Tema : CONTABILITATEA STOCURILOR

Profesor îndrumător Absolventă

D-na CIOC MIHAELA NICULAE CARMEN
IOANA

1
 BUCUREŞTI 2002

CUPRINS
1. CAPITOLUL I - Scurt istoric al societăţii MECANICĂ FINĂ
2.CAPITOLUL II - Delimitări privind stocurile
- Evaloarea stocurilor
. - Metode de contabilitate a stocurilor
-Evidenţa contabilă a stocurilor
- Documente
- Metode privind evidenţa analitică a stocurilor
3.CAPITOLUL III- Monografie contabilă
4.CAPITOLUL IV- Bibliografie

2
 CAPITOLUL I

S.C. "MECANICĂ FINĂ" S.A. BUCUREŞTI

1.Scurt istoric al firmei

Întreprinderea "MECANICĂ FINĂ" este reprezentativă pentru sectorul de
industrie pe care îl reprezintă.
În 1923, prin concesionarea atelierelor mecanice aparţinând Federaţiei
Cooperativelor Săteşti, i-a fiinţă Societatea pentru Exploatări Tehnice menită să
organizeze fabricaţia de avioane. Şapte ani mai târziu se execută primele
avioane de concepţie proprie, pentru ca, în timp, să se treacă la fabricaţia de
piese de schimb pentru material rulant şi mai apoi la fabricaţia de utilaje şi
maşini agricole. În anii '50, ca întreprindere de stat, se profilează pe fabricaţia
instrumentelor de măsură şi control de precizie, primind numele de "UZINA
MECANICĂ FINĂ".
Începând cu anul 1953, societatea a fost complet restructurată tehnologic
şi organizatoric pentru fabricaţia de aparate de măsură şi control, ajungând
prima în topul întreprinderilor din ţară.
La începutul anului 1991, întreprinderea "Mecanică Fină" se divide în
patru societăţi comerciale (Carmesin, Diasfin, Fapiro, Mecanică Fină),cea mai
importantă "MECANICĂ FINĂ"S.A., preluând 70% din personalul cu înalta
pregătire şi experienţă profesională.
Tot în 1991, ca urmare a hotărârii de Guvern nr.157/17 martie, S.C.
"MECANICĂ FINĂ"S.A se constituie în societate pe acţiuni cu 70% capital de
stat (Fondul Proprietăţii de Stat) şi 30% capital privat (Fondul Proprietăţii
Private).
Societatea este situată în centrul Capitalei, la distanţe de: 1 km până la
gara de mărfuri C.F.R., 10 km până la aerogară şi 250 km până la portul maritim
şi are un parc auto propriu cu care efectuează transporturi interne şi
internaţionale de mic şi mare tonaj.
Sistemul de asigurare a calităţii pe care îl practică, a permis, prin calitatea
produselor pe care le fabrică, câştigarea premilui "Steaua de aur" - Spania 1994.

2.Profilul
Societatea "MECANICĂ FINĂ" este un important producător de aparate
de măsură şi control, precum şi de scule şi port scule.

3
 Principalele grupe de produse sunt:
- aparate de măsură şi control dimensional;
- elemente de automatizare pentru măsurarea şi reglarea presiunilor şi tempe-
raturilor;
- aparate şi mecanisme de orologerie industrială;
- scule pneumatice de mână;
- scule aşchietoare;
- piese şi accesorii auto;
- ştanţe,dispzitive şi matriţe;
- calibre;
- ceasuri;
- pistoale de aer.
Activitatea de producţie a societăţii este susţinută de o concepţie proprie de
un înalt nivel tehnic, precum şi o dotare corespunzătoare cu maşini şi instalaţii
moderne de verificări şi încercări. În aceste condiţii, Societatea "MECANICĂ
FINĂ" livrează produse de un înalt nivel tehnic şi calitativ, la preţuri
avantajoase, ceea ce face să fim cunoscuţi şi apreciaţi ce toţi beneficiarii din
toată ţara şi din străinătate.
Produsele S.C."MECANICĂ FINĂ" sunt solicitate pe piaţa internă de
METROREX, SNCFR, PETROM, UZINELE DACIA PITEŞTI,
ROMTELECOM, RADET, etc., în timp ce piaţa externă este acoperită prin
exporturi în AUSTRIA, GERMANIA, ITALIA, S.U.A., FRANŢA, EGIPT,
IRAN, SIRIA,etc.
În dorinţa de a oferi o imagine completă a ceea ce reprezintă Societatea
"MECANICĂ FINĂ", menţionăm câteva cifre concrete:
- societatea este amplasată pe o suprafaţă de aproximativ 31000 mp;
- numărul personalului este de 1300;
- cifra de afaceri este de 42000000000 lei.
Tehnologiile aplicate în funcţie de procesele de fabricaţie sunt împărţite
după cum urmează:
- tehnologii convenţionale comune (turnare sub presiune, forjare, ştanţare la
rece, ambutisare, prelucrări mecanice, tratamente termice, etc.);
- tehnologii convenţionale specifice ( danturare, decapare, aebavurare);
- tehnologii neconvenţionale (prelucrare prin electroeroziune, titanizare
decorativă).
Toate aceste tehnologii dispun de utilaje şi instalaţii de frabricaţie
românească sau import de la cele mai renumite firme în domeniu.
Problemele concrete cu care se confruntă Societatea "MECANICĂ FINĂ"
nu diferă de cele deja generalizate în întreaga economie:blocajul financiar şi
lipsa unei politici protecţioniste. Cu toate acestea, cei de la "MECANICĂ
FINĂ" îşi păstrează optimismul şi folosesc întreaga pricepere pentru a realiza
produse din ce în ce mai performante.

4
 Pentru îmbunătăţirea activităţii, se depun eforturi pentru identificarea de
noi parteneri pentru desfacerea de produse de plan intern, precum şi de
investitori străini pentru modernizarea şi retehnologizarea liniilor tehnologice şi
se are în vedere crearea de societăţi mixte în domeniul presiunii, temperaturii,
sculelor şi matriţelor.
La data de 31 decembrie 1998 unitatea a încheiat anul cu un capital social
de 120000000 lei.

5
 CAPITOLUL II

Delimitări privind stocurile

Stocurile şi producţia în curs de execuţie,reprezintă ansamblul bunurilor şi

ser-viciilor în cadrul patrimoniului,având drept destinaţia consumului la prima
utilizare, vânzarea în aceeaşi stare sau după prelucrare, precum şi producţia în
curs de execuţie aflată într-o anumită treaptă a procesului tehnologic sub forma
producţiei neterminate
Stocurile reprezintă o bună parte din activele circulante.
Noţiunea de stoc, în înţeles contabil, exprimă atât dimensiunea bunului
(existen-ţele la un moment dat),cât şi mişcările (intrările şi ieşirile) intervenite în
legătură cu bunul respectiv,mişcările se desfăşoară în mod continuu,iar durata se
înscrie,de regu-lă,la nivelul unui an.
De interes,pentru contabilitate,este,în primul rând,evaluarea stocurilor,ca
urmare a faptului că atât intrările (aprovizionările) cât şi ieşirile (consumurile
sau vânzările) de stocuri se fac la preţuri diferite pentru acelaşi produs,în raport
cu lotul din care aparţine.
În cazul unei materii prime,de exemplu,cauciucul brut,în cursul unei luni
pot fi mai multe aprovizionări; ca urmare a "mobilităţii" preţurilor,este de
presupus că pre-ţul fiecărui lot aprovizionat este diferit. În aceeaşi
perioadă,pentru realizarea produc-ţiei se va da în consum cauciuc brut,din
existentul aflat în magazie,de mai multe ori.
Mişcările unui bun constituie elementul de bază în realizarea ciclului de
exploa-tare,care constă în aprovizionarea cu materii şi materiale,care devin
stocuri ale unită-ţii,consumul acestora în procesul de producţie şi transformarea
lor în producţie în curs de execuţie sau în produse finite sau servicii destinate
vânzării.
Clasificarea stocurilor are la bază sursa provenienţă, iar în cadrul acesteia
se ţine seama de următoarele criterii: destinaţia,starea fizică (însuşiri), faza
procesului de ex-ploatare şi locul de creare a gestiunilor.
După sursa de provenienţă,stocurile cuprind:stocuri cumpărate şi stocuri
fabricate
1.Stocurile cumpărate
Stocurile cumpărate reprezintă totalitatea bunurilor materiale,lucrări şi
servicii cumpărate de la furnizori.
După destinaţia economică şi natura sau forma fizică stocurile cuprind:
a) Materiile prime-sunt acele mijloace care participă la un singur ciclu economic
(de regulă,producţie), transmiţându-şi valoarea integral şi dintr-o dată asupra
rezultatelor; ele se pot regăsi în produsul finit obţinut integral sau parţial,fie în
starea iniţială,fie transformate,constituind,de regulă,substanţa principală a
produsului (de exemplu: stofa în industria confecţiilor,lemnul în industria
mobilei,pielea brută în produsul "pantof").

6
b) Materiiale consumabile-sunt acele mijloace care au regimul participării la
ciclul economic identic cu cel al materiilor prime,dar nu pot fi identificate,în
mod direct,pe produs. Materiile consumabile sau furniturile participă indirect
sau ajută la procesul de fabricaţie fără a se regăsi de regulă, în produsul finit şi
cuprind:
- materiale auxiliare,au rol diferit în procesul de exploatare sau procesul de
fabrica-ţie,în sensul că pot fi consumate,ajută la executarea muncii însăşi sau
participă alături de materia primă în procesul de transformare a acesteia (de
exemplu: lacuri şi vopsele în industria mobilei, coloranţi în industria textilă);
- combustibilul, în funcţie de destinaţia lui poate fi:
* tehnologic -folosit în procesul de producţie în scopul transformării materiilor
prime (de exemplu combustibilul folosit în turnătorie pentru topitul metalelor);
* energetic -consumat pentru obţinerea energiei necesare punerii în mişcare a
unui utilaj;
* gospodăresc -care nu participă direct la procesul de producţie,ci este folosit
pentru încălzitul secţiilor de producţie, clădirilor administrative, magaziilor;
- piesele de schimb,destinate pentru înlocuirea pieselor uzate ale maşinilor şi
utilaje-lor sau reparaţiile şi reviziile periodice ale acestora. În funcţie de sursa de
proveni-enţă,piesele de schimb pot fi noi,cumpărate de la furnizori sau procurate
din produ-cţie proprie şi piese de schimb recuperate,refolosibile,sau
recondiţionabile obţinute în urma casării MF.
Din categoria materialelor consumabile mai fac parte: materialele de
ambalat seminţele şi materialele de plantat,furajele şi alte materiale
consumabile.
c) Ambalajele cu excepţia celor de natura obiectelor de inventar şi a mijloacelor
fixe, cuprind materialele folosite în scopul păstrării calităţii şi proprietăţilor
fizico-chimice ale produselor,pentru transportul de la producător la consumator
şi pentru desfacerea produselor. Ambalajele pot fi de producţie,folosite direct în
procesul de fabricaţie fără de care produsul de fabricaţie fără de care produsul
nu poate fi depozitat şi vândut (de exemplu:tuburi pentru paste, fiole pentru
injecţii) şi de transport sau de circulaţie, folosite pentru ambalarea cutilor de
conserve,pentru transportul produselor îmbute-liate în sticle (de exemplu:lăzi,
bidoane, cutii de carton etc.).
d) Animalele tinere (viţei, miei, purcei, mânji etc),crescute şi folosite pentru
reproduc-ţie,cât şi cele puse la îngrăşat pentru a fi valorificate coloniile de
albine,precum şi animalele mici pentru producţie,lână,lapte şi blană.
e) Mărfurile reprezintă bunurile pe care titularul de patrimoniu le cumpără în
vederea vânzării.
f) Obiectele de inventar reprezintă bunurile,de regulă,mijloace de muncă,ce nu
înde-plinesc cumulativ condiţiile de valoare şi durată de utilizare, pentru a fi
considerate mijloace fixe. Acestea au fie valoare mai mică decât limita
prevăzută de lege, indiferent de durata lor de serviciu,fie o durată normată de
funcţionare mai mică de un an indiferent de valoarea lor. Obiectele de inventar

7
sunt acele mijloace care parti-cipă la mai multe cicluri economice,transmiţându-
se valoarea,în mod treptat,asupra rezultatelor. Partea din valoarea obiectelor de
inventar (care se transmite asupra rezultatelor),se recuperează prin includerea în
costuri, sub forma uzurii.
g) Baracamentele şi amenajările provizorii sunt bunuri achiziţionate sau
construite de titularul de patrimoniu pentru executarea lucrărilor şi prestaţiilor de
construcţie din care prin demolare sau demontare se recuperează materialele.

2. Stocurile fabricate
Stocurile fabricate reprezintă ansamblul bunurilor materiale,lucrări şi
servicii obţinute din producţia proprie. Din această categorie fac parte:
a) Produsele sunt identificate prin următoarele elemente:
- semifabricatele rprezintă acele produse fabricate al căror proces tehnologic a
fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care fie că urmează să treacă în
continuare în procesul tehnologic al altei secţii fie urmează să se livreze terţilor;
- produsele finite sunt acele produse care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabricaţie şi nu mai necesită prelucrări ulterioare,putând fi
depozitate în vederea livră-rii sau expediate direct clienţilor;
- produsele reziduale sunt rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile.
b) Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia ce nu a trecut prin toate
fazele de prelucrare,prevăzute de procesul tehnologic,precum şi produsele
nesupuse probe-lor şi recepţiei tehnice sau necompletate în
întregime,considerate producţie netermi-nată. Tot în cadrul producţiei în curs de
execuţie sau neterminate.
După locul de creare al gestiunilor stocurile se grupează în:
a) Stocuri care fac parte din patrimoniul propriu şi cuprind:
- stocuri aflate în depozitele titualrului de patrimoniu;
- stocuri în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate;
- stocuri sosite fără factură;
- stocuri facturate dar nelivrate;
- stocuri aflate la terţi (materii prime şi materiale aflate la terţi,produse aflate la
terţi, mărfuri în custodie sau în consignaţie la terţi etc.);
b) Stocuri care nu fac parte din patrimoniul propriu şi cuprind:
- stocuri primite spre prelucrare;
- stocuri în custodie;
- stocuri în consignaţie.
Toate aceste categorii de stocuri se înregistrează în conturi
extrapatrimoniale.

8
 Contabilitatea reducerilor comerciale

În contabilitatea operaţiilor privind cumpărările de stocuri apar situaţii

particulare în care se acordă reduceri aplicabile asupra cumpărărilor. Există
două categorii de reduceri: cu caracter comercial,de natura rabaturilor,remizelor
şi cu ca-racter financiar de natura sconturilor de decontare.
Rabaturile sunt reduceri acordate cumpărătorului pentru marfa cu
defecte de calitate şi se aplică asupra preţului de vânzare.
Remizele sunt reduceri acordate cumpărătorului pentru vânzări mai mari
de-cât volumul convenit sau pentru poziţie preferenţială şi se aplică asupra
preţului de vânzare.
Risturnuri sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului de
operaţii,acor-date de furnizor clienţilor pentru cumpărări repetate ce depăşesc o
valoare dată.
NOTĂ Reducerile comerciale nu se înregistrează în momentul facturii,la
conturile de cumpărători,contabilizându-se numai mărimea lor netă.
Sconturile de decontare sunt reduceri pentru clienţi,dacă aceştia îşi achită
dato-riile înainte de scadenţă.
NOTĂ Sconturile primite se contabilizează la decontarea facturii.
EXEMPLU Întreprinderea MECANICĂ FINĂ S.A. se aprovizionează cu
mărfuri calitatea a doua conform facturii de 1000000 lei, TVA deductibilă 22%,
rabat 2%, remiză 10%, scont de decontare 1%.

Mărfuri .....................................................1000000 lei

Rabat 2%...................................................... 20000 lei
___________________________________________
................................................................... 980000 lei
Remiză 10%................................................. 98000 lei
___________________________________________
Neta comercială...................................... ..882000 lei
Scont de decontare 1%............................... ....8820 lei
___________________________________________
Neta financiară......................................... .873180 lei
TVA-deductibilă.......................................... 192100 lei
___________________________________________
Neta de plată.............................................1065280 lei

1) Înregistrarea facturii de cumpărare a mărfii

% = 401 1074100 lei
371 882000 lei
4426 192100 lei

9
2) Înregistrarea decontării facturii,conform facturii şi dispoziţiei de plată
401= % 1074100 lei
5121 1065280 lei
767 8820 lei

Uzura se poate include în cost integral şi dintr-o dată, cu ocazia dării în

folosinţă a obiectelor de inventar (metoda integrală) sau se poate include
treptat,într-o perioadă de cel mult 3 ani (metoda pe baza cotelor medii). Chiar
dacă se aplică metoda integrală, respectiv înregistrarea la darea în folosinţă a
întregii uzuri pe costuri, obiectele de inventar aflate în uz rămân evidenţiate în
contabilitatea analitică.
Bunurile asimilate obiectelor de inventar sunt: echipamentul de protecţie,
echi-pamentul de lucru,îmbrăcăminte
specială,scule,instrumente,mecanisme,dispozitive, aparate de
măsură,verificatoare cu destinaţie specială,modele,ştanţe,matriţe şi alte obiecte
asimilate.
Datorită marii diversităţi ca şi "matamorfozei" economice sub impactul
căreia afectează agentul economic,în organizarea evidenţei mijloacelor
circulante materiale, alături de contabilitatea sintetică s-a dezvoltat în paralel şi
în deplină corelaţie cu con-tabilitatea sintetică de blocare şi control operaţional
şi cu contabilitatea analitică a sto-curilor capabilă să furnizeze cele mai diverse
informaţii despre gestionarea şi consu-marea acestora. De aceea numele clasei
trei "Conturi de stocuri şi producţie în curs" nu trebuie să conducă la concluzia
că urmăresc numai stocurile (deci existenţele la un moment dat),ci şi elementele
din care se deduc conform "formulei balanţiere", adică:

STOCUL = STOCUL + INTRĂRI - IEŞIRI

FINAL INIŢIAL

În fapt,chiar şi din această relaţie,se poate spune că stocul,la momentul

dorit, rezultă ca o consecinţă a urmăririi sistematice şi distincte,pe de o parte a
intrărilor,iar pe de altă parte a ieşirilor,chiar dacă practica de blocare sintetică în
conturi mai prevede şi alte posibilităţi. Legea contabilităţii prevede că orice
operaţie patrimonială, chiar şi în masa foarte diversă a mijloacelor circulante
materiale,se consemnează în momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la
baza inregistrarii contabile, dobandind astfel calitatea de document justificativ.
Înregistrarea în contabilitate-stipulează legea contabilităţii-a bunurilor
mobile şi imobile se face la valoarea de achiziţie,de producţie sau la valoarea de
piaţă,după caz.
Deşi,din documentele justificative preţurile de evaluare a intrărilor sau
ieşirilor de materii şi asimilate lor par şi chiar sunt cunoscute,elementele lor
componente trebuie tratate diferenţiat de la o categorie la alta.

10
 Astfel cantitatea de materii şi obiecte de inventar,intrate în urma proceselor
de aprovizionare sunt evaluate la preţul de cumpărare sau de facturare. Dacă
însă ele se procură din import atunci preţul de facturare se suplimentează şi cu
importul pe cir-culaţia mărfurilor sau alte taxe asimilate.
Dar,pentru acest proces se mai efectuează şi o serie de cheltuieli specifice
de transport-aprovizionare (inclusiv posibilităţi de perisabilitate pe timpul
transportului, taxe vamale, comisioane) care trebuie şi ele calculate şi urmărite
separat pentru ca îm-preună cu preţul de cumpărare să permită ajungerea la
"preţul de aprovizionare" (preţul total efectiv).
În cazul materiilor sau obiectelor de inventar obţinute din producţie
proprie, evaluarea se face la nivelul costului efectiv (în două etape: în timpul
lunii la costul prestabilit prin norme,recorectat la finele acesteia cu diferenţa
dintre totalul costurilor efective şi cele antecalculate).
O faţetă oarecum mai dificilă a problemei o reprezintă evaluarea ieşirilor,
deoarece ele provin dintr-o multitudine de intrări cu preţuri ce pot fi foarte
diferite. De aceea în practica economică curentă,evaluarea consumurilor trebuie
să se facă la un anume preţ,sau după un anume caz în stare să permită stabilirea
contravalorii sto-curilor finale cât mai corect,de aşa manieră încât deversele
influenţe conjuncturale de consumuri şi mai ales de preţ să fie transferate
integral asupra perioadei de gestiune ce se încheie.
Nu este exclus,ca aici să ne întâlnim cu un "preţ mediu" de
aprovizionare,apoi cu un preţ mediu de consum.
În plus aceste preţuri trebuie recorectate şi cu o cotă din cheltuielile de
transport-aprovizionare, determinate pe baza principiilor direct proporţionale.
Dar mergând din medie în medie,în condiţiile unor variaţii sensibile ale
preţu-rilor de facturare de la o perioadă la alta,din coeficienţi în coeficienţi,în
cazul cheltu-ielilor de transport-aprovizionare s-ar putea ca,la un moment dat,să
ne îndepărtăm exagerat de la valoarea reală a stocurilor.
De aceea la finele perioadei de bilanţ,este necesară inventarierea şi
evaluarea mijloacelor circulante materiale aflate în stoc.
În ceea ce priveşte stabilirea valorii corecte a stocului final de bilanţ şi în
cazul mărfii pot apărea dificultăţi.
Furniturile externe în toată varietatea lor,deci inclusiv valorile materiale
apro-vizionate sunt însoţite de documente de plată de taxa pe valoare
adăugată,dar regula general acceptată este că nu trebuie să figureze în veniturile
şi cheltuielile de exploa-tare şi deci implicit în preţurile respectivelor valori
materiale.
Orice alte stuaţii specifice în ceea ce priveşte evaluarea mijloacelor
circulante materiale ca şi contabilitatea lor,chiar în marea diversitate a acestora
se rezolvă în spiritul regulilor deja menţionate,cu precizarea că totdeauna trebuie
mers pe ideea evaluării corecte,la costul (preţul) efectiv plătit,atunci când este
necesar şi pe elementul din care el este format,iar uneori mergând până şi la
elementele virtuale care pot adăuga acestui preţ.

11
 Organizarea contabilităţii stocurilor şi a circuitului valorilor materiale este
su-pusă desigur încă unor numeroase "restricţii" metodologice,financiar-
fiscale,de mana-gement specific, câteva aspecte cu valabilitatea generală
necesitând totuşi a fi reţinute.
Pentru stocurile de valori materiale, inclusiv stocurile şi comenzile în curs
de execuţie au fost reţinute două criterii de clasare:
- pe de o parte natura fizică a bunului (sau natura furniturii) care trebuie să facă
obiectul unei repartizări în fiecare unitate, după nevoile interne de gestiune;
- pe de altă parte,ordinea cronologică a ciclului de exploatare,aprovizionare,stoc
în vânzare ca atare,producţie în curs,producţie stocată.
De aceea,în vederea organizării contabile a fost reţinută distincţia între:
- aprovizionările din "exterior" (furniturile) de materii prime, materiale
consumabile, obiecte de inventar;
- produsele şi lucrările realizate de respectivul agent economic productiv sau
prestarea ca urmare a exercităţii obiectului său de activitate.
Organizarea sistemului de contabilitate a stocurilor şi a circuitului valorilor
ma-teriale,mai ţine seama şi de "sistemul de inventar",pus la punct de
respectivul agent economic, reţinând obligatoriu distincţia fundamentală dintre:
* cazul inventarului intermitent,
* cazul inventarului permanent.

Evaluarea stocurilor

Regulamentul de aplicare a "Legii contabilităţii" precizează pentru

evaluarea elementelor patrimoniale, următoarele:
- la data intrării în patrimoniu,bunurile sunt evaluate şi înregistrate în
contabilitate la valoarea de intrare,denumită valoarea contabilă.
- la data ieşirii din patrimoniu sau darea în consum,bunurile se evaluează şi se
scad din gestiune, în principiu, la valoarea lor de intrare sau contabilă.
Potrivit acestei reglementări, valoarea de intrare în patrimoniu a stocurilor
şi producţiei în curs de execuţie este:
a) cost de achiziţie pentru materiile prime,materiale consumabile,obiecte de
inventar şi alte bunuri cu titlu oneros (prin cumpărare).
b) cost de producţie pentru obiectele de inventar şi alte bunuri produse de către
titularul de patrimoniu.
Pentru evaloarea bunurilor la ieşirea din stoc,dacă au valori de intrare
diferite şi nu există posibilitatea identificării valorii de intrare,s-au delimitat
următoarele metode:
- metoda identificării specifice,
- metoda costului mediu ponderat (CMP),
- metoda primului intrat,primul ieşit (FIFO),

12
- metoda ultimului intrat,primul ieşit (LIFO),
- metoda preţului standard.
Metoda identificării specifice presupune ca fiecare ieşire din stoc să fie
identificată prin data de intrare,utilizându-se costul de achiziţie.
Metoda costului mediu ponderat presupune calculul CMP fie lunar,fie
du-pă fiecare operaţie de intrare:
n
∑1 Qi x pi
CMP=−−−−−−−−−−−−
∑n Qi
1

în care:
CMP-reprezintă costul mediu ponderat
Qi -reprezintă cantitatea (materii prime,materiale etc) aferentă stocului iniţial;
pi -reprezintă preţul unitar aferent stocului iniţial.
De exemplu,se presupune că în depozitul unităţii se află o marfă A pentru
care se cunosc următoarele date:
STOC INIŢIAL:200 unităţi*10000 lei/unitate
INTRĂRI: 5.01. 30 unităţi*15000 lei/unitate
15.01 20 unităţi*8000 lei/unitate

IEŞIRI: 10.01 225 unităţi

17.01 10 unităţi

Costul mediu ponderat calculat la sfârşitul lunii:

(200*10000)+(30*15000)+(20*8000)
CMP= 200+30+20 =10450 lei/unitate

Costul mediu ponderat calculat după fiecare intrare:

(200*10000)+(30*15000)
05.01 CMP= 200+30 =10650 lei/unitate

10.01 au ieşit: 225 unităţi*10650 lei/unitate =2396250 lei

în urma operaţiei de ieşire au rămas în stoc: 5 unităţi*10650 lei

15.01 CMP= (5*10650)+(20*8000) =8530 lei/unitate

5+20

17.01 au ieşit: 10 unităţi*8530 lei/unitate =85300 lei

13
 Metoda primului intrat,primului ieşit (FIFO) presupune evaluarea
bunurilor, ieşite din gestiune la costul de achiziţie al primului lot. Pe măsura
epuizării acestuia evaluarea se face la costul de achiziţie al lotului următor,în
ordine cronologică. Folo-sind datele din exemplul anterior,preţul ieşirilor din
stoc se va stabili astfel:

10.01 225 unităţi = (200*10000)+(25*15000) =2375000 lei

17.01 10 unităţi = (5*15000)+(5*8000) = 115000 lei
Stoc final = 15*8000 = 120000 lei

Metoda ultimului intrat,primul ieşit (LIFO) presupune evaluarea

bunurilor ieşite din gestiune la costul de achiziţie al ultimului lot. Pe măsura
epuizării acestuia evaluarea se face la costul de achiziţie al totalului anterior
achiziţionat în ordine cro-nologică. Folosind datele din exemplul anterior,preţul
ieşirilor din stoc se va stabili:
10.01 225 unităţi = (30*15000)+(195*10000) = 2400000 lei
17.01 10 unităţi = 10*8000 = 80000 lei
Stoc final = (5*10000)+(10*8000) = 130000 lei

Metoda preţului standard (prestabilit sau de înregistrare) presupune

antecal-culul preţului pe baza preţurilor medii ale bunurilor,influenţate cu
indicele de variaţie al preţurilor. Diferenţele între preţul standard şi costul de
achiziţie sau costul de pro-ducţie efectiv se înregistrează distinct în contabilitate.
Ele se repartizează asupra chel-tuielilor pentru stocurile consumate pe baza unui
coeficient de repartizare (K) calculat astfel:
a) determinarea coeficientului de repartizare:

K= Si al contului de diferenţe de preţ + RD al contului de diferenţe de preţ

Si al ct. de stocuri la preţ standard+RD al ct. de stocuri la preţ standard
*100
b) determinarea cotei de repartizat

Diferenţe de preţ aferente = K * RC cont de stocuri la preţ

ieşirilor din stocuri la preţ standard standard

EX: Se consideră următoarea situaţie în conturi:

Si 341"Semifabricate"...........................................850000 lei
RD 341"Semifabricate"...........................................660000 lei
Si 348"Diferenţe de preţ la produse".....................110000 lei
RD 348"Diferenţe de preţ la produse".......................75000 lei

Determinarea diferenţelor de preţ,având în vedere că au ieşit din gestiune

semifabri-cate în valoare de 590000 lei

14
a) coeficientul de repartizare

K= 110000+75000 *100 = 12,25%

850000+660000

b) cota de repartizare 12,25%*590000 lei = 72275 lei

- favorabile aferente semifabricatelor ieşite din gestiune
Coeficienţi de repartizare (K) diferenţelor de preţ se pot calcula la
nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II,pe grupe sau pe categorii de stocuri.
Dar în practi-ca contabilă a ţării noastre sunt admise ca metode de evaluare:
metoda CMP cu cele două variante (calculat lunar sau după fiecare
intrare),metoda FIFO,LIFO şi metoda preţului standard.

Metode de contabilitate a stocurilor

Întreprinderile au posibilitatea organizării contabilităţii stocurilor în două

siste-me de inventar: inventarul permanent şi inventarul intermitent.
Potrivit metodei inventarului permanent,contabilitatea gestiunii stocurilor
asi-gură determinarea şi urmărirea stocurilor scriptice după fiecare operaţie de
intrare şi ieşire în şi din gestiune.
Conturile de stocuri potrivit metodei inventarului permanent,sunt conturi de
activ
şi înregistrează: în debit- stocul iniţial preluat din activul bilanţului şi stocurile
intrate în timpul lunii prin achiziţionare,din producţie proprie,prin
aport,donaţii,primite cu titlu gratuit,aduse de la terţi sau plus de inventar;în
credit-stocurile ieşite din gestiune în timpul lunii prin consum
intern,vânzare,minus de inventar,predate spre prelucrare la terţi,iar soldul final
debitor reflectă valoarea bunurilor şi a serviciilor în stoc la sfârşitul exerciţiului.
Schematic structura conturilor de stocuri se prezintă astfel:

D Conturi de STOCURI C

-STOC INITIAL -IESIRI

-INTRARI -STOC FINAL CALCULAT

STOCUL FINAL=STOC INITIAL+INTRARI-IESIRI

15
 La sfârşitul exerciţiului soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu
mări-mile rezultate din inventariere,iar diferenţele sunt regularizate prin
aducerea stocurilor la mărimea reală. Intrările şi ieşirile de bunuri sunt
înregistrate cantitativ şi valoric în conturile de stocuri corespunzătoare.
Inventarul intermitent poate fi aplicat la unităţile patrimoniale mici şi
mijlocii şi constă in stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza
inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei de gestiune.
În condiţiile utilizării metodei inventarului intermitent,conturile de stocuri
şi producţie în curs de execuţie au următorul conţinut şi structură de
principiu:sunt con-turi de activ şi înregistrează în debit ,la încheierea exerciţiului
financiar,stocurile de la sfârşitul perioadei,determinate prin inventariere,în
credit,la deschiderea exerciţiului financiar,stocurile de la începutul perioadei
preluate în categoria cheltuielilor pentru perioada următoare de gestiune,pentru
materiale şi mărfuri,iar în categoria veniturilor pentru produsele finite şi
producţia în curs de fabricaţie.
Schematic structura conturilor de stocuri şi cheltuieli,potrivit metodei
inven-tarului intermitent se prezintă astfel:

D Conturi de STOCURI C

-STOC INITIAL :la inceputul -preluarea la conturile de cheltuieli

perioadei sau de venituri a stocului initial
-STOC FINAL :la sfarsitul perioadei
determinata prin inventariere

D Conturi de cheltuieli C

-INTRARI DE STOCURI -STOCUL FINAL determinat prin

-preluarea stocului initial din inventarierea fizica
conturile de stocuri -IESIRE DE STOCURI calculate

În urma înregistrării intrărilor şi ieşirilor de stocuri în cursul perioadei de

gesti-une,la finele acesteia pot apare diferenţe între datele scriptice şi cele
faptice,soluţiona-te astfel:
- plusurile de inventar conduc la o creştere a valorii stocurilor,concomitent cu
diminu-area cheltuielilor corespunzătoare acestora;
- minusurile de inventar pot fi considerate în funcţie de natura lor:perisabilităţi şi
se înregistrează pe cheltuieli sau dacă sunt din vina angajaţilor se impută
acestora la valoarea actuală.

16
 O variantă a metodei inventarului intermitent este şi cea a debitării şi
creditării conturilor numai cu variaţia (creşterea sau micşorarea) stocurilor la
sfârşitul perioa-dei de gestiune. Variaţia stocurilor de materiale şi mărfuri
generează variaţia cheltuie-lilor,iar variaţia stocurilor de producţie
neterminată,semifabricate şi produse finite ge-nerează o variaţie a veniturilor.

Evidenţa contabilă a stocurilor

Organizarea contabilităţii sintetice a elementelor componente ale

mijloacelor cir-culante materiale şi apoi a elementelor ce formează "preţul lor de
înregistrare" adică preţul cel mai convenabil pentru o corectă evidenţă sintetică
în contabilitate perfectă cu cea analitică aşa cum se poate înţelege din cele
menţionate este o problemă complexă în care sunt implicate foarte multe
conturi,foarte multe conexiuni între acestea dar care au reguli precise de
funcţionare,de autoreglare,de control faptic şi regularizare valorică a stocurilor
la orice moment de influenţare corectă a rezultatelor,toate trebuind însă a fi
respectate întocmai.

Contul 300 "Materii prime" cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa

existenţei şi mişcării stocurilor de materii prime. Este un cont de activ,şi în
debitul contului se înregistrează:
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime,achiziţionate de la furnizori
sau din avansuri de trezorerie;
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime aduse de la terţi;
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime reprezentând aportul în
natură, precum şi a celor primite cu titlu gratuit;
- valoarea materiilor prime constatate plus la inventar;
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime de la grup,unitate sau
subunităţi.
În creditul contului se înregistrează:
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime,incluse pe
cheltuieli,constatate lipsă la inventar,precum şi pierderile din deprecieri;
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime retrase din aport de
întreprinzător;
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime vândute ca atare;
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime livrate la grup,unitate sau
subunităţi;
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime ieşite din donaţie precum şi
pierderile din calamităţile;

17
- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime trimise spre prelucrare sau în
custodier la terţi.
Soldul contului este reprezentat prin valoarea materiilor prime existente în
stoc.
Contul 300 "Materii prime" funcţoionează diferit în funcţie de sistemul de
in-ventar cu care se operează.
Manifestarea se completă se regăseşte în cazul inventarului permanent se
debitează cu preţul de facturare al materialelor (prime şi consumabile) primite
de la furnizori şi evaluate la "preţul producătorului" precum şi cu preţul efectiv
al materialelor provenite din producţia proprie,din lichidări de mijloace fixe sau
investiţii compromise.
În creditul contului se înregistrează materialele eliberate din depozit pentru
pro-ducţie,consum gospodăresc,sau alte destinaţii,precum şi cele constatate
lipsă,clasate sau declasate. Are întotdeauna sold debitor şi reflectă valoarea
materialelor aflate în depozitele unităţii.
Pentru varianta "stocului intermitent" şi contul 300 "Materii prime" funcţi-
onează cu intermitenţă,în sensul că în debitul lui se preiau la finele lunii
stocurilor (cumpărate) constatate în fapt la finele lunii de gestiune sau deduse
din "contabilita-tea analitică a stocurilor" pentru ca în prima zi a perioadei
următoare de gestiune să fie creditat prin trecerea stocului asupra cheltuielilor de
exploatare.

Contul 301 "Materiale consumabile" cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa

existenţei şi mişcării stocurilor de materiale consumabile (materiale
auxiliare,combus-tibil),ambalaje,piese de schimb,seminţe şi materiale de
plantat,furaje şi alte materiale consumabile. Este un cont de activ.
În debitul contului se înregistrează:
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile achiziţionate de la
furni-zori sau din avansuri de trezorerie;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile aduse de la terţi;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile reprezentând aport
în natură,precum şi a celor primite cu titlu gratuit;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile constatate plus la
inventar;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile primite de la
grup,unitate sau subunitate.
În creditul contului se înregistrează:
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe
cheltuieli,a ce-lor constatate lipsă la inventar,cât şi pierderile din deprecieri;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile vândute ca atare;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile retrase din aport de
întreprindere;

18
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile livrate la
grup,unitate sau subunităţi;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile donate cât şi a
pierderilor de calamităţi;
- valoarea la preţ de înregistrare a materialelor consumabile trimise spre
prelucrare şi în custodie la terţi.
Soldul reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a materialelor
consumabile existente în stoc.
Acest cont funcţionează similar cu contul 300 "Materii prime" cu
obligativitatea desfăşurării în operare pe conturile de gradul II prevăzute în
planul contabil general.

Contul 308 "Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale" cu ajutorul

acestui cont se ţine evidenţa diferenţelor (în plus sau în minus) între preţul de
înregistrare prestabilit şi costul de achiziţie,aferente materiilor prime şi
materialelor consumabile.
Contul este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime
şi al materialelor consumabile.
În debit se înregistrează:
- diferenţele de preţ în plus (costul de achiziţie este mai mare decât preţul
prestabilit,aferente materiilor prime şi materialelor consumabile intrate în
gestiune prin achiziţionare de la furnizori sau din avansuri de trezorerie;
- diferenţele de preţ în minus aferente materiilor prime şi materialelor
consumabile ieşite din gestiune.
În credit se înregistrează:
- diferenţe de preţ în minus aferente materiilor prime şi materialelor
consumabile ieşite din gestiune;
- diferenţe de preţ în minus aferente materiiilor prime şi materialelor
consumabile achiziţionate de la furnizori.
Acest cont este un cont de activ,rectificativ prin modul de suplimentare a
preţu-lui şi mai ales a cheltuielilor ocazionate de materialele consumate cu
cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte influenţe ce pot apărea pe parcursul
exerciţiului.
Cazul inventarului intermitent porneşte de la ideea că valorile economice
sunt destinate consumului sau circulării sau stocării,stocul ca,cantitate fiind
determinat la finele fiecărei perioade de gestiune şi fiind luată în calcul
"abatarea" dintre stocurile iniţiale şi finale spre a influenţa corect
consumurile,ieşirile şi implicit rezultatele.
Făcând parte din categoria mijloacelor circulante materiale,se
caracterizează prin aceea că servesc la mai multe cicluri ale procesului de
exploatare şi îşi transmit în consecinţă,treptat valoarea asupra diverselor
perioade de gestiune,caracteristica includerii lor în aceasta fiind dată de faptul că

19
au fie o durată de utilizare mai mică de un an,fie o valoare individuală mai mică
decât limita trecerii lor în categoria mijloacelor fixe.

Contul 321 "Obiecte de inventar" cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa

existen-ţei şi mişcării stocurilor de obiecte de inventar. Este un cont de activ. În
debitul contu-lui se înregistrează:
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar achiziţionate de la
furnizori sau din avansuri de trezorerie;
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar reprezentând aport în
natură, precum şi a celor primite cu titlu gratuit;
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar constatate ca plus de
inventar
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar primite de la
grup,unitate sau subunităţi;
În creditul contului se înregistrează:
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar scoase din
folosinţă,constata-te lipsă de inventar,cât şi pierderile din deprecieri;
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar vândute ca atare;
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar trimise la terţi;
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar donate,cât şi pierderi
din calamităţi;
- valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar retrase din aport.
Soldul reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar
exis-tente în stoc. Acest cont se debitează cu valoarea obiectelor de inventar
aprovizionate sau obţinute din producţie proprie şi se creditează pe măsura
scoaterii lor din uz ca urmare a folosirii. Acest cont cumulează exitenţe ca stoc:
- a obiectelor de inventar în depozit;
- a obiectelor de inventar în folosinţă,departajarea gestionară realizându-se prin
con-tabilitatea analitică a stocurilor. Poate prezenta sold debitor şi reprezintă
valoarea la preţ de procurare a obiectelor de inventar aflate în depozite,precum
şi în folosinţă.

Contul 322 "Amortizarea obiectelor de inventar" cu ajutorul acestui cont se

ţine evidenţa uzurii obiectelor de inventar a căror valoare se include în
cheltuielile de ex-ploatare,fie integral la darea în folosinţă,fie în mod eşalonat pe
o durată de cel mult trei ani,pe baza de scadenţă.
Contul 322 este un cont rectificativ al valorii obiectelor de inventar.
În creditul contului se înregistrează uzura obiectelor de inventar inclusă pe
chel-tuieli de exploatare,iar în debit valoarea obiectelor de inventar scoase din
uz.
Soldul său este creditor şi arată amortizarea aferentă a obiectelor de
inventar aflate în folosinţă.

20
 În ceea ce priveşte organizarea corectă a contabilităţii obiectelor de
inventar se reţine în primul rând ideea că singura soluţie rezonabilă constă în
utilizarea variantei "cazului inventarului permanent".
În al doilea rând,este de remarcat că rezolvarea contabilă a aprovizionării
nu ridică nici un fel de probleme;în ceea ce priveşte cosumul apar unele
particularităţi generale legate de faptul că în timpul folosirii lor în procesul de
producţie obiectele de inventar se uzează treptat,echivalentul valoric al acestei
uzuri trebuind să fie,de asemenea ,considerat ca o cheltuială ocazională de
procesul economic şi deci inclusă în costul acesteia.Uzura obiectelor de inventar
se calculează lundu-se ca bază preţul de facturare al acestora şi se poate include
în cheltuielile de producţie prin una din următoarele metode:
* Metoda integrală care constă în trecerea pe cheltuieli a întregii valori a
obiectelor de inventar odată cu darea lor în folosinţă;
* Metoda cotelor medii lunare care necesită stabilirea unor cote lunare de uzură
în funcţie de valoarea obiectelor de inventar date în folosinţă. Cotele lunare de
uzură pot fi stabilite pe secţii,ateliere,locuri de muncă sau pe total societate;
* Metoda cotelor duble - porneşte de la afectarea costurilor cu 50% din valoarea
obiectelor de inventar la darea în folosinţă iar cealaltă jumătate la scoaterea din
uz.
"Legea contabilităţii" prevede că "obiectele de inventar de mică valoare sau
scurtă durată se înregistrează pe cheltuieli integral sau eşalonat pe o perioadă de
cel mult trei ani de la darea lor în folosinţă".
Dacă la scoaterea din uz a obiectelor de inventar,echipamentului şi
materiilor de protecţie se obţin anumite valori materiale reutilizabile,atunci cu
valoarea cestora,stabilită la preţul zilei se încarcă gestiunea stocurilor (deci se
debitează contul 301 "Materii consumabile) şi se scad cheltuielile (creditarea
contului 602 "Cheltuieli privind obiectele de inventar") . În acest mod se asigură
ca în costurile de exploatare să fie incluse numai cheltuielile efective (nete)
efectuate cu obiecte de inventar.

Contul 341 "Semifabricate" cu acest cont se ţine evidenţa stocurilor de

semifabricate,este cont de activ.
În debit se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor
din ac-tivitatea proprie,precum şi plusurile constatate cu ocazia
inventarierii,aduse de la terţi.
În debit se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a semifabricatelor
vândute,precum şi lipsurile constatate la inventariere,trimise la terţi.
Soldul este debitor,reprezentând valoarea la preţ de înregistrare a
semifabrica-telor existente în stoc.

Contul 345 "Produse finite" cu acest cont se ţine evidenţa stocurilor de

produse finite,este cont de activ.

21
 În debit se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite
in-trate în gestiune şi plusurile de inventar,aduse de la terţi.
În credit se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite
vândute,precum şi lipsurile de inventar şi cele livrate prin magazinele proprii de
desfacere,trimise la terţi,pierderi din calamităţi sau donaţii.
Soldul final debitor repre-zintă valoarea la preţ de înregistrare a
produselor finite existente în stoc.

Contul 371 "Mărfuri" cu acest cont se ţine evidenţa stocurilor de mărfuri, este
cont de activ.
În debit se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor
achiziţionate de la furnizori sau din trezorerie reprezentând aportul în natură al
întreprinzătorului individual sau al acţionarilor şi asociaţilor,adu-se de la terţi
(materii prime,materiale auxiliare,produse finite) livrate prin magazinele proprii
de desfacere,mărfuri constate plus în inventar,primite cu titlu gratuit,valoarea
adaosului comercial TVA-neexigibil în situaţia în care înregistrarea mărfurilor
se ţine la preţ cu amănuntul.
În credit se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite
din gestiune prin vânzare precum şi lipsurile de inventar,mărfuri trimise în
custodie sau în consignaţie la terţi.
Soldul final debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor
existente.

Contul 381 "Ambalaje" cu ajutorului acestui cont se ţine evidenţa existenţei şi

mişcării stocurilor de ambalaje,este cont de activ.
În debitul contului se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a
ambalajelor intrate în gestiune.
În creditul contului se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a
ambalaje-lor ieşite din gestiune.
Soldul final este debitor şi reprezintă valoarea la preţ de înregistrare la un
moment dat.

Exemple
1. La începutul lunii se preiau în "exploatare" stocurile iniţiale până când contul
se închide. 600=300
2. Operaţia de aprovizionare se contabilizează direct cu cheltuielile,pe baza
facturii furnizorilor,din care trebuie să rezulte:

% = 401
600
4426
3. Cheltuieli de transport-aprovizionare,depozitare,manipulare:

22
a) la efectuare
b) şi imediat se impută cheltuielile
600 = 308

Dar intervenţia aici a contului 308 "Diferenţe de preţ la meterii prime şi

mate-riale" nu este justificată decât atunci când ele se referă la diversele
categorii de materiale contabilizate atât prin contul 300 "Materii prime" cât şi
prin desfăşurătoare-le de gradul II ale contului 301 "Materiale consumabile" fără
posibilităţi de cheltuieli decât prin folosirea "coeficientului mediu al diferenţelor
de preţ" şi totuşi aceasta nu este decât una din soluţii.
4. La sfârşitul exerciţiului,stocul final constatat prin inventariere şi evaluat la
preţul zilei sau stabilit pe baza contabilităţii analitice a stocurilor,se preia şi se
blochează în contul corespunzător prin diminuarea cheltuielilor.
300 = 600
Dacă avem în vedere performanţele noastre în materie de gestionare
internă a valorilor materiale, cazul inventarului intermitent devine şi mai
"intermitent", situaţie complicată şi prin lipsa din cadrul general al conturilor de
"cumpărări stocate" care au rolul lor, anume, inclusiv de "temporizare" a blocării
în conturi până la determinare, şi în cazurile de excepţie a preţului corect al
acestora după care ar urma imputarea cheltuielilor.
Varianta cea mai potrivită rămâne însă
B. Cazul inventarului permanent conform căruia contabilitatea operaţiilor s-ar
desfă-şura după următorul model :
1. Aprovizionarea

% = 401
300
4426
2. Darea în consum, pe baza documentelor de consum.
600 = 300
Deci stocul iniţial îl regăsim în contul 300 "Materii prime" peste care operăm
"intrări-le", separat "ieşirile", contul determinând în orice moment stocul / soldul
materiilor prime din depozite.
3. Aici pot apărea diferenţe între soldurile scriptice şi cele faptice determinate cu
oca-zia inventarierilor corecte a stocurilor fizice, ele fiind considerate, în afara
unor cazuri de excepţie (furt, deteriorare) ca aparţinând "cheltuielilor", astfe că
se operează
600 = 300
4. Cheltuielile de transport - aprovizionare au acum un regim ferm:
a) la efectuare :

23
 308 = %
401
5121
b) la finele lunii, în funcţie de consumul efectiv se determină şi cota parte a
"diferen-ţelor de preţ" aferentă acestora :
600 = 308

Acum soldul debitor al contului va reflecta cheltuielile de transport-

aproviziona-re aferente materialelor în stoc blocate în debitul contului:
CONTUL 300 " MATERII PRIME "
În momentul efectuării se impută direct asupra cheltuielilor de exploatare
ale perioadei, pe elemente omogene de consumuri întrucât astfel se pot evidenţia
mai co-rect (şi chiar mai uşor), iar cazul "inventarului permanent" ne îndeamnă
că baza este exploatarea, iar stocul întâmplarea, deci ele vor fi operate direct în
debitul conturilor din grupa 60 - "Cheltuieli cu materiile prime, materiale şi
mărfurile" prin creditul con-turilor care arată modul de generare a consumurilor.
Dacă totuşi se alege varianta precolectării lor în contul 308 "Diferenţe de
preţ la materii prime şi materiale" atunci şi de aici ni se oferă două variante:
- se calculează "coeficientul de transport-aprovizionare" (K), se repartizează
suma aferentă diverselor categorii de stocuri consumate, rămânând pe sold
cheltuielile afe-rente stocului de valori materiale.
- o cale la fel de corectă ar fi să se repartizeze întreaga sumă a cheltuielilor
asupra costurilor de exploatare, considerându-se că stocurile nu au oscilaţii
sensibile de la o perioadă la alta.

Documente

Documentaţia (documentele) este acel procedeu prin care contabilitatrea

obser-vă şi înregistrează direct realitatea care formează obiectul ei de studiu,
respectiv patri-moniul şi operaţiile care determină mişcările patrimoniului.
* Prin documente şi pe baza datelor din ele se realizează în ansamblu procesul
de cu-legere, prelucrare, stocare şi transmitere a datelor.
* Pe baza şi cu ajutorul documentelor sunt precizate căile de circulaţie a
informaţiilor, punctele de staţionare a acestora, destinaţia informaţiilor.
Întocmirea documentelor contabile presupune în principal utilizarea unor
for-mulare tipizate cu caracter normalizat (obligatoriul), precum şi formalizat.
Cu ocazia intrării de stoc în patrimoniul întreprinderii se folosesc: factura,
nota de recepţie şi constatare de diferenţe întocmită cu ocazia recepţiei lor,
bonul de preda-re-transfer-restituire cu ocazia intrării stocului de la alte

24
subunităţi ale întreprinderii sau de la gestiunea centrală la secţiile şi sectoarele
unităţii şi bonul de primire folosit cu ocazia primirii bunului în casierie-
Factura este actul justificativ întocmit de compartimentul comercial al
agentului economic în care se consemnează cu exactitate cantitatea, calitatea şi
felul mărfii, pre-ţul unitar şi total şi care stă la baza operaţiei de vânzare,
cumpărare, virament sau ser-veşte ca document de informaţie fiscală normală.
Cu ocazia ieşirii de stoc în patrimoniul întreprinderii se folosesc fişa limită
de consum cu ocazia dării în consum.
Bonul de consum - este un document intern, întocmit în incinta unităţii
econo-mice şi care circulă în cadrul acesteia din momentul emiterii până la
clasare, factura, dispoziţie de livrare şi avizul de însoţire.
Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu folosit pentru
înregistra-rea operaţiilor ecomico-financiare în ordinea efectuării lor în timp.
Importanţa lor constă în cunoaşterea rulajului valoric al operaţiilor pe o
anumită perioadă de timp şi justificarea înregistrării lor în contabilitatea
sistematică.
Registrul jurnal are un caracter unic pentru toţi agenţii economici,în el se
con-semnează toate operaţiile patrimoniale efectuate într-o anumită perioadă de
timp,iar el se diferenţiază pe două categorii de registre jurnal:auxiliare şi
generale. Registrele auxiliare sunt de forma: jurnalul aprovizionărilor,jurnalul
vânzărilor,jurnalul de înacasări şi plăţi şi jurnalul de operaţii diverse. Registrul
general este un centralizator, fiind destinat redării înregistrării pe baza
registrelor auxiliare.

Metode privind contabilitatea analitică a stocurilor

Cerinţele producţiei materiale ca şi ale controlului gestionar pun în faţa

evidenţe necesitatea urmăririi existenţei şi mişcării mijloacelor circulante
materiale,nu numai global valoric,ca în unele cazuri,şi pe fiecare fel de material
în parte,pe locuri depozitate,precum şi pe gestiuni.
Prevederile din "Legea contabilităţii" şi anume că "contabilitatea valorilor
mate-riale se ţine cantitativ şi valoric" lasă în fapt libertatea de decizie a fiecărui
agent economic de a-şi organiza de aşa manieră evidenţa analitică încât să nu
reclame un volum mare de muncă,să nu "ţină în loc" contabilitatea sintetică,dar
să poată ţine pergect în frâu gestionarea acestor valori şi menţinerea lor într-o
structură sortimenta-lă şi limită cantitativă care să nu afecteze buna desfăşurare
a fluxului (intrărilor şi ieşirilor) productiv sau comercial.

25
 Cunoaşterea în detaliu a evoluţiei intrărilor şi ieşirilor se realizează în
cazul ma-terialelor,obiectelor de inventar,cu ajutorul evidenţei tehnico-
operativă şi a celei analitice.
Metoda cantitativ valorică de evidenţă analitică a stocurilor constă în
organizarea compatibilităţii analitice pe feluri de bunuri în care se fac
înregistrări cantitative şi valorice,stabilindu-se stocul şi soldul. Fişele de cont
analitice se grupează pe gestiuni şi categorii de stocuri.
Metoda cantitativ-valorică constă în ţinerea unei evidenţe cantitative la
depozite, pe fiecare sortiment,prin Fişa de magazie,iar la contabilitate,se ţine o
evidenţă cantitativ- valorică a mişcărilor (intrări-ieşiri) structurate pe grupe de
materii şi materiale şi locuri de gestiune. Se mai conduce un registru al
stocurilor,care ţine evidenţa stocurilor,se completează prin preluarea stocurilor
cantitative din fişele de magazie de la depozit,iar evaluarea lor se face la cost de
intare.

Relaţia de control cu datele preluate din Registrul stocurilor este:

Valoarea stocului final = Stocul iniţial + Intrări - Ieşiri

FISE DE CONT
PENTRU VALORI MATERIALE
DATA DOCUMENT
EXPLICATII SIMBOL CONT
FEL NR. CORESPONDENT CANTITATE VALOARE
INT IES STOC D C
SOLD
3.II.94 FACTURA 219 APROVIZ. CU
MATERIALE 401 100 - 100 10000 -
100000

15.II.94 BON CONS. 312 CONSUM INT. 600 - 50 50 - 50000

50000

Schema de principiu a acestei metode este :

26
 DOCUMENTE FISA DE MAGAZIE DOCUMENTE DE
DE INTRARE A (EVIDENTA IESIRE A
STOCURILOR CANTITATIVA) STOCURILOR

BORDEROU DE PREDARE A
DOCUMENTELOR

CENTRALIZATORU FISE DE CONT CENTALIZATORUL

L INTRARILOR DE CANTITATIV IESIRILOR DE
STOCURI VALORICE STOCURI
(CONTABILITATE
ANALITICA)

999999(

BALANTA DE VERIFICARE
ANALITICA

NOTE DE CONTABILITATE

FISE SAH SAU JURNALE

(CONTABILITATE SINTETICA)

BALANTA CONTURILOR

Metoda operativ-contabilă de evidenţă analitică a stocurilor constă în

organizarea la locul de depozitare a evidenţei cantitative pe feluri de bunuri.
La contabilitate se conduce o evidenţă valorică întocmindu-se situaţii
pentru in-trările şi ieşirile de stocuri pe grupe şi gestiuni. Concomitent Registrul
stocurilor se ţine o evidenţă canttativ-valorică a stocurilor.
Ecuatia de control, proprie acestei metode este:

27
 Sf al gestiunii X (calculat in contabilitatea analitica)= Sf al gestiunii X
calculat pe baza evidentei cantitative de la depozite

Sf al gestiunii X (calculat in contabilitatea analitica)= Si al gestiunii X + I

in gestiunea X –E in gestiunea X

Fluxul de principiu al operatiilor acestei metode este urmatorul:

DEPOZIT

DOCUMENTE DE DOCUMENTE DE
INTRARE A FISE DE MAGAZIE
IESIRE A STOCURILOR
STOCURILOR

SITUATIA
SITUATIA
IESIRILOR DE
INTRARILOR DE
STOCURI PE
STOCURI PE GRUPE
GRUPE SI
SI GESTIUNI
CENTRALIZATOR GHESTIUNI
VALORIC AL MISCARII
STOCURILOR PE GRUPE
SI GESTIUNI

REGISTRUL
CONTABILITATE STOCURILOR(CA
SINTETICA (FISE SAH SAU NTITATIV
JURNALE) VALORIC)

BALANTA
CONTURILOR

Metoda global-valorică de evidenţă analitică a stocurilor constă în

reflectarea mişcărilor şi soldului dintr-o gestiune numai valoric pe grupe de
stocuri sau pe total gestiune. Periodic se efectuează inventarierea stocurilor şi se
evaluează potrivit uneia din metodele: indentificări specifice,FIFO,LIFO,NIFO
sau preţul standard. Stocul final astfel calculat trebuie să coincidă cu soldul final
din contabilitatea analitică.

28
Sf al gestiunii X calculat = Si al gestiunii X + I în gestiunea X - E din gestiunea
X

Dacă pentru evidenţa stocurilor se foloseşte inventarul

intermitent,contabilita-tea analitică este circumscrisă numai la nivelul stocurilor
iniţiale şi finale. Ea se rea-lizează cantitativ-valoric,direct prin inventarul
stocurilor. La nivelul conturilor de stocuri se realizează numai o evidenţă global-
valorică pe gestiuni de stocuri. După opinia economiştilor specialişti din ţara
noastră,contabilitatea internă nu poate adopta decât metoda inventarului
permanent, în condiţiile în care prin sistemul de conturi se realizează evidenţa
cantitativ-valorică pe feluri de bunuri stocate şi pe gestiuni.

CAPITOLUL III

MONOGRAFIE CONTABILA

29
 Situatia patimoniala la inceputul exercitiului 2001.
OBSERVATIE :Prezentarea situatiei patrimoniale la inceputul exercitiului
financiar reprezinta prima treapta metodologica in derularea ciclului
contabilitatii.Documentul care evidentiaza acesta situatie este balanta
soldurilor conturilor prezentata mai jos ::

ACTIV PASIV
Explicatii Sume Explicatii Sume
-mijloace fixe 415000000 -capital social 437500000
-materiale 16000000 -rezerve 20000000
consumabile -rezultatul reportat 21000000
-marfuri 20000000 -credite banc. pe
-produse finite 10000000 termen scurt 20000000
-clienti 5000000 -amortiz. privind
-casa in lei 1000000 imob. corporale 15000000
-ct. crt. la banci 50000000 -prov. pt. deprec.
stoc. de mf 1000000
-prov.
pt.deprec.creantelor 500000
-furnizori 2000000

TOTAL-ACTIV 517000000 TOTAL-PASIV 517000000

Inregistrarea in conturi a operatiilor economice si financiare din cursul

exercitiului financiar.

1.Pentru cresterea capitalului social cu 200.000.000 se emit 200.000 de

actiuni a caror valoare nominal ape titlu este de 1.000.000 de lei ; cheltuielile cu
emisia 10.000.000 platite din contul de disponibil la banca.
*in cazul cheltuielilor efectuate cu cresterea capitalului social, operatia
determina o crestere a cheltuielilor cu constituirea si o scadere a
disponibilitatilor banesti.

1011-capital social nevarsat, P(+),C

456-decontari cu asociatii privind capitalul, A(+), D
5121-conturi curente la banci, A(-), C
201-cheltuieli de constituire, A(+), D

200.000.000 456=1011 200.000.000

10.000.000 201=5121 10.000.000

30
 2.Actiunile subscrise sunt varsate prin depunerea directa a contravalorii
lor in contul disponibil de la banca.
*operatia are ca efect o crestere a disponibilitatilor banesti si o scadere a
creantelor asupra actionarilor.
5121-conturi curente la banci, A(+),D
456-decontari cu asociatii, A(-),C

200.000.000 5121=456 200.000.000

3.Intreprinderea primeste materiale consumabile de la furnizor in valoare

de 30.000.000, prêt de cumparare, cheltuielile cu transportul fiind inscrise in
factura, in valoare de 20.000.000.
*operatia produce o crestere a valorii stocurilor de materiale din depozitul
intreprinderii, o crestere a datoriei comerciale fata de furnizor.
301-materiale consumabile,A(+),C
401-furnizori,P(+),C
*valoarea cu care este inregistrata orice intrare in stoc intr-o unitate
patrimoniala, cuprinde cost achizitie (prêt de vanzare) si cheltuieli accesorii.

32.000.000 301=401 32.000.000

4.Se achita furnizorul suma de 32.000.000 din contul de la banca.

*operatia determina o crestere a datoriei fata de furnizor, o scadere a
disponibilitatilor de la banca.
401-furnizori ,P(-) ,D
5121-conturi curente la banci, A(-), C

32.000.000 401=5121 32.000.000

5.Se face distribuirea rezultatului exercitiului precedent astfel :

-dividende platite cu CEC 10.000.000

-rezerve 11.000.000
*operatia determina o scadere a rezultatului inregistrat in contul ‘’rezultatul
reportat’’ si o crestere a datoriilor privind dividendele de plata si o crestere a
rezervelor.
a) repartizarea rezultatului
107-rezultatul reportat, P(-) ,D
457-dividende de plata, P(+), C
106-rezerve, P(+),C

31
 21.000.000 107=%
457 10.000.000
106 11.000.000
b) plata dividendelor produce o scadere a datoriei fata de asociati, o scadere a
disponibilitatilor contului bancar.
457-dividende de plata, P(-), D
5121-conturi curente la banci, A(-) ,C

10.000.000 457=5121 10.000.000

6.Intrepeinderea se aprovizioneza cu marfuri de la furnizor in valoare de

20.000.000 prêt de cumparare pentru care se acorda un efect comercial sub
forma de bilet la ordin.
371-marfuri, A(+) ,D
403-efecte de plata, P(+) ,C

20.000.000 371=403 20.000.000

7.Se achizitioneza pe credit titluri de plasament sub forma de actiuni in

valoare de 10.000.000 lei.
*operatia determina o crestere a valorii titlurilor de plasament, o crestere a
datoriei din cumpararea de titluri de plasament.
a) se inregistreaza hotararea de a se achizitiona titluri de plasament care vor fi
achitate ulterior
*titlurile de plasament din clasa 5 sunt titluri de valoare (actiuni, obligatiuni)
pentru o perioada scurta de timp( de obicei ci scop speculativ, la bursa)
*titlurile din clasa 2 sunt achizitionate cu scopul de a fi pastrate pentru a se
obtine la sfarsitul anului dividende ; inregistreaza totodata, eventula, o influenta
sau un control asupra firmei care a emis respectivele actiuni.
503-actiuni ,A(+) ,D
462-creditori diversi, P(+), C

10.000.000 503=5121 10.000.000

b) se inregistreaza o scadere a datoriei de titluri si o scadere a disponibilitatilor

de la banca.
462-creditori diversi, P(-),D
5121-conturi curente la banci ,A(-), C

10.000.000 462=5121 10.000.000

32
 8.Se consuma materiale in procesul de productie in valoare de 40.000.000
cost de achizitie.Se inregistreaza cheltuielile cu salariile de 100.000.000.
300-materiale consumabile, A(-) ,C
601-cheltuieli cu materialele consumabile, A(+) ,D
421-personal remuneratii datorate, P(+),C
641-cheltuieli cu salariile, A(+), D

400.000.000 601=300 400.000.000

100.000.000 641=421 100.000.000

9.Din salarii se retine impozitul in suma de 10.000.000, contributie la

sigurarile sociale (11,67%), contributia la fondul de somaj (1%)
444-impozit pe salarii ,P(+), C
4312-contributia salariatilor la pensia suplimentara, P(+) ,C
4712-contributia salariatilor la fondul de somaj, P(+) ,C

22.670.000 421=% 22.670.000

444 10.000.000
4312 11.670.000
4712 1.000.000

10.Se ridica de la banca si se platesc salariile, suma de ridicat este

100.000.000 ,mai putin cu 22.670.000 ,retinerile.
581-viramente interne

77.330.000 581=5121 77.330.000

77.330.000 5311=581 77.330.000

11.Se inregistreza plata salariilor nete :

77.330.000 421=5311 77.330.000

12. Se înregistrează cheltuielile privind contribuţia întreprinderii la

asigurările sociale (23.33%) şi la fondul de şomaj (5%)
645- cheltuieli privind CAS si protecţia socială, A (+), D

33
4311 - contribuţia unităţii la asigurările sociale, P (+), C
4711 - contribuţia unităţii la fondul de şomaj, P (+), C
645 = % 35.000.000
4311 30.000.000
4711 5.000.000

13. Se decontează unităţilor în drept impozitul pe salarii, CAS şi fondul de

şomaj.
% = 5121 51.000.000
4311 30.000.000
4312 5.000.000
4711 5.000.000
4712 1.000.000
444 10.000.000

14. Din procesul de producţie rezultă produse finite în valoare de

150.000.000 lei cost efectiv de producţie.
345 - produse finite, A (+), D
711 - venituri din producţia stocată, P (+), C

150.000.000 345 = 711 150.000.000

15. Întreprinderea livrează şi facturează mărfuri clienţilor în valoare de

25.000.000 preţ de vânzare.
411 - clienţi, A (+), D
707 - venituri din vânzări de mărfuri, P (+), C

25.000.000 411 = 707 25.000.000

* se înregistrează descărcarea din gestiune

607 - cheltuieli cu mărfurile, A (+), D

25.000.000 607 = 371 25.000.000

16. Întreprinderea livrează şi facturează produse finite în valoare de

160.000.000 lei.
701 - venituri din produse finite, P (+), C

160.000.000 411 = 701 160.000.000

* concomitent, costul de producţie avut în vedere este de 120.000.000 lei

34
 120.000.000 711 = 345 120.000.000

17. Se încasează prin contul de la bancă creanţe asupra clienţilor în

valoare de 180.000.000 lei

180.000.000 5121 = 411 180.000.000

* se închid conturile de cheltuieli şi venituri

121 = % 565.000.000
601 400.000.000
641 100.000.000
645 35.000.000
607 25.000.000

% = 121 215.000.000
711 30.000.000
707 25.000.000
701 160.000.000

Nota :sumele din Balanta de verificare sunt in milioana lei.

Balanţă de Verificare

Cont Sold Iniţial Rulaj Total sume Sold final

Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit

35
101 - 437,5 - - - 437,5 - 437,5
106 - 20 - 11 - 31 - 31
107 - 21 21 - 21 21 - -
1011 - - - 200 - 200 - 200
121 - - 565 215 565 215 450 -
212 415 - - - 415 - 415 -
201 - - 10 - 10 - 10 -
281 - 15 - - - 15 - 15
301 16 - 32 - 48 - 48 -
371 20 - 20 25 40 25 15 -
345 10 - 150 120 160 120 40 -
397 - 1 - - - 1 - 1
300 - - - 400 - 400 - 400
411 5 - 185 180 190 180 10 -
456 - - 200 200 200 200 - -
491 - 0,5 - - - 0,5 - 0,5
457 - - 10 10 10 10 - -
403 - - - 20 - 20 - 20
462 - - 10 10 10 10 - -
401 - 2 32 32 32 34 - 2
421 - - 100 100 100 100 - -
444 - - 10 10 10 10 - -
4311 - - 30 30 30 30 - -
4312 - - 5 5 5 5 - -
4711 - - 5 5 5 5 - -
4712 - - 1 1 1 1 - -
5311 1 - 84 84 85 84 1 -
5121 50 - 380 197 430 197 233 -
503 - - 10 - 10 - 10 -
519 - 20 - - - 20 - 20
581 - - 84 84 84 84 - -
601 - - 400 400 400 400 - -
641 - - 100 100 100 100 - -
645 - - 35 35 35 35 - -
607 - - 25 25 25 25 - -
711 - - 150 150 150 150 - -
707 - - 250 250 250 250 - -
701 - - 160 160 160 160 - -
Total 517 517 1724 1724 2241 2241 1232 1232

36
 BIBLIOGRAFIE

1. "Bazele Contabilităţii" Oprea Călin, Mihai Ristea, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1995, pg 27-30
2. "Îmblânzirea junglei contabilităţii" Niculae Feleagă, Ed. Economică,
Bucureşti
3. Ministerul Învăţământului "Sistemul contabil al agenţilor economici".
4.Dr. C.M. Drăgan "Noua contabilitate managerială".

37