Analizatorul auditiv-Segmentul receptor

Analizatorul auditiv are roluri importante legate de orientarea in spatiu, depistarea

pericolelor si perceperea vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane.Excitantul adecvat al
analizatorului auditiv il constituie undele sonore.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, se gasesete la nivelul
urechiei interne.Urechea este un organ pereche, situat pe partile laterale ale capului.Este
alcatuita din trei parti: urechea externa, urechea medie si urechea interna.

1 URECHEA EXTERNA
Se compune din pavilionul urechii si conductul auditiv extern.
Pavilionul este o plica tegumentara cu schelet fibro-cartilaginos inserata pe fata
laterala a craniului sub un unghi de aproximativ 35 0. Fata externa a pavilionului prezinta o
depresiune centrala, denumita conca, in care se deschide conductul auditiv extern. In fata
concai se afla proeminenta cartilajului cu numele de tragus. Posterior de conca se gaseste
proeminentaantitragusului.
Pavilionul este circumscris de o bordura cu numele de helix, iar in interiorul helixului
proemina o cuta cartilaginoasa -antihelixul. Acesta se bifurca in partea superioara pentru a
forma foseta triunghiulara. De partea inferioara a pavilionului atarna o plica cutanata,lobulul.
Inervatia pavilionului se face din plexul cervical superficial, nervul auriculo-temporal, dar si
din ramul senzitiv al nervului facial (la nivelul concai). Vasele sunt subtiri si au un traiect lung
pana la helix.
Conductul auditiv extern este un canal de aproximativ 25 mm lungime, asezat
aproape perpendicular pe fata laterala a craniului. Canalul nu este rectiliniu, ci descrie forma
literei S atat in orizontal, cat si frontal. Largimea sa este de aproximativ 10 mm la adult, cu
exceptia portiunii mijlocii, mai ingusta, denumita istm.
Scheletul conductului auditiv extern este cartilaginos in jumatatea externa si osos in
cea interna (osul timpanal pentru peretii anterior, inferior si posterior si scuama
temporalului pentru peretele superior). Raporturile superioare ale conductului sunt cu
endocraniul (fosa cerebrala mijlocie), cele anterioare cu articulatia temporo-mandibulara,
inferior se invecineaza cu glanda parotida si posterior cu apofiza mastoida. Conductul este
captusit cu tegument, care in partea externa are fire de par si glande sebacee transformate in
glande ceruminoase. Inervatia conductului se face cu ramuri din aceiasi nervi ca ai
pavilionului, in plus apare un ram din nervul vag (care explica reflexul de tuse ce se produce
cand curatam conductul).

2 URECHEA MEDIE

Se compune din casa timpanului (tympanum) si cavitatile anexe (trompa lui Eustachio
si apofiza mastoida).
Casa timpanului este o cavitate de forma unei lentile biconcave, situata la
extremitatea profunda a conductului auditiv extern. Peretii sai sunt ososi: cel superior (tegmen
tympani) separa casa timpanului de fosa cerebrala mijlocie; peretele anterior vine in raporturi

cu articulatia temporo-mandibulara iar in partea sa superioara se deschide trompa lui

Eustachio; peretele inferior se invecineaza cu golful venei jugulare, iar cel posterior cu
apofiza mastoida si canalul lui Fallopio, pe unde trece nervul facial. In partea superioara a
peretelui posterior se gaseste orificiul de comunicare cu cavitatile apofizei masoide (aditus ad
antrum). Peretele extern al casei timpanului este format de membrana timpanica si de un zid
osos in partea superioara (zidul atical). Membrana timpanica obtureaza partera interna a
conductului auditiv extern. Forma ei este aproape rotunda, are culoare cenusie stralucitoare,
este translucida.
Membrana timpanica are o pozitie oblica de sus in jos si dinafara inauntru, sub un
unghi de 45, nu este a, ci conic concava cu varful in partea centrala (umbo). Insertia
membranei se face prin intermediul unui ligament (ligamentul lui Gerlach) pe peretele
anterior, inferior si posterior, intr-un sant al osului timpanal (sulcus). La extremitatile sale,
ligamentul lui Gerlach paraseste contactul cu osul si se rasfrange spre mijocul membranei,
pentru a se insera pe manerul ciocanului: se formeaza astfel doua ligamente timpano-maleare,
anterior si posterior.
Manerul ciocanului este inserat in stratul fibros al membranei si coboara oblic de sus
in jos si dinainte inapoi pana la mijloc, unde se gaseste umbo. Ligamentul Gerlach si cele
timpano-maleare delimiteaza partea fibroasa a membranei timpanice, denumita pars tensa si
care reprezinta 4/5 din suprafata. Partea superioara a membranei timpanice are un strat fibros
slab reprezentat, este situata deasupra scurtei apofize a ciocanului si poarta numele de pars
flaccida sau membrana lui Shrapnell. La otoscopie, lumina proiectata se rasfrange desenand
un triunghi luminos (a lui Politzer), situat antero-inferior.
Peretele intern al casei timpanului vine in raport cu urechea interna. Pe suprafata lui se
remarca o proeminenta centrala denumita promontoriu. Deasupra si inapoia promontoriului se
gaseste fereastra ovala (fenestra vestibuli), inchisa de talpa osisorului denumit scarita (stapes).
Inapoia si dedesubtul promontoriului se gaseste fereastra rotunda (fenestra cochleae), inchisa
de o membrana elastica. Deasupra ferestrei ovale proemina canalul lui Fallopio si canalul
semicircular extern.
In interiorul casei timpanului se gasesc cele trei osisoare ale urechii medii: ciocanul
(malleus), nicovala (incus) si scarita (stapes). Osisoarele se articuleaza intre ele in ordinea
descrisa. In urechea medie se gasesc doi muschi (muschiul scaritei si muschiul ciocanului) si
nervul coarda timanului (chorda tympani) care traverseza cavitatea. De la peretii ososi pana la
formatiunile ce constituie continutul casei timpanului (osisoare, muschi si nervi) se intind
mezouri membranoase ce imenteaza cavitatea. Se creeaza astfel un diafragm care separa
partea superioara a casei timpanului intr-un timent denumit atica (sau epitympanum), de
partea inferioara, denumita atrium (saumezotympanum). Prin raporturile stranse cu
endocraniul, atica prezinta o deosebita importanta in patologia urechii. Mucoasa urechii medii
este de tip respirator. Inervatia casei timpanului este asigurata in principal de nervul lui
Jacobson, ram din nervul glosofaringian.
Trompa lui Eustachio este un conduct care face comunicarea intre casa timpanului si
peretele lateral al rinofaringelui. Jumatatea timpanica a trompei are schelet osos si un istm de

numai 1 mm2 diametru, iar jumatatea faringiana are schelet cartilaginos si un muschi care,
prin contractia sa in timpul deglutitiei, deschide trompa (muschiul peristafilin extern
sau tensor veli) .
Apofiza mastoida are o structura osoasa si se gaseste inapoia casei timpanului si a
conductului auditiv extern. Forma este aproximativ piramidala, cu varful in jos. Raporturile
apofizei mastoide sunt: anterior cu casa timpanului, superior cu fosa cerebrala mijlocie, intern
cu fosa cerebeloasa si sinusul venos lateral. Osul apofizei mastoide este gaunos, sub corticala
compacta se gaseste un sistem de celule aerate care comunica intre ele si in final cu celula cea
mai mare, antrul, care se deschide in casa timpanului.
In conditii patologice, aceste celule pot fi reduse ca numar sau pot lipsi, mastoida
devenind compacta.

3 URECHEA INTERNA
Urechea interna este situata in stanca osului temporal, in niste cavitati ce poarta
numele de labirintul osos, inconjurat de un os compact de origine embrionara (capsulaotica).
Partea anterioara a acestor cavitati, cochleea, are rol in auz, iar partea posterioara constituie
segmentul periferic al analizorului vestibular.
Cochleea este un tub osos care se infasoara ca o spirala in jurul unui ax si are aspectul
unei cochilii de melc. Cochleea este impartita de-a lungul in trei canale, printr-o creasta
osoasa (lama spirala) care se continua cu membrana bazilara, si prin alta membrana, formata
dintr-un singur rand de celule, membrana lui Reissner. Doua canale, umplute cu perilimfa
(rampa vestibulara sau scala vestibuli si rampa timpanica sau scalatympani) comunica unul cu
celalalt la varful cochleei. Intre cele doua rampe se aflacanalul cochlear, umplut cu
endolimfa. Canalul cochlear contine organul lui Corti, format in principal din celule
neurosenzoriale ciliate inconjurate de terminatiile nervului cochlear. Cilii celulelor ciliate se
sprijina cu varful pe o formatiune denumita membrana tectoria. Celulele ciliate sunt
tranformatorul energiei mecanice in impuls nervos. Fiecare celula este specializata pentru o
anume frecventa.
Labirintul posterior este compus dintr-o cavitate
centrala, vestibulul si canalelesemicirculare, toate umplute cu perilimfa. In aceste cavitati se
gaseste labirintul membranos, format din cule si canale. In cavitatea vestibulului exista doua
cule, utriculasi saccula, umplute cu endolimfa. Utricula are un element neurosenzorial,
numit macula utriculi, asezat pe peretele inferior si pe cel anterior, compus din celule
neurosenzoriale ciliate acoperite de o substanta gelatinoasa in care plutesc cristale de calciu
(otolitii), care excita cilii prin greutatea lor. Macula sacculei este identica, dar este situata pe
peretele intern al acesteia. Canalele semicirculare membranoase le urmeaza pe cele osoase,
fiind situat fiecare in alt spatial: canalul semicircular extern este in orizontal, cel posterior este
in sagital, iar cel superior este in frontal. Toate canalele se deschid cu ambele capete in
utricula, dar la unul dintre capete au o dilatare (ampula) ce contine elementul neurosenzorial

format din celule neurosenzoriale acoperite de o caciula de gelatina ce obstrueaza canalul.

Miscarile capului formeaza mici curenti de lichid care deplaseza gelatina si creeaza o
informatie vestibulara.