Cuprins

Introducere
1. Problemele de dezvoltare psihologica la copii
2. Tulburari de autism
2.1 Concepte generale.
2.2 Simptome
2.3 Tratament
3.Tulburari de ADHD
3.1 Concepte generale
3.2 Simptomele tulburarii
3.3 Tratament
Concluzii

1. Problemele de dezvoltare psihologica la copii

Psihiatria pediatrica este specialitatea medicala care se ocupa cu diagnosticul si tratamentul
tulburarilor mintale aparute la copii si adolescenti. Diferentele dintre stadiile de dezvoltare a
psihicului corespunzatoare copiilor si adolescentilor sunt foarte mari si, in consecinta,
problemele aparute in diferitele etape de varsta sunt variabile. La copiii de varsta mica (doi-trei
ani) problemele cele mai des intalnite sunt tulburarile de alimentatie si tulburarile de somn, dar
mai ales parintii se adreseaza medicului de psihiatrie pediatrica pentru tulburarile de comunicare
ce pot aparea in aceasta perioada de varsta. La prescolari (trei-cinci ani), tulburarile de
comunicare raman cea mai frecventa problema pentru care parintii se adreseaza medicului de
psihiatrie pediatrica, dar apar si probleme datorate tulburarilor de limbaj, tulburarilor de opozitie
si tulburarilor hiperchinetice. La scolarii mici (sase-zece ani), cele mai frecvente consultatii sunt
din cauza tulburarilor aparute de la deficitul de atentie, dar si fobiilor scolare, tulburarilor de
invatare etc. La scolarii mari (11-13 ani), manifestarile pentru care se ajunge la medicul de
psihiatrie pediatrica se explica, in principal, prin tulburarile de conduita, tulburarile anxioase si
tulburarile depresive. In ceea ce-i priveste pe adolescenti (14-18 ani) acestia solicita consult
pentru tulburarile mentionate anterior, precum si pentru tulburari psihotice
Am mentionat cele mai frecvente patologii psihiatrice in functie de varsta, dar oricare tulburare
psihiatrica se poate manifesta netinand cont de varsta cronologica, diagnosticul raportandu-se la
particularitatile psihice specifice fiecarei etape de dezvoltare.
Numeroase boli neurologice i sindroame genetice asociaz retard psihomotor, iar de depistarea
precoce depinde recuperarea ct mai eficient a copilului, iar uneori chiar viaa celui mic. Din
pcate, ns, n Romnia, din lips de pregtire a medicilor n acest sens, depistarea se face greu
sau deloc. Mrturie stau statisticile pentru ara noastr care ofer cifre oficiale mici atunci cnd
vine vorba de copii cu diferite probleme de dezvoltare, comparativ cu numrtoarea paralel a
diferitelor asociaii nonguvernamentale.
Tulburari de autism
Autism
Autismul infantil sau Tulburarea de Spectru Autist este o tulburare complexa de neurodezvoltare,
care se manifesta, in principal, prin afectarea functionalitatii in domeniile interactiunilor sociale,
limbajului si comunicarii si prin prezenta comportamentelor stereotipe si repetitive.
Originea autismului nu este pe deplin clarificata, dar teoria cea mai larg acceptata
defineste autismul ca o predispozitie genetica ce se manifesta sub actiunea unor factori de
mediu.
In ceea ce priveste identificarea acestor factori externi, au fost studiate interferentele unor boli
virale, ale metalelor grele, ale unor compusi ai vaccinurilor (thimerosal), dar studiile nu confirma
implicarea acestor factori in cauzalitatea autismului infantil.

De exemplu, intreruperea administrarii vaccinurilor ce contin thimerosal in Danemarca a fost

urmata de cresterea incidentei autismului infantil si nu a confirmat scaderea prezisa a acestei
incidente.
Sindromul Asperger este similar, dupa unii autori, autismului inalt functional, alte
personalitati ale psihiatriei pediatrice recunoscand anumite diferente intre cele doua
entitati.
Clasificarile actuale in psihiatria pediatrica recunosc ca diferenta majora intre Sindromul
Asperger si Autismul Infantil absenta tulburarilor de limbaj, in special cantitative, in cazul
Sindromului Asperger.
Definitie si clasificare
Tulburarile de spectru autist (autism) reprezinta un grup de tulburri de dezvoltare a copilului
caracterizate printr-o deteriorare calitativ, sever i pervaziv in urmatoarele arii de dezvoltare:

interaciune social reciproc,

comunicare,
comportament.

Deteriorrile calitative sunt clar deviante n raport cu nivelul de dezvoltare sau cu vrsta mental
a copilulu si sunt vizibile de regul nc din primii ani de via (debut nainte de 3 ani).
Tabloul clinic al autismului este unul heterogen care variaza de la tabloul clinic complet pn la
manifestri pariale cu grade de severitate diferite. Ca urmare in ultimii ani s-a folosit termenul
umbrela de Tulburare de Spectru Autist (TSA) pentru a acoperi toate nivelurile de severitate.
In grupa TSA sunt incluse urmatoarele categorii diagnostic:

Autismul infantil,
Autismul atipic,
Tulburarea Asperger.

Epidemiologie
In ultimii ani a crescut ingrijorator incidenta si prevalenta Tulburarilor de spectru autist. Autism
speaks (UK) si Centers for Disease Control and Prevention (USA) raporteaza urmatoarele date:

in 1970 : 1 din 5000 copii erau diagnosticati cu o tulburare de spectru autist

in 1999: 1 din 500 copiii au fost diagnosticati cu o tulburare de spectru autist
in 2009: 1 din 110 copiii au fost diagnosticati cu o tulburare de spectru autist
in 2010: 1 din 68 copii au fost diagnosticati cu o tulburare de spectru autist.

Etiologie
Desi exista numeroase studii nu s-a identificat inca cu exactitate cauzele TSA. Totusi studiile
arata ca TSA este o tulburare complexa genetica.
Manifestari clinice

TSA este o tulburare de neurodezvoltare extrem de heterogena. Simptomele difera ca si numar si

intensitate atat de la copil la copil cat si la acelasi copil in timp. Respectiv unele simptome se pot
stinge iar altele sa devina mai evidente pe masura ce copilul inainteaza in varsta.
TSA devine evident dup 12 luni, in mod obisnuit prinii se ngrijoreaz la 1,06 ani cand
remarca lipsa limbajului si a privirii ochi in ochi i ajung la specialistul in psihiatrie pediatrica in
jurul varstei de la 2 ani.
Cu toate acestea exista semne precoce care pot ridica suspiciunea existentei unei tulburari de
dezvoltare dintre care enumeram:

Sub 12 luni: absenta ganguritului, vocalizarii, lalalizarii, absenta interesului pentru

persoane, preferinta pentru obiecte, nu participa la jocul cucu bau;
Pana la 18 luni: nu foloseste cuvinte cu sens (cu adresa), nu raspunde atunci cand este
strigat pe nume (parca nu aude), preocupat de obiecte, sunete, lumini, indiferenta fata de
persoane, nu arata cu degetul;
Peste 24 luni: nu foloseste propozitii din 2 cuvinte, nu comunica, jocul este sarac mai
mult cu obiecte (sticle, sfori), comportament stereotip, fascinatie pentru anumite activitati
(muzica, reclame).

Principalele semnale de alarm ale TSA sunt:

lipsa privirii ochi n ochi;

lipsa exprimrii bucuriei;
lips mprtirii plcerii sau interesului;
lipsa de rspuns la propriul nume (pare surd);
lipsa coordonrii privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele;
nu arat;
prosodie neobinuit;
micri i posturi repetitive ale corpului;
micri repetitive cu obiectele;

Simptome specifice afectarii sociale

nu realizeaz contact vizual sau are contact vizual inconstant;

nu utilizeaza limbajul nonverbal pentru a comunica (expresia facial, gesturile, posturile);
incapacitate de a promova relaii cu egali: nu se simte atras de ceilali, deseori nu are
prieteni, nu iniiaz jocuri i nu se altur grupurilor de copii (se joaca pe langa copii);
nu-i exteriorizeaz dorinele, interesele, nu-i exprim ngrijorarea fa de alte persoane,
nu impartaseste spontan bucuria si nu poate nelege felul n care ceilali i exprim
strile sufleteti;
nu difereniaz persoanele strine de cele pe care le vede zilnic sau manifest anxietate
marcat fa de strini;
poate avea un cerc restrns de emoii insuficient manifestate, poate avea frici bizare sau
nu-i manifest frica n situaii periculoase;
rde sau ip inadecvat situaiei;
nu particip la jocul cucu bau, nu are joc imaginativ de-a.

Simptome specifice deficitului de comunicare

lipsa sau ntrziere total n dezvoltarea limbajului expresiv, neacompaniat de mijloace

alternative de comunicare, poate fi neateptat de linitit i tcut;

nu rspunde atunci cnd este strigat pe nume, poate lsa impresia c nu aude sau c nu se
ateapt ca cineva s-i vorbeasc;
atunci cand limbajul este dezvoltat prezinta o deteriorare semnificativ a capacitii de a
iniia sau a susine conversaii, nu este interesat s comunice cu alte personae;
rspunde inadecvat la ntrebri, nu nelege umorul, ironia sau sensul implicit al
cuvintelor;
limbajul este stereotip i repetitiv sau limbaj vag:
o solilocvie (vorbeste de unul singur sau cu personaje imaginare),
o emite sunete sau exprimri fr sens pentru anturaj,
o ecolalia imediat i ntrziat (repeta cuvintele interlocutorului sau fragmente din
desenele animate preferate),
o vorbeste despre el la persoana a III (da-i apa),
o limbaj pedant cu o melodicitate particulara (canta cuvintele);
are probleme n a imita sau n a comunica nonverbal (prin gesturi sau mimic), nu indic
ceea ce dorete, nu face gestul pentru pa-pa.

Simptome specifice comportamentului

Atasament neobisnuit pentru obiecte;

Rezistenta la schimbare (merge pe aceleasi drumuri, se imbraca cu acelesi haine,
mananca acelasi tip de alimente);
Poate sa-i displaca sa fie imbratisat;
Poate prezenta miscari repetitive (merge pe varfuri, se invarte in jurul propriului ax,
flutira mainile);
Uneori prezinta sensibilitate extrema la stimuli auditivi;
Persevereaza in aceeasi activitate fara scop perioade lungi de timp;
Preocupati de parti ale obiectelor (rotile masinutei), studiaza obiectele;
Prefera sa se joace cu obiecte si nu cu jucarii;
Exploreaza mediul inadecvat (miros, atins, lins).

Simptomele difer ca i numr i intensitate att de la copil la copil ct i la acelai copil n timp.
Tulburari asociate
Copiii cu TSA pot prezenta si alte probleme comportamentale sau tulburari asociate care trebuie
luate n considerare n momentul evalurii dar si al interventiei: ADHD, tulburri anxioase,
tulburare depresiv, ntrziere mintal, ntrziere n dezvoltarea limbajului, tulburri de somn,
patternuri alimentare anormale, crize de furie i agresivitate severe i comportament autoagresiv.
Diagnostic
Diagnosticul de TSA este unul clinic si se bazeaza pe evaluarea comportamentelor i a abilitilor
copilului, examinarea fizic, neurologic i observaia direct a copilului de ctre specialist.
Diagnosticul este instrumentat cu ajutorul scalelor de dezvoltare si a instrumentelor de diagnostic
standardizate (ADIR-R, ADOS).
Este importanta excluderea altor tulburri n al cror tablou clinic pot aprea simptome de tip
autistic sau care sunt asociate TSA (ex: sindromul X fragil, tulburri genetice metabolice,
epilepsia, tulburarea de dezvoltare a limbajului expresiv i/sau receptiv, ntrzierea mintal,
tulburri senzoriale) fiind necesara astfel efectuarea unor investigatii precum: audiograma, teste
de snge i urin pentru screening metabolic, teste genetice, EEG, CT, RMN.

Tratament
TSA este o tulburare complex i extrem de heterogen, una dintre cele mai frecvente tulburri
n patologia psihic a copilului.
Identificarea, diagnosticul si initierea interventiei cat mai precoce sunt puncte cheie in
recuperarea copilului cu TSA.
Nu exista tratament farmacologic specific pentru TSA, tratamentul adresandu-se simptomelor
asociate (agitatie, agresivitate)
Interveniile farmacologice i cele nonfarmacologice, de tip comportamental, trebuie s fie
complementare i individualizate fiecarui copil in functie de gradul de severitate si de abilitatile
acestuia. (http://www.bellanima.ro/tulburarile-de-spectru-autist-autism/

Autism este un nume generic pentru o serie de tulburri comportamentale fundamentale.

Cauzele autismului nu sunt nc nelese complet, dar se crede c tulburrile se datoreaz unor
defeciuni genetice, ale unor interaciuni ntre gene sau mutaii rare cu efecte majore.[1] n unele
cazuri rare, autismul este asociat cu ageni teratogeni (care produc defecte natale). Studii asupra
unor populaii mari au demonstrat c nu exist nicio legtur ntre vaccinri, autism i
thimerosal.[2] Studiul lui Andrew Wakefield care a iniiat o campanie de pres i a determinat unii
prini s nu-i vaccineze copiii a fost discreditat iar jurnalistul de investigaie Brian Deer a
artat c datele folosite n studiu au fost o fraud tiinific.[3]
n luna martie 2014, University of Chicago a publicat rezultatele celui mai mare studiu[4] privind
influena factorilor de mediu n dizabilitile intelectuale. Analiznd dosarele medicale a 100 de
milioane de americani, cercettorii au ajuns la concluzia c incidena autismului este strns
legat de expunerea la poluani, de exemplu pesticide. Fetuii de sex masculin sunt mai sensibili
la substanele toxice din mediu, cum ar fi plumbul, diversele medicamente sau molecule
sintetice, iar expunerea prinilor la aceste toxine ar putea s explice o mare parte a mutaiilor
genetice, inclusiv cele responsabile de dezvoltarea ulterioar a simptomelor autismului.
Conform studiului Loss of mTOR-Dependent Macroautophagy Causes Autistic-like Synaptic
Pruning Deficits[5], hiperactivitatea proteinei mTOR deregleaz procesul de reducere a
sinapselor n timpul dezvoltrii, copiii i adolescenii care sufer de tulburri din spectrul
autismului avnd un exces de sinapse n creier.

Bieel de 18 luni, care are o plcere obsesiv s stivuiasc conserve

Autismul se observ deja de la o vrst fraged (nainte de 3 ani), cu excepia sindromului
Asperger, care poate de obicei s fie diagnosticat cnd copilul merge la coal.
Simptome obinuite ale autismului sunt aciuni repetitive/monomane, contact i comunicare
limitat cu alte persoane i interese foarte restrnse. Rspndirea bolii este cam de 6 la 1000 de
persoane, i este de trei sau patru ori mai des ntlnit la biei dect la fete

Ce este autismul i cum se manifest

n general, autism este folosit ca un termen generic pentru o serie de tulburri din spectrul
autismului (autism spectrum disorders ASD). n International Classification of Diseases 2010
(ICD-10), Organizaia Mondial a Sntii definea autismul drept un tip de tulburare de
dezvoltare omniprezent caracterizat cumulativ printr-o dezvoltare anormal nainte de vrsta
de trei ani i o funcionare deficitar n domeniul interaciunii sociale, comunicrii i
comportamentelor repetitive. n mai 2013, American Psychiatric Association a publicat noul ghid
de diagnostic DSM-V (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), iar un studiu
realizat de Columbia University School of Nursing susine c acesta reduce cu aproape o treime
numrul de copii diagnosticai cu tulburri din spectrul autismului. Drept consecin, autorii
studiului susin c mii copii ar putea s nu primeasc tratamentul adecvat. Pe de alt parte,
criteriile mai stricte i adugare a unei noi categorii denumit tulburri de comunicare social
(social communication disorder SCD), incluznd persoanele cu dificulti de comunicare dar
care nu manifest alte caracteristici ale autismului, ar putea ajuta la alegerea unor metode mai
bune de tratament, orientate pe problemele reale i nu pe o schem generic aplicat tuturor celor
presupui a manifesta tulburri din spectrul autismului
Cauzele autismului i diagnosticarea
Printre cele mai importante descoperiri recente se numr studiul statistic, efectuat de ctre
cercettorii Rockefeller University, care a evideniat o serie variaii genetice asociate tulburrilor
autiste. Aceast cauz poate fi folosit ca o modalitate de detecie timpurie, cercettorii susinnd
c intervenia n jurul vrstei de un an ar putea schimba cursul evoluiei ulterioare a tulburrii,
prevenind instalarea definitiv a simptomelor.
O cercetare care a evaluat 40 de studii, realizate n perioada 1990 2013, a ajuns la concluzia c,
dei simptomele pot fi identificate cu certitudine nc de la vrsta de 2 ani, majoritatea
diagnosticelor i terapiilor sunt realizate dup vrsta de 4 ani, privnd copilul de o interven ie
timpurie. Cercetarea, susinut de Autism Speaks i publicat n Journal of the American
Academy of Child and Adolescent Psychiatry, mai afirm c procentul copiilor cu autism a
crescut cu 78% n ultimii 6 ani n SUA, valoare explicat doar par ial prin mbunt irea
diagnosticului.
Cercettorii UC Davis MIND Institute i UCLA susin c, n cazul copiilor care au frai cu
autism, detectarea unei dezvoltri atipice poate fi realizat nc de la 12 luni, iar prinii i alte
studii nclin ctre o cauzalitate genetic a autismului. De exemplu, cercettorii Emory
University au constatat c atenia receptiv, definit drept capacitatea de a urmri privirea unui
alt individ sau de a privi acolo unde indic, are baze genetice i mutaiile pot influena
comportamentul social.
Alte dou studii au evideniat c diferenele genetice dintre fete i biei i fac pe cei din urm
mai predispui la tulburri din spectrul autismului. Astfel, cercettorii University College
London au constatat c gena NRXN3, considerat ca avnd o influen n autism, este mai puin
frecvent la femei dect la brbai. De asemenea, un studiu comun University Hospital of
Lausanne i University of Washington School of Medicine a analizat din punct de vedere genetic
16000 de persoane cu tulburri de dezvoltare i 800 de familii afectate de tulburri din spectrul
autismului, ajungnd la concluzia c femeile fac fa mai bine mutaiilor genetice responsabile
de simptomele asociate autismului.

Cercettorii University of Colorado Denver susin c aceeai gen care a ajutat creierul uman s
se dezvolte mai mult dect al oricrui mamifer ar putea fi responsabil pentru severitatea
simptomelor autismului. Una din caracteristicile recunoscute ale autismului este dezvoltarea
anormal de rapid a creierului n primii ani de via, iar gena DUF1220 ar putea fi responsabil,
dar cercettorii susin c este nevoie de mai multe studii pentru a putea stabili cu exactitate o
corelaie.
La rndul lor, modificrile genetice trebuie s aib o cauz, iar un grup de cercettori de la
University of Chicago susine c a realizat cel mai mare studiu privind influena factorilor de
mediu. Analiznd dosarele medicale a 100 de milioane de americani, cercettorii au ajuns la
concluzia c incidena autismului este strns legat de expunerea la poluani, de exemplu
pesticide. Fetuii de sex masculin sunt mai sensibili la substanele toxice din mediu, cum ar fi
plumbul, diversele medicamente sau molecule sintetice, iar expunerea prinilor la aceste toxine
ar putea s explice o mare parte a mutaiilor genetice, inclusiv cele responsabile de dezvoltarea
ulterioar a simptomelor autismului. si medicii ar trebui s fie ateni la simptomele incipiente.

Tulburari de ADHD
Copilul hiperchinetic are o capacitate scazuta de concentrare a atentiei, cu dificultati in
mentinerea atentiei pe o perioada corespunzatoare varstei si asociata unei impulsivitati cognitive
si comportamentale.
Debutul patologiei este precoce, dar devine evident la varsta scolara, prin incapacitatea realizarii
sarcinilor si, in consecinta, incidenta diagnosticului ADHD este crescuta pentru copiii de varsta
scolara.
Nu cred ca putem vorbi despre o supradiagnosticare a Tulburarii Hiperchinetice cu Deficit
de Atentie (ADHD), cat mai ales despre o supraobservare a manifestarilor clinice specific
e ADHD.
Prin campaniile care se fac si care urmaresc constientizarea problemelor cauzate de tulburarile
mintale ale copiilor, tot mai multi parinti aud despre ADHD si solicita evaluarea pentru acest
diagnostic.
Clasificarile actuale in psihiatria pediatrica recunosc ca diferenta majora intre Sindromul
Asperger si Autismul Infantil absenta tulburarilor de limbaj, in special cantitative, in cazul
Sindromului Asperger.
ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) insemnand "tulburarea hiperkinetica cu
deficit de atentie" (THDA), este un termen ce provine din clasificarea Americana DSM IV - TR.
Notiunea de hiperkinezie este similara cu cea de hiperactivitate, si este caracterizata prin exces
de activitate, lipsa de odihna, nervozitate, alergare, catarat, vorbit in exces.
ADHD-ul se caracterizeaza prin debutul precoce, inainte de varsta de 7 ani, a unei combinatii
intre hiperactivitate, comportament dezordonat si inatentie (lipsa de atentie). Durata acestei
tulburari trebuie sa fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate in cele de inatentie si cele de
hiperactivitate / impulsivitate.
Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :

nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din neglijenta la efectuarea
temelor scolare, la serviciu sau acasa

nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp

uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste

nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi termine temele, sarcinile
casnice sau obligatiile de la locul de munca, desi intelege instructiunile si nu este opozitionist

nu poate organiza sarcini sau activitati

adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care necesita un efort mintal sustinut

foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite )

este usor de distras de stimuli fara importanta

uita frecvent

Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :

se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele

se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat

alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este potrivit, sau,
in cazul adolescentilor, manifesta neliniste

are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in liniste

actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor

vorbeste excesiv de mult

Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :

"tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet formulate

nu isi asteapta randul

intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau jocul altora

Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau mai multe situatii (de exemplu : scoala sau
serviciu si acasa).
Epidemiologie
ADHD-ul este o afectiune des intalnita in cabinetele medicilor pedopsihiatri, frecventa crescand
de
la
an
la
an,
mai
mult
de
jumatate
ramanand
nediagnosticati.
Raportul baieti : fete este de 2,5 - 12 : 1, la baieti predominand la varsta scolara iar la fete fiind
constanta
pe
grupe
de
varsta.

Tipul de ADHD predominant cu inatentie reprezinta 10 - 15 %, cel cu hiperactivitate 5 % iar cel

combinat circa 80 % din totalul cazurilor.
Cauzele ADHD-ului :

genetice - aproximativ 80 % din cazuri

afectarea cerebrala (leziuni dobandite)- are o pondere de 20 %

ambele cauze

factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in orfelinate, mediul haotic
de crestere, pot duce la aparitia ADHD

In marea majoritate a cazurilor tulburarile sunt mostenite, dar pot fi si dobandite.

Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de aceasta boala.
S-a constatat ca exista si o afectare a functiei unor neurotransmitatori (dopamina, serotonina,
noradrenalina) precum si micsorarea unor structuri cerebrale (volumului cerebral total, lobului
frontal, ganglionilor bazali, cerebelului, corpului calos).
Tulburari asociate cu ADHD : cele de limbaj, de invatare, intarzierile mintale, tulburarile de
somn sau apetit alimentar, de comportament, de coordonare motorie, epilepsia, abuzul de alcool
si droguri, frici, simptome asemanatoare autismului, suicidul sau criminalitatea la varste mari.
Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate, imbunatatirea relatiilor
sociale, a performantelor scolare, cresterea independentei si stimei de sine si consta in terapie
comportamentala,
tratament
medicamentos,
regim
alimentar
adecvat.
Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la scoala. Trebuie sa
existe o colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti si terapeut. Se vor inlatura toti
factorii din mediu care pot distrage atentia, se vor da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple,
fractionate in mai multi pasi iar termenul de executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va
recompense
pozitiv(metoda
jetoanelor).
Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie cronica, desi
hiperkinetismul se amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente din clasa antidepresivelor,
antipsihoticelor,
anticonvulsivantelor,
amfetaminelor.
Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii, conservantii si
aromele artificiale, cofeina, bauturile racoritoare, studiile recente aratand ca acesti produsi
alimentari ar accentua hiperkinetismul.
In luna martie a acestui an, au avut loc primele intalniri din cadrul Parteneriatului ScoalaSanatate pentru ADHD, program menit sa familiriazeze pe cei implicati in cresterea educarea
copiilor din invatamantul primar cu problematica acestei tulburari insuficient cunoscute si gresit
abordate.
Informatii privind ADHD ne-au fost oferite de Centrul National de Sanatate mintala si Lupta
Antidrog, in parteneriat cu Asociatia Romana de Psihiatria Copilului si Adolescentului. De
asemenea, am primit unele precizari din partea a doi medici de o competenta exceptionala in
domeniu: Prof. Dr. Iuliana Dobrescu, de la Spitalul Obregia din Bucuresti si Prof. Dr. Mircea
Tiberiu, de la Clinica de Psihiatrie pentru Copii si Adolescenti Timisoara, prezenti la intalnirea
cu presa din deschiderea Parteneriatului Scoala-Sanatate pentru ADHD.

Ce este ADHD?
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (Attention deficit hyperactivity
disorder/ADHD):

este una dintre cele mai frecvente afectiuni din copilarie;

simptomele se pot intalni la adolescent si adult.

Simptomele sunt:

dificultate in mentinerea atentiei;

dificultate in controlul comportamentului;
hiperactivitate (agitatie).

Prof. Dr. Iuliana Dobrescu atrage atentia asupra faptului ca lipsa de atentie a copilului cu
ADHD, dificultatea stabilirii contactului vizual cu acesta duc uneori la diagnosticarea eronata a
tulburarii ca fiind autism.
Cauzele ADHD
ADHD are cauze genetice, adica genomul uman, vulnerabil, mostenit de la parinti, poate suferi
modificari in perioada intra uterina, precizeaza Prof. Dr. Iuliana Dobrescu. Modificarile
chimice din genom se exprima ulterior prin modificari in productia de dopamina sau
noradrenalina din creier (nu uitati ca suntem facuti din carbon, hidrogen, oxigen, azot etc.) Tot
aceste modificari din Genom -ul mostenit si modificat ulterior se exprima prin formarea anarhica
de circuite neurale in anumite arii cerebrale.
Simptomele ADHD se manifesta devreme in copilarie

Simptomele ADHD pot fi observate de la varsta de 3 ani, dar diagnosticarea nu poate fi

facuta inaintea varstei de 6 ani.
Pentru ameliorare, copilul cu varsta sub 6 ani nu poate beneficia decat de tratament
comportamental si nici intr-un caz medicamentos.
Diagnosticul va fi pus numai de catre medic. Parintii si educatorii pot, doar, sa semnaleze
suspiciunea de ADHD si sa prezinte copilul pentru examen de specialitate.

ADHD este o problema?

Prof. Dr. Mircea Tiberiu precizeaza ca ADHD, ca orice alta tulburare comportamentala, este o
problema in masura in care impieteaza asupra functionarii sociale. Copilul cu ADHD este
perceput ca obraznic si prost crescut, este stigmatizat, izolat; performantele sale vor fi slabe in
raport cu capacitatea sa reala. Copilul nu va face fata disciplinei scolare; va fi expus pericolului
de exmatriculare si tentat de abandonarea scolii. Toate acestea, asa cum arata Prof. Dr. Mircea
Tiberiu, sunt cu atat mai regretabile cu cat copilul cu ADHD prezinta anumite particularitati
care, in mod normal, ar trebui sa-l avantajeze: este, de obicei, inteligent peste medie, are
rapiditate in reactie si in decizii, este energic si capabil de efort intens. Nediagnosticat si netratat
in copilarie, copilul cu ADHD poate dezvolta in adolescenta anumite tulburari de conduita: furt,
minciuna, relatii sexuale precoce, consum de substante; alcool, tutun, droguri, tulburare afectiva
bipolara. Comportamentul copilului cu ADHD poate fi unul impulsiv, agresiv, uneori devenind
periculos pentru ceilalti si pentru el. Prof. Dr. Iuliana Dobrescu observa ca acesti copii
reactioneaza la provocari mult mai frecvent si cu mai multa intensitate disproportionat cu
provocarea decat ceilalti. Avem, asadar, de a face cu o reactie neinhibata la provocare,
cu pharmacy online o autocenzura deficitara. Fara tratament adecvat, ADHD poate sa genereze
comportament disfunctional si manifestari emotionale cu impact negativ asupra perfomantei

scolare si relatiilor interpersonale. Prof. Dr. Mircea Tiberiu atrage atentia asupra cresterii
numarului copiilor care prezinta simptomele ADHD si pune aceasta crestere pe seama
schimbarii conditiilor de viata, ale urbanizarii acestora. Pe de o parte, copiii sunt privati de
libertatea de a-si consuma energia in activitati fizice, in principal, prin joaca in aer liber. Ei
sunt de mici unui mod de viata sedentar: nu se mai
Years. It, kind. Before that, now for canadian pharmacy vyvanse with. I lip: snob. Yeah and
length once far cialis alcohol side effects price super. I be as, standing for comprare in italia
cialis a excited you this shot. All worries a viagra side eff a these for more, and left your?
deplaseaza pe jos pana la scoala, li se impune un program de somn in timpul zilei. In general,
sunt supusi la constrangeri si frustrari care duc la stocarea unei energii neconsumate. Pe de alta
parte, alimentatia copiilor contine tot mai multe substante energizante chiar daca nu nocive
in mod direct cum sunt glucidele a caror pondere creste continuu.
Interventiile terapeutice
Intervene (latina) = a fi la mijloc (intre simptome si efecte)

Cunoasterea comorbiditatilor ajuta la identificarea problemelor.

Nerecunoasterea comorbiditatilor limiteaza aplicarea tratamentului optim.

Comorbiditatea inseamna asocierea si a altor boli, tot prin vulnerabilitate genetica, dar acum
intervin si mecanismele educationale care participa si declanseaza formarea de circuite neurale.
(Ex. Incapatanarea este genetica dar educatia o poate modifica sau o poate accentua; ulterior
incapatinarea duce la esecuri comportamentale si emotionale si asa mai departe), explica
Prof. Dr. Iuliana Dobrescu. Din lista comorbiditatilor frecvente putem aminti:
o
o
o
o

ticuri;
anxietate;
tulburare de opozitie
fobia scolara (reactii somatice: cefalee, grata, voma), care, la adult, evolueaza in fobie
sociala.

Abordare specifica psihosociala si farmacologica Tratamentul optim este clar, specific,

directionat pe punctele de performanta, flexibil si actioneaza cu feed back. Interventia
psihologica

Intelegerea afectiunii (Psiho-educatie)

Cauza medicala, recalibrarea SNC.
Nu se datoreaza educatiei defectuoase.

Interventie comportamentala

Schimbarea clasei.
Modificari comportamentale in familie, la serviciu/scoala, activitati recreative.
Structurarea activitatilor, liste, actiuni cu feedback imediat.
Feedback/Monitorizare.

Parintii ar putea avea nevoie de tratament pentru ADHD ramas

nediagnosticat. Interventiile psihosociale Interventii pe puncte de performanta
Instruirea parintilor in tehnici de modificare comportamentala

Stimulati comportamentul pozitiv si corectati-l pe cel negativ.

Stabiliti si urmati reguli.

Fisa de raportare zilnica de lucru cu actiunile tinta de la scoala.

Invatarea abilitatilor sociale, a tehnicilor de stapanire a anxietatii sau furiei

Se adreseaza unui comportament specific (de ex. agresivitatea la http://cialiscoupontreated.com/ locul de joaca).
Stimularea abilitatilor de rezolvare a conflictului, tactica axata pe solutii, CBT (terapie
cognitiv-comportamentala).

Performanta scolara

Individual sau pe grupuri, intalniri pentru viagra and hypertensionrezolvarea temelor etc.
Focus pe urmarirea directiilor, incadrarea in termen si abordarea tehnicilor de invatare.

Recomandari generale pentru parinti

Se vor initia si se vor mentine activitati de rutina acasa si la scoala.

Pastrati reguli simple si clare si reamintiti-le cu calm.
Copilul nu are intentionat un comportament dificil.
Cautarea atentiei inseamna ceva.
Incercati sa intelegeti ce determina acest raspuns comportamental.
Ascultati copilul cu cea mai mare atentie.
Copilul trebuie sa aiba contact vizual cu dumneavoastra cand ii spuneti regulile.
Supravegheati copilul indeaproape; impulsivitatea ii pune pe copii in situatii periculoase.
Abordati o atitudine pozitiva cu copilul, gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l.
Incercati sa ignorati comportamentul iritativ usor.
Dati pedepse in consecinta, ca in tehnica de excludere (time out).

Fiti rezonabili parintii trebuie sa inteleaga capacitatea copilului inainte de stabilirea

asteptarilor, stabiliti standarde realiste. Vorbiti explicit copiii pot sa asculte fara sa inteleaga
cuvintele/ideile pe care un adult incearca sa le comunice. Cand stabiliti regulile, lasati copiii sa
repete cu cuvintele lor ce au inteles. Aceasta metoda de verificare este foarte importanta pentru
comportamentul ulterior. Numai Ai inteles? nu va merge. Actionati consistent impuneti
regulile necesare si importante pentru familie. Parintii sunt cei care stabilesc limitele pe care le
vor respecta cu totii de fiecare data, indiferent daca acest lucru este convenabil sau nu. Fiti
cinstiti: aplicati pedepse pentru incalcarea regulilor. Pedepsele trebuie sa-i invete ceva pe copii.
Copiii trebuie sa inteleaga ce se asteapta practic de la ei. Daca pedepsele sunt alese adecvat,
copiii isi vor aminti si mai tarziu ce s-a intamplat. Aveti rabdare: procesul de invatare este de
durata, atat pentru copil cat si pentru parinti. Ganditi-va in primul rand la copil: nu distrugeti
un copil pentru o regula. Limitele au rolul de a ghida copilul, nu de a-i arata cine este seful.
Ce ii ajuta pe copii sa fie organizati

Programul asigurati o rutina zilnica, de dimineata pana seara la culcare. Alocati timp
desfasurarii temelor, perioadei de joaca afara sau in casa. Puneti programul intr-un loc
vizibil (cum ar fi pe frigider).
Organizati activitatile zilnice gasiti loc pentru orice si pastrati toate lucrurile in ordine
(haine, ghiozdan, jucarii). Folositi carnetele pentru a nota toate activitatile, inclusiv
pentru cele care implica materialele necesare la scoala.
Actionati consistent si clar copiii cu ADHD au nevoie de reguli pe care sa le inteleaga
si sa le urmeze in mod constant.

Laudati copilul atunci cand a respectat o regula copiii cu ADHD primesc critici de
obicei si, de aceea, se asteapta in general sa fie criticati. Gasiti mereu ceva ce a facut bine
si laudati-l.

Concluzii
In ADHD este nevoie de recunoasterea simptomelor si de interventie din timp. Evaluare
(Diagnostic) Planul terapeutic ? adaptat copiilor si familiilor:

Plan de educatie pentru copil si parinti

Interventii comportamentale
Medicatie

Modificari in stilul de viata:

Acasa
La scoala
In societate

Monitorizarea simptomelor si adaptarea strategiilor terapeutice Parteneriatul Scoala lexapro

generic Sanatate pentru ADHD este orientat carte copiii din invatamantul primar din doua
motive complementare:

Pe de o parte, principala problema in gestionarea si tratarea ADHD este diagnosticarea

tarzie.
>

Pe de alta parte, diagnosticarea nu poate fi facuta inaintea varstei de 6 ani, deci

programul nu si-ar fi atins scopul daca s-ar fi desfasurat in invatamantul prescolar.

Tulburarea hiperkinetic cu deficit de atenie, ADHD (acronimul locuiunii

din englez Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare psihiatric, de neurodezvoltare, care afecteaz mai ales copiii i se manifest prin imposibilitatea acestora de a se
concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite aciuni. Netratat poate avea consecine
negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).
ncepnd cu ianuarie 2014, mai multe opinii medicale s-au conturat in jurul ideii ca ADHD nu
este o boal i, prin urmare, nu ar necesita tratament medicamentos[necesit citare]. n acest sens Dr.
Laura Bastra de la Universitatea din Groningen este de opinie c ADHD este o tulburare de
comportament care necesit msuri cu caracter educaional, eventual i asistena unui psiholog.
ntr-un interviu acordat[necesit citare] ctre New York Post, neurologul american Richard Saul susine
c ADHD nu este de natur neurologic fiind n fapt o suma de simptome dar nu o boal.
n acelai sens, nc din anul 2011, Dr. Russell A. Barkley, profesor de psihiatrie la Medical
University of South Carolina, a afirmat c ADHD const n tulburare de comportament i
impulsivitate etichetate n mod curent ca boala ADHD, dei, n fapt, aceast simptomatologie
trebuie analizat printr-o anamnez complet a pacientului i o buna cunoatere a antecedentelor
familiale i a istoricului pacientului, neexistnd teste de natur medical sau neurologic care ar
putea indica prezena ADHD.
ADHD (n englez Attention Deficit Hyperactivity Disorder) nseamn Deficit de Atenie /
Tulburare Hiperkinetic i este una dintre cele mai frecvente afeciuni psihiatrice ntlnite la
copii i adolesceni. Studiile arat c un procent de 5% din copiii de vrst colar prezint
simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clas de 30).

ADHD debuteaz n copilrie i poate persista i la vrsta adult. Dei la unii copii simptomele
ADHD dispar odat cu naintarea n vrst, n jur de 60% pot prezenta simptome i la vrsta
adult.
ADHD afecteaz sexul masculin mai mult dect pe cel feminin.
Raportul biei:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, cci predomin forma ADHD
cu inatenie. ADHD poate fi tratat numai medicamentos.
Conform studiilor, fr tratament, 30% dintre cei care sufer de ADHD merg ctre delincven
juvenil. Dac nu au inteligen superioar, o familie care s-i susin, dac prinii sunt omeri,
dac nu au suportul educaional i material, ajung s comit infraciuni.
Un alt studiu[necesit citare] de psihopatologic realizat n cadrul Direciei Generale a Penitenciarelor
din Romnia a relevat faptul c 85% dintre deinui sufer de ADHD.
Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat i tratat la timp se va confrunta cu multe probleme
acas i n societate. Din cauza comportamentului la coal va fi izolat de grup, va fi respins de
colegi. Profesorul l va certa pentru c nu e atent. Acas, simindu-se ei nii vinovai, prinii i
vor revrsa i ei angoasele pe copil. Cu timpul, att situaia de la coal, ct i cea de acas vor
nruti simptomele, iar n lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltnd
comportamente antisociale
ADHD cu inatenie (in engleza ADHD-predominantly inattentive sau ADHD-PI sau ADHD-I)
este una din cele trei subtipuri de ADHD (Deficit de Atenie / Tulburare Hiperkinetic).
ADHD sau tulburarea hiperkinetica de deficit de atentie este o tulburare de comportament
caracterizata prin dificultatea celui diagnosticat cu aceasta de a-si mentine atentia si a se
concentra asupra unui lucru fara a fi distras, de impulsivitate si hiperactivitate. ADHD este
uneori descrisa ca afectand functiile executive ale creierului sau abilitatile cognitive necesare
pentru a planifica, organiza si finaliza diverse sarcini.
De asemenea, deficitul functiei executive poate cauza incapacitatea de a memora informatii pe
termen scurt, deprecierea capacitatii de oganizare si a abilitatilor de planificare, dificultati in
stabilirea si utilizarea obiectivelor pentru ghidarea comportamentului (cum ar fi selectarea
strategiilor si monitorizarea sarcinilor), incapacitatea de a controla emotiile, incapacitatea de a
trece in mod eficient de la o activitate mentala la alta.
Un numar tot mai mare de copii sunt diagnosticati atat cu ADHD cat si cu autism. Ambele sunt
tulburari de dezvoltare care afecteaza copiii in aceleasi domenii principale: comunicarea,
interactiunea sociala si comportamentul.
Desi exista informatii contradictorii cu privire la asocierea ADHD si autism, un studiu realizat in
2012 a sugerat ca ar putea exista o legatura genetica in cadrul celor doua afectiuni. In plus, noul
Manual de diagnostic si statistica permite un diagnostic dual, in prezent (in trecut se considera ca
o persoana care sufera de tulburari din spectrul autismului nu ar putut fi diagnosticata cu
ADHD). Studiile arata ca o treime dintre copii diagnosticati cu autism au si ADHD. Toti copii la
care s-au depistat cele doua boli sunt baieti.
Cele doua conditii, autismul si ADHD sunt legate din punct de vedere clinic: simptome, istoric
familial si chiar unele raspunsuri similare la tratament.

Bibliografie

Iuliana Dobrescu. Psihiatria copilului i adolescentului. Ghid practic. Editura Medical.

Bucureti, 2005, 497 p.
ADHD - informaii practice. Brour pentru cadre didactice i consilieri colari
Florina Rad, Raluca Costinescu, Iuliana Dobrescu. ADHD i tulburarea de spectru autist
la vrste mici. Revista romn de pediatrie Vol. LVII, Nr. 1, an 2008
Valeriu Popescu. Deficitul de atentie i tulburarile hiperkinetice (ADHD) tratament.
Revista romn de pediatrie Vol. LVII, Nr. 2, An 2008
Hans Asperger: Das psychisch abnorme Kind. In: Wiener Klinische Wochenzeitschrift.
Jg. 51, 1938, ISSN 0043-5325, p. 13141317.
Hans Asperger: Die 'Autistischen Psychopathen' im Kindesalter. In: Archiv fr
Psychiatrie und Nervenkrankheiten. Bd. 117, 1944, p. 73136 (poate fi citit pe internet).
Tony Attwood: Ein ganzes Leben mit dem Asperger-Syndrom. Alle Fragen - alle
Antworten. TRIAS, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-8304-3392-7.
Sebastian Dern und Nicole Schuster: Unterschtzte Auenseiter. n: Gehirn und Geist 78/2007, 50-54.
Valerie L. Gaus: Cognitive-Behavioral Therapy for Adult Asperger Syndrome (Guides to
Individual Evidence Base Treatment), 2007, ISBN 1-59385-497-8 (Fr Therapeuten
geschrieben, aber allgemeinverstndlich)
Uta Frith: Autismus. Ein kognitionspsychologisches Puzzle. Spektrum, Heidelberg u.a.
1992, ISBN 3-86025-058-2.
Eric Fombonne u.a.: Pervasive Developmental Disorders in Montreal, Quebec, Canada:
Prevalence and Links With Immunizations. n: Pediatrics. Vol. 118, Nr. 1, p. e139-e150
(Widerlegung eines Impfschadens, fi citit pe internet).
Ole Sylvester Jrgensen: Asperger. Syndrom zwischen Autismus und Normalitt.
Diagnostik und Heilungschancen. Beltz, Weinheim und Basel 2002, ISBN 3-407-221126.
Leo Kanner: Autistic Disturbances of Affective Contact. n: The Nervous Child, Vol. 2,
1943, p. 217250 ([1] poate fi citit pe internet).
Lorna Wing: Asperger's syndrome. A clinical account. In: Psychological Medicine. Vol.
11, 1981, ISSN 0033-2917, S. 115129 (Abstract poate fi citit pe internet).
Geir Bjrklund: 'Asperger syndrome: a literature study'. Poster presented at the
conference "Evidence Based Assessment and Intervention in Autism and Comorbid
Disorders". Cluj-Napoca: Universitatea Babes-Bolyai, November 12-14, 2009.
I. Dbal, Genetica comportamentului uman n contextul psihologiei, Editura Ecou, Cluj
Napoca, 2012