
ii. prolongation of the dying process of a terminally ill or dying person against his or her
will;
iii. dying alone and neglected;
iv. dying under the fear of being a social burden;
v. limitation of life-sustaining treatment due to economic reasons;
vi. insufficient provision of funds and resources for adequate supportive care of the
terminally ill or dying.
9. The Assembly therefore recommends that the Committee of Ministers encourage the
member states of the Council of Europe to respect and protect the dignity of terminally ill or
dying persons in all respects:
a. by recognising and protecting a terminally ill or dying persons right to comprehensive
palliative care, while taking the necessary measures:
i. to ensure that palliative care is recognised as a legal entitlement of the individual in all
member states;
ii. to provide equitable access to appropriate palliative care for all terminally ill or dying
persons;
iii. to ensure that relatives and friends are encouraged to accompany the terminally ill or
dying and are professionally supported in their endeavours. If family and/or
private networks prove to be either insufficient or overstretched, alternative or
supplementary forms of professional medical care are to be provided;
iv. to provide for ambulant hospice teams and networks, to ensure that palliative care is
available at home, wherever ambulant care for the terminally ill or dying may be
feasible;
v. to ensure co-operation between all those involved in the care of a terminally ill or
dying person;
vi. to ensure the development and implementation of quality standards for the care of
the terminally ill or dying;
vii. to ensure that, unless the patient chooses otherwise, a terminally ill or dying person
will receive adequate pain relief and palliative care, even if this treatment as a
side-effect may contribute to the shortening of the individuals life;
viii. to ensure that health professionals are trained and guided to provide medical,
nursing and psychological care for any terminally ill or dying person in coordinated teamwork, according to the highest standards possible;
ix. to set up and further develop centres of research, teaching and training in the fields
of palliative medicine and care as well as in interdisciplinary thanatology;
x. to ensure that specialised palliative care units as well as hospices are established at
least in larger hospitals, from which palliative medicine and care can evolve as an
integral part of any medical treatment;
xi. to ensure that palliative medicine and care are firmly established in public awareness
as an important goal of medicine;
b. by protecting the terminally ill or dying persons right to self-determination, while taking
the necessary measures:
i. to give effect to a terminally ill or dying persons right to truthful and comprehensive,
yet compassionately delivered information on his or her health condition while
respecting an individuals wish not to be informed;
18

ii. to enable any terminally ill or dying person to consult doctors other than his or her
usual doctor;
iii. to ensure that no terminally ill or dying person is treated against his or her will while
ensuring that he or she is neither influenced nor pressured by another person.
Furthermore, safeguards are to be envisaged to ensure that their wishes are not
formed under economic pressure;
iv. to ensure that a currently incapacitated terminally ill or dying persons advance
directive or living will refusing specific medical treatments is observed.
Furthermore, to ensure that criteria of validity as to the scope of instructions given
in advance, as well as the nomination of proxies and the extent of their authority
are defined; and to ensure that surrogate decisions by proxies based on advance
personal statements of will or assumptions of will are only to be taken if the will
of the person concerned has not been expressed directly in the situation or if there
is no recognisable will. In this context, there must always be a clear connection to
statements that were made by the person in question close in time to the decisionmaking situation, more precisely at the time when he or she is dying, and in an
appropriate situation without exertion of pressure or mental disability. To ensure
that surrogate decisions that rely on general value judgements present in society
should not be admissible and that, in case of doubt, the decision must always be
for life and the prolongation of life;
v. to ensure that notwithstanding the physicians ultimate therapeutic responsibility
the expressed wishes of a terminally ill or dying person with regard to particular
forms of treatment are taken into account, provided they do not violate human
dignity;
vi. to ensure that in situations where an advance directive or living will does not exist,
the patients right to life is not infringed upon. A catalogue of treatments which
under no condition may be withheld or withdrawn is to be defined;
c. by upholding the prohibition against intentionally taking the life of terminally ill or dying
persons, while:
i. recognising that the right to life, especially with regard to a terminally ill or dying
person, is guaranteed by the member states, in accordance with Article 2 of the
European Convention on Human Rights which states that "no one shall be
deprived of his life intentionally";
ii. recognising that a terminally ill or dying persons wish to die never constitutes any
legal claim to die at the hand of another person;
iii. recognising that a terminally ill or dying persons wish to die cannot of itself
constitute a legal justification to carry out actions intended to bring about death.
______
1. Assembly debate on 25 June 1999 (24th Sitting) (see Doc. 8421, report of the Social, Health and Family
Affairs Committee, rapporteur: Mrs Gatterer; and Doc. 8454, opinion of the Committee on Legal Affairs and
Human Rights, rapporteur: Mr McNamara).
Text adopted by the Assembly on 25 June 1999 (24th Sitting).

19