Ortodoxia pentru postmoderniºti

Monahul Savatie în dialog cu pãrintele Andrei Kuraev

Întrebare: Dragã pãrinte Andrei, de trecutul dumneavoastrã, nu arareori, se folo
sesc cei ce nu vã doresc binele. Drumul pe care l-aþi fãcut cãtre Ortodoxie e fo
arte intrigant. Am citit interviul Cum un ateist ºtiinþific a ajuns diacon . V-aþi
botezat târziu, la 19 ani, la timpul sãu v-aþi îndeletnicit cu dansul, chiar aþi
fost DJ. Pe deasupra, aþi absolvit Facultatea de Ateism ªtiinþific a Universitã
þii din Moscova. Aþi scris o tezã de candidat despre Heidegger. Iar acum sunteþi
diacon-celibat. În aceastã varietate e greu sã nu gãseºti ceva. Impresionantã e
ºi paleta citatelor pe care le folosiþi în cãrþile ºi discuþiile dumneavoastrã,
de la Rilke ºi Vâsoþki, pânã la filme ca Terminator, nemaivorbind de Scripturi
ºi scrierile patristice. Desigur, aþi cunoscut ºi toate dificultãþile existenþia
lismului adolescentin, de comsomolist militant, dar ºi asprimea ºi ineditul pocã
inþei, a întâlnirii cu Hristos. Noi, creºtinii, ºtim foarte bine cã chiar ºi rãu
l poate fi îndreptat spre bine ºi cã drumul spre Hristos e cu trepte. Omul întot
deauna se aflã pe una din aceste trepte, chiar dacã nu realizeazã. Undeva folose
aþi o frazã, chiar ºocantã pentru omul credincios, cã dacã omul la 16 ani nici m
ãcar rock nu ascultã, atunci el este inapt pentru credinþã. Spuneþi, în tinereþe
a dumneavoastrã, aþi simþit vreodatã vreo simpatie pentru postmodernism?
Rãspuns: S-ar pãrea cã nu. În primul rând, eu consider cã postmodernism poate fi
numai conservatismul. Adicã, ceea ce vine dupã modernism, trebuie sã fie totuºi
o reîntoarcere la clasic, la tradiþie. Pe de altã parte totuºi, acel mediu în c
are am fost educat, cred cã nu a fost orientat modernist ºi postmodernist. Nici
faþã de picturã, nici faþã de literaturã, nici faþã de muzicã. ªtiþi, eu nu ºtiu
de ce aveam impresia cã propaganda oficialã sovieticã, arta sovieticã oficialã,
realismul-socialist cu modernismul ºi postmodernismul sunt poame ale aceluiaºi
câmp, pentru cã ºi una ºi alta sunt acele flori care cresc din mormântul clasici
tãþii europene ºi pur ºi simplu senzaþia mea, acea distrugere a tradiþiei pe car
e au început-o bolºevicii, pur ºi simplu se continuã, ºi încã în forme mult mai
radicale, în diverse forme ale modernismului, în aceeaºi mãsurã în artã ºi în gâ
ndire ºi în stilul de viaþã. ªi de aceea, mai aproape de mine a fost întotdeauna
ceea cu ce bolºevismul a luptat, anume tradiþiile culturii europene, cultura cl
asicã rusã în acelaºi timp. Iar dupã aceea, trecând niºte ani, eu am înþeles cã
ceea ce îmi este scump mie în cultura europeanã, se trage totuºi din Evanghelie.
ªi de aceea, chiar din acea perioadã când încã mai trãiam ca un viþeluº, când c
apul nu lucra deloc, ei, în acea perioadã, eu încã nu aveam nici un gust estetic
deosebit, iar când mai târziu el a apãrut, ºtiþi, totuºi prima mea dragoste, pr
ima experienþã a înþelegerii, a compasiunii la care am ajuns, a fost legatã de l
iteratura clasicã rusã.
Întrebare: Sfinþii Pãrinþi nu recomandã povestirea faptelor trecute, mai ales a
pãcatelor, sau poate aceasta este valabil numai pentru viaþa de obºte, cãlugãrea
scã? Cui ºi în ce cazuri putem face mãrturisiri de genul: eu am fost boxer, dans
ator, am furat maºini etc.? Din gura dumneavoastrã au ieºit multe mãrturii de ac
est fel, nu vã mustrã niciodatã conºtiinþa cã v-au scãpat?
Rãspuns: Eu nu deþin un astfel de criteriu. În general, eu urãsc sã povestesc de
spre mine, cu toate cã adesea sunt pus în situaþia de a o face. Cât despre mustr
area conºtiinþei, nu, nu, aºa ceva nu existã. Eu, mai degrabã, le-aºi propune sã
zâmbeascã împreunã cu mine. Asta nu e despre mine, ce treabã am eu cu asta? Tot
ul e îngropat demult în nisipurile istoriei. Ei, a fost un astfel de tânãr, a tr
ãit atât de ciudat
Întrebare: Adicã pentru dumneavoastrã separarea între omul trecut ºi omul prezen
t este tranºantã.
Rãspuns: Înþelegeþi, pentru mine, de exemplu, istoria Rusiei începe abia de la 9
88. Atunci când eu studiez ofensiva Cneazului Oleg sau Sveatoslav asupra Þarigra
dului, eu citesc ºi vãd cã asta nu e despre mine, nu e despre poporul meu. Eu mã
simt un bizantin pe care îl cucereºte hoarda unui oarecare rus barbar. ªi nu în
tâmplãtor poporul rus prãznuieºte sãrbãtoarea Acoperãmântului Maicii Domnului at
unci când Maica Domnului a risipit flota rusã care ataca Constantinopolul. Pânã
ºi grecii au uitat demult de aceastã sãrbãtoare, pentru ei e un eveniment minor,
mare lucru, barbarii iarãºi ne-au atacat oraºul ºi s-au gândit în obrãznicia lor
cã îl vor cuceri . Dar pentru Rusia acesta a fost un eveniment însemnat, ºi de ac
eea ruºii pânã astãzi îºi sãrbãtoresc ziua înfrângerii lor. ªi pentru mine, atât
în istoria mea naþionalã, cât ºi în biografia mea, existã aceastã graniþã. În p
rimul rând poate pentru cã eu, în genere, sunt un astfel de om care nicãieri în
trecutul sãu nu vrea sã se mai întoarcã. Adicã eu nu vreau sã mai fiu nici ºcola
r, nu ºtiu de ce îmi amintesc cu groazã, nici student, nici mãcar seminarist. Nu
vreau sã mai fug în trecut. Prin urmare, pentru cã nu sunt îndrãgostit de el, n
u prezintã nici un pericol sã-mi amintesc, în singurãtate sau în public, unele s
au alte episoade din el.
Întrebare: Dumnezeu a murit al lui Friedrich Nietzsche, acesta este fundamentul po
stmodernismului. Faptul cã Nietzsche a fost luteran, a influenþat cumva concepþi
a lui despre lume, el doar a fost fiu de pastor? Aceasta pe mulþi îi induce în e
roare. Dumnezeu a murit , Hristos a înviat - în ce e mai comod sã crezi?
Rãspuns: Eu cred cã într-o mare mãsurã Nietzsche nu întâmplãtor a ieºit anume di
n tradiþia luteranã. ªtiþi, chestia constã în aceea cã luteranismul este un atei
sm mistral. Aceasta e o filozofie încã religioasã, mai exact, nu filozofie, ci t
eologie, dar la nivel de cult, la nivelul slujirii acesta e deja ateism. Sã zice
m, pentru Luther, Dumnezeu e departe de materie, Dumnezeu e departe de lumea oam
enilor. Luther spune cã aghiasma, apa sfinþitã în bisericã, apa din cristelniþã
ºi apa care e în câmp pentru vaci e aceeaºi apã, ele nu se deosebesc cu nimic, î
n afarã de atitudinea strict subiectivã, psihologicã a omului cãtre o apã sau al
ta. Asta înseamnã cã lumea oamenilor, lumea materiei în care trãieºte Luther ºi
luteranul, este lumea care e închisã pentru sinergie, închisã pentru energia omn
ipãtrunzãtoare a lui Dumnezeu. Iatã cã energia lui Dumnezeu nu poate umple sau s
ãtura cu sine aceastã lume a materiei. ªi de aceea parcã, dacã Dumnezeu se retra
ge din cult, dacã Hristos nu mai poate fi gãsit în potir, atunci, cu timpul, e f
iresc cã El nu mai poate fi gãsit nici în propria inimã, nici în minte. ªi de ac
eea ateismul culturii europene din secolul XIX, secolul XX sunt chiar rezultatul
logic al acelei ateizãri, demistificãri a universului de la care a pornit luter
anismul.
Întrebare: În cartea Ortodoxia pentru protestanþi , utilizaþi termenul aºa-numitulu
i materialism sfinþit . Sintagma vã aparþine?
Rãspuns: Da, Ortodoxia într-adevãr e religia materialismului sfinþit. Pentru cã
pentru Ortodoxie e foarte scump faptul cã Cuvântul a devenit trup, faptul cã Cuv
ântul nu a devenit cuvinte. Aceasta înseamnã cã Logosul lui Dumnezeu nu încape î
n cãrþi. Dumnezeu a devenit anume trup. ªi de aceea pentru Ortodoxie e foarte sc
umpã orice fãrâmã de materie care se prelungeºte în ea însãºi, ºi nu doar cu efo
rtul personal, ci pentru cã, uite, Dumnezeu S-a atins de ea. De aceea acolo unde
a cãlcat tãlpiºoara Maicii Domnului, pentru noi este foarte scump. Acolo unde Î
ngerul Domnului a intrat în scãldãtoare tulburând apele, pentru noi ea încã mai
pãstreazã fâlfâitul aripilor lui. ªi de aceea noi considerãm cã Dumnezeu poate f
i gãsit în creaþie.
Întrebare: În discuþia noastrã precedentã, spuneaþi cã Dumnezeu a murit nici mãcar
nu este sintagma lui Nietzsche.
Rãspuns: Da, de fapt celebrele cuvinte ale lui Nietzsche Dumnezeu a murit nu sunt
creaþia lui personalã, acesta este un citat dintr-o cântare luteranã din Vinerea
Mare. ªi orice creºtin e de acord. Este adevãrat, Dumnezeu a murit. Dar nu pune
m aici punct. Acolo unde Nietzsche pune punct sau semnul exclamãrii, noi punem v
irgulã, pentru cã anume dupã aceasta El a înviat. Existã aceste trei zile ale mo
rþii dintre vineri ºi duminicã. Da, ºi totuºi prin aceste trei zile trebuie sã p
oþi sã treci. Postmodernismul nu este altceva decât cufundarea în lumea Vinerii
Mari, dar care nu mai ajunge pânã duminicã (în rusã = înviere), nu cunoaºte Învi
erea. ªtiþi, ateismul este de mai multe feluri. Iatã, este ateismul sâmbetei mar
i. ªi la unii scriitori, poate nu Nietzsche, la unii de mai târziu, gen Sartre s
au Camus, iatã, pentru ei existã ateismul sâmbetei mari lor le e amar, ei L-au pi
erdut pe Dumnezeu. ªi ei înþeleg pe Cine au pierdut, pentru cã un ateist adevãra
t poate fi doar acel om care înþelege negarea Celui pe care L-a pierdut. Omul ca
re nu s-a întâlnit niciodatã cu Dumnezeu nu poate ºti ce e aceea ateism. Îl cuno
aºteþi pe postmodernistul rus contemporan, Boris Grebenºcicov? La el gãsim un ve
rs extraordinar, ca acesta: Tu simþi curentul din cauzã cã locul acesta e liber . I
atã dar, numai un om care a cunoscut: un astfel de loc al lui Dumnezeu în viaþa m
ea poate exista, în toatã viaþa universului . Deodatã ceva în el s-a produs, o rup
ere, a apãrut senzaþia cã locul acesta este pustiu. ªi iatã el simte o plesnitur
ã, el simte curentul în acest loc. Aceasta e durerea. ªi trebuie sã observãm cã
experienþa acestui fel de desacralizare, de ateism este caracteristicã oricãrui
creºtin. Astfel, acest fel de ateism este pur ºi simplu cea mai protejatã erezie
în cadrul creºtinismului, anume în cadrul creºtinismului. Tocmai de aceea te at
enþioneazã ortodoxul: Vezi, Domnul se adreseazã omului, îþi dã sã simþi mai întâi
chemarea Lui, ceea ce în limba Sfinþilor Pãrinþi se numeºte amanetul bunurilor
viitoare, zãlogul bunurilor viitoare, iar pe urmã El zice: Ai înþeles ce înseamn
ã Împãrãþia cerurilor este înãuntrul vostru ? Ai înþeles pentru ce meritã sã trãieº
ti? Ai înþeles ce bucurie am pregãtit Eu pentru toþi oamenii ºi la ce bucurie vã
chem pe voi? Ei, dar acum munceºte singur . ªtiþi, când pãrinþii învaþã copilul s
ã meargã, ei mai întâi îl sprijinã, iar pe urmã îl lasã sã plece singur. ªi copi
lul va cãdea, îºi va face vânãtãi, se va lovi, va plânge. Dar dacã ar fi sã-l su
sþii tot timpul, el niciodatã nu se va întãri, nu va învãþa sã meargã. Iatã aºa
se poartã ºi Dumnezeu cu noi. El vine la noi, iar apoi se retrage. El zice: Acum
învãþaþi-vã sã trãiþi fãrã Mine, învãþaþi-vã sã vã fie dor de Mine, sã Mã cãutaþ
i . ªi iatã cã nu toþi suportã aceastã încercare. Totul constã în aceea cã una est
e dacã Dumnezeu pãrãseºte sufletul acestui om aºteptând de la el vreo nevoinþã p
ersonalã, dar este ºi altã cale de golire a sufletului, când omul singur Îl alun
gã pe Dumnezeu din sufletul sãu cu pãcatele sale, cu nesupunerea sa în preajma f
eþei lui Dumnezeu, cu un fel de înþepenire în pãcat, cu intransigenþa sa, cu nep
ocãinþa sa. ªi atunci Dumnezeu nu poate sã intre în acest suflet, dar acestui om
îi rãmâne mãcar o amintire despre cum ar fi putut el sã fie, ce ar fi putut fi
altfel în viaþa sa. ªi iatã atunci se poate naºte ateismul tânguitor. Acest atei
sm tânguitor, eu îl respect. Omul acesta este cinstit, el zice, da, într-adevãr,
mi-e amar, mã doare sã trãiesc fãrã Dumnezeu, într-adevãr mã doare. ªi la un as
tfel de om poþi sã ajungi. Nu siluindu-l cu argumente, cu dovezi despre existenþ
a lui Dumnezeu, ci pur ºi simplu sã clarifici: ºtii, iatã, Dumnezeu, El totuºi e
xistã. ªi dacã El a ieºit din viaþa ta, asta nu înseamnã cã El a plecat cu totul
din univers. Iar Dumnezeu are obiceiul sã se întoarcã. Dumnezeul nostru - El ºt
ie sã iasã din mormânt.
Întrebare: Totuºi postmoderniºtii nu sunt niºte ateiºti tânguitori . Ei luptã cu Du
mnezeu. Cel puþin raþional, omul poate admite cã Hristos a înviat, în aceeaºi mã
surã în care admite cã Dumnezeu a murit. Oare e mai comod a crede cã Dumnezeu a
murit, decât cã Hristos a înviat?
Rãspuns: Eu cred cã postmoderniºtii atunci când vorbesc despre asta, nici mãcar
nu ºtiu despre ce vorbesc, când zic cã Dumnezeu a murit. Pentru ei asta nu e mai
mult decât o tezã culturalã. ªi pe limba lor pur ºi simplu asta înseamnã, cã în
cultura europeanã contemporanã tema Dumnezeu , ea nu e popularã, nu e interesantã.
Acele motive creºtine care se bazau pe Evanghelie ºi care s-au dezvoltat în cla
sicitatea europeanã sunt epuizate, nu mai avem nevoie de ele, nu ne mai par inte
resante. Ei asta au în vedere. ªi dacã ar fi sã o luãm aºa, asta e plictisitor. D
eoarece, iertaþi-mã, dar noi suntem legaþi între noi ºi suntem legaþi de generaþ
iile anterioare. Orice culturã este o culturã a comentariului. Chiar oricare, pe
ntru cã nu se poate trãi anulându-þi relaþiile tale cu unele sau alte texte valo
roase care au fost create pânã la noi, fie chiar ºi de contemporanii noºtri mai
în vârstã. Dar ºtiþi, întrebarea constã tocmai în aceasta: dar ce anume comentãm
noi? O culturã care îl comenteazã pe Freud mi se pare mai puþin serioasã decât
acea culturã care se consacrã comentariului Evangheliei. Aºa cã atunci când se s
pune cã noi ne eliberãm de creºtinism, e adevãrat. Dar atunci cãror dogme ne vom
supune, celor freudiene? Tot nu e mare cinstea.
Întrebare: Se ºtie cã comunismul, la vremea sa, avea o atitudine criticã faþã de
postmodernism, ca ºi pentru un aºa-numit produs al capitalismului în putrezire.
De aceea adepþii postmodernismului îi acuzã pe cei ce nu vor sã-l accepte, cum
cã ar avea o mentalitate comunistã ºi cã sunt înapoiaþi.
Rãspuns: În primul rând, pentru creºtin nu trebuie sã fie o ruºine faptul cã e c
onsiderat înapoiat. ªi-ntr-adevãr, cam de ce ar trebui noi sã ne grãbim? ªtiþi,
era un banc sovietic extraordinar. Poposeºte lectorul din CC al PCUS în unul din
orãºelele îndepãrtate ºi organizeazã o adunare de partid cu uºile închise. ªi i
atã cã la aceste adunãri de partid cu uºile închise, de obicei, se vorbea mai de
schis decât în presa publicã. Lectorul citeºte lecþia, iar dupã aceea zice: Tovar
ãºi, ºtiþi, Partidul m-a trimis pe mine ca sã mã sfãtuiesc cu voi. Aici toþi sun
tem de-ai noºtri, comuniºti, oameni de bãrbãþie. ªtiþi, noi trebuie sã recunoaºt
em sincer aici, Partidul ne învaþã sã fim cinstiþi unii cu alþii. De fapt, situa
þia noastrã economicã e cam complicatã acum. Nu tot ce am avut plãnuit pentru ac
est cincinal vom izbândi sã realizãm. Pentru aceasta existã motive obiective. Ia
tã, de pildã, rãzboiul din Afganistan, între noi fie vorba, el totuºi necesitã n
iºte cheltuieli serioase, ºi pierderile noastre acolo pierderi uriaºe. De aceea,
ºtiþi, Partidul stã pe pragul, unei, noi înþelegem bine, decizii foarte grele ºi
cred cã vom fi nevoiþi sã ridicãm preþurile la benzinã, transport º. a. m. d.,
astfel încât sã compensãm cumva toate aceste cheltuieli. Ei cum, tovarãºi, ne ve
þi susþine în aceastã hotãrâre? Sala tace apãsãtor. ªi deodatã un oarecare tip sa
re din spate ºi zice: O sã lucrãm în douã schimburi! Lectorul CC al PCUS zice: Tova
rãºi, eu sunt impresionat de reacþia dumneavoastrã, din punct de vedere marxist
aveþi o reacþie corectã. Da, eu pur ºi simplu nu m-am aºteptat la o astfel de re
ciprocitate, vã mulþumesc, dar, tovarãºi, sã ºtiþi cã asta încã nu-i tot. Dumnea
voastrã ºtiþi cã þara noastrã se luptã pentru pace în toatã lumea, susþine miºcã
rile de eliberare ale partidelor comuniste în diferite þãri. Necesitã ºi asta de
stule cheltuieli. E nevoie de bani, de unde sã-i iei? De aceea, tovarãºi, noi cr
ed cã vom mãri preþurile la produsele alimentare, îmbrãcãminte ºi chiar produsel
e pentru copii. Tovarãºi, ce ziceþi de asta? În salã e o tãcere ºi mai apãsãtoare
. ªi aici acelaºi tip sare ºi zice: O sã lucrãm în trei schimburi! Ei, ºi lectorul
zice: Tovarãºi, pur ºi simplu mã cutremur de conºtiinciozitatea voastrã. Dar iat
ã cã mai este încã o temã. ªtiþi doar cã noi avem unele greutãþi economice tempo
rare, restructurarea economiei. Noi avem resurse de materie primã tocmai în Sibe
ria, ºi pânã ce le transportãm pe toate încoace, cheltuielile de consum cresc. T
rebuie sã facem faþã competiþiei nucleare cu America, înþelegeþi ºi singuri. Ei
acolo au o programã de înarmare cosmicã ºi trebuie sã rãspundem cu destoinicie.
Iarãºi bani uriaºi, sincer vorbind, între noi fie vorba. ªi de aceea, tovarãºi,
noi vom fi nevoiþi sã mãrim considerabil preþurile pentru apartamente, telefon,
transportul în comun. Ce ziceþi, tovarãºi, ne veþi susþine? În salã, în genere, e
o atmosferã de coºmar. Acelaºi tip sare ºi zice: O sã lucrãm în patru schimburi!
Atunci comunistul a bãnuit cã ceva nu e în regulã. Cheamã cechistul ºi zice: Îl v
edeþi pe tipul ãsta? Aflaþi cine este . ªi iatã cechiºtii intrã prin spate în salã
, se apropie încetiºor, îl iau pe cetãþean de coate, îl scot în hol ºi-l întreab
ã: Aºa, tovarãºe, de unde sunteþi ºi unde lucraþi? Iar el zice: Eu sunt Ivanov! Dar u
nde lucraþi, tovarãºe Ivanov? Eu? La morgã .
Deci iatã, atunci când ne invitã sã ne grãbim undeva ºi ne învinuiesc cã suntem
înapoiaþi, noi ar trebui sã clarificãm: care e scopul, adicã încotro ar trebui s
ã ne grãbim, trãgând pantalonii dupã comsomol ? Dar unde se duce comsomolul?, îngãd
uiþi-mi o curiozitate. Care e scopul tuturor acestor restructurãri ºi de ce noi
ar trebui sã fim primii sau în rândurile celor dintâi? Deoarece existã ºi astfel
de miºcãri, de care e mai bine sã rãmâi în urmã. ªi iatã, sincer sã fiu, pe min
e încã nimeni nu m-a convins cã miºcarea postmodernistã, îndreptatã spre distrug
erea formelor clasice, este acea miºcare la care creºtinii ar trebui sã ia parte
ºi încã sã meargã în primele rânduri. Dupã pãrerea mea, aici noi mai bine am rã
mâne în urmã. ªi în genere, astãzi, când existã moda pentru postmodernism, pentr
u creºtin e foarte important sã poatã fi ne la modã. ªi iatã cã un pic de spirit
protestant, nu în sens confesional, ci provenit de la cuvântul protest , e absolut
necesar omului contemporan. ªi am sã vã citez o sursã, în cazul de faþã destul
de postmodernistã, din Maºina Timpului , formaþia rock moscovitã: Nu meritã sã ne pl
ecãm sub lumea schimbãtoare, lasã mai bine lumea sã se plece sub noi .
Întrebare: În Rusia n-au prins asemenea fenomene cum ar fi postmodernismul, teat
rul absurdului º. a., precum s-a întâmplat în România, o þarã ortodoxã ºi ea, da
r de unde a pornit absurdul clasic în persoana românului Eugen Ionescu, în timpu
rile noastre, sau în cea a întemeietorului dadaismului francez de la sfârºitul s
ecolului trecut, Tristan Tzara. De fapt, ei ambii au emigrat ºi au creat în Fran
þa leagãnul avangardei. Faptul cã ruºii nu agreeazã avangardismul, vorbeºte oare
despre o structurã mai profundã a subconºtientului naþional colectiv? Sau aici
a contribuit educaþia ortodoxã de veacuri, aºa-numitul fundamentalism ortodox ru
sesc? Cã doar tot ruºii sunt adepþii stilului vechi ºi nici pe papa nu vor sã-l
primeascã
Rãspuns: Nu ºtiu dacã e vorba de anumite trãsãturi naþionale, dar mie mi se pare
cã avangardismul în Rusia reprezintã arta ghetoului. Ruºii sunt sedentari, iar a
vangardismul este arta evreilor. De aceea ea nu întotdeauna este înþeleasã de ru
ºi, nu le trezeºte curiozitatea. Întrevãd aici ºi niºte cauze istorice. Vorba e
cã Ortodoxia prezintã o sintezã a tradiþiei biblice ºi evreieºti pe de o parte,
dar ºi a celei eline pe de altã parte, adicã a literaturii, artei, filozofiei ºi
retoricii greceºti . Dacã e sã comparãm aceste douã începuturi, este evident: c
ultura greacã este una vizualã. Elinul iubeºte cu ochii. Este o culturã a formei
, a sculpturii, a viziunii. Chiar expresia lumea ideilor provine de la verbul grec
esc a vedea . Iar cultura ºi religia evreiascã sunt auditive. Dumnezeu în Biblie nu
este vãzut, El este auzit, de aceea Biblia este o culturã perceputã auditiv. Ac
est fapt se resimte la poporul evreu pânã astãzi. Astfel se face cã tradiþia ace
stui popor a dat naºtere unei poezii geniale, unei muzici extraordinare. Dacã ce
rcetãm contribuþia culturii evreieºti la cele mai diverse sfere ale culturii mon
diale, vedem cã tocmai aportul picturii este cel mai sãrac. Cel puþin este incom
parabil cu cel adus în domeniul ºtiinþei, religiei ºi cu atât mai mult, precum a
m mai spus, în cel al poeziei, muzicii. Cu pictura evreii stau mai prost. Aici a
u doar, mã iertaþi, Pãtratul negru de Malevici ºi Vaca zburãtoare de ªagal. Din evre
ii proveniþi din Rusia, poate Levitan, dar el nu face parte nici mãcar din prima
sutã de pictori ai lumii. Cred cã acest fapt e condiþionat de rãdãcinile biblic
e ale acestui popor. De aceea mi se pare clar de ce un popor care-l are Andrei R
ubliov, Vasneþov, Corin nu se grãbeºte sã accepte arta avangardistã. Existã o se
nzaþie a armoniei ºi a frumuseþii care nu meritã sã fie schimbate pe aceste mâzg
ãlituri abstracte. De fapt aici trebuie sã mai þinem cont ºi de influenþa mediul
ui înconjurãtor, de peisajul rusesc, de acea cinegenie a naturii ruseºti, de calmu
l ei, de lipsa unor contraste ºi tonuri þipãtoare. Ea prezintã un tablou pastela
t, armonios. Poate de aceea poporul care vieþuieºte într-un asemenea mediu nu re
simte acea stare de pericol care-i marcheazã pe reprezentaþii popoarelor ce trãi
esc, spre exemplu, pe malurile mãrii, în munþi, în pustiu. Acest mediu nu prezin
tã o ameninþare. Poate de aceea cultura abstracþionismului, care se adreseazã su
bconºtientului, în care întotdeauna se ascunde ceva, niºte mecanisme care pot ex
ploda în orice moment, nu iese din limitele unor cercuri restrânse ale capitalei
.
Întrebare: Spre deosebire de avangardã, nu înþeleg de ce postmoderniºtii se sepa
rã de curentul avangardist, postmodernismul nu neagã importanþa tradiþiei, ba ch
iar reproduce idei ºi teme ale antichitãþii, ºi stilistice de asemenea, sperând
astfel sã creeze ceva nou . Ce credeþi, e posibilã bunãtatea în cadrul acestui cure
nt? Sau postmodernismul este un curent strict negativist?
Rãspuns: Ceva bun existã peste tot ºi acest bun sunt oamenii. Cum spunea Sfântul
Ioan Gurã de Aur: Noi cu toþi oamenii avem ceva comun, nimic comun nu avem doar c
u diavolul . Sã nu uitãm cã peste tot sunt oameni - în avangardism, în postmoderni
sm, chiar ºi în sectele sataniste. Putem sã nu acceptãm activitatea unui om, dar
nu putem uita faptul cã în spatele acestei activitãþi este un suflet omenesc. ª
i acest suflet, chiar în mod inconºtient, are o sete de Dumnezeu, îi duce dorul,
fãrã a-ºi da seama de cele mai multe ori. De aceea ºi cu postmoderniºtii se poa
te sta de vorbã. Aºa, ca între oameni. Luîndu-i la o parte de creaþia lor ºi spu
nându-le: doar eºti om, hai sã vorbim omeneºte! .
Întrebare: În ceea ce priveºte tendinþa postmoderniºtilor de a ºoca prin orice m
ijloace, e posibilã oare îmbinarea dintre ºoc ºi culturã, mai exact, poate fi un
veritabil act de culturã ºocant?
Rãspuns: ªocul poate fi folosit în comunicarea cu oamenii, în artã, în predicã.
În principiu ºi creºtinismul practicã uneori o predicã ºocantã. Apostolul Pavel
spune: Noi Îl propovãduim pe Hristos Cel rãstignit . Acest fapt este o smintealã pe
ntru iudei. Chiar sensul cuvântului smintealã în traducere ruseascã (soblazn) es
te foarte diminuat. În greceºte el sunã altfel - scandalon -, adicã scandal, care
la rândul sãu provine de la rãdãcina sanscritã scandati , care înseamnã a sãri pe l
oc. Prin urmare, omul este jignit astfel încât sare în sus de indignare. De acee
a, nu e vorba doar de ºoc care e folosit pentru a-l scoate pe om din starea obiº
nuitã, de a-l scoate în afara poziþiei sociale obiºnuite, fãcându-l capabil de p
erceperea unor lucruri mai puþin obiºnuite pentru el. Iatã esenþialul. E foarte
important cu ce scop l-ai ºocat pe om. ªi atunci când el se va uita la tine cu g
ura cãscatã ºi ochii larg deschiºi, tu ce-i vei spune? ªi nebunii îi ºocheazã pe
oameni prin faptele ºi comportamentul lor. Spre exemplu, Sfântul Andrei cel neb
un pentru Hristos, care a trãit în secolul IX în Constantinopol. Ce face el? Tre
ce pe lângã un lãcaº sfânt ºi aruncã în el bulgãri, pietre. Apoi trece pe lângã
o casã de toleranþã ºi sãrutã pereþii acestui local. Sigur cã toþi se uitã la el
ca la un scrântit, atât de mult îi ºocheazã. Apoi el explicã ce se întâmplã. Zi
ce cã fiecare om are un înger pãzitor ºi un demon ispititor. Când omul intrã înt
r-o bisericã, duhul necurat nu-l poate urma în acest lãcaº sfânt, ci îºi aºteapt
ã pacientul la intrare. Voi nu-i vedeþi, zicea Sfântul, dar eu îi vãd ºi arunc c
u pietre în ei. Iar când omul intrã în bordel, îngerul luminat nu poate intra în
localul pângãrit, ºi de aceea îngerii stau ºi-ºi aºteaptã protejaþii pe prag, c
ând vor ieºi. Stau ºi plâng. Voi nu-i vedeþi, zicea nebunul pentru Hristos, dar
eu îi vãd, mã apropii de ei, îi alin, plâng împreunã cu ei. Deci asta-i principa
lul, pentru ce-l scoþi pe om din albia lui obiºnuitã. Ce vrei sã pui mai apoi în
el, la ce vrei sã-l faci sã mediteze? ªi eu am impresia cã postmoderniºtii nu a
u ce spune oamenilor. Ei pot doar sã ºocheze, sã distrugã. Dar mai departe, cu c
e vei umple acest gol? Ce vei spune? Nu e vorba de forme, ci de metode. ªi Hrist
os poate fi propovãduit în diferite feluri, ºi se poate transmite un mesaj creºt
in oamenilor chiar ºi în limbajul postmodernist. Conteazã mult ce sistem de valo
ri vei promova mai departe. În ce lume îl inviþi pe cel care te ascultã? Sfãrâmâ
ndu-i realitatea obiºnuitã, în ce realitate îl cãlãuzeºti? Într-o realitate în c
are toate sunt ºi mai degradate, mai confuze? Sau într-o lume în care existã o v
erticalã, în care se poate respira?
Întrebare: Copiii sovietici, semenii mei, citeau cartea despre Gelsomino. Acolo
este un fragment despre oraºul în care pisicile lãtrau ºi câinii mieunau. O imag
ine foarte postmodernistã. Nu existã oare pericolul de a ne obiºnui pânã într-at
ât cu pisicile lãtrãtoare, încât sã nu receptãm în mod normal pisicile mieunãtoa
re? Doar conºtiinþa noastrã colectivã (de care vorbea Iung) cu încetul s-a obiºn
uit cu lucruri care în alte timpuri erau de neconceput ºi chiar pedepsite de cãt
re autoritãþi, cum ar fi avortul, homosexualitatea. Ce credeþi, nu a contribuit
oare postmodernismul la educarea unui astfel de mod de gândire sau poate cã el î
nsuºi este produsul altor idei ºi pretenþii, mai strãvechi?
Rãspuns: Sã facem o distincþie. Una e problema postmodernismului, ºi alta e prob
lema modei, a imaginii sociale a postmodernismului. De aceea vom vorbi aparte de
spre metode artistice diferite. O problemã aparte, dar mult mai periculoasã ºi m
ai gravã în acest context, este faptul cã mass-media creeazã o cerere anume pent
ru acest procedeu artistic, atunci când trebuie sã-þi fie fricã sã recunoºti pub
lic cã nu-l agreezi pe Malevici. În acest caz eºti exclus automat din mediul bun
ei societãþi. Ce înseamnã sã recunoºti, spre exemplu, cã îþi este strãin ªagal s
au cã nu îþi place o oarecare simfonie cacofonicã? Prin aceasta te excluzi din m
ediul cultural, eºti un om incult. ªi de ce sã fie aºa? De ce anume trebuie sã-m
i placã Malevici? Dar poate cã mie îmi sunt suficienþi Rafael ºi Andrei Rubliov?
De ce trebuie sã-mi placã un oarecare hard-rock sau muzica absurdã, atunci când
îi simt mai aproape pe Mozart ºi Bethoveen? De ce trebuie sã mã pomenesc în afa
ra culturii, sã mã consider un om înapoiat? Iatã motivul pentru care consider eu
cã cea mai importantã întrebare pe care trebuie sã ne-o punem este: de ce mijlo
acele de informare susþin aceste grupuri mici de oameni ºi-i susþin cu fanatismu
l cenzurii inchizitoriale? Inchiziþie în numele postmodernismului. De exemplu, o
publicaþie tipic postmodernã, Moscovskii komsomoleþ , publicã un articol despre si
nuciderea unui student. Dar aceastã tragedie el o va prezenta cititorului având
urmãtorul titlu: Ivan a cãzut, fleoºnindu-ºi creierii pe asfalt . Sunã postmodern,
netradiþional, dar e foarte cinic. De aceea cuvântul postmodernism , fãrã sã vreau,
îl asociez cu cinism . Mã cuprinde o rãcealã. Spre deosebire de altã atitudine ome
neascã, plinã de compasiune ºi înþelegere, pe care o simt izvorând din alte cure
nte artistice.
Întrebare: Postmodernismul susþine cã lumea este policentricã, adicã asta ar îns
emna cã un fermier sau un motociclist au aceeaºi importanþã pentru actuala alcãt
uire a universului ca ºi preºedintele SUA. ªi deoarece dispariþia cel puþin a un
ui element din lumea existentã ar duce la o nouã organizare a lumii, iar cea vec
he ar dispare pentru totdeauna, acest element, sau oricare altul, este un centru
al universului. Unul dintre poeþii ºi teoreticienii postmodernismului român, Al
exandru Muºina, scrie: Eu sunt centrul Universului, chiar ºi din motivul cã Unive
rsul ar fi altul fãrã mine . Cu aceastã teorie Îl poþi exclude de tot pe Dumnezeu
din univers, pe Dumnezeu ca început al începuturilor ºi axis mundi , Creatorul a to
ate. Dar dacã, spre exemplu, de aceastã carte sau de noi doi depinde alcãtuirea
actualã a universului, înseamnã cã Dumnezeu este neputincios în faþa acestei sit
uaþii fataliste?
Rãspuns: O fi fiind aºa, dar cu dumnezeul altor religii. Numai nu cu Cel al creº
tinilor, deoarece creºtinismul tocmai îmi spune cã Dumnezeu ne-a creat diferiþi
(pilda talanþilor), cã Dumnezeu ne considerã pe toþi copiii Sãi, indiferent de s
tatutul nostru social: un simplu muncitor sau preºedintele SUA sunt iubiþi cu ac
eeaºi dragoste desãvârºitã de cãtre Creator. ªi Dumnezeu are un plan pentru fiec
are în parte, de nepãtruns pentru mintea noastrã. ªi iatã cã Dumnezeu, prin aces
te dialoguri, ne învaþã pe noi creºtinii sã fim toleranþi faþã de varietatea de
opinii ºi caractere umane. Uneori, spre exemplu, încerci sã-i explici ceva omulu
i, iar el nu este de acord. Nu la nivel conºtient nici nu vrea sã te înþeleagã.
Desigur, acest fapt îþi provoacã în suflet un soi de iritare, agresiune interioa
rã împotriva acelei persoane. Cum de nu m-a înþeles? De ce n-a cãzut de acord cu
mine? Cum alung acea stare? Amintindu-mi cã existã Dumnezeu în acest Univers, i
nclusiv în Universul acestui om. De ce am hotãrî cã anume eu trebuie sã fiu uºa
prin care acel om trebuie sã intre în Biserica lui Hristos? Poate, conform planu
lui lui Dumnezeu, el va intra în alt mod, în alt timp ºi prin alt om. De aceea,
când îmi amintesc cã existã Dumnezeu pe lume, acest fapt mã învaþã sã fiu tolera
nt ºi îmi înfrâneazã agresivitatea.
Întrebare: În vremea noastrã auzim tot mai des cã toþi se închinã aceluiaºi Dumn
ezeu, de exemplu noi, creºtinii, suntem fiii lui Avraam dupã duh, evreii dupã tr
up, musulmanii ºi ei se considerã fii ai lui Avraam dupã trup. Deci noi toþi ne
închinãm Dumnezeului lui Avraam, ºi în acest fel Unuia ºi Aceluiaºi Dumnezeu...
Rãspuns: Faptul cã oamenii pot avea niºte icoane intelectuale ale Dumnezeirii as
emãnãtoare, ieroglife în rugãciune care se citesc ca Dumnezeul lui Avraam , nu este
totul. Cred cã aceastã expresie îºi poate avea locul ºi în gura creºtinului ºi
a evreului ºi a musulmanului. Însã din asta nu rezultã cã noi ne aflãm în relaþi
i identice cu Dumnezeu, pentru cã religia are douã componente, ea este numai zec
e procente sau chiar mai puþin ceea ce aduc în ea oamenii, iar partea copleºitoa
re e ceea ce aduce în religie Însuºi Dumnezeu. De aceea nu trebuie sã ne consolã
m cu faptul cã noi, musulmanii sau iudeii facem unele gesturi comune, pentru cã
toate rugãciunile noastre, toate predicile teologice nu sunt nimic mai mult decâ
t gesturi, a le umple de sens, a le face ceva mai mult decât gesturi poate numai
Domnul. ªi aici începe ce-i mai important. Înþelegeþi, un bãieþel poate face ac
eleaºi miºcãri pe care le face ºi omul matur, ºoferul automobilului sau oricare
altul, copilul poate face aceleaºi gesturi, dar conþinutul va fi cu totul altul,
pentru cã asta depinde deja de umplerea lor de sens, ceea ce nu întotdeauna dep
inde de om. Unul ºi acelaºi gest poate avea efecte diferite în auditorii diferit
e, pentru cã oamenii îl interpreteazã diferit. Tot aºa se întâmplã ºi în religie
, faptul cã noi facem aceleaºi gesturi, încã nu înseamnã cã conþinutul lor inter
ior, ontologic, fiinþal este unul ºi acelaºi. Existã cuvintele lui Hristos, anum
e cã la Tatãl nu poate sã vinã nimeni decât prin Fiul, de aceea acolo unde nu es
te Logosul lui Dumnezeu, nu este recunoaºterea ºi închinarea la El, nu este haru
l lui Hristos care doar prin Hristos se dã, eu cred cã acolo rãmâne doar o scoic
ã asemãnãtoare cu o mascã mortuarã a religiei avraamice care a fost cândva, totu
ºi aceasta e mai degrabã anume o mascã mortuarã, dar nu credinþa vie a lui Avraa
m.
Întrebare: Postmodernismul propagã atât sincretismul cultural, cât ºi pe cel rel
igios. Prin aceasta încearcã sã elaboreze un nou sistem de valori, o paradigmã n
ouã, amestecând realizãrile culturale existente, acumulate pe parcursul istoriei
. El, de asemenea, promoveazã ideea cã industrializarea societãþii a condus la a
pariþia unui om nou , aproape industrial ºi implicit apare necesitatea creãrii unui t
ip nou de culturã pentru el. Acelaºi lucru îl afirmã new-age în domeniul religie
i. Care-i relaþia dintre postmodernism, care se proclamã un fenomen pur cultural
, ºi new-age, un curent religios?
Rãspuns: Cred cã existã o relaþie de ordin stilistic. E vorba de principiul de c
are se folosesc, procedeul colajului, atunci când diferite obiecte din mediul în
conjurãtor sunt plasate în acelaºi spaþiu, ºi artistul sau predicatorul nici nu
observã cã ele sunt incompatibile. Spre exemplu, nu putem combina ideea karmei i
ndiene cu cea creºtinã, anume cã Dumnezeu este dragoste. Una din douã: sau recun
oaºtem legea care spune cã eºti rãsplãtit pentru ceea ce faci, ea astfel dominân
du-te, sau recunoaºtem autoritatea unei Fiinþe, pline de dragoste, care se ridic
ã deasupra oricãror legi ºi poate milui atunci când legea impune pedeapsa. Sunt
niºte lucruri incompatibile. Dar în multe publicaþii ale miºcãrii new-age, adese
a se practicã un asemenea truc publicitar: celor care le convine le vom spune cã
suntem creºtini, ceea ce nu ne împiedicã sã fim hinduiºti. Acesta e principiul n
eprincipialitãþii , lipsei oricãror scrupule. E ceva comun pentru postmodernism ºi
curentul new-age. ªi poate numai din acest punct de vedere existã ceva care-l d
eosebeºte pe omul sfârºitului de sec. XX, început de sec. XXI, de cel din sec. X
IX: mai puþinã exigenþã faþã de propriile gânduri, o mai mare impresionabilitate
, o capitulare în faþa unui tablouaº oarecare. Totuºi, dacã vorbim nu de consuma
torul de masã, ci de oamenii instruiþi, care gândesc, mi se pare cã intelectuali
tatea secolului trecut era cu mult mai exigentã decât intelighenþia începutului
de sec. XXI.
Întrebare: Chiar dacã postmoderniºtii propagã individualismul, totuºi ei reprezi
ntã o structurã compactã, ºi prin revistele ºi programele lor pot influenþa conº
tiinþa maselor. Observãm chiar o postmodernizare a societãþii contemporane, poate
chiar inconºtientã. Putem defini structura ºi influenþa postmodernismului ca una
sectarã, deºi ateistã, totuºi sectarã?
Rãspuns: Explic. Din punct de vedere bisericesc este fãrã îndoialã o sectã, fiin
dcã se aflã în afara lui Hristos ºi a Bisericii Sale. Dacã ne referim la pericol
ele iminente de ordin social, uman, cred cã anume ideologia de tip new-age va st
a la baza totalitarismului sec. XXI. ªtiþi, la sfârºitul sec. XIX la fel se pãre
a cã epoca dictaturilor ºi a rãzboaielor a apus. Când a fost inventatã mitralier
a, mulþi afirmau cã aceastã descoperire face imposibil rãzboiul, fiindcã o mitra
lierã nimiceºte un batalion în douã minute. Cum sã lupþi în acest caz? Asemenea
idei se vehiculau la modul serios în presa timpului. ªi, desigur, se considera c
ã progresul cultural al umanismului face imposibilã repetarea cruzimii Revoluþie
i Franceze sau a dictaturii napoleoniene. Secolul XX a demonstrat cã nu e aºa, º
i experienþa anilor 90 ne învaþã sã fim mai prudenþi. Nu putem considera cã o da
tã cãzutã cortina de fier a comunismului în Europa de Est, a dispãrut ºi ultimul
gen de totalitarism. Asemenea genuri de tragedii vor mai urma, chiar mai groazn
ice. De ce? În primul rând fiindcã tehnologia de control asupra vieþii a fãcut u
n salt uriaº înainte, în al doilea rând, norocul nostru este cã Stalin ºi Hitler
au venit pe lume înainte de rãspândirea televiziunii. Dictatorii secolului XXI
vor face uz de niºte tehnologii mult mai avansate, ºi de aceea cruzimea forþelor
totalitare ale viitorului le va întrece pe cele ale sec. XX, cu atât cu cât cru
zimea stalinismului a întrecut-o pe cea a dictatorilor sec. XIX Bismarc ºi Napol
eon, sã zicem. ªi iatã cã anume aceastã ideologie poate sta la baza acestei dict
aturi a sec. XXI în Occident. Îmi închipui cã va fi o ideologie sub flamura tole
ranþei, fiindcã, ºtiþi, new-age proclamã toleranþa, o toleranþã absolutã faþã de
tot. Dar aceasta este o formulã periculoasã, fiindcã poate promova intoleranþã
la rândul ei. Cum anume? Sã-i luãm pe reprezentanþii curentului new-age sau post
moderniºti. Sunt niºte oameni cu suflet de violatori. Dacã un pictor ia un fragm
ent de icoanã ºi-l introduce într-un colaj înconjurat de sticle de bere, prin ac
easta, fãrã a se gândi prea mult, încalcã voia creatorului acelei icoane. În gen
eral, postmodernistul îºi permite sã le rupã pe toate din context. Aceasta nu es
te oare o violare? Un predicator new-age îºi permite sã rupã din context diverse
idei religioase, ajungând în final la o idee în stil pur new-age cã, de fapt, t
oate religiile sunt una ºi toate învaþã ceea ce învãþ ºi eu. ªi de aceea Budha e
ste precursorul meu, Iisus este înaintemergãtorul meu. Mahomed a mers, dar n-a a
juns, Moise a înþeles, dar nu pânã la capãt, dar iatã cã eu acuºica vã explic ce
-au vrut ei de fapt sã spunã. Din experienþa marxismului ºtim deja cã atunci cân
d un curent se bazeazã pe precursorii sãi, este unul agresiv. Aceastã agresivita
te mai întâi are loc la nivel de dialog, de idei, cultural, iar mai apoi ea se r
ãsfrânge ºi asupra oamenilor. Cel care a luat foarfecele ca sã taie astfel de orn
amente din cãrþi, icoane, texte din timpuri strãvechi, el va începe sã-i tundã ºi p
e oameni conform gusturilor ºi standardelor proprii. Ce suport avem noi creºtini
i ca sã ne uitãm cu suspiciune la toate acestea? Fiindcã noi am trecut deja expe
rienþa unui new-age în imperiul roman, unde domina aceeaºi stare de vagabondaj c
ontextual, de omnivoracitate. Sã ne amintim. Sã luãm spre exemplu Panteonul, tem
plul tuturor zeilor din Roma, un imperiu al toleranþei faþã de diferitele cultur
i, dar unde creºtinii au fost persecutaþi sistematic. De ce? Fiindcã refuzau sã
vadã lumea cu ochi strãini, ei îºi apãrau dreptul de a vedea lumea aºa cum o vãd
ei. ªi nu doreau sã participe la ceremonii religioase ale zeilor strãini, conºt
ienþi de faptul cã Dumnezeu e unul. Pentru aceste convingeri erau executaþi. Pre
simt cã se apropie timpuri asemãnãtoare. Iatã doar un singur caz, dupã mine abso
lut postmodernist. Am în vedere legea rusã despre libertatea conºtiinþei, adopta
tã cu doi ani în urmã. Legea conþine un articol conform cãruia nimeni nu poate s
ã-l sileascã pe om sã participe sau nu la ceremoniile religioase. Un principiu f
oarte judicios, nu-i aºa? Dar gândiþi-vã ce poate însemna el. Vine la mine în bi
sericã un kriºnait, se apropie de Potir ºi mã roagã sã-l împãrtãºesc. Eu îi zic:
drãguþule, ai ceva desenat pe frunte ºi niºte punguliþe în mâini, mi se pare cã
eºti kriºnait, nu? El rãspunde: da, sunt kriºnait. ªi ce pofteºti? Vreau sã mã
împãrtãºesc, sã particip ºi eu la tainele voastre. Poftim, îi rãspund, dar mai î
ntâi sã te pocãieºti, pentru cã atâta timp cât eºti kriºnait, nu poþi lua parte
la tainele Bisericii Ortodoxe. El zice: cum, nu mã lãsaþi sã particip la slujba
voastrã? Da, zic, nu te las. Atunci ce poate face el? Poate sã mã dea în judecat
ã conform legii care spune cã nimeni nu are dreptul sã împiedice o persoanã sã p
articipe la serviciul divin. Acest lucru poate lua proporþii grave. Închipuiþi-v
ã cã statul organizeazã o întâlnire solemnã cu Dalai-Lama ºi cere sã vinã toþi s
ã-ºi prezinte respectul faþã de reprezentantul acestei minunate tradiþii. Dar pr
eoþii creºtini spun: noi, desigur, compãtimim poporul Tibetului pentru suferinþe
le lui, avem o atitudine plinã de respect faþã de acest filozof, Dalai-Lama, fie
el ºi al XIV-lea, dar budismul ca atare nu ne trezeºte simpatii. De aceea creºt
inii nu trebuie sã meargã sã se roage ºi sã participe la ritualuri împreunã cu b
udiºtii ºi reprezentanþii altor culte. Acest fapt poate servi drept motiv pentru
ca statul sã se nãpusteascã cu toatã puterea sa împotriva unor astfel de propov
ãduitori principiali, pe care îi va numi intoleranþi, obscurantiºti, conservator
i, ortodocsali etc. Era pe timpurile sovietice o anecdotã bunã. Cicã un lector a
fost întrebat dacã va fi ºi cel de-al treilea rãzboi mondial. El a rãspuns: tov
arãºi, al treilea rãzboi mondial nu va fi, dar va fi aºa o luptã pentru pace, cã
nu va rãmâne piatrã de piatrã.
Întrebare: Postmodernismul a dat naºtere unei noþiuni cum este neoantropocentrism
ul . De fapt nici nu-mi aduc aminte sã fi existat în cultura mondialã o asemenea p
erioadã când antropocentrismul sã fi încetat sã mai existe pânã într-atât încât
sã fie nevoie de a-l inventa din nou. Prin acest termen reinventat , postmodernismu
l defineºte toate pornirile organice, un adevãrat panfreudism, scoþând la ivealã
necurãþia noastrã sufleteascã ºi trupeascã. Prin aceasta vor sã arate cã numai
ei sunt purtãtori ai adevãrului. Toatã metafizica ºi filozofia nu sunt decât mof
t, poezie, iar esenþa fiinþãrii noastre, uite-o sexualitatea ºi mizeria, iar noi
vã vom spune adevãrul, despre care pânã acum s-a tãcut.
Rãspuns: Cred cã omul care cunoaºte tradiþia ortodoxã, mai ales cea isihastã, ve
chile cãrþi monahale, ºtie cã acest adevãr l-am cunoscut de minune ºi nici nu er
a în vreun fel ascuns. Astãzi însã când încerci sã-i citezi pe vechii cãrturari,
începi sã fii þistuit: vai, nu se cuvine sã vorbeºti aºa! Trebuie sã înþelegem
un adevãr când vorbim de antropocentrism: da, omul e o fiinþã complexã ºi e minu
nat când îl punem în centru, problema e ce anume punem în centru degetul cel mic
de la piciorul meu stâng? Omul e o fiinþã complexã, de aceea creºtinismul prive
ºte la om ierarhic. În primul rând însuºi omul în interiorul sãu este o fiinþã i
erarhicã: existã în mine ceva mai lipsit de nobleþe ºi ceva mai înãlþãtor. Între
altele, mi se pare cã freudismul este de acord cu aceasta, altfel n-ar fi intro
dus termenul de sublimaþie . Sublimaþia presupune o ascensiune, iar aceasta înseamn
ã cã existã o axã verticalã. Exact la fel spun creºtinii: cã în om existã o vert
icalã existã mijlocul, partea de jos ºi partea cea mai de sus. Mai mult decât at
ât, creºtinismul porneºte de la faptul cã ceea ce este jos nu înseamnã ºi rãu. P
ur ºi simplu este ceva ce slujeºte omului. Iatã, sã zicem, tot ce este în om, tr
upul, sexualitatea, totul e de la Dumnezeu. Dupã cum spunea Minicius Felix, un f
ilozof creºtin din sec. II, dacã Dumnezeu ar fi vrut sã fim eunuci, ne-ar fi cre
at eunuci. Minciuna apare atunci când o sferã începe sã se lãþeascã pe contul ce
lorlalte, pe contul celor vecine ºi, mai ales, pe contul celor situate mai sus.
Ce înseamnã o tumoare canceroasã? Este o celulã extrem de sãnãtoasã, o celulã ca
re nu poate muri. Ea creºte, creºte, creºte. Începe sã creascã ºi sã le strâmtor
eze pe celelalte, sã le omoare, ºi atunci întregul organ ca ºi cum s-ar transfor
ma în acea celulã. Organul devine inapt. Iatã cã atunci când în om începe sã se
umfle în mod canceros trupescul, se produce ceea ce în limbajul asceticii ortodo
xe se numeºte robia cãrnii. ªi este tocmai ceea ce se referã la freudism. Adesea
aceasta e lumea unei sexualitãþi exagerate, care ocupã mai mult loc decât s-ar
cuveni. Un filozof rus, Serghei Iosifovici Fudal, a spus-o foarte bine încã în a
nii sovietici. El a zis: noi suntem ortodocºi, nu eunuci. Înþelegem cã sexualita
tea strãbate întreaga viaþã a omului, dar fiþi de acord: una e un câine în lanþ,
ºi alta e acelaºi câine cãþãrat pe masa mea ºi înfulecându-mi prânzul. Conteazã
mult ce loc îi acordãm sexualitãþii în viaþa noastrã. Creºtinismul porneºte de
la ideea cã omul, în primul rând, presupune o ierarhie interioarã, în al doilea
rând, el însuºi este inclus în ierarhia Universului. În Univers existã ºi ceea c
e-i mai prejos decât omul, dar existã ºi ceea ce-i mai presus. De exemplu un alt
om. Conform eticii creºtine, celãlalt e întotdeauna mai presus ca mine, dar cel
mai presus este, desigur, Dumnezeu. Anume Acel Dumnezeu Care, iarãºi, este drag
oste ºi Acel Dumnezeu pe Care Ioan Gurã de Aur Îl numeºte în mod paradoxal sluga
mântuirii noastre . Aici se încheagã acea dãruire reciprocã. Ce înseamnã caracter
ierarhic? Omul trebuie sã înþeleagã când ºi ce pot eu jertfi. Anume pe calea mod
elãrii, cel puþin în mintea sa, a unui conflict, se stabileºte ierarhia valorilo
r. De exemplu, de ce spun eu cã piatra e mai prejos ca omul? Coloana aceasta înt
ãreºte doar mai mult ca mine! Întrebarea este: pot eu sã-mi jertfesc viaþa pentr
u a apãra aceastã piatrã, aceastã coloanã? Or pot eu, închipuiþi-vã, sã jertfesc
viaþa altui om în acest scop? Sunt lucruri pentru care omul nu se poate jertfi.
De exemplu, pot eu oare muri numai pentru ca sã avem mereu pe masã salam bun? S
ã ies înaintea tancurilor, ori în alt mod? Nu ºtiu dacã se meritã sã mor pentru
asta. Iatã de ce, în viaþã, meritã sã trãieºti numai pentru aceea pentru care me
ritã sã ºi mori. Nu poþi muri pentru drepturile balenelor, pentru drepturile del
finilor etc. Gilbert Chesterton este un minunat scriitor creºtin englez care scr
ie detective despre pãrintele Brown. Odatã pãrintele Brown, un preot catolic, vo
rbeºte foarte neîndurãtor, dar foarte corect: Crede-mã, îi spune el unei interloc
utoare mondene, dacã vi se pare cã n-aº lãsa sã fie distruse toate catedralele g
otice din lume pentru mântuirea unui singur suflet, înseamnã cã nu ºtiþi nimic d
espre religia mea . Înseamnã cã existã o astfel de ierarhie a valorilor. Omul este
inclus în lume, de aceea creºtinii vorbesc despre antropocentrism, dar, mai exa
ct, acesta poate fi numit teoantropocentrism , pentru cã principalul în om este chi
pul lui Dumnezeu. Principalul în fiinþa umanã este acel moment când el trece pes
te contextul acestui model al universului unde se transcede omul pe sine însuºi,
dacã se ridicã sau nu deasupra lumii, a trivialitãþii înconjurãtoare. Iatã acea
sta este verticala care ne aduce la Dumnezeu ºi anume omul este acel axis-mundi.
Întrebare: Postmoderniºtii mai susþin cã toate adâncurile obscure ale fiinþei no
astre: frica de moarte, de haos e ceva foarte interesant, stimuleazã fantezia, d
in care se naºte cultura ºi arta, dar în creºtinism totul e plictisitor, monoton
, repetabil. ªi nici n-ar fi posibilã arta în cazul unei asemenea alcãtuiri inte
rne a omului.
Rãspuns: Pentru început iatã ce vã propun sã faceþi: intraþi la un vernisaj al p
ostmoderniºtilor ºi intraþi de sãrbãtori într-o bisericã ortodoxã ºi observaþi c
ine-i îmbrãcat mai extravagant. Comparaþi costumele oamenilor, sã zicem costumul
naþional român din sec. XVII sau XVIII, ºi moda contemporanã, ceea ce se vinde
astãzi în magazinele noastre etc. Veþi vedea cã în cultura ortodoxã nu a existat
niciodatã monotonie, ci, dimpotrivã, e o extraordinarã varietate de melodii, de
muzicã, de îmbrãcãminte, de culori etc., aºa cã reproºurile cu privire la monot
onie sunt absolut deplasate. Omul care deschide ºi începe a citi Biblia, mai ale
s Vechiul Testament, va fi frapat de câte intonaþii va gãsi, chiar ºi de protest
contra Divinitãþii, în cartea lui Iov. Astfel cã numai oamenilor care nu s-au o
biºnuit sã se gândeascã serios la lumea creºtinã dintr-o parte le pare cã totul
e monoton. Creºtinii sunt foarte diferiþi ºi reuºesc sã fie diferiþi, mai mult,
comparaþi calendarul laic ºi cel bisericesc. Sã luãm mai concret perioada câºleg
ilor de iarnã în Rusia. Începe sãptãmâna albã, carnavaluri, cine ºtie ce, îmbuib
are, campionate care va mânca mai multe blinele.1 Apoi urmeazã o schimbare brus
cã, începe Postul Mare cu stricteþea lui. ªi iarãºi o nouã explozie de bucurie,
cea pascalã. La noi fiecare zi îºi are numele ei. Mãcar ºi din aceastã cauzã rit
mul de viaþã al creºtinului este absolut diferit de cel al ateistului. Ce deoseb
ire faþã de civilizaþia monotonã a secolului XX, în care existã numai 8 martie,
ºi 7 octombrie! Este înfiorãtor sã trãieºti într-un oraº în care ºi strãzile poa
rtã aceste denumiri. Iar la creºtini, ºtiþi cum se întreabã una pe alta sãtencel
e? Demult þi-a scris bãiatul de la oraº? Ultima scrisoare am primit-o pe la Dumi
nica Mare. Dar când are de gând sã mai treacã ºi el pe acasã? Scrie cã va veni d
e Petru ºi Pavel. Fiecare zi îºi are numele ei ºi dupã asta ne spun cã lumea noa
strã e cea a monotoniei.
Întrebare: Un scriitor ca Dostoevski, considerat de istoria ºi critica literarã
drept fondator al romanului psihanalitic modern, este acceptat de ortodoxie. El
chiar a fost ortodox, fapt care nu l-a încurcat deloc sã se revoluþioneze , ca ºi G
ogol de altfel. Deci e posibilã o activitate de creaþie, absolut revoluþionarã,
fãrã depãºirea cadrului dogmelor ortodoxe? Dogmele doar nu sunt o gãoace care sã
nu-i permitã libertãþii omeneºti sã se dezvolte.
Rãspuns: Desigur, sunt posibile diferite forme artistice. Noi forme de prozã, pi
cturã, muzicã. Dacã e sã le raportãm pe acestea la dogme, ortodoxiei i se poate
imputa nu atât faptul cã are prea multe dogme, ci tocmai invers. Anume din aceas
tã cauzã suferã orice om care duce o viaþã bisericeascã serioasã. Avem prea puþi
ne reguli, prea puþine dogme. Vã pot expune toatã dogmatica ortodoxã în trei tez
e: lumea a fost creatã de Dumnezeu, Dumnezeu este unul ºi acest Dumnezeu în Hris
tos a devenit om, aºa încât a primit în Sine în deplinãtate omenirea, inclusiv s
ufletul omenesc, dorinþele, trupul. Deoarece Dumnezeu S-a fãcut om, poate fi zug
rãvit chipul de om al lui Dumnezeu. Este posibilã pictura, este posibilã arta. A
m expus întreaga dogmaticã, toatã învãþãtura sinoadelor ecumenice. S-ar putea sp
une oare cã existã aici ceva ce l-ar încãtuºa pe om, l-ar înjosi? Mi se pare cã
nu, începând de la dogma conform cãreia creaþia este un act liber ºi pânã la cea
conform cãreia ºi omul poate crea. Iatã, între aceste douã teze despre creaþie
este cuprinsã toatã dogmatica ortodoxã. Ce poate încãtuºa voinþa artistului?
Întrebare: Pãrinte Andrei, ce l-aþi sfãtui pe un tânãr postmodernist sã citeascã
?
Rãspuns: Confesiunile Fericitului Augustin.