ADMIN C1

ADMIN C1
Activitatea autoritatilor admininostratiei publice
Actul administrativ
Activitatea administratiei publice, ca si a altor categorii de
autoritati publice, se concretizeaza prin 2 mari forme,respectiv prin
acte juridice, intelese ca manifestari de vointa care aduc o
anumita modificare in realitatea existenta si prin diferite fapte si
operatiuni care nu exprima o vointa juridica, insa prin intermediul
lor, fie se realizeaza sarcinile administratiei publice, respectiv se
presteaza servicii publice, se efectueaza lucrari publice sau se
mijloceste realizarea unor asemenea sarcini precum si emiterea
sau adoptarea de acte juridice de catre administratie.
Sub aspectul regimului juridic in care sunt realizate, unele forme
de activitate au ca specific regimul de putere publica, iar altele se
realizeaza in regim de drept comun.
Actele juridice ale administratiei, la randul lor, se pot clasifica :
A. in functie de numarul celor implicati in adoptarea lor sau
incheierea lor, de vointa pe care o contin, rezultand acte
unilaterale si acte multilaterale.
B. in functie de regimul care le guverneaza, caz in care
identificam acte guvernate de regimul de putere publica, respectiv
actul administrativ si contractul administrativ, fie acte guvernate
de normele dreptului comun, actul unilateral emise in regim de
drept comun ( un ordin emis de seful unei institutii pentru
incadrarea unui salariat ) sau contractele de drept comun ( civile in
sens larg )
In perioada interbelica, actele juridice ale administratiei (sau ale
puterii executive, cum erau denumite) erau considerate a fi de 2
-1-

ADMIN C1

categorii, respectiv :
A. Actele de autoritate in care se incadrau actele unilaterale
ale executivului supuse regimului de putere.
B. Actele de gestiune in care se incadrau actele bilaterale ale
executivului, contractele supuse dreptului comun, contractele in
sensul larg al termenului.
Actul administrativ forma de activitatea cea mai importanta prin
semnificatia ei, regimul ei juridic.
In perioada postbelica, au fost utilizate atat conceptele de act
administrativ de autoritate, de inspiratie din perioada anterioara,
pentru a evoca specificul lor, cat si conceptele de act administrativ
sau de drept administrativ . Terminologia pe care o consacra
actuala Constitutie, prin art. 52 si 126(6) este aceea de act
administrativ, care este utilizata si de legea 554/2004 a
contenciosului administrativ, care defineste nu doar actul
administrativ, ci si diferite forme pe care acesta le imbraca si care
sunt teoretizate in doctrina ca fiind acte tipice si acte asimilate. Art
52 si 126(6) fac referire la actele administrative ale autoritatilor
publice, rezultand ca se recunoaste posibilitatea ca actele
administrative sa emane nu doar de la organele puterii executive,
de la administratie, ci de la orice autoritate publica. In acest fel se
transeaza o disputa care a existat in doctrina cu privire la
administratia scop si administratia ca mijloc de realizare a
competentei .
Potrivit sustinatorilor administratiei scop, actele administrative
emana exclusiv de la un organ administrativ.
Potrivit tezei administratiei mijloc, orice organ public este
obligat pentru a-si realiza competenta, sa emita sau sa incheie si
acte de natura administrativa pe langa cele care sunt specifice
obiectului sau de activitate.
Exemplu : Parlamentul adopta ca acte juridice legi si hotarari. In
-2-

ADMIN C1

realizarea competentei sale de legiferare, el incheie si diferite

contracte administrative ( achizitiile publice) sau emite acte
administrative unilaterale, cum ar fi cele care privesc nasterea ,
modificarea, suspendarea sau incetarea raportului de serviciu al
functionarilor parlamentari, care sunt functionari publici cu statut
special.
Toate actele administrative( unilaterale sau multilaterale)
indiferent de autoritatea de la care emana, sunt supuse celor doua
texte constitutionale, unui control de legalitate exercitat de
instantele de contencios administrativ.
Constituantul consacra sintagma de "act administrativ al unei
autoritati publice."
Constitutia in art.52 face referire nu doar la actul administrativ
sau acte administrative, ci si la nesolutionarea in termenul legal a
unei cereri.
Din interpretarea textului sistematica dar si literala, conjunctia
"sau" care uneste cele doua concepte determina concluzia ca se
pune semnul egalitatii intre unul si celelalt, rezultand ca
nesolutionarea in termenul legal este tot un tip de act
administrativ, pe care legiuitorul o asimileaza prin efectele sale
unui act administrativ. Ea poate imbraca atat forma unei intarzieri
in solutionarea cererii, evocata si prin termenul de tardivitate, cat
si forma refuzului de a solutiona o cerere exprimata prin conceptul
de tacere a administratiei.
Dezvoltand dispozitiile constitutionale, legea cadru a
contenciosului administrativ 554/2004, defineste nu numai actul
administrativ, tipic, ci si formele asimilate ale acestuia si adauga
conceptului prin asimilare contractul administrativ, respectiv
asimileaza actului administrativ contractul care are ca obiect
punerea in valoare a unui bun public, executarea unei lucrari de
interes public, prestarea unui serviciu public,achizitiile
-3-

ADMIN C1

publice,precum si alte contracte pentru care legile speciale prevad

competenta instantelor de contencios administrativ pentru
solutionarea eventualelor litigii.
Acestor categorii trebuie sa le fie adaugata o alta, care priveste
actele administrative care emana de la diferiti agenti privati pe
care legea le asimileaza autoritatilor publice.
Astfel, notiunea de autoritate publica evoca in primul rand un
organ al statului sau al unei unitati administrativ-teritoriale, care
actioneaza in regim de putere publica pentru realizarea unui
interes legitim public. Sunt asimilate autoritatilor publice
persoanele juridice de drept privat care potrivit legii, au obtinut
statutul de autoritate publica sau actioneaza pentru realizarea unui
interes legitim public. Rezulta ca si actele acestor autoritati se
circumscriu acceptiunii de act administrativ, in sensul Constitutiei
si al legii organice a contenciosului administrativ la care aceasta
trimite.
Definitia actului administrativ : forma juridica principala de
activitate a administratiei publice, care consta intr-o manifestare
expresa si unilaterala de vointa juridica, emisa, adoptata sau
incheiata in regim de putere publica, care emana de la o autoritate
publica, si prin care se nasc, se modifica sau se sting drepturi si
obligatii, supusa controlului de legalitate exercitat de instantele de
contencios administrativ.
Trasaturi:
- actul administrativ reprezinta forma juridica principala de
acitivitate a administratiei publice. Aceasta trasatura este
determinata de ratiuni de ordin calitativ, nu cantitativ, deoarece ,ca
regula, autoritatile nu isi concretizeaza activitatea prin acte
juridice, ci prin diferite fapte si operatiuni complete de diferite
tipuri. Insa, actul administrativ se bucura de un regim juridic
-4-

ADMIN C1

caracterizat prin caracterul executoriu al efectelor sale, el

putandu-se proceda la executarea silita, direct in baza actului,
care reprezinta titlul executoriu. El este caracterizat prin prezumtii,
respectiv prezumtia de legalitate (presupunerea ca el corespunde
legii) , prezumtia de veridicitate (corespunde adevarului), prezumtia
de autenticitate ( presupunerea ca emana de la organul exprimat
pein forma sa exterioara:semnaturi, antet, stampile)
-actul administrativ reprezinta o manifestare de vointa cu caracter
expres si unilateral. Caracterul expres evoca faptul ca el trebuie
sa exprime in mod neindoielnic vointa de a produce anumite
efecte juridice, neputand imbraca forma unei opinii, rugaminti,
punct de vedere. Caracterul unilateral semnifica faptul ca el
exprima o singura vointa juridica, indiferent de numarul
subiectelor, persoane fizice sau juridice, care sunt implicate in
emiterea sau adoptarea lui. Actul administrativ poate sa emane nu
numai de la un organ unipersonal (primar, presedinte, prefect etc.)
,el poate fi opera si mai multor persoane fizice, cazul organelor
colegiale sau pluripersonale. Acest lucru nu transforma actul intrunul multilateral, dat fiind faptul ca votul nu exprima o vointa
juridica de sine statatoare. El reprezinta o operatiune
administrativa, o forma procedurala concomitenta de adoptare a
unui act, care poate determina in cazul intrunirii majoritatii cerute
de lege, adoptarea sau nu a actului.
O alta situatie este cea a actelor administrative adoptate cu
participarea mai multor persoane juridice, putand sa fie vorba
despre : doua sau mai multe autoritati administrative ( 2 sau mai
multe ministere) , autoritati administrative si alte autoritati publice (
CNAS si CC -act de punere in aplicare a pensiilor la nivelu CC) , o
autoritate administrativa si o structura nestatala (Oficiul National
de Cadastru impreuna cu UNNP - document cu privire la
incasarea de catre notar a unor taxe de cadastru.
-5-

ADMIN C1

Indiferent de tipul de persoane juridice implicate, si in aceasta

situatie, actul astfel adoptat isi mentine caracterul unilateral,
exprimand o unica vointa sustinuta de acestea.
Actele administrative e ise la cerere , care isipastreaza caracterul
unilateral, dat fiind faptul ca cererea reprezinta o o forma de
sesizare care va solutiona potrivit legii. Petitionarul nu poate sa
negocieze sau sa influenteze continutul actului care se emite in
executarea legii. In cazul renuntarii beneficiarului la act, acest lucru
nu atrage implicit incetarea efectelor actului. Pentru ca acest lucru
sa se intample, e necesar ca organul sa intervina cu un nou act
prin care sa revoce actul la care s-a renuntat. In concluzie, rezulta
ca si in toate cele 3 ipostaze (actele emise de organe colegiale,
cele de la 2 sau mai multe persoane juridice, sau emise la cerere )
se mentine caracterul unilateral al actului administrativ.
- actul administrativ emana de la o autoritate publica, inteleasa in
acceptiunea lato sensu, care include pe langa autoritatile statului
care actioneaza in regim de putere publica si acele persoane
juridice care contribuie la realizarea unui interes legitim public,
autorizate potrivit legii.
-actul administrativ este guvernat de un regim de putere publica
specific administratiei in ansamblul sau, cu precizarea existentei si
a formelor de activitate in regim de drept comun. Regimul de
putere publica evoca prerogativele speciale prin care administratia
impune interesul general in fata celui particular. El se reflecta ,in
cazul actului administrativ , prin caracterul executoriu al actului si
prin cele 3 prezumtii care sunt specifice.
-actul administrativ este supus unui control de legalitate garantat
de Constitutie, exercitat de instantele judecatoresti de contencios
administrativ. Trastura nu trebuie absolutizata,dat fiind faptul ca
-6-

ADMIN C1

insusi Constitutia in art.126(6) pe de-o parte, garanteaza controlul

de legalitate, ca o regula exercitata pe calea contenciosului
administrativ, iar pe de alta parte, excepteaza de la acest control 2
categorii de acte, respectiv actele de comandament militar si cele
care privesc raporturile cu Parlamentul.
In dezvoltarea normelor constitutionale, legea contenciosului
administrativ ,mentioneaza si unele acte administrative care pot fi
atacate doar pentru exces de putere, precum si acte
administrative a caror legalitate o verifica alte instante
judecatoresti decat instantele de drept comun. Este vorba despre
actele care atrag raspunderea contraventionala,impotriva carora
se depune plangere la judecatorie, sau cele adoptate in
procedurea de punere in aplicare a legilor proprietatii,vrespectiv
legea fondului funciar si restituirea fostelor imobile nationalizate.

-7-