Dr Joe Dispenza

Joe Dispenza, D.C., studied biochemistry at Rutgers University in New Brunswick, New Jersey, and holds
a Bachelor of Science degree with an emphasis in neuroscience. He received his Doctor of Chiropractic
degree from Life University in Atlanta, Georgia, graduating magna cum laude. Dr. Dispenzas
postgraduate training and continuing education has been in neurology, neuroscience, brain function and
chemistry, cellular biology, memory formation, and aging and longevity.
One of the scientists, researchers, and teachers featured in the award-winning film What the BLEEP Do
We Know!?, Dr. Joe has lectured in more than 24 different countries, on six continents, educating people
about the functions of the human brain. He has taught thousands how to reprogram their thinking
through scientifically proven neurophysiological principles. When not traveling and writing, Dr. Joe is busy
seeing patients at his chiropractic clinic near Olympia, Washington.
He is an invited member of Whos Who in America, an honorary member of the National Board of
Chiropractic Examiners, the recipient of a Clinical Proficiency Citation for clinical excellence in doctorpatient relationships from Life University, and a member of Pi Tau Deltathe international chiropractic
honor society. Over the last ten years, Dr. Dispenza has lectured in more than 24 different countries, on
six continents, educating people about the role and function of the human brain. He has taught
thousands how to reprogram their thinking through scientifically proven neurophysiological principles. As
a result, many individuals have learned to reach their specific goals and visions by eliminating selfdestructive habits. His approach, taught using a very simple method, creates a bridge between true
human potential and the latest scientific theories of neuroplasticity. Dr. Dispenza explains how thinking in
new ways, as well as changing beliefs, can literally rewire ones brain. His work is founded in his total
conviction that within every person on this planet is the latent potential of greatness and true unlimited
abilities. Dr. Dispenzas first book, Evolve Your Brain: The Science of Changing Your Mind, connects the
subjects of thought and consciousness with the brain, mind, and body. It explores the biology of
change. In other words, when we truly change our minds, there is physical evidence of change in the
brain.
As an author of several scientific articles on the close relationship between the brain and the body, Dr.
Dispenza ties information together to explain the roles these functions play in physical health and
disease. His latest DVD release of Evolve Your Brain: The Science of Changing Your Mind, which was
filmed in Australia, is based on the book and looks at the ways in which the human brain can be
harnessed to affect reality through the mastery of thought. In his research into spontaneous remissions,
Dr. Dispenza has found similarities among people who have experienced so-called miraculous healings,
showing that they have actually changed their minds, which then changed their health. One of the
scientists, researchers, and teachers featured in the award-winning film What the BLEEP Do We Know!?,
Dr. Dispenza has made additional guest appearances in the theatrical directors cut as well as the
extended Quantum Edition DVD set, What the BLEEP!? Down the Rabbit Hole. He also sits as an invited
editorial advisor of Explore! magazine. When not traveling and writing, Dr. Dispenza is busy seeing
patients at his chiropractic clinic near Olympia, Washington.
Books
You Are the Placebo - Joe Dispenza, D.C. | Hardcover
Breaking The Habit of Being Yourself - Joe Dispenza, D.C. | Paperback

Meditation-Books
You Are the Placebo Meditation 1 - Joe Dispenza, D.C. | Audio CD
You Are the Placebo Meditation 2 - Joe Dispenza, D.C. | Audio CD
Meditations for Breaking the Habit of Being Yourself - Joe Dispenza, D.C. | 2-CD Set
Books
I Can Do It! 2015 - Orlando | Lectures & Events
I Can Do It! 2015 - New York | Lectures & Events
Books
Think Greater! Lose Your Mind and Create a New One! - Online Course | On Demand Downloads
Breaking the Habit of Being Yourself! - Joe Dispenza, D.C. | On Demand Downloads
http://www.hayhouse.com/authorbio/joe-dispenza-d-c
Doctorul Joe Dispenza ne explica in acest interviu cum lucreaza substantele chimice in creierul
nostru, mentinandu-ne in vechile obiceiuri si modele comportamentale si ce poate fi facut pentru a
depasi aceste tipare.
El ne explica cum proliferarea jocurilor video violente este un pericol pentru societate.
I: Stiti despre ce vorbiti, deoarece ati avut o experienta in viata dumneavoastra care v-a fortat sa faceti
eforturi pentru a va recupera propria sanatate. Puteti sa ne vorbiti despre asta?
R: Aveam 26 de ani si locuiam in sudul Californiei. Participam la un concurs de triatlon si cand ma
indreptam cu bicicleta catre o intersectie, un organizator mi-a facut semn sa virez. Eu am facut-o fara sa
ma asigur si in acel moment a trecut o masina care mi-a mancat bicicleta si a incercat sa ma
manance si pe mine.
In urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate in coloana, multiple fracturi, fragmente osoase in
maduva spinarii si cateva vertebre intr-o stare foarte proasta. Medicii mi-au pus un diagnostic destul de
grav, nu credeau ca voi mai merge vreodata si mi-au recomandat o interventie chirurgicala complexa, in
care sa-mi introduca o tija pe toata lungimea coloanei, pentru a o sustine. Mi-au spus ca trebuie sa port
ghips cel putin jumatate de an. Dupa ce am ascultat opinia a 4 chirurgi eminenti, am luat decizia sa nu
ma operez, ceea ce i-a facut sa creada ca mi-am pierdut mintile. Nu puteam sa-mi imaginez cum voi trai
restul vietii cu un handicapat.
Am trecut de la modul meu de viata modern: dinamic, cu viata sociala, cu o cariera, conducand masini
sport, etc, la cu totul altceva, fiind imobilizat la pat, stand cu fata in jos.
Principiul in care credeam atunci si inca cred si acum este ca puterea care a creat corpul vindeca corpul.
Momentul in care am luat decizia a fost critic, deoarece a trebuit sa cred cu adevarat ca pot aplica acest
principiu, astfel incat sa trec de la filozofie la aplicarea practica, incat sa vad daca pot crea unele efecte in
corpul meu. Nu mai aveam nimic altceva de facut.
Am luat doua decizii:
Prima: nu voi lasa sa treaca nici un gand fara sa-l verific.
A doua: daca cred in aceasta putere, poate ca pot sa creez o relatie cu ea, sa interactionez cu ea, sa-i
dau un model, niste instructiuni.
Zilnic, timp de 2 ore dimineata si 2 ore seara re-cream in mintea mea fiecare vertebra in parte. Acesta
era planul pe care doream sa-l vada subconstientul. Cand mintea mea se ducea catre un gand, o frica, o
temere, un simtamant, sau la intamplare, incepeam totul de la inceput. O vigilenta absoluta. Dupa cateva
saptamani procesul a devenit mai usor. Cand am reusit sa creez acea imagine in intregime, fara nici un
alt gand care sa ma distraga, era ca si cum am atins tinta, ceva era la locul lui. Si am fost atent la asta!
Dupa o perioada, am inceput sa observ niste schimbari si procesul a devenit din ce in ce mai usor, durand
din ce in ce mai putin timp. Ce nu stiam in acel moment era ca imi cream noi legaturi in creier. Cand am
inceput sa observ schimbarile masurabile in corpul meu referitoare la durere, senzatii fizice stiam ca
realizasem ceva.
In zece saptamani si jumatate m-am intors la birou, la munca mea, aveam pacienti, mergeam, nu aveam
nici un ghips si nu facusem nici o operatie.
In acea perioada, in noptile in care nu puteam sa dorm, am facut o intelegere cu mine: daca voi fi in
stare sa merg din nou, atunci voi studia toata viata mea conexiunea dintre minte si corp si conceptul de
minte mai presus de materie.
I: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutati oamenii sa inteleaga cum functioneaza creierul, cum
interactioneaza cu mintea superioara, cum interactioneaza cu trupul. Imi place ce ati scris: daca iti
schimbi cu adevarat mintea, poti vedea dovezi fizice ca creierul se schimba.
Putem sa intram in detalii? Ce inseamna asta? Cum se aplica asta?
R: Conceptul de neuro plasticitate ne spune ca ori de cate ori invatam ceva nou, facem noi conexiuni
prin sinapse. Invatarea creeaza aceste conexiuni, reamintirea mentine si sustine aceste circuite. E nevoie
de cateva repetitii pentru a face ca grupuri de neuroni sa inceapa sa creeze relatii pe termen lung.
Conceptul de evolutie a creierului se refera la a invata lucruri noi si a avea experiente noi (astfel
imbunatatim partea sa de hard -la fel ca la un calculator).
Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de ficat sau rinichi. Dar mintea este atunci cand

creierul este in actiune, cand lucreaza. Mintea este ceea ce face creierul. Avem milioane de neuroni
adunati impreuna si un neuron mediu are aproximativ 40.000 de conexiuni. Deci producem nivele infinite
de minte, schimband secventele, modelele si combinatiile in care acesti neuroni emit, se leaga. Cand
schimbam mintea, determinam creierul sa lucreze diferit.
Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit impreuna se leaga impreuna. Daca zilnic
emitem aceleasi ganduri, facem aceleasi actiuni si adoptam aceleasi sentimente, atunci creierul nu se
schimba niciodata. Ramanem blocati in obiceiuri, in modele fixe, in credinte, perceptii, atitudini si ganduri
fixe.
Prin insistenta si repetitie creierul incepe sa se lege intr-un numar finit de circuite si de modele. Acea
structura finita neuro chimica care se dezvoltata astfel, noi o numim cutia creierului. Incepem sa
gandim in interiorul cutiei, prin propria noastra gandire, prin comportamentele noastre, prin propriile stari
mentale si sentimente.
Cum sa gandim inafara cutiei? Trebuie sa incepem sa invatam informatii, sa facem alte circuite. Acele
noi conexiuni devin materialul de baza care va incepe sa-i permita creierului sa exploreze posibilitati, sa
prognozeze evenimente, sa examineze dar daca, cum ar fi sa.
Daca facem asta si asteptam timp suficient pentru a incepe sa gasim un raspuns, atunci se activeaza
lobul frontal (care este conducatorul, dirijorul). Ce face lobul frontal? Ne permite sa incepem sa luam
cunostintele pe care le-am invatat din carti, filozofie, impreuna cu experientele avute si sa le imbinam in
noi paradigme, noi idei si sa facem in mod concret o noua minte.
Daca suntem capabili sa schimbam mintea noastra si daca reproducem acelasi model in aceeasi secventa,
in aceeasi combinatie, atunci grupuri de neuroni se vor aduna in modele noi si astfel schimbam creierul.
Deci, cand schimbam mintea se schimba creierul. Acum, de indata ce creierul se schimba anatomia si
circuitele sunt diferite este mai usor sa schimbam mintea. Asa imbunatatim hardul (la fel ca la un
calculator), cand schimbam mintea schimbam creierul si asta devine un ciclu in sine.
I: Sa vorbim despre activitatile care ajuta la extinderea plasticitatii creierului si in procesul despre care ati
vorbit. De exemplu, invatarea unei limbi straine sa zicem italiana. Ce se intampla atunci? Explicati-ne
un pic, ca sa intelegem.
R: Avem trei creiere intr-unul, trei creiere care ne permit sa trecem de la a gandi la a face la a fi. Creierul
care gandeste este neuro cortexul (partea mare, cutata). Este asa pentru ca in aceasta forma sinuoasa
poate intra mai multa materie cenusie. Aceasta parte este creierul nou, creierul care gandeste cand
invatam informatii noi, fapte, semantica. Nu e suficient sa invatam informatie. Putem invata toate
cuvintele italienesti din dictionar, putem citi un manual, putem asculta niste inregistrari audio, totusi toate
aceste informatii sunt inca stocate in creierul care gandeste.
Acum, pentru a activa al doilea creier trebuie sa aplicam ceea ce am invatat. Trebuie sa personalizam, sa
demonstram, sa ne modificam cu adevarat comportamentul. Cand facem asta vom avea o noua
experienta. Cand traim acea experienta noua, cand suntem in mijlocul ei si folosim toate cele 5 simturi,
iar informatiile de la simturi se duc catre creier prin cele 5 cai diferite, atunci neuroniI se grupeaza si
forteaza creierul sa elibereze substante chimice.
Acele substante chimice se numesc sentimente. In momentul in care avem un sentiment nou, inseamna
ca avem o experienta noua. Sentimentele si emotiile sunt produsul final al experientelor.
I: Deci, putem invata cuvintele, dar pana cand nu ne ducem la o cafenea italieneasca si gustam un
cappucino incredibil si incercam sa vorbim italieneste, sa interactionam cu chelnarul, procesul nu e
complet.
R: Tineti minte: cunoasterea este pentru minte, experienta este pentru corp. Trebuie sa invatam corpul
ceea ce mintea a inteles intelectual. Cand suntem in stare sa facem asta, al doilea creier (numit creierul
limbic, creierul ce elibereaza substante chimice) se activeaza. Acum lucreaza doua creiere impreuna.
Comandand mancare italieneasca, avand o conversatie cu chelnarul in italiana, interactionand, experienta
face ca mai mult hard (la fel ca la un calculator) sa reflecte ceea ce am facut in afara noastra. Astfel,
corpul primeste un nou semnal chimic.
Nu este suficient sa ne ducem o singura data la restaurant si sa spunem ca stim italiana fluent. Trebuie sa
fim capabili sa repetam experienta. Cand incepem sa o repetam foarte constienti si plini de dorinta,
atunci, peste un timp, activam al treilea creier. Acesta este creierul a fi, trecem de la a face la a fi.
Acest al treilea creier este cerebelul, subconstientul. El ne permite sa tinem minte abilitati, reactii
emotionale, comportamente, conditionari, amintiri asociate. Daca practicam asta de suficiente ori
procesul devine subconstient, conditionand neuro chimic corpul sa le memoreze, impreuna cu creierul
constient.
Un exemplu: atunci cand eram mici si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne
amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne amintim un numar de telefon, corpul il stie si il
formeaza.
Asta inseamna ca trupul a devenit minte. Asa se formeaza un obicei, atunci cand trupul devine minte.
Daca repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul subconstient, numit sistemul a fi.
Pe la 35 ani, cand suntem in acest sistem, aproape 90% din cine suntem este legat de comportamente,
programe automate. Un exemplu in care corpul si mintea lucreaza in opozitie: o persoana vrea sa fie
fericita, dar a suferit si a memorat acea stare emotionala (poate timp de 20 de ani).
Referitor la exemplul cu limba straina: daca continuam sa practicam, va sosi un moment in care nu ne
mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un model sincron si suntem intr-un flux constient. Cand

ajungem la acea stare de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul nostru nervos si nu
mai presupune nici un efort.
I: Sa presupunem ca am devenit dependenti de ceva si am ajuns la disperare. Cum incepem sa abordam
problema, care este modul cel mai eficient de a iesi din acest mecanism?
R: Cat timp avem? Asta este o intrebare de milioane! De fiecare data cand sunt la un interviu sau la
televizor si mai sunt doar cateva minute, realizatorul ma intreaba Cum sa ne schimbam? Eu ii raspund
sa vina la cursurile mele.
De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica. Gandurile bune emit anumite
substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Ganduri negative emit substante care ne fac sa ne
simtim negativi.
Deci, acest lucru eteric numit gand produce un set de reactii chimice in creier care activeaza circuite care
incep sa ne faca sa ne simtim exact in modul in care gandim.
Avem un gand despre nesiguranta, in cateva secunde ne simtim nesiguri. In momentul in care incepem
sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul este intr-o continua comunicare cu trupul, incepem sa
gandim in modul in care ne simtim. Si atunci creierul emite mai multe substante chimice ca sa simtim asa
cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu.
Acest ciclu, aceasta repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa
memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare
de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem gandi mai bine decat ne
simtim.
Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.
O persoana care sufera si a memorat aceasta stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel sistem
subconstient despre care am vorbit. Se poate spune constient vreau sa fiu fericit mintea, intelectul,
spune asta dar corpul a memorat nevoie si suferinta. Deci mintea si corpul lucreaza in opozitie. Cand o
persoana se decide sa faca un efort constient sa se schimbe, isi da seama peste putin timp ca face
aceleasi lucruri, gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.
Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in sistemul de operare. Trebuie sa
incepem sa gandim independent de mediul inconjurator, sa incepem sa schimbam undele cerebrale, sa ne
permitem noua sa intram in acea lume subconstienta.
I: Cum arata, cum functioneaza ea?
R: Va voi raspunde dezvoltand o alta idee.
Acelasi sistem al creierului care ne permite sa trecem de la a gandi la a face la a fi, este acelasi sistem
care ne permite sa invatam sa experimentam si sa dobandim intelepciune; minte, corp, suflet. Ajungem
la o anumita varsta cand acele programe automate se deruleaza fara sa fim constienti de ele. Astfel,
avem un anumit comportament fata de fiecare persoana pe care o intalnim, avem o anumita strategie
cum sa actionam in conditii diferite.
Ce se intampla pe termen lung, este ca in momentul in care aceste programe se desfasoara (la fel ca si
programele din calculator atunci cand incep sa actioneze haotic), incercarea de a folosi mintea constienta
pentru a le schimba este ca si cum am tipa la calculator sa se opreasca, sa nu mai ruleze programele.
Calculatorul va merge mai departe. Noi trebuie sa invatam sa intram in sistemul de operare si sa il
schimbam.
Scopul meditatiei, al calatoriei interioare este de a trece de mintea egoista, care se bazeaza pe analiza
amanuntita si critica, ce gandeste fiind focusata pe supravietuire.
In tibetana cuvantul meditatie inseamna a deveni familiar cu, a face cunoscut. Unul dintre privilegiile de a
fi fiinte umane este ca putem sa ne observam propriile ganduri, sa reflectam asupra propriilor noastre
actiuni si putem privi constient cum ne comportam si cum simtim.
Astfel, daca incepem sa devenim familiari cu propriile ganduri inconstiente si le facem constiente, daca
incepem sa cunoastem propriile actiuni si comportamente inconstiente si le facem constiente, daca
incepem sa observam cum simti, cum actionam si gandim (acest concept numindu-se metacunoastere) ,
atunci putem sa ne modificam comportamentul in mod constient si sa facem un plan cum vom gandi si
vom actiona in aceleasi circumstante.
I: E similar cu ceea ce ati facut cand erati imobilizat la pat, cand observati fiecare gand, simtamant care
aparea.
R: Daca servea scopului meu sau nu.
Intram in sistemul de operare atunci cand ne asezam in meditatie, cand nu mai permitem ca mediul
inconjurator sa activeze aceleasi circuite in creierul nostru (cunoastem aceiasi oameni, facem aceleasi
lucruri, mergem in aceleasi locuri, avem aceleasi experiente), cand eliminam mediul inconjurator si
incepem sa gandim independent de el, cand incepem sa devenim constienti de aceste programe
inconstiente.
Atunci undele cerebrale se schimba, frecventa lor se micsoreaza, creierul nu mai este focusat pe
supravietuire, egoul nu mai este atat de activ. De fapt, permitem mintii si trupului nostru sa inceapa sa
ne dea informatii.
Daca putem face asta si devenim constienti de atitudinea de neincredere, de indoiala fata de noi insine,
atunci putem preda aceasta atitudine puterii din noi.
Daca poti sa creezi 10 milioane de celule intr-o secunda inseamna ca sti mult mai multe decat mine sau
tine. Daca reusesti sa coordonezi 100000 de reactii chimice pe secunda intr-o singura celula inseamna ca

ai o vointa impresionant de mare. Daca poti sa mentii o persoana in viata si sa iubesti viata mai mult
decat o face acea persoana. Daca egoul si personalitatea vor sa moara, atunci ceva mult mai mare decat
suntem noi ne iubeste neconditionat si raspunde doar daca i-o cerem.
Aceasta minte superioara, aceasta putere, ne daruieste viata si ne sustine indiferent de cum suntem.
Campul cuantic este campul care mentine inteligenta care mentine Pamantul in miscarea de rotatie in
jurul Soarelui si este aceeasi inteligenta care face ca inima noastra sa bata.
Cand incepem sa trecem catre starea de a fi, deoarece am inceput sa invatam, sa experimentam, sa
memoram noi emotii si sa le dez invatam pe cele vechi, atunci unul dintre lucrurile care se intampla
(deoarece am facut gandul mai real decat orice altceva), dupa ce predam acea stare emotionala care ne
limita, este ca putem sa ne reinventam pe noi insine.
Exista suficiente experimente stiintifice care sa dovedeasca ca putem schimba creierul doar gandind in
mod diferit.
Cati oameni isi acorda timpul necesar sa faca asta? Putini si stiti de ce? Pentru ca in trecut, ori de cate ori
am avut un sentiment neplacut, modul in care am scapat de el a fost sa ne ocupam de altceva: sa ne
uitam la televizor, sa vorbim la telefon, etc. Acel lucru exterior noua, produce in corpul nostru o
schimbare chimica de moment si ne face sa ne simtim mai bine. Astfel, noi suntem in mod inconstient
(prin asocieri subconstiente) atenti la acel lucru exterior. Identificarea acelui televizor, acelei persoane,
acelui program ce ne schimba in interior si ne face sa ne simtim bine, este un eveniment de sine statator
si asta este ceea ce creeaza identificari si asocieri puternice.
O persoana careia nu-i place cum se simte, sa priveasca acest simtamant si sa-si spuna: il pot preda unei
minti mai mari, ma pot reinventa pe mine insumi, pot ajunge la cel mai ideal eu. Lasa-ma sa incep sa
gandesc in moduri diferite! Ce carte sa citesc, ce informatie sa primesc pentru a ma inspira sa incep sa
creez o renastere in mine insumi?
Dar cei mai multi oameni devin dependenti de exterior, sau de droguri, in aceasta ordine.
I: Nu neaparat droguri ilegale, ci chiar medicamente. Daca persoana doreste, poate creierul sa faca
aceste schimbari, in prezenta altor substante chimice, medicamente?
R: Anumiti oameni au nevoie de medicamente, deoarece exista un dezechilibru chimic in creierul lor. Dar
amintiti-va: o schimbare in constiinta produce o schimbare in reactiile chimice, si reactiile chimice sunt
emotii si emotiile sunt energie si corpul incepe sa se regleze pe un nou set de reactii chimice.
I: Ce se intampla cand cineva ia antidepresive de mult timp si vrea sa nu o mai faca.
R: Nu as sfatui pe cineva sa inceapa brusc fara sa studieze putin.
In cultura noastra definitia conceptului de liber arbitru este atat de bizara! Noi nu avem cu adevarat liber
arbitru. Avem optiuni care se bazeaza pe ce cunoastem si asta nu este liber arbitru. Liberul arbitru
inseamna sa faci o alegere bazandu-te pe lucruri necunoscute. Problema cu necunoscutul este ca daca
traim focusati pe a supravietui, condusi de adrenalina si cortizon, aceste substante chimice sunt exact
cele care ne permit sa ne fie frica de necunoscut. Daca am fi un animal salbatic incercand sa
supravietuiasca si vedem, auzim, simtim ceva neobisnuit pentru noi de exemplu o masina vom fugi.
Deci, cand noi traim condusi de aceste substante chimice de vigilenta (adrenalina si cortizon) niciodata nu
vom considera necunoscutul ca o aventura. Atunci, liberul arbitru devine alegerea intre doua marci de
medicamente pentru dureri de cap. Asta este singura solutie din acest univers?
Daca meditam, aducand continuu atentia inapoi la momentul prezent, concentrandu- ne pe respiratie si
fiind atenti, schimband neuro sistemul dai si fugi cu cel de relaxare, vom re-regla neuro sistemul
nostru, vom produce unde alfa in creierul nostru, care apoi vor regla schimbari chimice in corpul nostru.
Sa luam persoana care ia medicamente de exemplu prozac. Exista studii care dovedesc ca daca face
gimnastica aerobica timp de 6 saptamani este mai bine decat daca ia acest medicament. Persoana care
vrea sa renunte la prozac trebuie sa se decida. Trebuie sa-si spuna: poate ca sunt depresiv, dar inca
trebuie sa fiu capabil sa gandesc mai inalt decat ma simt. In momentele mele cele mai intunecate trebuie
sa cred ca acestea vor trece.
Pe un tomograf excitabilitatea si depresia arata la fel: prima este a privi spre viitor spre ce va veni,
depresia este a privi spre trecut si a nu vedea viitorul. Din punct de vedere functional sunt la fel. Cei mai
multi oameni care sunt nelinistiti sunt depresivi si invers. Este de fapt a trai in trecut sau in viitor dar nu
in momentul prezent.
Acea persoana care vrea sa renunte la prozac trebuie sa invete foarte multe despre sine, despre starile
limitate ale mintii, despre depresie, sa cunoasca nuantele ei pentru a face alegeri diferite. Ajungand la a
aplica ceea ce a invatat isi spune : Cum ar fi sa fiu o persoana fericita? Pe cine cunosc in viata mea care
este fericit? Ce calitati are? Pe cine admir in viata mea si cu care vreau sa seman? Ce ar trebui sa schimb
in mine? Ce ganduri continui sa gandesc incat produc aceleasi substante chimice care ma fac sa ma simt
in acelasi mod si sa ajung atat de jos?
Aceasta descoperire de sine va incepe sa schimbe creierul. La inceput va fi dificil, deoarece mintea
neantrenata este ca un cal naravas, dar daca insistam catre acel ideal despre noi insine, nu numai ca
vom schimba creierul doar gandind, ci si atunci cand ne spunem: azi nu ma ridic din pat pana cand nu
ma simt o alta persoana.
In momentul in care incepem sa simtim bucurie, ridicare, inspiratie, conditionam corpul fata de o minte
noua. Pur si simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Sa memoram acel simtamant pentru ca el
este ceea ce suntem cu adevarat. Putem memora acel simtamant la fel de bine cum am memorat
suferinta.

E nevoie de insistenta pentru a ajunge aici, nu putem sa o facem o singura data (se poate intampla si
asta, dar persoana trebuie sa fie foarte decisa ca asta se va intampla). De cele mai multe ori cand luam o
decizie o facem de genul: ma voi schimba incepand de luni, etc.
Cand suntem intr-o criza si ne decidem, spunem: asta este, m-am hotarat! Pentru prima oara corpul
primeste semnalul: de data asta e serios! Mintea si corpul incep sa lucreze impreuna. Nu trebuie sa
asteptam o criza, putem incepe sa facem asta pentru ca ne simtim grozav, suntem intr-o stare de
gratitudine, iubim viata noastra si vrem mai multe experiente bune.
Cand acea persoana care este deprimata incepe sa aplice cunoasterea dobandita, sa faca meditatii, sa
faca exercitii de aerobica, incepe sa descopere unele parti din sine insusi (aflate in memoria sa) si sa-si
spuna: acea experienta mi s-a intamplat acum 20 de ani si nu am stiut ca de fiecare data cand ma
gandesc la ea produc aceleasi substantele chimice ca si cum experienta se produce in acest moment, 20
de ani am conditionat corpul sa fie intr-o stare de depresie. Nu stiu cum sa ma schimb!
Aceasta persoana trebuie sa se intoarca la evenimentul care a cauzat acea emotie? NU! Tot ce trebuie sa
faca este sa dez memoreze acea emotie. Cand face asta, se uita la acel eveniment si isi spune: acel
eveniment a fost exact ce am avut nevoie in acel moment, pentru a ma face cine sunt acum, ca
personalitate. Scuzandu-ne pe noi insine ca nu ne schimbam datorita unui eveniment trecut, re intarim
identitatea actuala. In concluzie, trebuie sa trecem de la a gandi, la a face la a fi.
Am vazut ca se poate! Oamenii se simt eliberati. Atunci creierul isi imbunatateste circuitele si chimia
interna, pentru a ne mentine pe noul drum.
I : Imi place cum folositi modelul calculatorului, pentru ca oamenii se pot relationa cu acesta. Sa trecem
la nivelul tehnologiei, pentru ca ma ingrijoreaza foarte mult, pe multe planuri. Sa vorbim despre interfata
dintre dezvoltarea creierului si jocurile pe calculator, acestea fiind aproape toate foarte violente. Ce
impact au asupra creierului uman si a fiintei umane?
R: Aceasta este o zona periculoasa!
Atunci cand copii se joaca pe calculator si impusca pe cineva, arunca ceva in aer, darama ziduri, etc, in
momentul in care ei depasesc acel obstacol ridicat de joc, creierul lor produce dopamina. Dopamina este
substanta chimica a placerii, stimuleaza centrul recompensei din creier. Astfel, copilul petrece ceva timp
cu acest incredibil stimulator al senzatiilor. Daca continua sa faca asta, centrul placerii se recalibreaza la
un prag mai inalt, avand nevoie de un pic mai multa dopamina ca sa-l faca sa functioneze. Receptorii din
centrul placerii sunt foarte receptivi la aceste substante chimice si daca ii stimulam prea puternic, ei se
desensibilizeaza si avem nevoie de mai multe substante chimice pentru ai activa. (La fel se intampla si in
cazul in care unul dintre soti tipa la celalalt. De fiecare data el trebuie sa tipe un pic mai tare pentru a
capta atentia celuilalt.)
Daca copilul petrece doua ore jucand jocuri pe calculator, creierul este supus prea mult timp unei astfel
de stimulari. Asta impinge la un nivel foarte ridicat pragul de sensibilitate al centrului placerii. Apoi copilul
se duce la scoala. Deoarece creierul a produs atat de multa dopamina si uneori adrenalina, atunci cand
copilul se afla intr-un mediu obisnuit cu stimuli obisnuiti (de exemplu sa se joace cu cainele, sa se plimbe
prin parc cu bunicii), acesti stimuli nu vor activa centrul placerii.
I: La multi copii se poate observa o privire pierduta!
R: Unii nu mai au o placere din nimic, creierul lor are o chimie interna care nu mai este normala.
Cand a invata ar trebui sa fie o recompensa in sine, acesti copii nu sunt stimulati, asa ca ei adorm sau
descopera ca o buna modalitate de activare este sa intre in necazuri. Cand fac prostii, nivelul adrenalinei
creste si au un moment in care sunt foarte alerti. Copii nu sunt constienti ca fac asta, fac ceva ca sa
simta aceeasi stare excitata, alerta.
Ganditi-va ce se intampla peste 10 ani cu acesti copii cand se confrunta cu situatii dificile si-a pierdut
cel mai bun prieten, a divortat, etc corpul fiind intr-o stare chimica diferita! Ce fac ei ca sa se simta mai
bine? In loc sa priveasca inauntrul lor si sa integreze durerea si suferinta, ei se vor intoarce catre exterior,
catre ceva dinafara care sa-i aduca in starea excitata: poate droguri.
I: Spuneti-ne ceva despre ciclurile de violenta ca rezultat al starii de excitatie si desensibilizare.
R: Asta se numeste a programa si programarea creierului se face prin repetitie. Este un proces
inconstient.
Iei un grup de oameni si le spui: iata 5 cuvinte, va rugam sa formati o propozitie cu ele. Daca aceste
cuvinte sunt de genul slab, debil, obosit, dupa ce au scris propozitia pleaca de acolo in starea descrisa de
cuvinte. Ei nu isi dau seama ca sunt asa, se petrece sub nivelul mintii constiente.
Deci, creierul incepe sa fie programat intr-un anumit mod datorita stimularii excesive si acea stare devine
normala. Cand se petrece asta, se pierde contactul cu realitatea.
I: Genul acesta de oameni nu sunt utili in armata, datorita nivelului lor mare de conditionare?
R: Da. Daca tu sau eu vedem pe cineva ca este impuscat, vom avea o reactie foarte severa, inclusiv la
nivel chimic. Pe termen lung, daca te conditionezi pe tine suficient de mult, vine un moment in care daca
apesi pe tragaci nu mai ai aceste reactii puternice. Cei mai buni tragatori de elita sunt asa.
I: Se poate dezvolta un grup de tineri care, teoretic, sa poata fi programati in aceasta directie?
R: Nu exista lucruri clare care sa dovedeasca asta, dar putem specula zicand ca daca se impinge mai sus
pragul centrului placerii, atunci exista posibilitatea ca acestia sa devina dependenti de lucrurile exterioare
lor. Astfel se schimba valorile lor, morala lor si in final devin foarte controlabili.
I: Sa vorbim de mintea care se dezvolta, creierul dezvoltandu- se pe deplin abia la 25 de ani. Ce se
intampla cu o persoana care si-a petrecut foarte mult timp cu jocurile pe calculator, inclusiv in perioada

dezvoltarii sale sociale? Problema multor tineri este lipsa capacitatii de a se putea relationa din punct de
vedere social.
R: Se intampla asta deja.
S-au facut niste experiente pe copii care se joaca mult pe calculator. Li s-a spus: iti dam un dolar daca te
opresti din joc ori de cate ori suna clopotelul. Copii au fost incantati sa participe la experiment pentru a
castiga usor niste bani. Rezultatul a fost ca nici unul nu s-a oprit. Ei spuneau: stai asa, inca putin, inca o
secunda! Nu puteau sa se opreasca. Dependenta este ceva din care nu te poti opri.
Noi avem capacitatea de a citi semnele sociale, intr-un mod non verbal. Daca incepem sa devenim
bidimensionali cred ca ne pierdem bucuria vietii. Daca toata aceasta placere este data de niste puncte
care se misca pe un ecran si pe care creierul le interpreteaza ca ceva placut, ca o recompensa, atunci
cand va veni momentul sa traim in lumea reala vom deveni aproape inapti.
I: Asta seamana cu un tip de autism social!
R: Da, asa este.
I: Referitor acum la adulti. In domeniul pornografiei exista o stimulare extrem de inalta. Ce se intampla in
relatiile in care s-a introdus pornografia de unul dintre parteneri, sau de amandoi?
R: Pe masura ce imbatranim si traim avand puternice dependente emotionale (budistii le numesc
atasamente emotionale), cu cat suntem mai dependenti de emotii, cu atat mai mare este discrepanta
intre cum ne prezentam celorlalti si cine suntem cu adevarat, cum simtim cu adevarat. Intre aceste doua
nivele sunt simtamintele cu care traim fiecare zi. Cu cat suntem mai dependenti, cu atat mai mare este
aceasta discrepanta. Avem nevoie de mediul, oamenii, locurile, lucrurile, experientele care sa ne
reaminteasca cine suntem. Fugind de acest gol avem acest simtamant si nu stim cum sa-l facem sa
dispara.
In criza varstei de mijloc ne cumparam o masina noua, ne facem o noua relatie, ne ducem la un club nou,
in vacanta, avem nevoie de lucruri si oameni noi, toate acestea folosind mediul exterior, pentru ca sa
incercam sa ne amintim cine suntem si sa facem sa dispara acel simtamant ca suntem neimportanti,
nefericiti. In aceasta criza ne dam seama ca nimeni si nimic nu ne va face fericit si putem sa prezicem
destul de bine cum ne vom simti.
Urmatorul nivel sunt dependentele: pornografie, cumparaturi, jocuri video, jocuri de noroc, droguri,
alcool. Ceva va face ca acel simtamant de gol si durere sa dispara si sa dispara repede. Dar, se aplica
aceeasi lege. Data viitoare e nevoie de un pic mai mult pentru a-l face sa dispara. Acest tip de
dependenta in care se pierd oamenii, este cel mai bun lucru pe care stiu sa-l faca pentru ca sa dispara
acel simtamant. Adevarata schimbare incepe cand ne uitam la acea emotie, cand incepem sa o definim si
sa o dez invatam.
Persoana care devine dependenta de pornografie si e puternic stimulata, cu timpul, poate deveni
dependenta de alcool. Efectul este ca va incerca sa gaseasca noi moduri diferite pentru a crea un nou
simtamant, intr-un mod diferit dintr-o experienta similara, consumata. Asa ca ajunge la o limita, dar
continua sa o impinga la extrem pentru a avea acel stimul, pentru ca nu stie cum sa faca sa dispara
golul.
Rezultatul final este ca traim intr-o societate foarte nerealista, unde devenim cautatori ai placerii. Avem
tendinta sa cercetam mediul inconjurator si sa ne indreptam catre lucrurile care ne fac sa ne simtim bine
si ne aduc confort si sa ne departam de lucrurile care ne fac sa ne simtim rau si ne aduc disconfort. Este
o stimulare de baza, durere placere. Aceasta conditionare se petrece si in lumea animala, pentru
supravietuire.
Dar daca am inteles ca schimbarea este un proces inconfortabil, ce vom face atunci? In momentul in care
nu se simt bine, cei mai multi oameni se reintorc la ce le este familiar si incearca sa creeze un simtamant
nou care sa-i faca sa se simta mai bine, astfel incat sa se simta mai mult ca fiind ei insisi. Aceste
persoane nu se vor schimba niciodata. In momentul in care se rup de acea continuitate chimica intre
gand si simtamant, nevoie si suferinta, corpul intra in haos. Deci, in loc sa se schimbe, aceste persoane
alearga catre ceva care sa faca sa dispara simtamantul de gol si durere.
Se poate trece de la jocuri de noroc la pornografie, de la alcool la droguri, iar motivul adevarat care-i face
pe oameni sa faca asta este ca exista un simtamant terifiant si nu stiu cum sa-l faca sa dispara.
I: In conditiile crizei economice, toate acele optiuni exterioare de a trai de placere s-ar putea sa dispara,
pur si simplu pentru ca nu mai avem mijloacele financiare sa ni le procuram. Ce va asteptati sa vedeti la
nivelul maselor?
R: In mod evident vom vedea mult haos! Vom vedea oameni actionand intr-un mod ilogic, pentru ca nu
mai pot avea excitarea obisnuita din stimulii exteriori (jocuri pe calculator, masini noi, etc). Stiti, confort,
consum, convenabil, capitalism, toate C-urile! Cand aceste lucruri ne sunt luate ne raman valorile.
Oamenii care au fost dependenti se vor afla in situatia de a se trezi foarte repede sau a pierde controlul.
I: Care este reteta dumneavoastra ca sa iasa din aceasta situatie, sa se intoarca la umanitate ? Sa se
intoarca la a se cunoaste pe sine?
R: Cand traim crezand ca ceva din afara noastra ne face fericiti si incercam sa acumulam lucruri, nu
facem decat sa intarim ego-ul. Daca traim folosind doar substantele chimice pentru supravietuire (ceea
ce fac cei mai multi oameni, toata ziua), acele substante chimice produc agresiune, manie, frica, durere,
neliniste, suferinta si alte variatiuni pe aceeasi tema. Aceste substante chimice ne determina sa ne
concentram toata atentia noastra pe corpul nostru, sa devenim foarte constienti de mediul inconjurator si
foarte preocupati de timp.

Nu suntem prea mult diferiti de un animal care este vanat de un pradator. Pentru a iesi din acea situatie,
animalul trebuie sa protejeze sinele identificat cu trupul trebuie sa o faca foarte repede si trebuie sa
priveasca foarte atent mediul inconjurator, ca sa stie in ce directie sa fuga. O emisie puternica de
adrenalina il ajuta sa faca asta.
Noi traim toata ziua in mod inconstient sub influenta acestor substante chimice, deoarece ne putem
astepta sa se petreaca ceva, putem anticipa ca se va petrece ceva. Cand aceste previziuni se indeplinesc
ne felicitam singuri spunand: vezi ce destept am fost! Dar, ce se intampla cand anticipam un eveniment si
acesta nu se petrece? Atunci apare depresia, nelinistea, insomnia. Noi putem activa raspunsul la stres
doar prin gand si cand nu putem sa-l oprim, ajungem la dezechilibru, boala. Cu timpul, acele substante
chimice deregleaza genele si corpul si astfel se creeaza bolile.
Cealalta stare a mintii in care traim se numeste creatie. Cand te afli cu adevarat in aceasta stare, uiti de
tine insuti. Nu mai exista sine, nu mai exista trup, nu mai exista timp. Esti atat de implicat in ceea ce faci
incat gandul devine experienta unui alt sine.
Acele persoane care traiesc in modul de supravietuire sunt centrate doar pe ele, vorbesc despre
problemele lor, se gandesc la ele. Asa se comporta oamenii care gandesc aceleasi lucruri, fac aceleasi
lucruri si se asteapta ca ceva sa se schimbe in viata lor, pentru ca aceste substante chimice ne intorc
catre actiuni primitive si activeaza circuitele necesare pentru asta. Razboiul, competitia, politica, toate
sunt doar versiuni diferite ale acestor substante chimice.
Starea adevarata de creatie implica un nou set de substante chimice care se relationeaza cu a fi inspirat,
a fi vesel, a avea o stare inalta. Acestea nu se gasesc inafara noastra ci inauntrul nostru.
In starea mea prezenta de ignoranta, atat cat am evoluat ca fiinta umana, pot spune ca atunci cand am
experimentat acele momente, sau cand am devenit bucuros fara nici un motiv, bucuria era in mine, nu
aveam nevoie de nimeni si de nimic si ma bucuram de mintea mea, aveam tendinta sa nu fiu egoist.
Cand eliminam barierele, blocajele acelor stari emotionale ale mintii care ne mentin in starea de a intari
ego-ul, cand desfacem ego-ul, identitatea noastra, atunci patrunde lumina prin noi si avem tendinta sa
adoptam acele caracteristici ale puterii din fiinta noastra, ale mintii superioare: sa fim bucurosi, generosi,
altruisti, iubitori, inspirati, rabdatori.
Cred ca adevarata noastra misiune in viata este sa exprimam acea putere din noi prin noi, sa eliminam
barierele, blocajele. Cand facem asta, exista o tendinta mai mare in natura noastra ne egoista sa
manifestam unele dintre acele calitati de care are nevoie lumea noastra pentru a se schimba.
http://healing.ro/interviu-joe-dispenza/

Joe Dispenza considerato uno dei maggiori esperti sul cervello a livello mondiale
Allet di ventitre anni, durante una gara di triathlon, unauto invest Dispenza provocandogli fratture
vertebrali multiple. Diversi medici dissero che la sua unica speranza di ricominciare a camminare stava
nella fusione di alcune vertebre, in unoperazione che lavrebbe lasciato con una vita di sofferenza e di
mobilit limitata.
Ma come chiropratico, Joe Dispenza possedeva una conoscenza sufficiente sulla salute della colonna
vertebrale e sul suo personale stato fisico successivo allincidente, per assumersi il ragguardevole rischio
di rifiutare lintervento. Dopo aver compiuto questa difficile scelta, oltre a seguire un accurato programma
terapeutico, egli letteralmente si serv del pensiero per aprirsi la strada verso la guarigione. Tre mesi pi
tardi, era in grado di camminare e di agire come prima dellincidente.
Dispenza attribuisce la maggior parte delle ragioni del proprio recupero fisico al potere della propria
mente.
Questincredibile esperienza lo spron allo studio di questo strumento di suprema importanza che tutti
possediamo, il cervello, ed questa potente conoscenza che egli ora trasmette attraverso il suo nuovo
libro (Evolvi il tuo cervello, Macro Edizioni) e nei seminari che conduce.
Joe Dispenza ha conseguito il diploma di chiropratico alla Life University di Atlanta, Georgia (USA). Dopo
il training universitario in biochimica, la pratica e gli studi successivi alla laurea si sono svolti nei campi
della neurologia, neurofisiologia, e funzione cerebrale.
Dispenza ha istruito migliaia di persone in sedici paesi sul ruolo e sul funzionamento del cervello umano e
su come sia possibile riprogrammare il proprio pensiero attraverso principi neurofisiologici
scientificamente dimostrati. Attraverso queste potenti informazioni molte persone hanno imparato a
realizzare i propri obiettivi e le proprie visioni eliminando le abitudini autodistruttive. Il suo approccio,
insegnato attraverso un metodo molto semplice, crea un ponte tra lautentico potenziale umano e le pi
recenti teorie scientifiche delle neuroplasticit, spiegando come il pensare in modi nuovi e cambiare le
proprie credenze possa letteralmente ristrutturare il cablaggio neurologico del proprio cervello.
Autore di numerosi articoli scientifici sulla stretta relazione tra cervello e corpo, Dispenza stato invitato
a far parte del Chi Chi dAmerica, ed membro onorario del National Board of Chiropratctic Examiners

(Comitato Nazionale degli Esaminatori di Chiropratica) e consigliere editoriale della rivista Explore
Magazine.
Studioso e docente di varie materie, dalla fisica quantistica alla funzione cerebrale, dal pensiero
intenzionale alla natura della realt, Dispenza uno degli scienziati pi popolari tra quelli che compaiono
nel pluripremiato film Ma che bip sappiamo veramente!? e nella versione estesa Ma chebipnella
Tana del Coniglio: egli diventato famoso soprattutto per le osservazioni su come creare la propria
giornata. Quando non viaggia o scrive, occupato a visitare pazienti nella sua clinica chiropratica nei
pressi di Olympia, nello stato di Washington.
http://www.macrolibrarsi.it/autori/_joe_dispenza.php
"Change requires coherence - align your thoughts and feelings.
The Quantum Field responds not to what we want; it responds to who we are being.
One of my favorite things to do is to demystify the mystical. I love to take abstract concepts and begin to
use science as the contemporary language of mysticism to make it practical enough that every single
person has at their very fingertips the ability to apply it to some aspect of their life.
Because our consciousness notices everything, it observes and pays attention to us. It is aware of our
thoughts, our dreams, our behaviors, and our desires. It 'observes' everything into physical form.
The main purpose of meditation is to remove your attention from the environment, your body, and the
passage of time so that what you intend, what you think, becomes your focus instead of these externals.
You can then change your internal state independent of the outside world.
In the book Breaking the Habit of Being Yourself, you will learn to liberate your energy in the form of
emotions, and thus narrow the gap between how you appear and who you are. When how you appear is
who you are, you are truly free. This is not about positive thinking. This is about changing how you think,
act, and feel, to create a new personal reality. How would you use this knowledge to make your own
personal change?
Our genes are as changeable as our brains. The latest research in genetics shows that different genes are
activated at different times they are always in flux and being influenced. There are experiencedependent genes that are activated when there is growth, healing, or learning; and there are behavioralstate-dependent genes that are influenced during stress, emotional arousal, or dreaming.
The greatest individuals in history were unwaveringly committed to a future destiny without any need for
immediate feed-back from the environment. Their minds were ahead of their present environment,
because their environment no longer controlled their thinking. Truly, they were ahead of their time."