Cuprins curs 10

Tehnici actuale de anestezie generală la animale

Anestezia generală la cabaline (continuare)
Anestezia generală la măgar şi catâr
Anestezia generală la suine
Anestezia generală la câine şi pisică
Anestezia generală la mamiferele mici
Anestezia generală la iepure
Anestezia generală la nutrie şi nurcă
Anestezia generală la rozătoare mici şi animale de laborator
Obiectivele cursului
Studentul trebuie să fie capabil să:
- decrie problemele specifice ale anesteziei la cabaline, măgar , asin şi suine
- descrie protocoalele, asocierile (doză, durată, efecte adverse, alte observaŃii)
uzuale folosite la cabaline, asin, suine, câine, pisică, iepure, nutrie, nurcă şi
rozătoare mici

2. PremedicaŃie xylazină 1-1,1 mg/kg IV (sau detomidină)

InducŃie ketamină 2-2,25 mg/kg IV, administrată la interval de
aproximativ două-trei minute după xylazină. Niciodată la cabaline ketamina nu va fi
administrată singură sau prima într-o asociere anestezică. Cu această inducŃie
reflexele faringiene sunt prezente şi intubarea traheală poate fi uneori dificilă. Doze
mai mari de ketamină, 3 mg/kg, sunt recomandate poneilor, cailor de rasă pur sânge
arab.
Înainte de administrarea premedicaŃiei se va verifica frecvenŃa cardiacă.
Dacă animalul este bradicardic (frecvenŃă sub 30 bătăi/minut) va trebui aleasă o altă
premedicaŃie. După administrarea xylazinei la trei minute se va verifica din nou
frecvenŃa cardiacă, dacă ea scade sub 25 bătăi/minut se vor aştepta alte cinci minute
pentru a se acorda timp normalizării. În cazul în care efectul sedativ nu este evident
se poate administra suplimentar încă o cantitate mică de xylazină. Ketamina va fi
administrată rapid în 20-30 de secunde, în următoarele una-două minute calul va
cădea în decubit. Anestezia chirurgicală durează 15-20 de minute. Pentru
prelungirea ei se poate administra 1/4-1/2 din doza iniŃială de ketamină sau din a
ambelor anestezice. Este preferată asocierea pentru a se limita efectele indezirabile
ale ketaminei (rigiditatea musculară, agitaŃia de la trezire). Dacă la trezire apar
efectele secundare caracteristice folosirii ketaminei se recomandă administrarea a
0,2-0,6 mg/kg de xylazină IV. Este o asociere anestezică care se pretează în teren,
fiind relativ simplă, rapidă şi eficientă, cu inducŃie şi trezire liniştită.
Sub această formulă anestezică prin monitorizarea parametrilor vitali şi a
reflexelor s-a constata că: reflexul palpebral este prezent, globii oculari sunt
poziŃionaŃi central sau puŃin excentric, este prezent nistagmusul, midriază, în primele
cinci minute tonusul muscular este crescut, frecvenŃa cardiacă este de aproximativ
40 bătăi/minut în primele 10 minute apoi poate să scadă până la 10 bătăi/minut, iar
presiunea arterială medie este între 90-120 mmHg. După o singură administrare a
combinaŃiei xylazină-ketamină calul se ridică în picioare în 30-40 de minute.
Prelungirea anesteziei chirurgicale se poate realiza şi prin administrarea
rapidă IV a 1,1 ml/kg a următoarei combinaŃii: 500 mg xylazină – 1 g ketamină (soluŃii
în concentraŃie de 10%) – 1 litru guaifenesin 5%, ulterior ritmul de administrare va fi

1
de 2,25 ml/kg/oră. Această tehnică poate induce hipoxemie dacă anestezia durează
mai mult de 30 de minute iar animalul respiră aer atmosferic. Se recomandă
intubarea şi administrarea de oxigen. O altă alternativă de prelungire a anesteziei
este prin administrarea de guaifenesin 5% singur (vezi varianta 1).
La cabaline ketamina are un timp de înjumătăŃire de 45 de minute, 99% din
doza administrată în bolus se elimină din organism în 4 ore. Căderea după
administrarea ketaminei este tipică, calul are tendinŃa de a flexa membrele
anterioare, cele posterioare sunt Ńinute drept şi pare a cădea în nas. Va trebui
susŃinut capul şi exercitată o presiune fermă în spate pentru ca în timpul pierderii
conştienŃei calul să se aşeze pe trenul posterior. În perioada de trezire calul nu va
trebui stimulat, trebuie menŃinut într-un mediu liniştit cel puŃin 30 de minute de la
administrarea ultimei doze de ketamină.

3. PremedicaŃie xylazină 0,5-1 mg/kg IV, după trei minute

InducŃie, administrare rapid pe cateter IV a combinaŃiei thiopental 2 g într-
un litru de soluŃie glucozată de guaifenesin 5% (cateter de calibru mare, inserat la
limita dintre treimea mijlocie şi superioară a gâtului, cu orientare spre cord pentru a
limita turbulenŃa şi rezistenŃa la flux a anestezicelor administrate). Decubitul apare
după perfuzarea a 0,4-0,7 ml/kg, pentru o narcoză superficială este suficientă
administrarea aproximativ a 1,5 ml/kg. Trezirea după această asociere anestezică
este liniştită. SoluŃia de guaifenesin 10% poate precipita atunci când se combină cu
barbituricul, prin încălzire precipitatul se poate dizolva.

Anestezia cu acestă combinaŃie se caracterizează prin refelex palpebral

diminuat, globi oculari rotiŃi în jos, fără nistagmus, frecvenŃa cardiacă între 50-55
bătăi/minut, presiunea arterială medie de 55-85 mmHg.

4. PremedicaŃie xylazină 0,3-0,5 mg/kg IV

InducŃie cu guaifenesin 5% IV 0,5-0,6 ml/kg, urmată de administarrea
thiopentalului 3-4 mg/kg la cai din rase grele şi 5-6 mg/kg la cai din rase uşoare.
După căderea în decubit menŃinerea narcozei se poate face prin administrarea unei
doze suplimentare de thiopental, 2 mg/kg, şi/sau guaifenesin.

5. PremedicaŃie xylazină 0,3-0,5 mg/kg IV

InducŃia guaifenesin 5% 0,5-0,6 ml/kg, până când calul este foarte relaxat,
apoi se administrează IV ketamină 2,2 mg/kg.
Anestezia se poate prelungi prin administrarea repetată a 100-200 mg de
ketamină şi/sau guaifenesin. Nu se recomandă să depăşească o oră ca durată.

6. PremedicaŃie xylazină 0,3-0,5 mg/kg IV

InducŃie se administrează până la căderea animalului IV amestecul a 2 g
ketamină într-un litru de soluŃie de guaifenesin 5%. Această asociere anestezică se
recomandă cailor debili la care doza de xylazină este de preferat să fie cât mai mică.
Pentru prelungirea anesteziei ( nu mai mult d eo oră) se poate perfuza amestecul
realizat mai sus sau se pot administra doze mici de ketamină, 100-200 mg,
intermitent cu perfuzia cu soluŃie de guiafenesin.

7. PremedicaŃie cu xylazină 0,44 mg/kg - butorfanol 0,022 mg/kg sau

xylazină 0,44 mg/kg - fentanyl 1 microgram/kg,

2
 detomidină 0,005 IV sau 0,01 mg/kg IM - butorfanol 0,022 mg/kg
după instalarea efectului, în două-trei minute, se va trece la inducŃie.
InducŃie ketamină 2,2 mg/kg + diazepam 0,11 mg/kg administrate în bolus IV
simultan în aceeaşi seringă sau diazepamul anterior ketaminei, dar obligatoriu după
sedare. Această combinaŃie utilă pentru inducŃie asigură şi o anestezie de scurtă
durată de 10-15 minute (cu posibilitatea prelungirii prin administrarea a ½ din dozele
iniŃiale). Reflexele oculare sunt prezente, ochii rămân deschişi şi corneea va trebui
protejată cu unguente sau lacrimi artificiale. Deoarece ketamina induce creşterea
presiunii intracraniene dacă animalul are leziuni care ocupă spaŃiul intracranian
(hemoragii, tumori) asocierea diazepam/ketamină este contraindicată.
ObservaŃii:
• La cabaline dozele de diazepam de peste 0,2 mg/kg IV induc ataxie urmată de
panică şi de stare de agitaŃie, nu se va administra de unul singur în această
doză.
• Injectarea intracarotidiană accidentală a agoniştilor alfa-2 adrenergici poate fi
fatală. Animalul prezintă crize de excitaŃie, convulsii, urmată de colaps şi
rigiditate.
Tratament de urgenŃă:
guaifenesin pentru miorelaxare,
diazepam pentru controlul convulsiilor,
oxigenoterapie pentru contracararea depresiei respiratorii şi
fluide pentru combaterea hipotensiunii.

8. PremedicaŃie cu xylazină 0,5 mg/kg IV

InducŃie cu telazol 1,1 mg/kg IV. Efectul anesteziei chirurgicale durează
20-30 minute. Nu se recomandă menŃinerea anesteziei prin repetarea administrării
de telazol.

9. În premedicaŃie pot fi folosiŃi derivaŃii fenotiazinici, şi anume

acepromazina, 0,02-0,08 mg/kg IM, 0,01-0,04 mg/kg IV administrată cu 20-30 de
minute înainte de inducŃia narcotică. Se recomandă la un animal o administrare de
maxim 0,5-2 ml soluŃie 1%. Pentru inducŃie se pot folosi oricare din variantele de la
punctele 2, 3, 4 şi 5. Durata de acŃiune a acepromazinei, tranchilizarea, se poate
întinde până la 2-3 ore, dar efectul hipotensiv poate persista 12 ore. Nu se va folosi
la animalele în colică, puternic deshidratate sau anemice, vasodilataŃia provocată
alături de sechestrarea splenică a hematiilor pot fi fatale. Se vor folosi doze reduse la
caii peste 15 ani. Pot apare la 2-4% din cazuri efecte paradoxale la indivizii irascibili
la care înainte de neuroplegie s-au practicat manevre de constrângere.

10. PremedicaŃie cu xylazină 0,5 mg/kg IV urmată de guiafenesin 75 mg/kg

IV
InducŃie cu propofol 2 mg/kg. La fel ca şi la animalele mici revenirea după
propofol este rapidă, sub 30 de minute, şi în general de bună calitate.
MenŃinerea anesteziei generale. Odată realizată inducŃia, actul chirurgical
necesită de cele mai multe ori o perioadă de anestezie mai lungă şi mai profundă
celei produsă de anestezicele responsabile de inducŃie. MenŃinerea anesteziei poate
fi făcută pe cale intravenoasă, prin administrarea anestezicelor intermitent (bolus)
sau continuu (vezi exemplele de mai sus) sau pe cale inhalatorie.
Dacă menŃinerea anesteziei generale se face recurgând la narcoza pe cale
inhalatorie pot fi făcute următoarele observaŃii:

3
 - Sevofluranul scump, permite ajustarea profunzimii narcozei rapid, trezire
calmă şi rapidă, este anestezicul inhalator de preferat.
- Isofluranul destul de ieftin, trezirea deseori rapidă nu este calmă. Asigură o
stabilitate cardio-vasculară superioară halotanului, dar care la cai nu a fost clar
demonstrată.
- Halotanul ieftin cu o trezire acceptabilă.
- Anestezia inhalatorie este similară cu cea de la animalele mici, se doreşte
obŃinerea unei MAC expiratorii de 1,5 pentru anestezia generală care permite
intervenŃia chirurgicală în condiŃii oprime. Vaporizorul va fi setat la valori maximale
(mai mari decât la animalele mici) şi debitul de oxigen crescut (8-10 l/minut) în
primele 20 minute (timp orientativ corelat cu profunzimea anesteziei generale)
deoarece volumul circuitului este de peste 50 l, înlocuirea gazului existent în aparat
cu amestecul de oxigen-anestezic ia timp şi la început absorbŃia anestezicului din
amestecul gazos în sânge, la fiecare respiraŃie, este mare. Ulterior menŃinerea se
face cu debite de oxigen de 3-4 l/min la caii adulŃi (aceasta înseamnă asigurarea
necesarului metabolic de 3 ml/kg/min, la un cal de 464 kg 3-4 l/min asigură un aport
de 6,5 ml/kg/min) şi reducerea setării la vaporizor astfel ca în probele de aer (150
ml/minut) prelevate continuu de la nivelul piesei în Y şi din care se determină
concentraŃia de anestezic la ispir şi la sfârşitul expirului să se menŃină următoarele
valori:
- pentru isofluran MAC este de 1,3%, se va menŃine concentraŃia în expir de
1,3-1,6%
- pentru sevofluuran MAC este de 2,3%, se va menŃine concentraŃia în expir
de 2,4-2,8%
ConcentraŃia expirată este mai mică decât cea inhalată şi mai mică decât
cea setată la vaporizor.

Pentru intervenŃii chirurgicale minore, practicate pe animal în picioare şi

asociate cu anestezie loco-regională se pot folosi:
- detomidina în doză de 0,01-0,02 mg/kg IV sau 0,02-0,04 mg/kg IM.
Bradicardia indusă de detomidină este mult mai severă comparativ cu cea
determinată de xylazină. La animalele agitate anterior administrării anestezicului
sedarea poate fi inadecvată.
- asocierea acepromazină (0,01-0,04 mg/kg IV)-xylazină (0,44-1,1 mg/kg
IV). Dacă cele două anestezicce sunt administrate simultan efectul sedativ va fi ceva
mai intens şi durata se va prelungi comparativ cu administrarea xylazinei singure. În
momentul în care efectele xylazinei dispar acepromazina va ajunge la efect maxim.
Dacă acepromazina se va administra cu 30 de minute înaintea xylazinei sedarea se
va amplifica deoarece efectele maxime ale celor două anestezice se vor suprapune.
Trebuie avut în vedere faptul că această asociere influenŃează semnificativ
hemodinamica (pe de o parte xylazina determină bradicardie, scăderea debitului
cardiac şi compensator se instalează vasoconstricŃia, pe de altă parte acepromazina
induce vasodilataŃie)
- NLA (xylazină-butorfanol, acepromazină-xylazină-butorfanol sau
detomidină-butorfanol). Efect sedativ al detomidinei apare în două minute, este
maxim în 10 minute şi durează aproximativ 60 de minute. Butorphanolul este unul
dintre cele mai populare analgezice folosite în prezent la cal, cu o analgezie de 5 ori
mai intensă decât a morfinei. Asocierea NLA permite intervenŃiile în picioare care
altfel nu ar fi fost posibile numai sub efectul sedativului singur. Butorfanolul
administrat în doze mari la animalele cu colică poate produce colaps, dar la dozele

4
uzuale modificările frecvenŃei cardiace, debitului cardiac şi presiunii arteriale sunt
minime. Animalele nu vor fi hrănite după anestezie decât atunci când motilitatea
intestinală s-a reluat, în caz contrat există risc de colică. După administrarea de
naloxonă (antagonist opioid) în decurs de aproximativ 5 minute la ascultaŃie se aud
zgomote intestinale.

Tehnici anestezice la mânji. Cu cât sunt mai tineri cu atât efectul

anestezicelor este mai intens, mai ales la cei sub 3 luni. Datorită metabolismului
hepatic incomplet dezvoltat, mânjii de câteva zile ridică probleme speciale.
La mânji de câteva săptămâni:
1. PremedicaŃie diazepam 0,1-0,2 mg/kg IV
InducŃie ketamină 1-2 mg/kg IV.
MenŃinere inhalatorie cu isofluran, sevofluran sau halotan.

2. PredicaŃie xylazină 0,5 mg/kg IV

InducŃie ketamină 1 mg/kg
MenŃinere inhalatorie.
Mânjilor mai mari de o lună li se pot administra dozele de la adulŃi şi anume:
xylazină 1 mg/kg (frecvenŃa cardiacă poate rămâne nemodificată spre deosebire de
animalele adulte), ketamină 2 mg/kg. Există posibilitatea ca la mânjii sub trei luni la
care li se administrează aceste doze urmate de narcoza inhalatorie cu halotan să
apară aritmii cardiace.

ANESTEZIA GENERALĂ LA MĂGAR ŞI CATÂR

Măgarii (Equss asinus) sunt adaptaŃi la viaŃa în deşert, au putere mare de

termoreglare, se rehidratează rapid când au apă, consumă hrană pe care caii nu o
acceptă. Din punct de vedere fiziologic se ştie că magarii au un alt echilbru electrolitic
şi distribuŃie a fluidelor în organism comparativ cu caii, ceea ce influenŃează direct
distribuŃia medicamentelor, inclusiv a anestezicelor. În baza unor date de
farmacocinetică, se presupune că măgarii metabolizează anestezicele mai repede
decât calul, aceasta afectând durata efectului.
Comportamentul este diferit de al calului. Măgarii nu par să aibă
comportamentul imediat agresiv al cailor. Persoanele care ajută la contenŃie ar trebui
să cunoască comportamentul acestor animale, dacă ar fi de ales între o persoană
obişnuită cu lucrul cu calul şi una obişnuită cu vacile, pe aceasta din urmă ar trebui
să o alegem. Măgarii şi catârii sunt foarte inteligenŃi şi lovesc fără avertisment cu
precizie mare. Ambii au capacitatea de a fi antrenaŃi şi o memorie excelentă legat de
ceea ce au învăŃat (ceea ce poate fi bine sau rău). Prin natura lor au un temperament
limfatic, se sedează uşor, trezirea din anestezie este calmă fără excitaŃii.
Fiziologic catârii par mult mai apropiaŃi de cai, dar nu identici. Ei pot semăna
fizic şi pot avea temperamentul rasei de cai folosită la încrucişare. La fel ca şi la alte
ecvine, există variaŃii comportamentale care depind dresaj şi de acomodarea cu
omul. Animalele nedomesticite sau nedresate necesită doze mai mari pentru acelaşi
rezultat anestezic, de 1,5-2 ori doza uzuală, şi dacă anestezicul nu poate fi
administrat decât pe cale IM dozele sunt şi mai mari (de aproximativ 3 ori).

5
 Evaluarea preanestezică. Folosirea Ht pentru determinarea gradului de
deshidratare este util dar trebuie menŃionat că măgarii se pot deshidrata semnificativ
(12-15%) înainte ca Ht să crească. Datele despre catâri sunt limitate, valorile FC şi
FR sunt uşor diferite de cele ale calului: FC 35-55 bătăi/minut, FR 20-35
respiraŃii/minut corelat cu temperatura mediului.
Administrarea injectabilă a anestezicelor. Topografia venei jugulare este
aceeaşi ca şi la cal dar pielea măgarului este mai densă. De aceea este necesară
schimbarea unghiului acului (de la perpendicular la trecerea prin piele) atunci când
se va face puncŃia vasului (spre un unghi mai ascuŃit); puncŃia cutanată se face lent
prin creşterea graduată a presiunii.
PremedicaŃia. La catâr, farmacocinetica xylazinei nu este studiată, dar se
pare că necesită cu 50% mai multă xylazină (1,6 mg/kg IV) sau detomidină (0,03
mg/kg IV) faŃă de majoritatea măgarilor, pentru o a obŃine o sedare eficientă. Se
poate folosi butorfanolul (0,04 mg/kg IV) sau diazepamul (0,03 mg/kg IV) asociat
unuia din anestezicele anterioare. Tranchilizarea la măgar sau catâr se poate face şi
cu acepromazină (0,04 mg/kg IV).
TIVA (inducŃia şi menŃinerea anesteziei generale pe cale IV):
Ketamina (2-3 mg/kg IV) poate fi folosită pentru procedee scurte după
sedarea de mai sus. Timpul de înjumătăŃire este mai scurt decât la cai, este posibil
să se impună administrarea suplimentară. Dacă se depăşeşte doza de 3,3 mg/kg
trezirea este dificilă. Asocierea cu anestezia locală poate să înlăture necesitatea
suplimentării. De asemenea, prelungirea efectului se poate face cu asocierea
xylazină-ketamină-guaifenesin (vezi anestezie la cal) dar în acest caz se impune
monitorizarea îndeaproape a animalului. Măgarul are o mică toleranŃă faŃă de
guaifenesin, el necesită doze reduse cu 40% faŃă de cal pentru instalarea
decubitului.
PremedicaŃie cu xylazină urmată de administrarea de Telazol (1 mg/kg IV),
decubitul durează mai mult decât la asocierea xylazină-ketamină.
Anestezia generală pe cale inhalatorie este eficientă. MAC pentru halothan
şi isofluran sunt apropiate de cele de la cal. Intubarea este similară, dar se vor folosi
sonde cu diametru mai mic. Aceste animale sunt stoice şi astfel în mod nedorit pot fi
menŃinute într-un plan anestezic prea superficial. Semnele oculare (nistagmus,
reflexele cornean şi palpebral) nu par a fi de nădejde în aprecierea profunzimii
anesteziei, aşa cum sunt la cal. Ochii sunt imobili până animalul începe să se mişte
în loc să apară prima dată nistagmusul. Monitorizarea presiunii arteriale este mai
utilă decât la cal în aprecierea adâncimii anesteziei, creşterea PA este în general
înregistrată atunci când anestezia se superficializează. Pentru monitorizarea invazivă
a PA uneori este dificil de identificat artera transversă facială şi atunci se
cateterizează arterele palpebrale auriculare. FrecvenŃa respiratorie normală la măgar
este mai mare decât a calului, şi cu o amplitudine mai mică. Ca răspuns la durere îşi
opresc respiraŃia în loc să crească frecvenŃa respiratorie. Măsurile de susŃinere a
funcŃiilor vitale, fluidoterapie, tratmentul hipotensiunii, sunt identice cu cele de la cal.
După cum am precizat mai sus hemoconcentraŃia la măgar apar mult mai târziu când
sunt puternic deshidrataŃi (peste 15%), astfel necesitatea fluidoterapiei trebuie
apreciată prin evaluarea hemoconcentraŃiei prin alte metode decât determinarea Ht.
Trezirea de obicei este calmă, şi în general este aproape imposibil să
determini animalul să se ridice înainte de a fi el pregătit să o facă. Trezirea la catâri
depinde de temperamentul moştenit de la ascendenŃa cabalină (liniştiŃi în cazul cailor

6
de muncă, agitaŃi în cazul cailor de curse). În general pot fi lăsaŃi să se trezească
singuri.
Ca parte a planului analgezic se pot folosi:
- fenilbutazona - timpul de înjumătăŃire al fenilbutazonei este mult mai scurt
decât la cai dar metaboliŃii sunt mai activi. Se pare că toxicitatea
feninilbutazonei pentru măgari este scăzută, chiar la administrări de doze
crescute timp îndelungat.
- Finadynul are timpul de înjumătăŃire jumătate din cel de la cal, prin
urmare intervalul de administrare va fi mai scurt pentru o analgezie
optimă.

ANESTEZIA GENERALĂ LA SUINE

În noile tehnologii de exploatare se practică intervenŃii zootehnologice şi

chirurgicale care supun porcul la efort fizic şi stres psihic, la care datorită
particularităŃilor anatomofiziologice răspunde prin inadaptări cardio-vasculare şi
metabolice. Orice constrângere determină un stres psihic cu consecinŃe uneori
mortale. La suine se pot administra orice combinaŃii anestezice, dar deoarece
costul este un factor important în medicina veterinară prin urmare se folosesc
tehnici simple la animalele de fermă, contenŃia cu sedative sau tranchilizante
asociată cu anestezia loco-regională. Creşte însă numărul de rase exotice care
sunt Ńinute ca animale de companie şi astfel problema financiară îşi pierde din
importanŃă. În cercetare se recurge la procedee sofisticate şi costisitoare (inclusiv
anestezia generală inhalatorie), suinele reprezintă un animal de experienŃă pentru
studii importante datorită similitudinilor metabolice cu cele ale omului.
ConsideraŃii generale:
- porcii de talie mare sunt dificil de contenŃionat
- lipsa venelor (cu excepŃia celor de pe faŃa dorsală a pavilionului
auricular) şi arterelor superficiale accesibile, necesitatea acelor lungi pentru
injecŃiile IM
- stimulii algici sunt relativ mai uşor de toleraŃi decât la alte specii dar
legislaŃia de protecŃie a animalelor nu permite practicarea intervenŃiilor chirurgicale
fără anestezie
- deşi tolerează stimulii algici suinele sunt stresabile fizic şi neuropsihic,
fiind considerate animale incomplet domesticite
- se va minimaliza stresul de contenŃie; rasele precoce sunt foarte
sensibile la factorii de stres
Din punct de vedere anesteziologic apar dificultăŃi mari, riscuri, accidente
şi complicaŃii datorită particularităŃilor legate de specie:
- capacitate cardio-respiratorie redusă, limite de adaptare foarte reduse
- hipoventilaŃia este obişnuită şi paare în principal atunci când animalul
este contenŃionat în decubit dorsal
- obstrucŃiile căilor respiratorii apar cu uşurinŃă la nivelul laringelui atunci
când capul şi gâtul sunt aduse în flexie

7
 - sistem nervos vegetativ predominant simpaticoton cu descărcări mari de
catecolamine, având drept rezultat vasoconstricŃie periferică şi cu creşterea
sensibilităŃii cordului la narcotice
- Ńesut adipos bogat, anestezicele se solubilizează uşor, se produc
depozite remanente, dozarea este grea la fel şi dirijarea profunzimii şi duratei
narcozei.
- toate analgezicele morfinice au efecte disleptice – stări de excitaŃie şi
distonii neuro-vegetative
- intubaŃia la această specie este dificilă (mai ales la animalele adulte de
talie mare) şi nu reprezintă o practică de rutină datorită particularităŃilor anatomice:
imposibilitatea deschiderii largi a gurii; vizibilitate limitată a laringelui datorită
distanŃei mari dintre rât şi laringe; sonda de intubare are tendinŃa de a se angaja în
ventricului median din podeaua laringelui; laringospasmul se produce foarte uşor
(similar pisicilor); lumenul laringelui este mic comparativ cu talia animalului, astfel
edemaŃierea mucoasei consecinŃă a traumatismului la intubare poate determina
obstrucŃia căilor respiratorii în perioada de trezire
- temperatura corporală este puternic influenŃată de mediu; creşte ca
urmare a raportului mic dintre suprafaŃa corporală şi greutate şi a ineficienŃei
termoreglării.
- există o predispoziŃie genetică la un răspuns fatal la constrângere şi la
unele anestezice. Anestezicele care au un potenŃial ridicat de a declanşa
hipertermia malignă sunt halothanul şi succinilcolina.
- deoarece regurgitarea poate să apară la porc pregătirea preoperatorie
impune restricŃia de hrană cu 6-12 ore înainte de anestezie şi hidrică cu maxim 2
ore înainte de anestezie sau chiar fără interdicŃie la accesul de apă.
- în premedicaŃie se poate folosi atropina (0,04 mg/kg IM) deoarece
salivaŃia poate fi excesivă; anticolinergicele sunt eficiente şi pentru combaterea
bradicardiei.

Proceduri şi asocieri anestezice

1. Pentru operaŃia de cezarină anestezie epidurală lombosacrală, având
avantajul major al lipsei efectelor sistemice şi cu influenŃe minime asupra fetuşilor.
Dezavantajul îl constituie necesitatea contenŃiei fizice a membrelor anterioare
deoarece animalul rămâne vigil. Se foloseşte lidocaină 2% 0,5-1 ml/kg.

2. Pentru castrarea vierilor de talie mare contenŃie fizică şi administrarea

intratesticulară de pentobarbital 15-30 mg/kg în fiecare testicol (vezi şi cursul 4).

3. Stresnil (azaperonă) 4%. Poate fi dozat gradat în funcŃie de cerinŃe, cu

efect de sedare până la hipnoză, astfel prin administrarea a 0,5 mg/kg animalele
vor fi conduse uşor, la 1 mg/kg devin somnolente, la 2 mg/kg se combate
agresivitatea, animalul la început vaccilează apoi se culcă în decubit sterno-
abdominal, la 4 mg/kg animalul stă culcat 2-4 ore, sensibilitatea e nealterată.
Dozele mici blochează doar impulsurile motorii, cele senzoriale rămân active, fapt
ce este explicat prin aceea că animalele după regrupare sau după schimbarea

8
adăpostului recepŃionează mediul, stabilesc ordinea de grup fără agresivitate. Nu
se recomandă administrările IV deoarece determină o fază iniŃială tranzitorie de
excitaŃie evidentă.
Se va folosi pentru combaterea stressului de regrupare şi lotizare în doză
de 1-2 mg/kg IM.
Poate fi folosit în asociere cu ketamina, administrat înaintea ei pentru
calmarea animalelor: stresnil 1 mg/kg IM – ketamină 7-11 mg/kg IM. Asocierea
produce o anestezie superficială cu o analgezie generală satisfăcătoare timp de
15 minute. Pentru prelungirea anesteziei se poate recurge la narcoza inhalatorie.
Pentru ketamină este recomandată o doză mai mare la purceii tineri şi mai redusă
la animalele adulte.

4. Asocierea dintre Innovar-Vet (fentanyl-droperidol) şi ketamină,

administrate IM în următorul dozaj:
- porci sub 90 de kilograme: Innovar-Vet 1 ml/27-36 kg, ketamină 7-11
mg/kg
- porci peste 90 de kilograme: Innovar-Vet 1 ml/45 kg, ketamină 7-11
mg/kg
Anestezia apare în 5-10 minute şi durează 30-45 de minute. Efecte
adverse: posibil tremurături musculare, excitabilitate, hipersalivaŃie, bradicardie.
Se recomandă includerea în premedicaŃie atunci când este folosit INNovar-Vet a
atropinei.

5. PremedicaŃie acepromazină (0,1-0,5 mg/kg) IM urmată de

administrarea după 20 de minute a ketaminei (11-15 mg/kg). Efectul analgezic al
asocierii este de 10-15 minute. Acepromazina, care asigură o tranchilizare medie,
poate fi înlocuită cu stresnil 0,5-2 mg/kg IM. Analgezia se poate asigura şi prin
asocierea anesteziei locale.

6. PremedicaŃie xylazină (1-2 mg/kg) IM urmată de administrarea după 10

de minute a ketaminei (15 mg/kg IM, IV tineret; 2-4 mg/kg IV la adulŃi). Efectul
analgezic al asocierii este de 10-15 minute. Dezavantajele sunt reprezentate de
durata scurtă de acŃiune a xylazinei care este rapid metabolizată şi mişcările
involuntare constatate pe durata anesteziei. În contrast cu bovinele porcii sunt cea
mai puŃin sensibilă specie dintre animalele domestice la efectele xylazinei. Nu este
un bun sedativ şi poate determina colaps cardio-vascular când se foloseşte la
scroafe epuizate cu distocie.

7. Xylazină-ketamină-guaifenesin. Se combină 500 mg de xylazină cu 500

mg ketamină în 500 ml guaifenesin 5%, se administrează intermitent în mici
cantităŃi până la efect, aproximativ 2-4,5 ml/kg IV. Avantajele sunt reprezentate de
inducŃia graduală, stabilitate hemodinamică şi miorelaxare eficientă. Dezavantajul
îl reprezintă depresia respiratorie.

9
 8. PremedicaŃie acepromazină (0,4 mg/kg) administrată IM, urmată după
10 minute de inducŃie şi menŃinere cu thiopental soluŃie 5%, 7-20 mg/kg IV.
Narcoza se instalează imediat şi durează 15-30 de minute. Această combinaŃie se
poate folosi la tineretul suin, premedicaŃia poate fi opŃională.

9. Asocierea butorfanol 0,2 mg/kg + atropină 0,02 mg/kg + midazolam 0,2

mg/kg + xylazină 0,2 mg/kg administrate IM, oferă o foarte bună sedare pentru
porcii de rasă Vietnameză şi alte rase exotice. Se poate completa pentru
intervenŃii dureroase cu ketamină 1-5 mg/kg IV.

ANESTEZIA GENERALĂ LA CÂINE şi PISICĂ

ConsideraŃii generale:
- câinele şi pisica pot vomita atât în perioada inducŃiei cât şi la trezire, prin
urmare se va institui interdicŃia consumului de hrană cu 12-24 ore înaintea
anesteziei. În cazul pacienŃilor foarte tineri perioada este mult mai scurtă pentru a
evita consumarea rezervelor de glicogen. InterdicŃia consumului de apă nu este
necesară sau se va institui cu 2 ore înainte de anestezie.
- frecvent sunt supuse anesteziei animale în stare gravă, la vârste
extreme, prin urmare se impune meticulozitate în examenul preanestezic şi
cunoaşterea particularităŃilor fiziologice ale acestor pacienŃi.
- la aceste animale hipotermia poate ridica probleme mai ales în cazul
intervenŃiilor de lungă durată.
- deseori la aceste animale se recurge la narcoza inhalatorie, la intervenŃii
pe torace deschis, se impune deci cunoaşterea funcŃionării corecte a aparatelor de
narcoză inhalatorie. Se recomandă la pacienŃii sub 4,5 kg sistemele fără
reinhalare (sistemul coaxial Bain) iar la cei de peste 4,5 kg sistemul cu reinhalare
de tip Sword (circular).
- orice intervenŃie dureroasă e greu suportată de pisică, care de altfel se
pretează foarte greu la manevrele de contenŃie.
- la pisică s-au impus tehnici simple realizabile pe cale IM.
- pisica este animal simpaticoton, la care apar frecvent reacŃii
imprevizibile, colaps sau sincopă.
- pisicile sunt predispuse la laringospasm în timpul manevrelor de intubare
traheală.
- premedicaŃia cu atropină sau glicopirolat este folosită pentru efectul ei
vagolitic şi reducerea salivaŃiei. Totuşi folosirea anticolinergicelor este limitată doar
la indicaŃii speciale şi nu a intrat în practica de rutină. Fapt motivat de dezechilibrul
vegetativ pe care-l induc, hipertonie simpatică cu posibile aritmii cardiace.
PremedicaŃia este indicată la marea majoritate a pacienŃilor, permite
contenŃia, face inducŃia şi trezirea mai puŃin stresante, dozele necesare inducŃiei şi
menŃinerii anesteziei generale sunt reduse. Alegerea anestezicului folosit în
premedicaŃie depinde de:

10
- temperamentul pacientului,
- natura şi durata procedurii,
- tehnica anestezică,
- anticiparea complicaŃiilor.
Pot fi folosite în premedicaŃie: neurolepticele fenotiazinice, analgezicele
morfinice, tranchilizante benzodiazepinice, agonişti alfa-2 adrenergici care se vor
administra cu 15-20 de minute înainte de inducŃia anestezică, fiind de preferat
administrarea IM.
Acepromazina este cel mai des folosit neuroleptic fenotiazinic. Asigură o
tranchilizare bună la majoritatea animalelor, fiind relativ sigură. Se caracterizează
prin efect antiemetic şi antiaritmic. Nu are proprietăŃi analgezice. Pot să apară
probleme în anumite circumstanŃe şi anume: atunci când debitul cardiac este scăzut
se instalează hipotensiune severă; deoarece reduce pragul excitaŃiilor se va evita la
pacienŃii epileptici şi la aceia pregătiŃi pentru mielografie. La rasele de câini şi pisici
brahicefalice, rase cu tonus vagal crescut, acepromazina poate determina sincopă
asociată cu bradicardie. Acestă reacŃie apare în mod particular la Boxer, la care se
recomandă a evitarea folosirii acesteia sau folosirea unor doze mici şi asociere cu un
anticolinergic. Doza de acepromazină se reduce la câinii de talie mare (St. Bernard
doza totală 3 mg, adică 0,3 ml 1%). La căŃeii şi pisicile sub 3 luni chiar la doze mici
determină o sedare extremă. Se va evita folosirea ei la femelele care alăptează.
Doza în premedicaŃie este de 0,05-0,3 mg/kg IM, cu absorbŃie în 30-40 minute şi
durata efectului de 3-10 ore. Doza maximă totală nu este recomnadat să depăşească
4 mg.
Morfinicele se pot administra singure sau în combinaŃie cu tranchilizante,
frecvent acepromazină sau diazepam, pentru obŃinerea sedării şi analgeziei. Se
recomandă administrarea anticolinergicelor pentru a se combate bradicardia indusă
de morfinice. Opioidul folosit cel mai frecvent în practica anestezică la animalele mici
este butorfanolul (0,05-0,1 mg/kg IM), un bun analgezic şi un tranchilizant adecvat a
cărui utiliazare nu induce efecte secundare importante. Meperidina (3 mg/kg IM),
oximorfina (0,1-0,2 mg/kg IM în premedicaŃie) şi fentanylul se folosesc frecvent în
premedicaŃie la câine. Dintre produsele morfinice la pisică se pot utiliza doar
fentanylul, deşi unii autori nu îl recomandă, şi etorfina numai când sunt precedate
sau asociate cu un neuroleptic. De asemenea, unii autori indică folosirea morfinei
0,1-1 mg/kg IM, pentazocinei 1-3 mg/kg sau a petidinei 2-5 mg/kg. În orice caz
combinarea cu un tranchilizant va micşora răspunsul excitator, un exemplu de
asociere este cel al morfinei (0,6 mg/kg IM) administrată împreună cu acepromazina
(0,1 mg/kg IM) asigurând o sedare bună şi reprezentând alternativa anestezică
atunci când este contraindicată la pacientul respectiv folosirea xylazinei.
Diazepamul sau midazolamul nu se folosesc la pacienŃii sănătoşi deoarece
efectul este mai degrabă de trezire decât de sedare; diazepamul administrat IV
determină excitaŃii severe la Setter şi Cocker spaniel.. ProprietăŃile sedative sunt mult
mai evidente la pacienŃii cu depresie mentală sau când sunt asociate cu alte
sedative. Se dovedesc utile pentru efectul lor miorelaxant, anticonvulsivant, fără a
poseda nici o proprietate analgezică. Dozare în premedicaŃie: la pisică diazepam
0,05-0,2 mg/kg IV, midazolam 0,05-0,2 mg/kg IM sau IV; la câine diazepam 0,1-0,5
mg/kg IV (doza maximă totală 5 mg), midazolam 0,1-0,3 mg/kg IM.
Xylazina (0,05-0,4 mg/kg IM la câine, 0,5-1 mg/kg IM la pisică) şi
medetomidina (10-40 micrograme/kg IM la câine, 15-50 micrograme/kg IM la pisică)
sunt anestezice cu efect sedativ şi analgezic. Sedarea profundă apare la doze mici.

11
Efectele secundare sunt însă numeroase: depresie cardio-respiratorie, sensibilizarea
cordului la artimiile cardiace induse de catecolamine, bradicardie, vomă, depresie
respiratorie, apnee. Uneori determină morŃi subite, neexplicabile. Folosirea lor este
interzisă la pacienŃi cu risc anestezic mai mare de 2, cu cardiopatii, afecŃiuni
neurologice, diabetici, la sfârşit de gestaŃie, rase mari de câini, animale sub trei luni
sau în vârstă. Se pot asocia în doze mici (medetomidină 10 micrograme/kg la câine,
15 micrograme/kg la pisică) cu un morfinic pentru ameliorarea analgeziei.
InducŃia se va practica fie pe cale injectabilă, des folosindu-se thiopental
- 20 mg/kg pentru a permite intubaŃia la un animal sănătos nepremedicat,
premedicaŃia reduce doza la 12,5 mg/kg iar asocierea cu benzodiazepinice la 10
mg/kg. (vezi şi cursul 4 pentru dozare şi asocieri), thiamylal, methohexital, propofol,
ketamină (3-5 mg/kg IV, mărirea dozei cu 1,5 la administrarea IM) sau asocieri de
tiletamină-zolazepam (Telazol, 3-5 mg/kg la pisică, 3-7 mg/kg la câine), diazepam-
ketamină (administrare IV simultană a unui amestec de părŃi egale de diazepam
0,5% şi ketamină 10%, administrându-se 1 ml din amestec/9 kg), midazolam-
ketamină, diazepam (0,22 mg/kg IV)-thyamilal (2,2 mg/kg IV)-lidocaină (4,4 mg/kg IV)
(combinaŃie care asigură stabilizarea miocardului, utilă la animale cu depresia SNC),
combinaŃii NLA sau pe cale inhalatorie pe mască. InducŃia inhalatorie pe mască
poate fi acompaniată de o fază de excitaŃie dacă animalul nu a fost corect
premedicat. InducŃia IV este rapidă.
Studii recente făcute la câine, demonstrează eficienŃa administrării
asocierii thiopental 2,5% 6 mg/kg şi propofol 1%-în volum egal 1:1 atât pentru
inducŃie cât şi pentru menŃinerea anesteziei generale, probabil datorită interacŃiunii
comune asupra complexului receptorului GABA. Se administrează ½ din întreaga
cantitate apoi se titrează până la efect. Efectele adverse specifice fiecărui produs
sunt mult diminuate. Durata de acŃiune – similară cu a propofolului. Amestecul este
stabil pentru 1 săptămână la temperatura camerei, nu permite înmulŃirea germenilor.
Costurile se reduc cu 40%

MenŃinerea anesteziei inhalatorie (necesită utilizarea aparatului de

narcoză şi intubarea orotraheală) sau injectabil. MenŃinerea injectabilă se poate
practica prin administrarea, în bolus sau perfuzie continuă, de telazol, ketamină
sau narcotice (barbiturice sau nebarbiturie)(TIVA).
Exemplu de protocol anestezic la câine fără probleme majore de
sănătate: premedicaŃie IM acepromazină 0,1 mg/kg, glicopirrolat 0,01 mg/kg,
butorfanol 0,1 mg/kg (sau oximorfină 0,1 mg/kg sau meperidină 3 mg/kg). InducŃie
IV tiamylal 10 mg/kg, intubare şi menŃinere cu isofluran în sistem de narcoză
circular.
Protocoale anestezice la pisică fără probleme majore de sănătate:
premedicaŃie IM acepromazină 0,1-0,2 mg/kg, oximorfină 0,1 mg/kg, glicopirrolat
0,01 mg/kg. InducŃie IV ketamină 2 mg/kg, intubare şi menŃinere inhalatorie cu
halotan în sistem semiînchis Bain. În perioada de trezire se va lua în considerare
folosirea antagoniştilor dacă este necesar.
Xylazină 1,1 mg/kg IM+ketamină 22 mg/kg IM anestezie chirurgicală cu
durată de 20-30 minute
Acepromazină 0,11 mg/kg+ketamină 20 mg/kg anestezie chirurgicală cu
durată de 20-30 minute

12
 ANESTEZIA GENERALĂ LA MAMIFERELE MICI
Anestezia la mamiferele mici este o provocare şi deseori mult mai dificilă
decât punerea unui diagnostic sau o operaŃie. Datorită dimensiunilor mici sedarea
sau anestezia sunt deseori necesare pentru majoritatea procedurilor diagnostice sau
de tratament.
PacienŃii de dimensiuni mici au o rată metabolică mai mare şi ca şi
consecinŃă durata anesteziei devine un element de risc. Spre exemplu o oră de
anestezie la un şoarece este similară ca şi consum metabolic cu o6 ore de anestezie
la o pisică domestică.
ComplicaŃiile apar mai repede şi timpul de investigaŃie este mai scurt.
Rezervele reduse de glicogen predispun la hipoglicemie.
La aceste animale ventilaŃia alveolară este crescută prin urmare trecerea
anestezicelor inhaltorii în sânge este mai rapidă.
Metabolismul şi excreŃia medicamentelor administrate parenteral este
mai rapidă şi medicamentele injectabile au o durată de acŃiune mai scurtă.
Consumul crescut de oxigen înseamnă că aceste animale sunt mai puŃin
tolerante la hipoxemie; leziunile ireversibile ale SNC pot să apară în mai puŃin de 30
de secunde de stop respirator.
Majoritatea mamiferelor mici sunt considerate ca reprezentând hrana
pentru animalele de pradă şi prin urmare răspund la sters şi durere cu instalarea
stării de şoc.
Hipotermia este probabil cea mai frecventă complicaŃie a anesteziei
generale. Pierderile de căldură pot să apară prin conducŃie într-un mediu rece sau
prin contactul cu suprafeŃe reci şi însumează 15% din pierderi. Prin convecŃie
(pierderea radiantă de căldură) se pierde 60% din căldură, iar prin evaporare 22%.
Conservarea căldurii într-un mod, se poate spune chiar, agresiv este de importanŃă
maximă. Animalul va fi ps pe o suprafaŃă caldă sau se vor folosi mese de operaŃie
încălzite, copul va fi acoeprit la maxim.
Volemia este între 50-78 ml/kg, dependent de specie. Corelat cu rata
metabolică crescută toleranŃa la hemoragie este mică, sunt stresante la aceste
animale chiar pierderile reduse de sânge. Volemia este proporŃional redusă la aceste
animale şi limitele de siguranŃă pentru pierderea volemică sunt mai înguste
comparativ cu ammiferele mai mari. De exemplu 1 ml de sânge pierdut la un şobolan
de 250 grame reprezintă 6% din volemie, pe când la un şoarece de 30 grame 43%
din volemie.
Diametrul redus al căilor respiratorii face intubarea dificilă, sunt necesare
sonde de dimensiuni speciale şi surse de lumină. Intubarea se paote complică şi
datorită particularităŃilor anatomice; arcadă dentară îngustă, ostium palatal la cobai.
Aceste căi respiratorii mici sunt mult mai uşor obstruate de edem sau secreŃii.

ANESTEZIA GENERALĂ LA IEPURE

Provocări: stresul este factorul care trebuie contracarat în perioada

perianestezică. Iepurele are o cavitate toracică mică care poate fi uşor comprimată
prin dilatarea viscerelor abdominale (acumulare de gaz din orice sursă) sau de o

13
poziŃionare inadecvată. Cel puŃin aceste două considerente au un rol important în
compromiterea revenirii din anestezie.
Iepurii pot avea infecŃii ale căilor respiratorii superioare (pasteureloză)
subclinice sau clinice, aceste animale au compromisă funcŃia respiratorie ceea ce
poate duce la un schimb de gaze inadecvat, incapacitatea de a respira şi moarte.
FuncŃia renală poate fi compromisă de infecŃii, de altfel silenŃioase, cu
microsporidii (Encephalitozoon cuniculi). Aceşti indivizi se trezesc din anestezie dar
ulterior peste câteva zile fac insuficienŃă renală. Examenul paraclinic preoperator al
sângelui va identifica afecŃiunea, caz în care operaŃia se amână până la stabilizarea
animalului.
Intubarea este dificilă dar nu imposibilă. Se folosesc sonde de intubaŃie
fără balonaş cu ID de 3-3,5 mm. Încercările repetate pot traumatiza laringele cu
apariŃia ulterioară a edemului şi obstrucŃii respiratorii. Este important să ne
reamintim că iepurele are respiraŃie nazală şi permeabiliattea ambelor nări trebuie
verificată şi menŃinută, în special după detubare şi dacă animalul a fost poziŃionat
în decubit dorsal. Tehnica tradiŃională de intubare presupune vizualizaea directă a
glotei cu un laringoscop şi intubarea. Intubarea se poate face: orb cu capul în
extensie, pe ghid sau pe cale nazală. Folosirea topica lidocainei va reduce
incidenŃa laringospasmului.
Este sensibil şi prezintă reacŃii imprevizibile. ContenŃia se va realiza cu
grijă deoarece se pot fractura uşor vertebrele.

PremedicaŃia

Se pot folosi următoarele combinaŃii:

1. Ketamină (5 mg/kg), midazolam (0.5 - 1 mg/kg), butorfanol (0.2 - 0.5 mg/kg), şi

glycopyrrolat (0.01 mg/kg), toate administrate IM.
2. Midazolam (0.5 mg/kg), butorfanol (0.2 - 0.5 mg/kg) şi glycopyrrolat (0.01
mg/kg), toate administrate IM.

Iepurii au un nivel circulator crescut al atropinesterazei, astfel în premedicaŃie când

se foloseşte dozele de atropină necesare sunt mai mari apărând riscul toxicităŃii, o
alternativă mai bună este folosirea la iepure a glycopyrrolatului.

InducŃia se face pe mască cu isofluran. Este important ca în încăpere să fie linişte şi

lumina mai puŃin intensă. InducŃia se poate face şi cu tiopental 10-12 mg/kg,
metohexital 5-10 mg/kg sau saffan 2-8 mg/kg IV. În funcŃie de mărimea animalului
anestezia se menŃine inhalator pe mască sau se pactică intubarea. Este obligatorie
existenŃa unui abord venos şi debutul monitorizării instrumentale cât mai rapid după
inducŃie. InjecŃiile IM la iepure se fac în muşchii situaŃi lateral de coloană, accesul
este mai uşor, pot fi folosiŃi şi cvadricepsul sau semimembranosul, dar contenŃia este
mai agresivă. Se injectează într-un loc maxim 0.1 - 0.2 ml/kg. După administrarea
ketaminei s-au constatat leziuni tisulare, care pot trece neobservate sau se pot
manifesta sub forma şchiopăturilor, automutilări cu plăgi cutanate.

Se mai pot folosi şi alte combinaŃii anestezice:

- asocierea xylazină (3mg/kg IV)-ketalar (la 3 minute 3 mg/kg IV)
- NLA cu droperidol-fentanyl. Aceste două combinaŃii se pot suplimenta cu
barbiturice.

14
 - cu succes s-a folosit asocierea administrată SC de: medetomidină (300
micrograme/kg), ketamină (20 mg/kg) şi diazepam (0,75-1,5 mg/kg).
- hipnorm 0,3 mg/kg + diazepam 1-2 mg/kg IM.
În anestezia disociativă ketamina se administrează în doză de 25 mg/kg IM.
Au fost înreghistrate morŃi subite atunci când s-au administrat doze
suplimentare de anestezice generale pentru prelungirea/adâncirea anesteziei sau
atunci când s-au folosit combinaŃii cu ketamină sau fentanyl.
Aprecierea adâncimii anesteziei generale se controlează prin stimularea feŃei
interne a urechii şi urmărirea răspunsului la stimul. Reflexul de retragere la pensare a
membrului rămâne puternic sub multe metode de anestezie, chiar şi atunci când
animalul e foarte aproape de moarte. Reflexul poate persista la membrele anterioare
chiar dacă a dispărut la cele posterioare, fapt care nu indică însă necesitatea
suplimentării anesteziei, la care se va recurge doar dacă animalul răspunde la
stimulii chirurgicali.
Anestezie şi analgezie la iepure
Anestezic Ketamină+ Ketamină+ Ketamină+ Ketamină+ pentobarbital
xylazină xylazină Xylazină + Xylazină+
acepromazină butorfanol
Doza 35 IM 10 IV 35 IM 35 IM InducŃie cu 10
mg/kg IV apoi se
(mg/kg) 5 IM 3 IV 5 IM 5 IM administrează
0,75 IM 0,1 IM suplimentar 2-10
mg până la un nivel
anestezic
satisfăcător
Durata 25-40 minute 20-30 minute 100 minute 60-90 minute 20-30 minute
anesteziei
chirurgicale

Analgezic Morfină Buprenorfină Butorfanol

Doza 2-4 mg/kg SC la fiecare 0,02-0,05 mg/kg SC 0,1-0,5 mg/kg IV la
2-4 ore sau IV fiecare 4 ore

ANESTEZIA GENERALĂ LA NUTRIE şi NURCĂ

NUTRIA
Greu abordabilă datorită agresivităŃii, anestezia este o necesitate pentru
practicarea oricărei intervenŃii chirurgicale.
În scopul calmării: diazepam (3-4 mg/kg) IM. Xylazina este superioară are
efect sedativ, analgezic gradabil în raport de doză, se poate obŃine o neurosedare
fără pierderea stării de vigilitate, utilă în combaterea agresivităŃii şi stresului de
regrupare (0,4-0,6 mg/kg IM). La doze mari (0,8-1,4 mg/kg IM) se instalează o
stare de hipnoză cu imobilizare eficientă, relaxare musculară ceea ce permite
manevrarea fără risc a animalului şi efectuarea de intervenŃii operatorii obişnuite:
castrare, tratamentul plăgilor, deschiderea abceselor. Se pot face asocieri cu
ketamina (5-10 mg/kg).
Narcoticele barbiturice (10-15 mg/kg) pot fi administrate IP. Se poate
practica narcoza inhalatorie.

15
 NURCA
În general se recurge la aceleaşi metode anestezice ca şi la nutrie
(xylazină 0,8-1 mg/kg, ketalar 15-20 mg/kg, pentotal 15-40 mg/kg)

ANESTEZIA GENERALĂ LA ROZĂTOARE MICI ŞI ANIMALE DE

LABORATOR

Metoda anestezică la care se recurge este dependentă de specie şi

experiment. Datorită dimensiunilor mici pregătirea preanestezică (a câmpului
operator) este dificlă dacă nu imposibilă. Accesul IV periferic rar accesibil, iar
intubaŃia foarte dificilă.
Durerea, teama determină un comportament agresiv sau alte manifestări
defensive..
Dieta preanestezică oscilează între 0-4 ore, fără restricŃii de apă. Dieta este
contraindicată la animalele cu anorexie cronică, la cele cu insulinom, disfuncŃii
hepatice sau în gestaŃie avansată. Dieta reduce, dar nu elimină, regurgitarea la
cobai. Totuşi prin restricŃia alimentară se epuizează rezervele de glicogen având
drept rezultat hipoglicemia şi poate contribui în mare măsură la ileusul perioperator,
în principal la cobai şi iepure.
Datorită masei corporale reduse, hipotermia se instalează rapid sub anestezie.
AtenŃie la hipotermie prin tuns sau frecŃii, în special cu soluŃii alcoolice. E important
să fie Ńinute la cald pe durata anesteziei şi când se trezesc.
Cele mai frecvente cauze ale morŃii sunt insuficienŃa respiratorie şi pierderile
sanguine.
Folosirea în premedicaŃie a anticolinergicelor este controversată însă trebuie
avut în vedere dimensiunile mici ale căilor aeriene care pot fi uşor blocate de salivă
sau mucus.
Reguli generale:
- cântăriŃi animalul (nu este uşor să ghiciŃi greutatea unui şoarece de 35 de grame);
- calculaŃi atent doza (mai indicat - raportată la necesarul energetic minim), diluaŃi
1:10 dacă este necesar preparatul comercial;
- administraŃi doza recomandată folosind seringi de insulină;
- trebuie avută în vedere masa musculară redusă atunci când se fac administrări IM,
cantitatea injectată să fie proporŃională cu aceasta,
- anestezicele iritante tisular, cu pH scăzut, duc la automutilări
- verificaŃi dacă profunzimea anesteziei este cea dorită urmărind reacŃia la pensarea
cozii, urechii şi prin verificarea reflexului de retragere al membrelor posterioare. În
general primul care dispare este reflexul de retragere al cozii la pensare urmat de cel
de retragere al membrelor. DispariŃia acestuia din urmă indică debutul anesteziei
chirurgicale.
- nu vă bazaŃi pe reflexele oculare, ele sunt variabile şi în general nesigure. Ochii
exoftalmici ficşi indică moartea sau un dezastru inevitabil;
- dacă animalul este nemişcat dar sub anestezie generală superficială este mult mai
sigur ca aceasta să fie aprofundată prin administrarea de halothan 0,5-1% sau alt
narcotic inhalator. O altă posibilitate este aceea a administrării a 1/4-1/3 din doza de
anestezic general injectabil iniŃial administrată;

16
 - indiferent de anestezicul ales administraŃi oxigen pe mască, aceasta ar putea salva
viaŃa animalului.

Protocol anestezic: premedicaŃia poate include midazolamul, butorfanolul şi

glycopyrrolatul singure sau combinate. Pentru intervenŃii scurte la animal sănătos se
poate recurge la anestezice inhalatorii – isofluran – chiar fără premedicaŃie (este mai
stresant pentru animal). Anestezia se menŃine inhalator, de preferat tot cu isofluran,
pe mască (improvizată din corpul unei seringi) sau sondă endotraheală. Se folosesc
circuitele fără reinhalare.

- isofluran inducŃie 3- 4,5%, menŃinere 1,5-3%

- halothan inducŃie 3-4%, menŃinere 1-2%

Anestezice folosite la rozătoare (mg/kg) (Flecknel P. 1991)

şobolan şoarece cobai hamster gerbil ObservaŃii

Sedare şi premedicaŃie
Atropină SC, IM 0,05 0,05 0,05 0,04 0,04 Reduce secreŃia salivară
(anticolinergic)
Acepromazină 2,05 2,5 IM 2,5 IM 2,5 IM, IP 2,5 IM, Sedare moderată
IM, IP IP
Diazepam 2,5 IP 5 IM, IP 2,5 IM, 5 IP 5 IP Sedare moderată
IP
Xylazină 10 IP 10 IP 5 IP, SC 10 IP 2 IP Sedare, o oarecare analgezie
Ketamină 100 IP 150 IP 100 IP 100 IP 100 IP Sedare, imobilzare
Anestezie chirurgicală
Saffan 10-12 10-15 40 IP nerecomandat Trezire rapidă la şobolan
IV IV
Ketamină/ 75/ 75/ 40/ - - Anestezie chirurgicală la
medetomidină 0,5 IP 1 IP 0,5 IP şobolan
Ketamină/ 90/ 150/ 40/ 200/ 50/ Anestezie chirurgicală
xylazină 10 IP 10 IP 5 IP 10 IP 2 IM
Brietal 10 IV 6 IV 31 IP - - Anestezie chirurgicală doar la
adm. IV, revenire rapidă la
şobolan
Propofol 10 IV 26 IV - - - Anestezie chirurgicală scurtă
Thiopental 30 IV 30 IV - - - Anestezie chirurgicală scurtă

Rezultatele narcozei cu barbiturice sunt imprevizibile, în special când sunt

administrate pe cale intraperitoneală şi când soluŃia nu este diluată corespunzător.
Femelele de şobolan au un somn mai lung comparativ cu masculii, în timp ce la
şoareci se constată fenomenul invers.
Este unanim acceptat faptul că anestezia generală la cobai este riscantă şi
dificilă (cecumul mare se comportă ca şi un rezervor pentru anestezice, expunerea
iniŃială la narcoticul inhalator determină o apnee lungă, expunerea repetată la halotan
determină hepatotoxicitate, Inovar-vet administrat IM produce necroze tisulare cu
automutilare, după administrarea de ketamină automutilări).

17
 Cobaii se sperie uşor şi sunt predispuşi la complicaŃii legate de stres. Pot
acumula hrană în gură care poate obstrucŃiona glota. Regurgitează deseori pe durata
inducŃiei şi este importantă monitorizarea activă a libertăŃii căilor respiratorii. SecreŃia
bronhială este cantitativ mare şi poate obstrucŃiona parŃial traheea sau bronhiile.
Lipsa unor vene periferice uşor de abordat face accesul IV dificil în situaŃii de
urgenŃă. Deficitul de vitamină C şi bolile concurente complică anestezia. Intubarea
este dificilă şi complicată de unirea palatului moale cu baza limbii lăsând doar o
deschidere mică numită ostium palatin, caracteristică comună cu chinchilele. Acest
Ńesut este vascularizat, fragil şi sângerează dacă este traumatizat. Anestezia
inhalatorie poate fi însă menŃinută şi pe mască.
CombinaŃia anestezică frecvent folosită la cobai este reprezentată de
asocierea administrată IM a glycopyrrolatului (0.01mg/kg), butorphanolului (0.2 - 0.5
mg/kg) cu midazolamul (0.5 - 1 mg/kg). InducŃia şi menŃinerea cu amestec de oxigen
şi isofluran pe mască.

Anestezie şi analgezie la şoarece

Anestezic Pentobarbital Tribromoethanol Metomidat+fentanyl Ketamină+xylazină
(avertin)
Doza 50 mg/kg IP 240 mg/kg IP 60 mg/kg+0,06 80-100 mg/kg+10
mg/kg SC mg/kg IP
Durata 20-40 minute 15-45 minute 20-30 minute 20-30 minute
anesteziei
chirurgicale
Analgezic Buprenorfină Butorfanol
Doza 0,05-0,1 mg/kg SC 1-5 mg/kg SC

Anestezie şi analgezie la şobolan

Anestezic Pentobarbital Pentobarbital Ketamină+ Ketamină+x Ketamină+
xylazină ylazină medetomidină
Doza 30 mg/kg IP 40 mg/kg IP 40 mg/kg 60 mg/kg 75 mg/kg
5 mg/kg IP 7,5 mg/kg IP 0,5 mg/kg IP
Manifestare 5 5 5 2
efect
(minute)
Durata 90 minute 120 minute 80 minute 115 minute 20-30 minute
anesteziei
chirurgicale
Analgezic Buprenorfină Butorfanol
Doza 0,01-0,05 mg/kg SC sau IV 2 mg/kg SC la fiecare 4 ore
0,1-0,25 mg/kg PO

Anestezie şi analgezie la cobai

Anestezic Ketamină+ Ketamină+ Pentobarbital+ Pentobarbital
xylazină* xylazină Fentanyl-droperidol

Doza 30 44 15 IP 37 IP
(mg/kg) 5 IM 5 IM 0,4 ml/kg IM
Durata 30-45 74 minute 60 minute 60-90 minute
anesteziei minute

18
chirurgicale
* nu se foloseşte la proceduri ce necesită anetezie profundă
Analgezic Morfină Buprenorfină Indometacin
Doza 2-5 mg/kg SC la fiecare 0,05 mg/kg SC 2,5-8,8 mg/kg PO
4 ore

Bibliografie:

1. Abou-Madi N.-Anesthesia and Analgesia of Small Mammals, în Recent Advances

in Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion Animals,sub red. Gleed R.D. şi
Ludders J.W., Ithaca NY (www.ivis.org, Last updated: 27-Jan-2006; A1408.0106)
2. Bolte S., Igna C. – Chirurgie veterinară, vol. I, Ed. Brumar, Timişoara, 1997.
3. Bolte S., Schuszler L. – Propedeutică chirurgicală, Anestezie şi terapie intensivă.
Ghid practic, Ed. Augusta, Timişoara, 2003.
4. Cuveilliez S., Blais D. – Principes d’anesthesie et protocoles de base chez les
carnivores domestiques, Le Point Veterinaire, vol. 24, nr. 143, p. 21-24, 1992.
5. Hall L. W., Clarke K. W. - Veterinary Anaesthesia, ed. a IX-a, Ed. Bailliere Tindall,
London, 1991.
6. Ilkiw J. E. – Injectable anesthesia in dogs, în Recent Advances in Veterinary
Anesthesia and Analgesia: Companion Animals, sub red. Gleed R. D. şi Ludders J.
W., 2002.
7. Mama K. R. – Anesthetic Management of the Horse: Intravenous Anesthesia, în
Recent Advances in Anesthetic management of Large Domestic Animals, sub red.
Steffey E. P., 2000.
8. Mason Diane E. - Equine anesthesia: drugs for the new millennium
http://alpaca.veterinaria.uchile.cl/webfavet2006/publicacion/congresoxi/pr
afesional/equinos2/6.doc
9. Matthews N. S., Taylor T. S. – Anesthetic management of donkeys and mules,
www. ivis.org, 2000, A0607.0700
10. Muir III W. W., Hubbell, J. A. E. – Handbook of Veterinary Anesthesia, ediŃia a II-
a, Ed. Mosby-Year Book Inc., St. Louis, 1995.
11. Spadavecchia Claudia - Possible complications during induction of anaesthesia
and recovery, Società Italiana Veterinari per Equini, XII Congresso
Multisala, Bologna, Italy 2006
12. Troncy E., Brissaud F. – Anesthesie du chat lors d’interventions de routine, Le
Point Veterinaire, vol. 32, nr. 217, p. 39, 2001.
13. Troncy E., Brissaud F. – Anesthesie du chien lors d’interventions de routine, Le
Point Veterinaire, vol. 32, nr. 216, p. 42, 2001.

19