Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Grupa hexaploida
genomul AABB
da (2x)
genomul AA
T.boeticum(T.aegilopsoides) T.dicocoides,
,
T.dicocum,
T.monococum.
T.durum,
T.aestivum ssp.:
- vulgare,
- compactum,
T.turgidum
- sphaerococum,
T.turanicum
- spelta,
T.polonicum
- macha,
T.persicum
- vavilovii
T.timopheevi (AAGG)
Dupa MAK KEY (1966) citat de AURIAU si colab., 1992), exista 5 specii
de grau, deoarece deosebirile intre speciile grupei diploide si intre cele ale
grupei tetraploide (conform clasificarii lui SEARS) sunt foarte mici, intre
acestea diferind doar cate o singura gena. (tabelul 1.2)
Tabelul 1.2.
Clasificarea speciilor de grau, dupa MAK KEY 1966.
Grupa diploida (2x)
T.monococum. (AA)
T.timopheevi (AAGG)
- vulgare,
- compactum,
- sphaerococum,
- spelta
T.zukovski (AAAAGG)
Acceptia generala asupra evolutiei speciei T.aestivum este ca acesta
este
un
alohexaploid
avand
la
baza
trei
specii
diploide: T.boeticum (AA), Aegilops speltoides (BB) siA.squarosa (DD)
2. Genetica graului
Cercetarile de genetica la grau au fost numeroase, dar s-au
desfasurat destul de greoi din cauza numarului mare de cromozomi, a
existentei celor trei genomuri si a interactiunii puternice dintre genotip si
mediu. Cu toate ca se cunosc bine cromozomii genotipului cu genele
caracteristice, inca nu s-a definitivat o harta cromozomiala completa a
graului.
Numerotarea cromozomilor a fost facuta de catre Sears in anul
1956: 1A la 7A, 1B la 7B, 1D la 7D.
Studiul localizarii genelor pe cromozomi a fost facut cu ajutorul
monosomilor si nulisomilor, obtinand pe langa localizarea genelor pe
cromozomi si stabilirea determinismului genetic pentru principalele
caractere.
Capacitatea de productie este un caracter complex influentat puternic de conditiile de mediu,
avand o stabilitate destul de redusa. Determinismul genetic al acestui caracter este de tip poligenic cu
efecte de aditivitate, dominanta, spradominanta sau epistazie, putand fi implicate si oligogene sau
gene cu efecte modificator de amplificare, inhibare sau reducere.
mica: numarul fratilor fertili, greutatea boabelor din spic, numarul de boabe
din spic si numarul boabelor pe planta.
Calitatea la grau prezinta doua componente principale: procentul de
proteina si calitatea proteinei.
Procentul de proteina variaza intre 8 si 12%, dar la soiurile cultivate
este de 14-16%. Procentul de proteina este determinat poligenic cu efecte
de aditivitate si dominanta. Exista si gene majore dominante (genele Pro 1
si 2 amplasate pe cromozomul 5D la soiul Hope; sau gene amplasate pe
cromozomii 1A,1B,1D la linia F.26-70) sau recesive (amplasate pe
cromozomii 5A si 5D la soiul Atlas 66).
Procentul de proteina are un coeficient de ereditate cuprins intre
0,4-0,8 si este corelat negativ cu capacitatea de productie.
Calitatea proteinei este data de calitatea glutenului. Aceasta fractie
proteica are doua componente: gliadina determinata de gene amplasate pe
cromozomii 2,3,4,7 si gluteina determinata de gene amplasate pe
cromozomii 1.
Rezistenta la ger este un caracter determinat poligenic intervenind putine gene majore. Pentru
acest caracter apar frecvent transgresiuni in populatiile hibride. Genele pentru acest caracter sunt
localizate pe cromozomii 1B, 1D, 7A,4D, 5D.
gene
neprecizate
gasite
neprecizate
care
confera
3. Germoplasma
Germoplasma la grau este foarte bogata. Pe langa populatiile locale
si soiurile vechi (Odvos 231, Cenad 117, A-15) se pot utiliza ultimele creatii
romanesti din principalele centre de ameliorare.
Creatiile de la Fundulea sunt mai timpurii, rezistente la iernare si seceta, cu o calitate buna,
cu capacitate mare de adaptare, avand productie bazata pe capacitate mare de infratire. Spicele si
boabele sunt mai mici.
capacitatii
de
productie
in
conditii
de
mediu
Aceste corelatii nedorite pot si evitate prin gasirea unor forme care
fac exceptie, forme la care s-a realizat ruperea corelatiilor, sau gasind forme
care prezinta un 'compromis' cu eficienta fiziologica maxima.
Ameliorarea capacitatii de productie se realizeaza destul de greu
deoarece este un caracter complex, numarul genelor implicate fiind foarte
mare. O alta piedica este faptul ca interactiunile dintre genotip si mediu sunt
complexe, iar estimarea productivitatii din primele generatii se face cu
precizie redusa. Fiind un caracter cantitativ si dependent de actiunea omului,
numarul segregantelor valoroase este redus, iar daca se are in vedere
prezenta transgresiunilor, acestea apar foarte rar.
Pentru a creste eficienta ameliorarii acestui caracter, trebuie facuta o
selectie indirecta timpuriu pe baza elementelor morfologice componente ale
productiei, sau pe baza caracterelor corelate cu aceasta. Selectia timpurie
trebuie facuta pentru caracterele cu ereditate simpla cum sunt: marimea
boabelor, capacitatea de infratire, masa a 1000 boabe.
O cale de selectie rapida, care cuprinde atat elementele fiziologice
cat si cele morfologice, este alegerea prin intermediul indicelui de recolta sau
a randamentului de boabe.
Ameliorarea calitatii. Calitatea boabelor de grau poate fi privita sub
diferite aspecte, atat in ceea ce priveste continutul biochimic, cat si insusirile
tehnologice.
a. Cresterea continutul de proteina.
In ceea ce priveste continutul de proteina in boabele de grau, exista
o variabilitate foarte mare. Diferentele dintre soiuri in privinta continutului de
proteina se mentin fara a fi influentate de conditiile de mediu. Ca genitori
pentru marirea valorilor pentru acest caracter se pot folosi genitorii de
profesie: Atlas 66, linia F 26-70, Naphall, April.
Procentul de proteina este corelat negativ cu capacitatea de
productie. pentru a reduce la minim efectul acestei corelatii se recomanda
folosirea unor metode rapide de detectare a continutului de proteina inca din
etape ale selectiei, selectia liniilor dupa cantitatea de proteina la unitatea de
suprafata sau selectia pe baza indicelui de eficienta a utilizarii azotului
( produsul intre procentul de proteina si indicele recoltei utile). Aceasta
corelatie negativa se reflecta in faptul ca nu exista soiuri foarte productive si
cu o calitate foarte buna. Imbunatatirea continutului in proteina se poate
realiza prin transfer de gene de la unele specii inrudite: T.turgidum,
T.diccocoides, T.durum. (PAYNE si colab., 1980)
5. Metode de ameliorare.
La inceputurile ameliorarii graului a fost folosita variabilitatea
naturala cumulata de-a lungul timpului. In aceasta perioada s-a aplicate
selectia in masa, si mai tarziu selectia individuala fiind obtinute soiuri
cultivate mult timp pe suprafete mari: Odvos 241, Cenad 117, A 15.
In ultimul timp, in ameliorarea graului se impune crearea de
variabilitate prin diferite metode, urmata se selectie.
Hibridarea este principala metoda de provocare a variabilitatii.
pentru obtinerea semintei hibride, in ameliorare se aplica castrarea manuala
urmata de polenizare artificiala. S-a incercat si folosirea unor substante
chimice care sa inhibe formarea polenului sau sa distruga viabilitatea
acestuia, dar care sa nu afecteze partea femela a florii. Pe langa aceste
efecte, substantele respective trebuie sa mentina cele doua lodicule de la
baza florii in stare de turgescenta pentru ca floarea sa se mentina deschisa
facand posibila polenizarea artificiala mai usoara. O alta cale, mai putin
utilizata in ameliorare din cauza costurilor ridicate, este folosirea
androsteriltatii.
sa