Traumatismele piciorului şi ale gleznei sunt foarte variate: plăgi,
entorse, contuzii, luxaţii, fracturi. În funcţie de tipul de leziune, dar şi de structurile anatomice interesate programele kinetice au un rol deosebit de important în recuperarea piciorului posttraumatic. Obiectivele kinetoterapiei: combaterea durerii; refacerea supleţii şi a mobilităţii articulare; refacerea musculaturii deficitare şi a echilibrului muscular. Mijloace folosite: Tehnici de manipulare osteoarticulară Din decubit dorsal Piciorul în afara patului, kinetoterapeutul în faţa piciorului pacientului prinde piciorul în brăţară de sub maleole; kineto- terapeutul execută o uşoară tracţiune şi ducerea piciorului în flexie dorsală şi eversie. Piciorul pe pat, kinetoterapeutul lateral cu o mână prinde de gleznă iar cu cealaltă de călcâi astfel încât planta să se sprijine pe antebraţul său; kinetoterapeutul execută o uşoară presiune la nivelul gleznei concomitent cu flexia dorsală a piciorului. Piciorul în afara patului, kinetoterapeutul lateral cu o mână prinde de călcâi astfel încât faţa plantată să se sprijine pe antebraţ iar cu cealaltă pe faţa dorsală a piciorului; kinetoterapeutul execută o uşoară tracţiune ducând piciorul succesiv şi continuu în inversie, flexie dorsală, eversie, flexie plantară. Piciorul în afara patului, kinetoterapeutul în faţa piciorului prinde cu o mână de călcâi astfel încât policele să fie sub maleola externă iar cealaltă mână prinde faţa dorsală: kinetoterapeutul execută ducerea călcâiului în eversie, apoi din această poziţie execută inversia metatarsienelor. Mobilizări pasive Din decubit dorsal Kinetoterapeutul aşezat pe un scaun în faţa piciorului; execută mobilizări pasive începând cu degetele până la nivelul gleznei pe toate axele şi direcţiile de mişcare (flexii, extensii, abducţii, adducţii, circumducţii, rotaţii în ax); mobilizările pasive sunt însoţite de tracţiuni, tensiuni, scuturări. Exerciţii de întindere Din aşezat Cu piciorul afectat în afara patului, genunchiul extins, pacientul prinde planta piciorului cu o bandă elastică (terra band); trage de banda elastică astfel încât să facă flexie dorsală, menţine 20-30 de secunde. Cu piciorul afectat pe pat, genunchiul în flexie, pacientul prinde planta piciorului cu o bandă elastică; trage de banda elastică astfel încât să facă flexie dorsală (călcâiul rămâne în contact cu patul), menţine 20-30 de secunde. Pe o banchetă, piciorul afectat cu genunchiul extins; pacientul execută aplecarea trunchiului concomitent cu tragerea spre sine a antepicorului. Aşezat cu fesele pe călcâie; pacientul execută extensia trunchiului, astfel încât să atingă cu palmele solul. Din ortostatism Cu mâinile sprijinite de pat, piciorul sănătos în faţă, cel afectat în spate; pacientul execută flexia genunchiului din faţă cu ducerea bazinului înainte, astfel încât să întindă muşchii gastrocnemieni (talpa rămâne în contact cu solul). Cu mâinile sprijinite de pat, piciorul sănătos în faţă cu genunchiul flectat, cel afectat în spate cu genunchiul extins; pacientul execută flexia genunchiului din spate, astfel încât să întindă muşchiul solear (talpa rămâne în contact cu solul). Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă Stabilizarea ritmică Pacientul în decubit dorsal, cu piciorul în afara patului, flectat la nivelul de limitare, kinetoterapeutul lateral cu o mână stabilizează glezna la nivel distal iar cu cealaltă prinde piciorul la nivel metatarsian; kinetoterapeutul îi dă comanda „ţine şi nu mă lăsa să-ţi mişc piciorul”, apoi împinge spre flexie dorsală şi plantară, alternând rapid cele două direcţii; relaxare. Contracţia izometrică în zona scurtată Pacientul în decubit dorsal, cu piciorul în afara patului, kinetoterapeutul lateral cu o mână stabilizează glezna la nivel distal iar cu cealaltă prinde piciorul la nivel metatarsian la nivelul de scurtare a musculaturii execută contracţii izometrice repetate, cu pauze între repetări („flexie dorsală – relaxare; flexie plantară – relaxare”). Exerciţii active şi active cu rezistenţă Din decubit dorsal Cu membrul inferior întins pe pat, kinetoterapeutul opune rezistenţă pe coapsă deasupra genunchiului şi pe faţa dorsală a picorului; pacientul execută o triplă flexie învingând rezistenţa. Coapsa şi genunchiul flectate 90º, glezna în flexie dorsală, kinetoterapeutul plasează o mână pe tendonul ahilian şi călcâi iar cealaltă sub degete; pacientul încearcă să-şi ducă călcâiul spre fese, kinetoterapeutul se opune. Coapsa şi genunchiul la flectate 90º, glezna în flexie dorsală, kinetoterapeutul lateral cu o mână stabilizează coapsă plasând mâna în 1/3 distală pe lateral iar cu cealaltă opune rezistenţă pe faţa dorsală a piciorului; pacientul execută extensia şoldului şi a genunchiului concomitent cu flexia plantară. Din aşezat Cu genunchii extinşi, piciorul în afara patului; execută (activ, apoi cu rezistenţă din partea kinetoterapeutului) mişcările în toate direcţiile şi sensurile de mişcare. Cu genunchii extinşi, piciorul în afara patului, cu un elastic ataşat la nivel metatarsian; pacientul execută flexii dorsale şi plantare. Talpa pe sol; pacientul execută apăsări pe sol cu călcâiul, apoi cu vârful degetelor. Din ortostatism Cu faţa la spalier; pacientul se deplasează prin aproprierea vârfurilor, apoi a călcâielor. Cu faţa la scara fixă; pacientul execută ridicări pe vârfuri. Cu faţa la spalier, picioarele ridicate pe prima şipcă; pacientul execută ridicări pe vârfuri (încearcă să atingă solul cu călcâiele). Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută flotări (distanţa dintre picioare şi spalier se măreşte treptat, călcâiele nu se desprind de sol). Cu faţa la spalier, antepiciorul pe un săculeţ de nisip, călcâiul pe sol; pacientul ridică piciorul sănătos cât mai sus posibil pe o şipcă a spalierului. Kinetoterapeutul în spatele pacientului; îi imprimă dezechilibrări spre înainte – înapoi. Pacientul este pe o planşetă balansoare şi execută mişcări înainte-înapoi, în lateral. Mers pe vârfuri, pe călcâie, pe marginea internă / externă a piciorului. Mers pe planuri înclinate (în plan sagital şi în plan frontal).