Acustica si sunetele sonore

Acustica este stiinta care studiaza producerea, propagarea si

receptionareasunetelor, inclusiv efectele asupra organismului uman.
Intr-un mediu elastic se propaga unde mecanice de diferite frecvente. Pentruun
anumit domeniu de valori ale frecventelor aceste unde produc senzatii auditive si sunt
numite unde sonore sau sunete.
Undele mecanice reprezint propagarea oscilaiilor particulelor unui mediu deci
spre deosebire de undele electromagnetice ele nu se pot propaga n vid.

Propagarea undelor sonore, prin

comprimri i rarefieri succesive
ale particulelor mediului

Experimental se constata
ca organul auditiv uman percepe
sub forma de sunet oscilatiile mecanice avand frecventa cuprinsa in intervalul (16
Hz- 20 kHz). Oscilatiile cu frecvente mai mari de 20 kHz sunt numite ultrasunete, iar
cele cu frecvente mai mici de 16 Hz sunt numite infrasunete.

Exemple de ultrasunete: 1. sunetele emise de delfin: Delfinii folosind doua tipuri de

sunete: vocalizele si asa-numitele ecouri. Sunetele sunt scoase prin gaura din cap,
vocalizele facand posibila comunicarea intre delfini.
2. sunetele emise de liliac: Liliecii emit unde ultrasonice
pentru localizarea obiectelor. Undele ultrasonice emise de liliac se intorc, dandu-i
informatii despre distanta si marimea corpurilor.

Exemple de infrasunete:

Undele seismice sunt unde elastice generate de un

impuls de tip seism sau explozie. Atunci cand are loc
un seism, el elibereaza energie de deformatie statica
si unde seismice radiate din zona sursei seismice in
toate directiile.

Oscilatiile pendulului elastic

Sub actiunea unei forte elastice un punct
material de masa
executa o miscare
oscilatorie armonica. Un exemple simplu este
deformarea unui arc (resort).

Sunetele sonore sunt medii elastice aduse in stare de oscilatie:

diapazon (lame elastice in general);
corzi vibrante (vioara, pian);
coloane de aer vibrante (orga, flaut);
placi si membrane vibrante (xilofon, difuzor)

Observnd instrumentele muzicale folosite n mod curent identificm dou tipuri

importante de surse sonore: a) corzile sonore (vioar, viol, violoncel, etc.) si tuburile
sonore (trompeta, flaut, orga etc.)
O alta componenta importanta este elementul rezonator contstituit din volumul de
aer din cutia viorii, din tubul sonor sau din vasul tobei, a carui serie de frecvente proprii
este exercitata de vibratiile sursei sonore. Astfel, sunetul slab si fara muzicalitate al
vibratorului este amplificat si imbogatit cu frecvente de rezonanta, al caror spectru
creeaza timbrul. In final ia nastere si se propaga o unda sonora care, datorita reflexiilor
la extremitatile vibratorului sau rezonatorului, creeaza un sistem de unde stationare.
Frecventele fundamentale sunt determinate de caracteristicile geometrice ale sursei de
la care se propaga unda, iar ansamblul armonicelor (timbrul) este determinat de
rezonatorul care amplifica sunetul initial, adaugandu-i seria propriilor frecvente.

Corzile sonore
Coarda sonora este sursa sonora pentru toate instrumentele cu corzi. Toate aceste
instrumente emit sunete atat direct, cat si prin cutia de rezonanta care are o
importanta esentiala pentru timbrul sunetului.
Undele sonore emise de o coarda sonora au frecvente identice cu frecventele proprii ale
corzii,determinate de relatia:

T
n

2L

, n=1,2 ...

In miscarea reala a unei corzi sonore sunt generate simultan, atat sunetul fundamental
cat si armonicele lui. Prin apasarea corzilor pe tastiera viorii se modifica lungimea L a
corzii care vibreaza ceea ce conduce, conform relatiei precedente la modificarea
frecventei sunetelor emise.
La instrumentele cu corzi, unele corzi sunt infasurate cu sarma, ceea ce mareste masa
pe unitatea de lungime, U, astfel incat sa se genereze o frecventa joasa fara a se folosi
o coarda de lungime incomod de mare.
Corzile vibreaza si produc sunete daca sunt scoase din pozitia lor de echilibru. Aceasta
se poate intampla prin ciupire la harba si chitara, prin frecare cu arcus care furnizeaza
continuu energie corzii, pentru a-I intretine oscilatia la vioara, viola, violoncel, si
contrabas sau prin lovire la pian si la tambal.
Coarda poate vibra pe intreaga ei lungime emitand sunetul fundamental. Daca vibreaza
in doua segmente egale, fiecare dintre ele va avea frecventa dubla fata de sunetul
fundamental, coarda emitand armonica a doua. Punctele initiale de fixare ale corzii sunt
nodurile de amplitudine ale vibratiei, iar punctele unde amplitudinea este maxima,
ventrele de amplitudine.

Corzi lovite
Procedeul de executie este asemanator cu ciupirea. Pentru punerea in vibratie a
corzilor, se folosesc ciocanele ale caror capete sunt imbracate in pasla ele sunt fie
manuite de interpret (in numar de doua, fiecarei maini revenindu-i unul), fie actionate
prin mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt
pianul, tambalul si clavichordul.

La pian, coarda intra in vibratie fiind lovita de un ciocanel de lemn, al carui cap
este acoperit cu un strat gros de pasla itarita (fetru special), pentru indulcirea
sunetelor. Lovirea cu corpuri dure favorizeaza aparitia armonicelor inalte intense, care
dau sunetului stridenta. Exista trei tipuri principale de mecanisme de pian pentru
producerea si amortizarea sunetelor (german, francez si englez)
Sub actiunea ciocanelului, regiunea lovita de corzi, se deformeaza elastic ,
deformatia propagandu-se in ambele sensuri pana la capetele corzii unde se reflecta
dand nastere unui sitem de unde stationare. Cand unda reflectata ajunge in dreptul
ciocanelului, coarda este din nou deformata, iar ciocanelul este impins sa sara inapoi
este impingerea produsa de sosirea primei unde reflectate de punctele de fixare ale
corzii.
De aceea, contactul coarda-ciocanel are o durata extreme de scurta,
corespunzatoare timpului in care se propaga miscarea de dus-intors de-a lungul corzii.
Ciocanelul bate coarda la 1/7 din lungimea ei, astfel ca aici ia nastere un ventru de
amplitudine. Sunetul se poate obtine chiar la apasarea numai pe jumatate a clapei,
ceea ce permite executarea pasajelor rapide si obtinerea unor efecte expresive. De la
sunetul cel mai slab la cel mai tare, de la cea mai mica la cea mai mare viteza de atac,
de la legato-ul cel mai strans la cel mai sec staccato , interpretul are la indemana o

vast agama de posibilitati material, capabile

sa permita redarea oricaror nuante expresive.

Corzi frecate
Principalele elemente ale
instrumentelor cu coarde cu arcus sunt cutia
perforat de dou f-uri, eclisele, fundul, inima
viorii si gatul pe care este fixat pragusul; cele
patru coarde sunt intinse de rotatia cuielor de
abanos.
Cele mai cunoscute instrumente cu coarde si arcus sunt cele din
familia viorii. Aceste instrumente folosesc de regula un arcus pentru
punerea in vibratie a coardelor.
n cazul unui instrument cu coarde frecate, corzile sunt intinse deasupra unei
cutii de rezonanta cu rozeta sau efuri. Aceste instrumente sunt mai sonore decat
coardele ciupite.

Instrument
Vioara

Informatii generale
Vioara este instrumentul cu coarde si arcus
cu acordajul cel mai inalt. Vioara se tine
sprijinita de umarul stang, sub barbie.
Timbrul viorii este mai strlucitor decat al
violei, ceea ce explica succesul si lunga
neincredere fata de aceasta. Acordajul este in
cvinte.

Viola

Viola este un instrument din familia viorii cu

dimensiuni intermediare intre cele ale viorii
si ale violoncelului. Timbrul violei este mai
intunecat decat cel al viorii. Acordajul este
cu o cvint sub cel al viorii.

Violoncel

Violoncelul are dimensiuni mult mai mari

decat vioara sau viola si un registru mai grav.
Se tine vertical, intre genunchi, sprijinit pe
podea cu un picior (de metal sau lemn) cu
varf ascuit. Acordajul este cu o octav sub
cel al violei.

Contrabas

Contrabasul este un hibrid intre instrumente

din familia violei da gamba si familia viorii.
Este cel mai mare si cel mai grav ca
sonoritate instrument cu coarde i arcus. Se
interpreteaz stand in picioare. Acordajul este
in cvarte.

Corzi ciupite
Probabil sunt cele mai vechi instrumente cu coarde inventate n istorie. Sunt ciupite cu
degetele ori cu ajutorul unui mic obiect elastic aezat ntre degete sau aflat n
mecanica instrumentului (dup caz), numit plectru sau, colocvial, pan. Pentru
instrumentele ale cror coarde sunt ntinse deasupra cutiei de rezonan, gaura de
rezonan este larg, sub forma unei rozete (rotunde sau ovale, cel mai adesea) sau,
mai rar, a efurilor.

Chitara- Originara in Spania, chitara acustica este astazi unul

din cele mai populare instrumente.

Mandolina - Un instrument asemanator lautei la care se canta

prin ciupire cu plectru.

Banjo - Un instrument cu o cutie de rezonanta clindrica, cu

patru sau cinci coarde, de origine africana

Harpa - Un

instrument in care coardele vibreaza liber

perpendicular pe placa de rezonanta.

Tuburile sonore
Tuburile constituie o parte principala pentru instrumentele de suflat, avand rolul
rezonatorului. Sursa sonora propriu-zisa o constituie ancia prin care se produce oscilatia
aerului care formeaza unde stationare in tubul sonor. Modul cum se formeaza
componentele sunetului in tuburi deschise sau inchise este redat in figura 1, a si b.

Ventrul se formeaza intotdeauna la ancie. Componentele sunetului se obtin , pentru

tubul deschis, din relatia : n = vn/2l, iar pentru tubul inchis din relatia : n = v(2n1)/4l.
Intr-un tub deschis frecventa fundamentala corespunde (aproximativ) unui ventru al
elongatiilor la fiecare capat si unui nod al elongatiilor in mijlocul tubului , asa cum arata
figura 1 - a. Desenele urmatoare din aceeasi figura arata 2 tonuri superioare : armonica
a doua si armonica a treia. Prin urmare intr-un tub deschis frecventa fundamentala este
v/2l si sunt prezente toate armonicile.
Intr-un tub inchis, capatul inchis este un nod al elongatiilor. Figura 1 - b arata modurile
de vibratie ale unui tub inchis. Frecventa fundamentala este v/4l ceea ce constituie
jumatate din frecventa fundamentala a unui tub deschis de aceeasi lungime. Singurele
tonuri superioare prezente sunt cele care dau un nod al elongatiilor la capatul inchis si
un ventru la capatul deschis. Prin urmare, dupa cum se arata in figura 1- b, armonicile a
doua, a patra etc. lipsesc. Deci intr-un tub inchis

Sunt prezente numai armonicile impare. Inaltimea sunetelor date de un tub deschis
este deci diferita de cea a unui tub inchis.