Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Roman Constanta
Atestat de competente
profesionale
TEMA
MICROPROCESOARE INTEL
Maftei G. Ioana
Cls a XII-a C
Inventarea microprocesorului in 1971 de catre Ted Hoff in laboratoarele
Fairchild a avut o importanta mult mai mare decat s-a prevazut initial, caci
1
4004
Primul microprocesor; aparut in 1971, realizat in tehnologie PMOS,
inglobeaza 2.250 de tranzistoare pe pastila de siliciu. Prelucrare pe 4 biti, ceas
de 740 KHz, viteza 60.000 de operatij/secunda, memorie adresabila 4 KB, set de
45 instructiuni orientate pe operatiuni aritmetice.Utilizatorul poate programa
microprocesorul sa realizeze un numar mare de sarcini diferite, fiind un circuit
versatil, spre deosebire de circuitele dezvoltate anterior care erau dedicate.
8008
A aparut in 1972, microprocesor pe 8 biti, tehnologie PMOS, grad de
integrare 3.300 tranzistoare pe pastila de siliciu, ceas 800 KHz, viteza 30.000
operatii/secunda, memorie adresabila 16 KB, set de 48 de instructiuni. Proiectat
initial pentru comanda unui display pe tub catodic pentru firma DATAPOINT
Corporation, microprocesorul nu a fost acceptat, fiind considerat prea lent, fata
de logica cablata clasica. Totusi, piata a absorbit curand circuitul, aplicatiile sale
de manipulare date si caractere dovedind utilitatea sa. A devenit evident pentru
INTEL ca un viitor deosebit era in fata acestor circuite.
8080
Tehnologie NMOS, grad de integrare 4.500 de tranzistoare pe capsula,
capacitate de adresare 64 KB, frecventa ceasului 2,083 MHz, 200.000 de
operatii/secunda, set de 72 de instructiuni.
Succesul deosebit al lui 8008, a determinat INTEL sa proiecteze si sa
lanseze pe piata, in aprilie 1974, microprocesorul 8080. Prin versatilitate, acest
microprocesor a determinat aparitia a nenumarate aplicatii care au inglobat
circuitul. 8080 si-a gasit locul in industria electronica, a bunurilor de consum
chiar si in cea a automobilelor. Dar poate cea mai importanta aplicatie, cu cele
mai penetrante implicatii in viitor a fost realizarea pe baza lui 8080 a primului
calculator personal ALTAIR 8800, produs in 1975 de catre firma Micro
Instrumentation Telemetry Systems. Tot de 8080 este legata si aparitia primului
calculator personal "comercial", APPLE II. Istoria nasterii si evolutiei firmei
APPLE ilustreaza extraordinara putere a ideii novatoare in conditiile economiei
de piata si intr-un fel mitul succesului american. Proiectat si realizat literalmente
"pe genunchi", intr-un garaj, de doi studenti, Steve Wozniak si Steven Jobs,
vindut, in 1976 direct din acelasi garaj; actiunea, la inceput cu putine sanse de
reusita, a pus bazele unei firme APPLE CO, care avea sa parcurga triumfal calea
succesului, devenind numai in 8 ani o corporatie internationala avand la activ
multe miliarde de dolari. Si cum inovatia trebuia sustinuta si in domeniul
software-ului, un la fel de tanar student, Bill Gates, a implementat un BASIC pe
calculatorul ALTAIR. A fost prima actiune a unei mici companii, care va
determina in mod decisiv software-ul de microcalculatoare. Microsoft are astazi
mai mult de 89.809 angajati in 105 tari si un venit anual de peste 60 miliarde $.
8086
In 1978 INTEL a deschis seria microprocesoarelor pe 16 biti prin 8086,
care inglobeaza circa 29.000 de tranzistoare pe capsula, lucreaza cu un ceas de
4 sau 8 MHz si executa 330.000 de operatii/secunda. Putand adresa fizic si
virtual l MB de memorie cu o marime a segmentului de 64 KB, 8086 era un
microprocesor cu adevarat puternic la momentul respectiv. Si totusi, piata 1-a
acceptat cu greu, reticenta la 16 biti, nedispunand de circuite suport pe 16 biti.
8088
In 1979 INTEL corecteaza eroarea de apreciere a pietei lansand
microprocesorul 8088, identic cu 8086 sub aspectul arhitecturii interne, dar mai
bine adaptat la mediul foarte raspandit de 8 biti, comunicand cu exteriorul pe
8 biti, un hibrid perfect intre 8 si 16 biti. Optiunea gigantului IBM pentru acest
microprocesor, pentru realizarea primului calculator personal IBM (IBM PC) a
reprezentat un factor hotarator in sustinerea pe mai departe a firmei INTEL. Prin
IBM PC cele doua microprocesoare 8086/8088 au constituit baza calculatoarelor
personale acceptata ca standard industrial. Tot pe baza structurii IBM s-au
dezvoltat programe devenite standard si produse standard disponibile astazi pe
6
80286
In 1982, INTEL lanseaza 80286, un microprocesor realizat intr-o
tehnologie superioara fata de predecesorul sau 8086. Insumand peste 135.000 de
tranzistori pe capsula, lucrand cu frecvente de ceas de 6, 8, 10, 12 MHz, sau
chiar 16 MHz, putand sa atinga pana la 2,1 milioane de instructiuni pe secunda,
accesand un spatiu de memorie real de pana la 16 MB si un spatiu de memorie
virtual de pana la l GB, 80286 reprezinta in domeniul celor 16 biti un salt
deosebit. Pastrand compatibilitatea totala la nivel de cod obiect cu 8086,
7
realizeaza performante de 2,5 ori mai bune decat 8086, chiar daca se foloseste
aceeasi frecventa de ceas si nici una din instructiunile sale suplimentare.
IBM a fost primul producator mare care a utilizat 80286 atunci cand a
introdus PC AT in 1984. De atunci au urmat multe calculatoare compatibile AT.
IBM a continuat sa utilizeze acest microprocesor in noua sa generatie de
calculatoare personale IBM PS2, modelul 30 286, 50 si 60. Astazi vinzarile de
PC 286 depasesc vinzarile de sisteme 8086/8088. Principalul atu al lui 286 este,
desigur viteza. Arhitectura sa are in vedere un grad inalt de paralelism in
executia instructiunilor, ceea ce ii confera caracteristici superioare
predecesorului sau. Mecanismele intrinseci implementate in logica sa interna
sunt mai bine adaptate lucrului sub controlul unui sistem de operare
multitasking. Pentru prima oara, programe sofisticate, cum ar fi gestiunea
bazelor mari de date, programe de proiectare automata (CAD), sau programe
sofisticate de editare pot fi rulate independent de calculatoare mini sau medii, pe
calculatoare personale. Dar, pe masura ce aplicatiile pe calculatoarele personale
au depasit etapa procesarii de texte si a programelor de tip "spreadsheet" si au
intrat in domeniul sofisticat al produselor bazate pe grafica de tip WINDOWS,
arhitectura pe 16 biti a lui 80286 a inceput sa-si evidentieze limitarile. In anii
80, 8086/8088 pareau puternice. Limita adresarii a l MB de memorie parea o
stacheta indepartata pentru programe ce solicitau 256K, 512K si in fine 640 KB
de memorie. In momentul in care programe sofisticate au impins limita
cerintelor peste l MB de memorie, au trebuit sa se imagineze tehnici complexe,
asa cum sunt comutarea bank-urilor de lucru (EMS), sau programe de supra
punere (overlay), sau terminate and stay resident (TSR). Aceste programe au
prelungit viata lui 286, dar au impus limitari de performanta si de functionare
asupra aplicatiilor.Compatibilitatea cu 8086 este asigurata la 80286 prin
existenta a doua moduri de lucru: mod real (8086/8088) si mod protejat (80286).
in mod real, 80286 se prezinta din exterior ca un 8086, putand accesa l MB de
memorie. In mod protejat pozitionarea prin program a unui bit de stare permite
adresarea unui spatiu de 16 MB. Dezvoltand sistemul de operare OS/2,
MICROSOFT a intilnit o problema majora generata de inexistenta unui
mecanism hardware de intoarcere din mod protejat in mod real, fapt care
conducea la oprirea procesorului in aceste situatii. Microsoft a rezolvat
problema printr-o comutare de moduri echivalenta cu un reset al sistemului. Dar
cea mai mare constringere impusa software-ului este modul de programare
8
80386
In 1985 INTEL a introdus microprocesorul 80386. Daca celelalte
microprocesoare aduceau inovatii, mai mult sau mai putin importante, 80386 a
reprezentat un salt calitativ revolutionar fata de predecesori, in conditiile
pastrarii compatibilitatii cu programele dezvoltate pentru 8086/80286.
Principala inovatie este faptul ca arhitectura procesorului este pe 32 de biti, atat
interna cat si externa. 80386 este produs utilizand tehnologia CHMOS II, un
proces care combina calitatile de inalta frecventa ale tehnologiei HMOS, cu cele
de consum mic de putere proprii tehnologiei CMOS. Utilizind geometria de
1,5 si 2 straturi metalice, produsul compacteaza pe placuta de 1/4" de siliciu
mai mult de 275.000 de tranzistoare si un milion de componente electronice.
Este o magistrala realizare a tehnologiei VLSI. Tehnica "pipe-line", prelucrarea
paralela, precum si lucrul la 16, 25, 33 MHz ridica performanta
microprocesorului la 3-5 MIPS = milioane de instructiuni pe secunda (7 MIPS
la 25 MHz). Cu aceasta, performanta lui 80386 depaseste viteza multor
minicalculatoare si egaleaza viteza calculatoarelor medii de acum 20 ani. Dar
cele mai semnificative avantaje sunt oferite de 386 programatorilor inlaturand
barierele intalnite de sistemele de operare si aplicatiile pe microprocesoarele
precedente, cum ar fi lucrul pe 32 de biti, sistemul de paginare al memoriei,
caracteristici de I/O superioare si spatiul de adresare liniar mult mai mare
(4 GB). Foarte important este faptul ca toate aceste modificari structurale au fost
implementate intr-un superset de functiuni, pastrand in acelasi timp
compatibilitatea cu produsele software pentru 8086/8088 si 80286. Ca si in
cazul lui 8086, care a fost urmat de un 8088 mai adaptat mediului existent de 8
biti, si 80386 a fost urmat de 80386SX, un element de tranzitie intre 80286 si
80386. Ca si 286, 386SX acceseaza pana la 16 MB de memorie; de asemenea
are cai de date de 16 biti. Intern, insa, SX prelucreaza, ca si 386, 32 de biti. In
plus, 386SX prezinta o compatibilitate perfecta cu toti predecesorii INTEL
(8086/8088 si 80286) retinand modul protejat si virtual 8086 al lui 80386.
386SX, 386 si mai departe 486 sufera in prezent de inexistenta unui software
care sa exploateze calitatile acestora. Dar calitatile exceptionale expuse anterior
10
80486
In 1989 INTEL a lansat 80486, nu este esential diferit de predecesorul
sau 386. Beneficiind de o tehnologie superioara, 486 este mai rapid si
inglobeaza in structura sa circuite care in mod traditional erau circuite suport
exterioare, cum ar fi: controller-ul pentru memoria cache, coprocesorul
matematic si de periferie: porturile de comunicatie si suportul pentru grafica de
mare viteza. In plus, circuitul poate sustine lucrul cu procesoare multiple.
Avantajele unei viteze mai mari sunt legate in primul rand de reduceri de pret.
De exemplu, un minicalculator VAX costa mai mult de 20.000 $. O masina
11
retele. Astfel COMPAQ SYSTEMPRO 486/840, IBM Model 95, DELL 433TE,
AT&T STAR SERVER, Hewllett-Packard Vectra 486, sunt cateva nume mari
inscrise in cursa pentru performanta.
Pentium
La 19 octombrie 1992, INTEL a anuntat ca cea de a cincea generatie a
liniei sale de microprocesoare compatibile (codificata P5), se va numi procesor
Pentium si nu 586 asa cum a crezut toata lumea. Ar fi fost normal sa se
numeasca 586, dar INTEL a descoperit ca nu il poate breveta cu un nume de
forma numerica, iar compania vroia sa-i impiedice pe ceilalti producatori sa
denumeasca la fel cipurile copii pe care le-ar putea proiecta.
Cipul Pentium existent astazi, a fost lansat la 22 martie 1993. Sistemele
care il utilizeaza au inceput sa apara doar la cateva luni mai tarziu. Cipul
Pentium este integral compatibil cu procesoarele INTEL anterioare, dar se si
deosebeste de acestea in multe privinte. Cel putin una dintre aceste deosebiri
13
este majora: cipul Pentium are doua canale identice de procesare a datelor, ceea
ce ii permite sa execute doua instructiuni in acelasi timp. INTEL numeste
aceasta capacitate de a executa simultan doua instructiuni, tehnologie
superscalara (procesare paralela).
Aceasta tehnologie asigura performante suplimentare fata de cea a
procesorului 486. Cipul standard 486 executa o instructiune, in medie, in doua
perioade de tact, ajungand pana la o singura perioada pe instructiune prin
introducerea multiplicarii interne a tactului, la procesoarele DX2 si DX4.
Datorita tehnologiei de procesare paralela, cipul Pentium poate executa
mai multe instructiuni cu viteza de doua instructiuni pe ciclu de ceas.
Arhitectura superscalara este de obicei asociata cu cipurile evoluate RISC
(Reduced Instruction Set Computer - procesoare cu set redus de instructiuni).
Procesorul Pentium este unul dintre primele cipuri CISC (Complex Instruction
Set Computer - calculator cu set complex de instructiuni), care functioneaza cu
procesare paralela.
Procesorul Pentium reprezinta practic doua 486 intr-o capsula. Cele doua
canale pentru executarea instructiunilor din interiorul cipului sunt numite canale
u si v. Canalul u, care este canalul principal, poate executa toate instructiunile
pentru calculul cu numere intregi si in virgula flotanta. Canalul v este canalul
secundar si poate executa numai instructiuni simple de calcul cu numere intregi
si unele instructiuni in virgula flotanta. Procesul prin care se executa doua
instructiuni simultan pe canale diferite se numeste pairing (in pereche). Nu toate
instructiunile secventiale se pot executa in pereche si, atunci cand nu este
posibil, este utilizat doar canalul u. Pentru marirea eficientei, puteti recompila
softul pentru a permite mai multor instructiuni sa se execute astfel. Procesorul
Pentium este complet compatibil cu cipurile 386 si 486 si, desi toate programele
soft existente in prezent ruleaza mult mai rapid pe Pentium, multi producatori
doresc sa recompileze aplicatiile ca sa foloseasca mai mult din adevarata putere
a acestui procesor.
INTEL a dezvoltat compilatoare noi care folosesc toate avantajele
cipului. Firma a acordat licenta pentru aceasta tehnologie firmelor care produc
compilatoare, astfel incat proiectantii de soft ii pot folosi avantajele. Un soft
optimizat ar trebui sa imbunatateasca performantele calculatorului prin cresterea
numarului de instructiuni care se executa simultan pe cele doua canale ale
procesorului.
14
18
19
Pentium Pro
In Noiembrie 1995 INTEL a lansat Pentium Pro, reprezentand a sasea
generatie de microprocesoare. Acesta a inglobat 5,5 milioane de tranzistoare si
au introdus microarhitectura P6 (uneori mentionata ca i686) si sa dorit inlocuirea
procesorului Pentium intr-o arie diversificata de aplicatii.
Procesorul ingloba pentru prima data in istorie pe langa memoria cache
de Level 1 cu 8 KB pentru date si 8 KB pentru instructiuni, si o memorie cache
de Level 2 cu 256 KB, 512 KB sau 1 MB (512 KB+512 KB).
20
21
Pentium MMX
Pentium MMX aparut in ianuarie 1997 si inglobeaza instructiunile
MMX (Multi Media eXtensions). Acest set de 21 de instructiuni avea scopul de
accelerare a jocurilor si aplicatiilor multimedia. De fapt, ele aveau efect numai
in cazul aplicatiilor concepute special pentru ele si care suportau aceste
instructiuni. Desigur, INTEL a convins multi dezvoltatori de jocuri/aplicatii sa
le optimizeze pentru aceste instructiuni.
Noul Pentium MMX pornea de la 166 MHz pana la 233 MHz.
Conceptul de overclocking permitea o frecventa mai mare, prin
modificarea factorului de multiplicare prin intermediul unor jumperi.
22
Pentium II
In 1997 apare INTEL Pentium II. Acesta folosea un nou design si avea
nevoie de placi de baza noi, bazate pe slot 1 (procesorul se afla, impreuna cu
memoria cache de Level 2 pe o placuta care se introducea intr-un slot special).
Vitezele atinse de acest procesor s-au situat intre 233 si 450 MHz. Se folosesc
arhitecturile de 0,35 m (Klamath) respectiv 0,25 m (Deschutes).
Spre deosebire de Pentium Pro, memoria cache de Level 2 nu rula la
intreaga viteza a frecventei procesorului, ci numai la din aceasta.
Pentium II este practic un Pentium Pro cu instructiuni MMX si
performanta imbunatatita la instructiunile de 16 biti. Acesta inglobeaza numai
putin de 7,5 milioane de tranzistoare.
In anul 1998, la numai un an de la aparitia lui INTEL Pentium II, apare
INTEL Pentium II Xeon echivalentul Pentium II construit insa pentru servere.
Acesta era o varianta usor modificata a lui Pentium II, dispunand insa de
o memorie cache de Level 2 integrata de pana la 2MB. Aceasta cantitate
impresionanta a memoriei cache a dus insa si la preturi de vanzare foarte mari,
un Pentium II Xeon fiind de 2-3 ori mai scump decat un Pentium II la aceeasi
frecventa.
Tot in 1998 INTEL elaboreaza un procesor ieftin numit Celeron, care
insa in stadiile preliminare nu dispunea de memorie cache de Level 2 si care
mergea execrabil (FSB-ul fiind tot de 66 MHz).
INTEL dezvolta intre timp o noua varianta a lui Celeron, sub numele de
Celeron A. Acesta va avea 128 KB cache de Level 2, fiind substantial mai rapid
decat vechiul Celeron. FSB-ul va ramane insa la aceeasi frecventa de 66 MHz,
si acest lucru deoarece INTEL nu dorea ca noul Celeron sa intre in concurenta
chiar cu Pentium II. Chiar si asa, se pare ca Celeronul A a fost asa de bine
conceput, incat el chiar a reusit sa fie un concurent redutabil al lui Pentium II.
Un Celeron A la 366 MHz este putin mai slab decat un AMD K6-2 la 450 MHz
la MegaFLOPI/s (Mega-Floating Operations /sec Miloane de Operatii in
Virgula Mobila/s). Celeronul A va fi denumit de oameni procesorul
overclockerilor, deoarece el era foarte overclock-abil si suporta caldurile mari,
frecventa i se ridica chiar cu 300 MHz!
23
Pentium III
INTEL Pentium III este lansat in 26 februarie 1999 sub numele de cod
Katmai, care inglobeaza numai putin de 9,5 milioane de tranzistoare si va
dispune de 512 KB cache de Level 2 pe procesor ce va functiona la din viteza
procesorului. Noul Pentium III va porni de la 450 MHz si va avea, pe langa
instructiunile MMX, inca 67 de instructiuni denumite Katmai, de unde si
codename-ul.
Pentiumul III Katmai (cu arhitectura 0,25 m) va avea frecventa maxima
de 650 MHz, el urmand sa fie inlocuit de un alt procesor, denumit Coppermine
(cu arhitectura 0,18 m), la frecvente mai mari, procesor ce va ingloba alte
instructiuni, denumite Streaming SIMD Extensions (SSE).
SSE contiune 70 noi inscructiuni.
Ei bine cu Coppermine este o mare bataie de cap. Teoretic, denumirea ii
vine de la faptul ca interconexiunile dintre tranzistorii cipului sunt din cupru. De
fapt, se pare ca ele sunt tot din aluminiu. Este o adevarata pleiada de discutii in
legatura cu acest subiect, destul de infantil in sine.
24
Ambele versiuni de Pentium III vor avea FSB-ul de 100 MHz, iar
variantele cu A in coada vor avea 133 MHz.
In iulie 2001 apare predecesorul lui Coppermine acesta numinduse
Tualatin (cu arhitectura 0,13 m).
Tualatin dispune de memorie cache de Level 1 cu 32 KB si Level 2 cu
256 sau 512 KB , cu un FSB de 133 MHz si frecvente cuprinse intre 1,13 si
1,4 GHz.
In octombrie 1999 apare Pentium III Xeon echivalentul Pentium III
construit pentru servere. Acesta la fel ca si predecesorul sau este o varianta putin
modificata cu mai multa memorie cache de Level 2 (pana la 2 MB integrata) cu
o latime de 64 biti si de o memorie adresabila de 64 GB.
INTEL va elabora incepand din martie 2000 a doua generatie a
procesorului ieftin Celeron II , pentru inceput bazat pe arhitectura Coppermine
cu frecvente de tact cuprinse intre 533 si 1100 MHz , apoi se va baza pe
arhitectura Tualatin si va scoate produse cu frecvente mai mari cuprinse intre 1
si 1,4 GHz; desigur si aceasta generatie Celeron II va dispune de performante
inferioare produsului din care a derivat Pentium III.
Pentium IV
25
6 ori mai mare ca Level 1 de cache al unui Pentium III ) si ofera spre executie 3
microinstructiuni la frecventa microprocesorului. Trace Cache-ul este un cache
de instructiuni care incearca sa inregistreze instructiunile in ordinea lor de
executie, ceea ce simplifica procesarea, asigurandu-se ca instructiunile sunt in
ordinea corecta.
Un nou algoritm de predictie a instructiunilor, Enhancced Branch
Prediction, cu un buffer in care se pot stoca 4096 de alternative, de 8 ori mai
multe ca la un Pentium III, eliminandu-se astfel 33% din predictiile gresite in
cazul procesorului mentionat anterior.
Unitatea de executie rapida asigura un numar mai mare de instructiuni
126, dintre sare unitatile de executie pot alege; acest lucru permite
microprocesorului sa evite asteptarile care apar atunci cand o instructiune
foloseste datele furnizate de o alta instructiune. Unitatea aduce si o mai mare
acuratete in predictia salturilor (ranch prediction), rata de predictie gresita fiind
cu 33% mai mica. Acuratetea este posibila datorita implementarii unui buffer de
4 KB ce stocheaza mai multe detalii despre ramurile accesate anterior, dar si
datorita unui nou algoritm de predictie.
Hiper Pipelined Technology dublarea fata de arhitectura Pentium III a
numarului de stadii pe care le parcurge o instructiune intre momentul intrarii in
executie si obtinerea rezultatelor. Se obtine o crestere de performanta, dar
avantajul principal este scalabilitatea in frecventa, procesoarele PentiumIV
putand functiona la frecvente mult mai mari decat cele ale procesoarelor cu
arhitecturi curente. Astfel, cu introducerea unei linii de asamblare in 20 de etape,
INTEL a reusit sa faca procesorul sa mearga la viteze foarte mari. In cazul unei
instructiuni plasata pe o linie de asamblare in 10 etape, in timpul fiecarui impuls
de ceas, o zecime este prelucrata si este nevoie de 10 cicluri de ceas pentru a
termina. Deci, unei benzi de asamblare de la Pentium IV ii trebuie 20 de cicluri
de ceas pt a termina o instructiune, in fiecare etapa prelucrarea fiind destul de
redusa ceea ce diminueaza durata dintre 2 impulsuri de tact. Numarul total de
cicluri necesare procesarii unei instructiuni se numeste timp de latenta. O linie
de asamblare mai lunga inseamna timp de latenta mai mare.
Rapid Execution Engine combinand inovatii ale arhitecturii interne si
proiectarii fizice ale circuitelor, s-a reusit ca cele 4 unitati logice aritmetice
simple (ALU) care executa microinstructiunile simple, sa ruleze la de 2 ori
frecventa procesorului. Se incarca astfel 2 microinstructiuni la fiecare ceas
27
procesor rezultand o durata totala de executie a unei instructiuni mult mai mica.
Operatiile cu intregi sunt procesate de catre unitatile de executie pt intregi. In
mod normal, o unitate proceseaza o instructiune numai in partea crescatoare a
impulsului de tact, dar Pentium IV poate procesa si in partea descrescatoare a
acestui impuls, reusind astfel sa dubleze viteza de lucru pentru anumite operatii
cu intregi.
Streaming SIMD Extensions2 (SSE2) extind capabilitatile MMX si
SSE de la generatiile anterioare de procesoare cu 144 de noi instructiuni (SSE2)
care pot opera cu pachete de date de 128 biti, numere intregi sau in virgula
mobila cu dubla precizie. Aceste noi instructiuni reduc timpul necesar executarii
programelor optimizate pentru ele. Ele accelereaza in special aplicatiile video,
audio, procesarile de imagini, aplicatiile tehnice si stiintifice. SSE2 inseamna 76
de noi instructiuni SIMD, ai exista in total 144 de instructiuni pentru marirea
performantei lucrului in virgula mobila si a aplicatiilor multimedia. Setul de
instructiuni este destinat atat pentru intregi pe 128 biti cat si pt nr in virgula
mobila dubla precizie, tot pe 128 biti. Datorita noilor instructiuni programatorul
are o mobilitate mai mare deoarece acestea permit calculelor de tip SIMD sa fie
efectuate in virgula mobila cat si pe intregi impachetati in registrele MMX.
Prezentand o arhitectura cu totul noua, Pentium IV este destinat aplicatiilor
multimedia si Internet, cum ar fi editare video, encodare si incarcare de
materiale in format video pe Internet, encodare MP3 si aplicatii de vizualizare
3D. Pentru a rula astfel de programe, noua arhitectura a procesorului Pentium IV
(NetBurst) contine o magistrala de date la 400 MHz, noi tehnologii de realizare
a memoriei cache si a canalului de date, alaturi de un set imbunatatit de
instructiuni interne si un coprocesor matematic optimizat pentru aplicatii
multimedia. Modificarile de arhitectura care au dus la imbunatatirea
performantelor obtinute in aplicatiile de tip Internet (viteza superioara, canal de
comunicatie mai mare, set nou de instructiuni SSE2, dimensiune redusa a
memoriei cache, magistrala de date marita) nu se dovedesc la fel de benefice in
cazul aplicatiilor uzuale. Astfel de programe obisnuiesc sa depuna mari cantitati
de date in memoria cache si in plus, marirea magistralei de memorie la 3,2 GB
pe secunda nu este atat de semnificativa pt aplicatiile de birou, acestea accesand
de foarte multe ori memoria cache si nu memoria principala.
28
29
800 MHz , are 2MB memorie cache de Level 2 si frecvente cuprinse intre
3 si 3,6 GHz.
Cedar Mill dispune de urmatoarele instructiuni si functii: MMX, SSE,
SSE2, SSE3, Hyper-Threading, INTEL 64 (INTEL's x86-64 implementation),
XD bit (an NX bit implementation) si INTEL SpeedStep Technology (EIST).
32
Pentium D
Pentium D face referire la cele 2 core-uri ale microarhitecturii NetBurst
fabricate de catre INTEL. Fiecare procesor comprima 2 placute single-core una
langa alta , formand astfel un pachet Multi-Chip.
Pentium D a fost lansat in mai 2005 sub codename-ul Smithfield . Acest
procesor are un FSB de 800 MHz dar si 533 MHz.
Cache-ul de Level 2 este de 2x1 MB , frecventele de tact ale acestui
model fiind cuprinse intre 2,66 si 3,2 GHz. Acestea folosesc arhitectura de 90
nm. Smithfield dispune de instructiuni MMX, SSE, SSE2, SSE3,
Hyper-Threading, INTEL 64 (INTEL's x86-64 implementation),
XD bit
(an NX bit implementation) si INTEL SpeedStep Technology (EIST).
Smithfield XE este versiunea Extreme tactata la frecventa 3,2 GHz
Presler reprezinrta a 2-a revizuire a generatiei Pentium D, acestea
foloste arhitectura de 65 nm. Acest procesor are FSB-ul de 800 MHz , memoria
cache de Level 2 de 2x2 MB si frecvente de tact cuprinse intre 2,8 si 3,6 GHz.
Presler dispune in plus fata de Smithfield de Virtualization Technology.
Presler XE sunt versiuile Extreme care sunt tactate incepand cu 3,46 si
terminand cu 3,73 GHz.
33
Core 2
Core 2 a fost lansat pe 27 iulie 2006 . Acesta cuprinde Solo (single-core),
Duo (dual-core), Quad (quad-core) si Extreme (dual- sau quad-core pentru
entuziasti). In tehnogogia Core 2 incorporeaza 2 creere (core-uri)
interconectate pe o singura placuta de siliciu, aceste procesoare purtand numele
de Core 2 Duo.
Core 2 Quad sunt formate printr-un MCM 2x2 (Multi Chip Module) care
include in el doua procesoare Core 2 Duo unul langa altul intr-un pachet MCM
quad-core.
Microarhitectura Core a fost introdusa la frecvente de tact mai mici, insa
prin etape de decodare, unitati de executie, cache-ul si bus-ul mai mari sa
realizat o eficienta superioare predecesorilor sai in cea ce priveste consumul de
energie concomitent cu cresterea performantelor.
Procesoarele INTEL Core 2 dispun de urmatoarele instructiuni si functii:
MMX, SSE, SSE2, SSE3, INTEL 64 (INTEL's x86-64 implementation),
Virtualization Technology, XD bit (an NX bit implementation) si Enhanced
INTEL SpeedStep Technology (EIST) la care se introduc urmatoarele:
Supplemental Streaming SIMD Extension 3 ( SSSE3) - reprezinta
a 4-a generatie a instructiunilor INTEL SSE. Fata de versiunea precedenta
SSE3 , INTEL a mai adaugat un S in loc sa schimbe numarul versiuni,
deoarece au considerat ca este doar o reviziuire a versiuni SSE3. Instructiunea
este introdusa prima data in seria de procesoare Xeon 5100 care este destinata
serverelor, iar apoi si in procesoarele INTEL Core 2 (atat pentru laptop-uri cat si
pentru desktop-uri).
SSSE3 contine 16 instructiuni discrete noi fata de SSE3. Acestea pot
functiona atat pe registri MMX 64 bit cat si pe cei XMM 128 bit.
34
2x3 MB si 2x6 MB in functie de model iar frecventele sunt cuprinse intre 2,5 si
3 GHz.
Exista si in cazul acestora procesoare Extreme denumite Yorkfield XE
care se bucura de un FSB cuprins intre 1333 si 1600 MHz , o memorie cache de
Level 2 de 2x6 MB si frecvente de tact de 3 pana la 3,2 GHz.
Succesorul lui Core 2 este Core i7, care este bazat pe noua
microarhitectura Nehalem .
37
38
39