Statul i dreptul n Roma antic

1.Organizarea de stat in anii 753 i.e.n-27 i.n.e

Asezata intre sapte coline, inauntrul carora se afla o campie malastinoasa, pe Tibru si la
intretaieria drumurilor comerciale, comunitatea populus romanus se ocupa cu pastoritul si mai
putin cu agricultura. Mai tarziu prinde a se dezvolta comertul. Intocmai celorlalte populi din
Latinum, locuitorii colinelor: Palatin, Eschilin, Caelius, Capitoliu, Quirinol, Vincinal, traiesc
grupati in mari familii patriarhale: gentes, ginti, care reprezinta un fel de unitate inchisa, pastrand
pentru mult timp pamantul in comun, mai cu seama pasunile.
In fruntea gintii se afla adunarea, prezidata de un batran ales. Treptat, gintile se diferentiaza
intre ele, apar ginti mari, altele mai mici, iar unele dispar cu totul. Inauntrul gintilor are loc o
diferentiere, apar familii mai bogate si puternice, care au acaparat o parte insemnata din
pamanturile gintii. Membrii acestor mari si puternice familii poarta denumirea de patricieni.
Numarul gintilor era de 300. Zece ginti alcatuiau o curie, iar zece curii formau un trib.
Existau trei triburi: Ramnes, Tities Lecere. In epoca de formare a Romei, fiecare curie avea
la conducere un curio, care era conducator religios si prezida adunarile. Cei treizeci de curiali
formau colegiul curialilor. Adunarile curiate alcatuiau cadrul cel mai vechi de organizare a
cetatenilor adulti. Ele erau convocate de rege rex pentru a se lua hotarari importante, ca:
declaratia de razboi, primirea de noi ginti.
O alta forma de organizare era senatul, care grupa pe cei 300 de sefi de ginti. Senatul
participa prin interregnum la desemnarea regelui rex -, pe care de altfel il asista in cele mai
importante probleme: militare, religioase, politice. Rolul senatorilor este deosebit, dat fiind faptul
ca gintile furnizeaza luptatori in desele companii militare.
Republica Romana a fost un stat al proprietarilor de sclavi. Termenul de Republica Respublica doreste sa sublinieze organizarea democratica a rinduielilor statului, ceea ce era exact
pentru proprietarii de sclavi, intre ei: dar, in realitate statul roman a fost un puternic instrument
indreptat impotriva maselor de sclavi si oameni liberi in interior si populatiilor supuse, in exterior.
Organizarea de stat a republicii romane, dupa reforma lui Servius, Tullius, avea la baza
comitiile centuriate (care au inlocuit pe cele curiate), astfel cum fusesera concepute si organizate
militarmente. Adunarile centuriate au atributii electorale, legislative si judiciare. Astfel, ele aleg
magistratii superiori, investiti cu imperium, consolii, pretorii, tribunii militari cu puteri consulare.
Adunarile centuriale voteaza legile dar nu au drept nici de a aduce amendamente, nici de initiativa.
De altfel activitatea adunarilor centuriale se afla sub controlul riguros al magistratilor. Adunarile
voteaza in chestiunea razboiului si pacii, dar, in acest caz, senatul si magistratii sun cei care au
primul si ultimul cuvant. Se recunoaste adunarilor centuriate un anumit rol in domeniul jurisdictiei
penale dupa cit se pare in procesele de inalta tradare sau de paricid. Prin filiera lui provocatio ad
populum , adunarile centuriate luau in dezbatere hotararile de condamnare la moarte sau amenzi
foarte mari pronuntate de magistrati (duumviri, perduellionis) tribuni, chestori, edili curuli, consuli.
Un alt organ reprezentativ era cel al comitiilor tribute. Adunarile cetatenilor dupa triburi. Ele
erau mai democratice decat adunarile centuriate, deoarece participau la ele nu numai cetatenii aflati
pe diverse trepte in fuctie de censul de avere, ci toti cetatenii. E drept ca taranii afati in afara Romei
participau mai putin
sau deloc, data fiind departarea cit si ocupatiile zilnice. In competenta comitiilor tribute se aflau
probleme de mai mica importanta, ca alegerea magistratilor inferiori edili curuli, chestori.

2.Statul Roman in perioada imperiului

Prin concentrarea puterii im manile lui Octavian incepe o noua si ultima perioada a Romei
Imperiul, la instituirea caruia au contribuit varfurile aristocratiei sclavagiste de teama rascoalelor
si a luptelor civile pentru putere.
Dupa cum s-a aratat mai sus, perioada se imparte in doua:
- a principatului, pana in sec. II al erei noastre;
- a dominatului (imperiului) sec. IV V .
Perioada principatului incepe cu Octavian succesorul lui Cezar in manile caruia se
concentreaza cele mai importante prerogative, dar, cu pastrarea institutiilor republicane. Un pas
important s-a facut prin numirea lui Octavian in calitate de Princeps Senatus (anul 28), calitate
care-l situa la inceput doar ca primul intre egali
in Senat dar care a devenit mai apoi un fel de magistrat suprem.
Un pas inainte s-a facut, prin instituirea imperiului dominantul. Imparatul este ajutat de un
Consiliu Imperial, alcatuit initial din citiva intimi, pentru ca mai tarziu, juristii si administratorii sa
preia locurile (Principales officiorum). Principalii functionari imperiali erau : cei doi prefecti ai
pretoriului nai intai comandanti ai garzii pretoriene, apoi apoi investiti cu fuctii administrative si
jurisdictionale (civile si penale). Competenta se intinde dincolo de o suta de mile de Roma, asupra
Italiei si provinciilor. El judeca in numele imparatului, sentintele sale nu pot fi atacate in fata
imparatului.