ACTIONARI ELECTROMECANICE

L1
SCHEMA STRUCTURALA A UNUI CIRCUIT DE FORTA DE JOASA
TENSIUNE (J.T)
Majoritatea motoarelor de la actionarile electromecanice se alimenteaza de la retelele
electrice de c.a trifazate de joasa tensiune. Retelele de joasa tensiune se refera la tensiuni de 220
V, 380 V, 500 V, c.a, respectiv 220 V, 440 V, de c.c (de regula prin J.T se intelege tensiuni pana la
1000 V). Actionarile electrice de puteri mari (peste 150 .200 KW) se alimenteaza deja de la
retele de medie tensiune (M.T) adica 6 KV sau 10 KV.
In cele ce urmeaza ne vom referi la circuitele de forta ale unei actionari electrice de J.T in
scopul cunoasterii mai detaliate ale elementelor de circuit care intra in componenta unui astfel de
circuit. Pentru a avea o baza de discutie vom lua in considerare un circuit de forta trifazat, iar
modificarile corespunzatoare ale elementelor de circuit pentru modelele monofazate sau de c.c
vor fi evidente sau nesemnificative.
In fig. 1 este redata schema monofazata pentru un circuit de forta de J.T trifazat.
1. Primul element al circuitului de J.T de forta sunt barele
distribuitorului de la care pleaca alimentarea (derivatia) circuitului
propriu-zis. De regula barele distribuitorului au sectiuni mari (300
1000 mm2) se exectuta din cupru sau aluminiu si mai rar din otel sub
forma de platbanda cu dimensiuni corespunzatoare (60x5.1000x10
mm) deci sectiune dreptunghiulara. Bara distribuitorului principal se
dimensioneaza in functie de curentul de sarcina al intregului
distribuitor si se verifica la stabilitate dinamica si termica. Montarea
barei distribuitorului se face pe izolatori suport de J.T (SA-1, SB-1)
pe lat sau pe cant ca in figura 2 a si b.
Montarea barei distribuitorului se face cel mai adesea pe lat
(fig 2.a) pentru ca are o stabilitate dinamica mai buna in cazul unor
curenti de scutcircuit puternici (rezista mai bine la fortele
electrodinamice ce apar in acest caz intre doua bare ale fazelor vecine),
dar racirea sa (care se realizeaza pe cale naturala prin curenti de aer
asecendenti) este mai slaba. Varianta pe cant (fig 2.b) are stabilitatea
dinamica mai scazuta dar racirea mai buna.

1.
2.
3.
4.
5.

a
Fig.1

b
Fig.2

bara;
eclisa superioara;
eclisa inferioara;
izolator suport;
flansa inferioara
izolata

Prinderea barei de izolatorul suport 4 se face cu ajutorul a doua eclise (superioara 1 si

inferioara 2) care se strang cu usurinta (M8); eclisa inferioara se fixeaza rigid de capul
izolatorului suport, care la randul sau se fixeaza rigid, prin flansa sa inferioara de elementele
constructiei metalice a distribuitorului.
Izolatoarele suport ale barelor distribuitorului se verifica, de asemenea, la stabilitate
dinamica (SB-1 rezista la forte mai mari decat SA-1).
2. Al doilea element este derivatia ce racordeaza circuitul de forta propriu-zis cu barele
distribuitorului. Derivatia se executa de asemenea din bare de cupru sau aluminiu (platbanda cu
dimensiuni mai mici, dar de sectiune corespunzatoare curentului de sarcina al circuitului dat de
forta). Fixarea barelor derivatiei se face tot cu ajutorul izolatorilor suport, dar cel mai adesea,
distanta dintre barele distribuitorului si elementul urmator de circuit (sigurantele fuzibile sau
separatorul) fiind mici, fixarea derivatiei se face prin suruburile de racordare la bara
distribuitorului, respectiv cele de la borna de intrare in separator.
Uneori aceasta derivatie se executa cu conductoare izolate (flexibile) de sectiune
corespunzatoare, care se fixeaza prin papuci de bara distribuitorului si respectiv bara de intrare a
separatorului. Rigidizarea conductelor se face prin strangerea lor intr-un manuchi matisat pe o
anumita portiune; daca portiunea corespunzatoare derivatiei este destul de mica, strangerea
conductoarelor intr-un manuchi nu se face avand in vedere faptul ca in acest caz racirea lor este
mai buna.
NB 1 In cazul in care pentru barele distribuitorului sau ale distributiei sunt necesare
sectiuni mari si foarte mari, se recurge la solutia montarii a 2 platbande pe fiecare, faza sau cate 2
conductoare (in cazul derivatiei); in lungul celor 2 bare (legate in paralel) din loc in loc, se
monteaza unele distantiere in vederea unei raciri mai bune ale acestora.
3. Al treilea element de circuit este de regula separatorul tripolar Q1 (bipolar pentru c.a
monofazat sau c.c) figura 1.
In fig. 3 este data o schema mai detaliata
pentru un separator tripolar. Constructiv un
separator este format din bornele de intrare 1,
bornele de iesire 2, cutitele fixe 3 si cutitele mobile
4; un dispozitiv oarecare mecanic 5 realizeaza
manevra (deschiderea sau inchiderea) simultana a
cutitelor mobile.
Toate
elementele
contructive
ale
separatorului aflate sub tensiune (in timpul
functionari normale a separatorului) se dispun
izolate (pe izolatoare suport corespunzatoare) fata
de celelelalte elemente constructive (sasiul
separatorului, dispozitivele de manevra, etc.).
Separatoarele tripolare industriale (STI-1; Sseparator; T-tripolar; I-interior; 1- pentru tensiunea
1. borna intrare;
Fig. 3
de lucru, max 1kV) se monteaza de regula, intr-o
2. borna iesire;
pozitie verticala si de aceea montajul lor corect
3. cutitul fix;
este acela in care cutitele fixe apar la partea
4. cutitul mobil;
superioara verticala de montaj astfel incat
5. disp de manevra mecanica ale
nchiderea separatorului
cutitelor mobile
sa nu se produca prin simpla cadere (accidentala) a cutitelor mobile peste cele fixe. (Atentie!
N.T.S). Avand in vedere acest aspect, alimentarea separatorului se face totdeauna la bornele

corespunzatoare cutitelor fixe, astfel incat in poztia deschis cutitele mobile ale separatorului sa
nu se afle sub tensiune.
Exista insa si exceptii cand separatorul se monteaza, de exemplu, intre sistemele de bare
a doua distribuitoare aflate simultan sub tensiune: este evident ca in acest caz, prin deschiderea
separaturoului vor ramane sub tensiune atat cutitele fixe cat si cele mobile; de regula insa in acest
caz in dreptul separatorului respectiv se monteaza o placa de avertizare corespunzatoare.
Rolul principal al separatorului in cadrul unui circuit de forta este acela de a rupe vizibil
cirtuitul respectiv, astfel incat sa se poata verifica concret ca circuitul respectiv este deconectat
(Atentie! N.T.S). Pe de o alta parte, pentru ca la deconectarea oricarui circuit electric aflat in
sarcina se produce un arc electric, iar separatorul (obisnuit) nu are elemente constructive cu
ajutorul carora se face stingerea unui arc electric, NU SE VA ADMITE MANEVRAREA
(deschiderea sau inchiderea) SEPARATORULUI IN SARCINA (Atentie N.T.S). O
manevra gresita de acest fel produce, de regula, un arc electric puternic intre cutitele sale (mai
ales ca in cazul sarcinilor mari la circuitul de forta respectiv) care ionizeaza aerul din jur si
produce extinderea arcului la fazele vecine, eventual si la masa (partea metalica a sasiului care se
leaga la pamant) realizand astfel maxim de defect posibil: scurtcircuit trifazat cu punere la
pamant. Efectul termic al unui astfel de defect produce distrugerea utilajului si chiar accidente
umane grave.
De aceea uneori in instalatiile electrice mai deosebite, se realizeaza unele blocaje (de tip
mecanic sau electric) intre separatorul si intrerupatorul automat al circuitului respectiv, care sa nu
permita manevra separatorului decat intr-o anumita stare a intrerupatorului. Regula generala este
urmatoarea:
a) la deconectarea circuitului de forta: IN PRIMUL RAND SE DECONECTEAZA
INTRERUPATORUL, IAR APOI SEPARATORUL;
b) la conectarea circuitului de forta: IN PRIMUL RAND SE CONECTEAZA (INCHIDE)
SEPARATORUL, IAR APOI INTRERUPATORUL.
In acest fel stingerea arcului electric format la conectarea / deconectarea circuitului de forta este
preluat de elementele constructive corespunzatoare ale intrerupatorului automat.
De aici rezulta, ca intr-un circuit de forta, separatorul rupe numai tensiunea nu si
curentul de sarcina.
Alegerea separatorului se face in functie de curent si tensiune astfel incat tensiunea de
lucru si curentul de sarcina sa nu depaseasca tensiunea si curentul nominal al separatorului
inscrise pe placuta sa de fabricatie.
4. Al patrulea element din schema circuitului de forta de J.T este siguranta fuzibila
(monata pe cate o faza, pe faza si nul, in cazul circuitului monofazat, sau pe fiecare polaritate a
circuitului de c.c.).
Rolul principal al sigurantei fuzibile este ecelea de a realiza protectia la scurtcircuit a
circuitului respectiv.
De regula apar deosebiri contructive esentiale la sigurantele fuzibile pentru curenti mici
(pana la 100 A inclusiv) fata de cele pentru curenti mari (mai mari de 100 A)
a) La sigurante fuzibile pentru curenti mici constructiv se deosebesc trei elemente
principale: soclul sigurantei, capacul sigurantei si patronul fuzibil. Soclul sigurantei este realizat
din portelan izolator cu o anumita montura metalica ce cuprinde borna de intrare si iesire, aceasta
din urma fiind legata solidar de un guler metalic in care este executat filet Edison. Capacul
sigurantei fuzibile este executat, de asemenea, din portelan cu o montura metalica interioara la
care este executat tot un filet Edison (la sigurantele de 100 A ambele filete amintite sunt de tip
gaz), astfel incat acesta poate fi infiletat in soclul sigurantei fuzibile.

Patronul sigurantei este realizat din material ceramic, are forma cilindrica cu un capat
tronconic, ambele capete ale patronul sunt armate cu capetele metalice intre care se dispune (prin
interiorul patronului) firul fuzibil propriu zis al sigurantei. Acesta are sectiunea rotunda, deci
apare ca un fir sau sub forma unei benzi de o anumita grosime; este realizat dintr-un anumit aliaj
termostabil pana la o anumita temperatura. Daca temperatura fuzibilului depaseste de o anumita
valoarea se produce o topire brusca a acesteia. Cresterea temperaturii fuzibilului se produce
datorita efectului Joule la trecerea curentului de sarcina prin firul fuzibilului; la aparitia unui
scurtcircuit valoarea curentului creste foarte mult (poate ajunge la 30xIn, in care In este curentul
nominal corespunzator circuitului respectiv), efectul Joule este deosebit de mare ceea ce conduce
la topirea aproape instantanee a firului fuzibil.
Patronul fuzibil se introduce cu varful sau tronconic in soclul sigurantei si se fixeaza cu
ajutorul capacului sigurantei care se infileteaza in gulerul metalic al socului sigurantei. In acest
fel, patronul fuzibil face legatura (reprezinta o cale de curent) intre borna de intrare a elementului
de siguranta si borna sa de iesire; prinarderea (topirea) firului fuzibil in cazul producerii unui
scurtcircuit, se produce de fapt intreruperea (aproape instantanee) a caii de curent mentionate
realizandu-se protejarea, intregului circuit la efectul Joule foarte puternic.
Fuzibilul patronului fuzibil se calibreaza pentru anumite valori ale curentului: 6A, 10A,
15A, 25A, 35A, 45A, 60A, 80A, 100A.
Elementele de siguranta fuzibila se executa si ele pentru trei grupe de curenti: 25A, 63A,
100A, si deci un element de siguranta de 25A va accepta patroane fuzibile de 6A....25A, iar un
element de siguranta de 60A va accepta patroane de 45A...60A etc.
Tot din punct de vedere constructiv trebuie mentionat ca elementele de siguranta pentru
curenti mici (<100A) se executa in 2 variante: tip LF pentru legaturi fata si tip LS pentru
legaturi spate. Elementele tip LF au ambele borne (de intrare si de iesire) pe fata elementului
permitand montarea acestui tip de element chiar pe panouri metalice pentru ca legaturile sale se
fac pe fata elementului. La elementele de siguranta tip LS soclul sigurantei poseda niste picioruse
filetate (din benzi) care permit montarea elementului pe panouri izolate (din marmura, pertinax
etc care se gauresc corespunzator pentru introducerea picioruselor elementului), iar legaturile
respective se fac in spatele panoului izolator (de aici si indicatia valori LS).
Exista si asa numitele elemente de siguranta minon (de tip LF) care au gabarite mult mai
mici si care accepta patroane fuzibile calibrate pentru curenti < 6A.
La montarea unui element de siguranta trebuie avut grija ca borna de intrare a
elementului (Atentie N.T.S) sa corespunda cu partea interioara a elementului, astfel cu cat la
inlocuirea patronului (dupa arderea acestuia), gulerul metalic superior al elementului (legat cu
borna de iesire a elementului), in care se infileteaza capacul elementului de siguranta, sa nu se
gaseasca sub tensiune; o atingere a acestuia in conditiile montarii si demontarii capacului fereste
de producerea unui accident prin electrocutare (in caz contrar insa producerea accidentului este
posibila).
b) In cazul sigurantelor pentru curenti mari, constructiv se distinge, de asemenea, un soclu
realizat din material izolant pe care se monteaza bornele sigurantelor care de regula sunt in
legatura directa (piesa dintr-o bucata) cu un fel de cutite fixe, similare cu cele ale unui separator.
Patronul sigurantei este realizat pe acelasi principiu la sigurante pentru curenti mici: este armat la
ambele capete cu lamele de un anumit profil (tip cutit) care se introduc intre lamele flexibile ale
cutitelor fixe de la soclul sigurantei. Presiunea dintre lamelele cutitului fix si cele ale patronului
trebuie sa fie suficient de mare astfel incat sa asigure un contact electric corespunzator unui
curent electric de o anumita valoare (elementele de siguranta de 350A, de 600A, etc). In aceste
conditii manevra patronului fuzibil se realizeaza cu un dispozitiv de manevra special (realizat din
material izolator) care permite blocarea dispozitivului pe patronul fuzibil si apoi extragerea (sau
introducerea) acestuia din soclul sigurantei (in timpul manevrei mana operatorului trebuie
4

protejata cu o manusa electroizolanta). Varianta aceasta constructiva este specifica productiei de

sigurante pentru curenti mari tip MPR (Mare Putere de Rupere). Sunt inca multe alte variante
constructive, dar principiul legaturilor si al protectiei realizate ramane acelasi.
NB 2 . Din insasi forma constructiva a unui element de siguranta (mai ales a celor mari)
rezulta ca ele pot realiza o rupere vizibila a unui circuit electric, deci poseda principiul
separatorului. Dar este evident ca ele nu pot fi manevrate sub sarcina (scoaterea-introducerea
patroanelor) pentru ca arcul electric produs poate provoca accidente grave.
NB 3. Patroanele sigurantelor fuzibile contin n interiorul lor (n afara de firele fuzibile)
un material cu o mare capacitate calorica (de exemplu nisip foarte fin) care la arderea firului
fuzibil preia cea mai mare parte din caldura i contribuie astfel la stingerea rapid a arcului
elecric n interiorul patronului.
INTREBRI DE VERIFICARE.
1.- S se prezinte schema de principiu (n variant monofilar) a unui circuit trifazat de fort i s
se enumere (n ordinea de la reeaua de alimentare, spre receptorul trifazat) elementele principale
ale circuitului respectiv.
2.- S se prezinte categoriile de circuite de for n funcie de tensiunea de alimentare (prezentai
valorile tensiunilor respective).
3.- Prezentai aspectele legate de barele unui distribuitor de sarcin (materiale, felul de montaj,
avantaje/dezavantaje,etc).
4.- S se prezinte elementel privind o derivaie (materiale,felul de legare al derivaiei cu bara
distribuiei,etc).
5.- Sa se prezinte detaliat elemntul separator din cadrul unui circuit de fort : aspecte de
montaj/legare de elementele adiacente de circuit, rolul separatorului si cum se face alegerea unui
separator din cadrul unui circuit de for.
6.- S se explice de ce trebuie s existe anumite reguli de manevre dintre un seprator dintr-un
circuit de fort i intrerupatorul automat (contactorul) circuitului respectiv.
7.- Care este rolul siguranelor fuzibile din cadrul unui circuit de for de J.T. si care sunt tipurile
principale de sigurane fuzibile folosite.
8.- Sa se descrie n detaliu o sigurana fuzibila de tip LF.
9.- Sa se descrie n detaliu o sigurana fuzibila de tip LS.
10.- S se descrie n detaliu o siguran fuzibil de tip MPR (de ce i spune M-P-R ?)
11. Cum se monteaz, ca poziie, n cadrul unui circuit de for de J.T., siguranele fuzubile, n
raport cu alte elemente adiacente ale circuitului de fora. Sa se explice anume de ce se alege o
anumita variant de montare.
12.- Prezentai patroanele fuzibile standard pentru sigurantele tip LS/LF i MPR.
13.- S se explice de ce de siguranele fuzibile (mai ales cele dtip MPR) au proprieti de
separator n cadrul unui circuit de for. n aceast idee, cum trebuie manevrate
(conectare/deconectare) siguranele fuzibile
14.- Sa se explice de ce la manevrarea siguranelor fuzibile (mai ales a celor de tip MPR) trebuie
folosite mnuile i cizmele electroizolante.
15.- S se prezinte unele variante a felului cum poate fi controlat o sigurana fuzibil,
corespunztoare unui circuit de for de J.T., dac este ars sau nu.
16.- S se consulte eventual cataloagele de specialitate Moeler sau Schneider pentru
evidenierea altor variante de sigurane (de exemplu, sigurane automate : principiul de lucru,
montare,etc) diferite de cele prezentate n cele anterioare.
17.- S se explice de ce o alimentare greit a unui separator, la bornele sale, poate conduce la
accidente periculoase.
5

18.- Cum se explic detaliat producerea arcului electric, la manevrarea unui separator n sarcin ?
19.- Derivaiile spre un receptor, de la bare distribuitoare, se pot face numai tot cu bare sau i
altfel ? Care ar fi criteriul general, n fond, de alegerea unui anumit material de executarea a
derivaiei cum trebuie dimensiont aceasta n principiu ?
20.- n cazul sistemelor trifazate, cum este cel mai comod s se realizeze fazuirea unei derivaii
(ctre un receptor), n raport cu barele distribuitorului ?
21.- S se explice de ce anume, la un uncircuit de for, trebuie s existe un element de cicuit (de
tip separator, de exemplu) pentru ruperea vizibil a circuitului respectiv ? n aceast idee, de
exemplu, se poate merge numai pe montarea unor sigurane fuzibile de tip MPR, care au i ele
rol de separator ?
22.- Ce posibiliti exist de efectuarea legturilor ntre diversel elemente ale circuitului de fort,
elementele de circuit ca elemente separate care au borele lor de intrare i de eire ( de exemplu,
ntre separator i siguranele fuzibile ce i urmeaz)? Cum ar trebui dimensionate aceste legturi
i ce materiale pot fi folosite ?
23.- S se explice regula, pentru un circuit de fort : mai nti se monteaz separatorul i apoi
siguranele fuzibile i nu invers ?

Tema de cas.
S se aleag elementele circuitului de for (corespunztoare temei acestei lucrri de laborator)
conform cu cataloagele Schneder electric/Agenda electric Moeller, pentru o putere instalat
data.