Animalele se plang !

Posted octombrie 24, 2013 by spiritpur in frumusete cu sanatate naturala. Scrie un

comentariu
Animalele se plang profetul acuza !

La fel cum majoritatea oamenilor se supra-apreciaza, majoritatea lor subapreciaza animalele.

Multi oameni cred ca ar fi liberi. Dar aceasta asa-zisa libertate a omului
corespunde
nivelului sau de constiinta, care adesea este limitat de marginile unei
farfurii, peste care omul doar arareori poate privi.
Conform legilor cosmice, omul este microcosmosul in macrocosmos.
In interiorul cel mai profund al fiintei noastre, noi suntem fiinte ale luminii,
fiinte
spirituale pe deplin maturizate, asa cum trebuie sa devenim ca oameni,
deoarece Isus a spus: Voi fiti deci desavarsiti, precum si Tatal vostru din cer
este desavarsit.
Si animalele poarta in ele viata din Dumnezeu, insa in trupul lor spiritual
puterile vietii, ale legii, Dumnezeu, nu sunt pe deplin dezvoltate si active. In
procesul de maturizare care duce la stadiul de copil al lui Dumnezeu,
animalele se gasesc pe o treapta mai joasa de evolutie.
Desi pe drumul devenirii noastre omenesti ne-am impovarat cu sentimente,
senzatii, cuvinte si fapte contrare legii lui Dumnezeu si ne-am invaluit cu
energii degradate, cu impovararile create de noi insine, legatura cu Fiinta
eterna, cu macrocosmosul cel mai pur se mentine insa ea este atenuata.
Viata, Dumnezeu caruia Ii apartineam odinioara este unitate, libertate,
nemarginire cosmica.
Animalele, semenii nostri din regnul animal, nu se pot impovara. Spre
deosebire de
noi, oamenii, ele traiesc corespunzator gradului lor de dezvoltare spirituala.
Cine este constient de aspectul cosmic al existentei, va recunoaste ca
microcosmosul, omul, nu doar ca traieste limitat, ci vegeteaza intr-o
inchisoare care corespunde lumii inguste a dorintelor si necesitatilor sale.
Conform capacitatii sale de a gandi, fiecare priveste asupra limitarii sale pe
care o defineste lume.
Omul isi raporteaza libertatea la averea sa mica sau mare pe care o
numeste
proprietatea sa. Proprietatea sa este mica sa lume cu parerile si conceptiile
sale, cu
prejudecatile sale, invidia sa, obscuritatea sa, cu tendinta sa de a i se face
dreptate si de a-i deprecia pe ceilalti intrega sa personalitate pe care o
apara cu indarjire. Vorbind in imagini, omul construieste in jurul sau ziduri
groase de aparare si respingere, prin bresele carora ii impusca banuitor cu

energiile gandurilor si cu emotii pe toti cei care ar putea sa-i conteste un

lucru sau altul. El isi delimiteaza spatiul sau de libertate, asa-numita sa
proprietate, prin diverse semne, garduri si grilaje. Proprietatea sa ii da
apoi senzatia de libertate care insa nu are nimic in comun cu libertatea
cosmica.
Animalul, insa, este liber; Creatorul i-a lasat intregul pamantul, natura care
nu cunoaste nici o limitare. La aceasta afirmatie multi ar putea obiecta ca
animalele, in primul rand cele mai evoluate, isi marcheaza teritoriul si au un
spatiu de viata delimitat. E adevarat, dar aceste marcari reprezinta mesaje
pentru animalele din aceeasi specie. Teritoriul unui animal este un loc in
care traiesc multe alte specii animale. Pe de alta parte, in formele spirituale
animale inca nu au dezvoltate toate aptitudinile creatiei, toate aspectele
spirituale ale constiintei, adica legile divine. Gradul de dezvoltare al
constiintei poate fi numit nivel de constiinta.
Zonele in care traiesc animalele, cat si animalele in corp pamantesc
corespund nivelului de constiinta pe care il au in acel timp si care poarta in
el celelalte trepte de evolutie.
Fiecare treapta de evolutie a unui animal corespunde nivelului sau de
constiinta, deoarece macrocosmosul, Legea universala se amplifica si se
cladeste treptat in animal. Aceasta inseamna ca fiecare animal continua sa se
dezvolte corespunzator ciclurilor de viata care sunt active in macrocosmos si
insotesc pasii de evolutie ai animalelor.
Dumnezeu, Spiritul universal este viata, si viata este evolutie constanta.
Deoarece Dumnezeu este infinitul, nu exista stagnare, ci evolutie perpetua.
Aceasta inseamna ca infinitul este intr-o miscare continua, intr-o evolutie
continua.
Daca vorbim despre comportamentul animalelor, o facem pentru a prezenta
aspecte naturale si fundamentale. Este vorba despre animalul care inca nu a
fost deformat si programat gresit de catre om. Nu vom insista aici asupra
faptului ca omul a actionat intotdeauna asupra animalului din punct de
vedere energetic si i-a impus cu forta programele sale negative nu doar
direct prin dresaj, instructie, prin incrucisari si pedepse corporale, ci si
indirect prin exemplul sau, prin intregul sau comportament, prin
sentimentele, simtirile, gandurile si faptele sale.
Noi, oamenii numim instinct nivelul de constiinta al animalelor, acest lucru
impunandu-le anumite limite. Nivelul de constiinta al animalelor nu s-a
dezvoltat printr-un comportament gresit ca si in cazul omului, ci nivelul de
constiinta al unui animal reprezinta nivelul de evolutie natural din acel
moment, pasul de evolutie al acelei forme de viata.
Insa comportamentul negativ al nostru, al oamenilor este orientat impotriva
adevaratei
noastre constiinte pe care o ingusteaza mereu. Noi insine ne limitam prin
dorinta de a avea ceea ce noi numim proprietatea noastra, care insa este o
iluzie. Aceasta iluzie a noastra va fi anulata odata cu moartea, deoarece ca

suflet nu putem lua cu noi nimic pamantesc, nici bunuri, nici bani si nici alte
posesiuni.
Egoul nostru, care este mica noastra lume, reprezinta proprietatea noastra
si are
multe variante.
Asa-numita noastra proprietate poate fi de exemplu setea de putere,
lacomia,
brutalitatea, dorinta de a domina, placerea de a chinui oameni si animale.
Fiecare om se comporta corespunzator scalei sale omenesti de aptitudini, a
egoului, care prin gandirea si comportamentul sau i-a devenit nivel de
constiinta. Spre deosebire de om, animalul traieste in functie de nivelul sau
de evolutie, adica in functie de ce este activ in constiinta sa in acea clipa.
Acesta este nivelul de moment al evolutiei si constiintei animalului.
Omul ar trebui sa fie imaginea lui Dumnezeu: iubire, bunatate, unitate,
bunavointa si libertate. In aceasta constiinta omul ar fi una cu animalele si
cu plantele, cu toate regnurile naturii si cu puterile elementare, cu stelele, cu
cosmosul, cu marele Intreg si cu el insusi. Prin atitudinea sa egoista, omul a
devenit in interiorul sau dezbinat, degenerat si lipsit de libertate. Omul
incearca sa-i atribuie animalului comportamentul josnic si impotriva naturii,
pe care, de fapt, il are omul. Insa animalul este liber pentru ca el traieste
normal, corespunzator legilor naturii, fidel lui insusi. Fiecare animal
poarta constient in el libertatea divina, care-i deschide treptele de evolutie.
Prin ciclurile date, macrocosmosul conduce microcosmosul, animalul,
indiferent de nivelul de constiinta al acestuia. De aceea animalul se simte
liber.
Si omul poarta in el libertatea cosmica. Insa aceasta este acoperita prin
ingustimea
egoului, de exemplu prin lumea de care el se ataseaza in exterior si prin
labirintul incalcit al gandurilor sale, pe care multi il numesc inteligenta.
Iubirea este cel mai inalt izvor al Existentei. Iubirea pe care Spiritul creator a
asezat-o si in animale poate fi recunoscuta de exemplu, in iubirea materna a
mamiferelor. Cu cata atentie si devotament se poarta pisica cu puii sai sau o
leoaica care desi vaneaza o gazela, are fata de puii sai un instinct matern,
tandrete si devotiune. Puii se pot juca pe corpul ei cat de mult vor, ea sta
linistita si se bucura de vivacitatea lor. Si o furnica isi arata sentimentele
materne foarte, foarte mult timp. Puiul de furnica este hranit de ea pana cand
poate singur sa-si gaseasca hrana, si aceasta fara vreo restrictie. Ma gandesc
de asemenea la fidelitatea unor animale cum sunt caii, care isi sacrifica viata
pentru a-l purta pe om kilometri in sir. Sau la fidelitatea unui caine care, de
exemplu, conduce un orb sau incearca sa salveze oamenii de sub daramaturi.
Puteti replica spunand ca noi, oamenii le-am invatat pe animale aceste
lucruri. Insa de ce s-a reusit? De ce putem dresa, de exemplu, un caine care
conduce un orb? Acest lucru este posibil, doar pentru ca acest animal si
multe altele poseda instinctiv inteligenta de a fi drept cu omul, deci de a-i

sluji. Cine este constient de lucrurile pe care un animal le face pentru om, de
numeroasele sacrificii pe care le face pentru a-l sluji si a-l ajuta pe om,
trebuie deci sa fie plin de recunostinta. Insa cine a decazut la nivelul
pretentiilor egoului sau, foloseste oamenii si animalele exclusiv pentru
scopurile sale. Ramane la indoiala daca, in acest caz, omul mai poate fi
considerat imaginea lui Dumnezeu.
In fiecare animal, dar si in fiecare planta se afla marea putere a Creatorului,
Dumnezeu, eternul Spirit universal atot-prezent, inteligenta universala. Cel
in inima caruia se gaseste putin loc si pentru natura poate simti in expresia
unui animal, in frumusetea unei plante, in forma unei pietre sau a unei
substante fluide, ca pamantul ar putea fi un paradis.
Cuvintele Creatorului Supuneti-va pamantul (Geneza 1, 28) sunt citate
adesea pentru a justifica exploatarea fara masura a regnurilor naturii. Insa
cuvantul supuneti nu inseamna a chinui animalele, a distruge padurile si
plantele si toate lucrurile pe care omul poate pune mana. Cuvantul supuneti
exprima legea prin care regnurile naturii si intreg pamantul trebuie sa fie
protejate. Ni s-a spus sa fim iubitori cu animalele si sa le ingrijim. Ni s-a
spus sa respectam, sa pretuim si sa iubim toate formele de viata de pe
pamant, da, intreg pamantul, deoarece in toate totul este opera
Atotputernicului, iubirea pentru om, pentru animal, planta si piatra, pentru
intreg pamantul.
Cine a ingrijit un animal, simte ca in interior a devenit mai bogat si mai
aproape de natura. Insa cel ce construieste fabrici de produse din carne, deci
abatoare, sau le aproba (ceea ce demonstreaza ca mananca carnea semenului
sau animal), va avea o constiinta tot mai ingusta pentru ca un astfel de om
saraceste in interior.
Tot ce facem din egoism se va razbuna pe noi conform legii: ceea ce omul
seamana, va si culege. Dumnezeu este iubire. Din iubire pentru noi oamenii
Dumnezeu ne-a dat pamantul, mama care ne hraneste. Cine trateaza
pamantul cu iubire, deci dezinteresat, cu daruire si grija, va primi din belsug
de la pamant si deci va avea un cules imbelsugat.
O imagine: gainile din custi trebuie sa traiasca intr-un spatiu ingust, fiecare gaina
avand la dispozitie suprafata unei coli A4. Ele nu se pot aseza, nu pot scurma, nu pot
cloci, deoarece ouale cad pe banda rulanta. Dupa cateva duzini de oua gaina sfarseste
la abator, ajungand in final carne pentru supa.

Animalele se plang: Ochii lor sunt plini de durere, suferinta si frica. Ele
simt motivul pentru care sunt inchise. Privirile lor acuza oamenii.
De ce ne ucideti? De ce ne fierbeti, prajiti si tocati trupurile? Creatorul nu
v-a dat plantele si fructele campurilor si padurilor? Ce v-am facut de ne
tineti in inchisori si ne hraniti cu deseurile voastre?

Inima voastra este saraca in simtiri si nemiloasa. O piatra contine viata;

insa inimile voastre sunt impietrite. In pieptul vostru se afla un muschi care
bate doar pentru voi si pentru placerile voastre. Invatati sa fiti milosi
punandu-va in locul nostru. Chiar daca suntem animale, traim si simtim ca
voi, deoarece viata inseamna sentiment, senzatie si perceptie. Noi percepem
motivul atitudinii voastre fata de animale.
Profetul acuza: Omul a devenit o bruta care distruge, darama si inchide tot
ceea ce ar putea servi rapacitatii sale lipsite de sentiment. Insa el uita ca intro zi va fi si el inchis intr-un spatiu ingust si murdar sau chiar intr-o
inchisoare, deoarece omul culege ceea ce a semanat. Delictul comis
impotriva animalelor poate fi comparat cu delictul comis impotriva
oamenilor, deoarece omul si animalul au aceeasi rasuflare, care este viata, si
care este Dumnezeu. Cresterea animalelor pentru consum inseamna a ucide
intentionat. Este un pacat impotriva vietii care este Dumnezeu.

Pppppp sdffgdfProfetul
Jurnalul Adevarului

Vocea inimii
Profeta lui Dumnezeu (Gabriele din Wurzburg) vorbeste in epoca noastra.
O reflexie fundamentala asupra timpului nostru ce ne conduce la
cunoasterea de sine.
Numarul 15.
Aparitie non-periodica
Animalele se plang profetul acuza !

La fel cum majoritatea oamenilor se supra-apreciaza, majoritatea lor subapreciaza animalele.

Multi oameni cred ca ar fi liberi. Dar aceasta asa-zisa libertate a omului
corespunde
nivelului sau de constiinta, care adesea este limitat de marginile unei
farfurii, peste care omul doar arareori poate privi.
Conform legilor cosmice, omul este microcosmosul in macrocosmos.
In interiorul cel mai profund al fiintei noastre, noi suntem fiinte ale luminii,
fiinte
spirituale pe deplin maturizate, asa cum trebuie sa devenim ca oameni,
deoarece Iisus a spus: Voi fiti deci desavarsiti, precum si Tatal vostru din
cer este desavarsit.
Si animalele poarta in ele viata din Dumnezeu, insa in trupul lor spiritual
puterile vietii, ale legii, Dumnezeu, nu sunt pe deplin dezvoltate si active. In

procesul de maturizare care duce la stadiul de copil al lui Dumnezeu,

animalele se gasesc pe o treapta mai joasa de evolutie.
Desi pe drumul devenirii noastre omenesti ne-am impovarat cu sentimente,
senzatii, cuvinte si fapte contrare legii lui Dumnezeu si ne-am invaluit cu
energii degradate, cu impovararile create de noi insine, legatura cu Fiinta
eterna, cu macrocosmosul cel mai pur se mentine insa ea este atenuata.
Viata, Dumnezeu caruia Ii apartineam odinioara este unitate, libertate,
nemarginire cosmica.
Animalele, semenii nostri din regnul animal, nu se pot impovara. Spre
deosebire de
noi, oamenii, ele traiesc corespunzator gradului lor de dezvoltare spirituala.
Cine este constient de aspectul cosmic al existentei, va recunoaste ca
microcosmosul, omul, nu doar ca traieste limitat, ci vegeteaza intr-o
inchisoare care corespunde lumii inguste a dorintelor si necesitatilor sale.
Conform capacitatii sale de a gandi, fiecare priveste asupra limitarii sale pe
care o defineste lume.
Omul isi raporteaza libertatea la averea sa mica sau mare pe care o
numeste
proprietatea sa. Proprietatea sa este mica sa lume cu parerile si conceptiile
sale, cu
prejudecatile sale, invidia sa, obscuritatea sa, cu tendinta sa de a i se face
dreptate si de a-i deprecia pe ceilalti intrega sa personalitate pe care o
apara cu indarjire. Vorbind in imagini, omul construieste in jurul sau ziduri
groase de aparare si respingere, prin bresele carora ii impusca banuitor cu
energiile gandurilor si cu emotii pe toti cei care ar putea sa-i conteste un
lucru sau altul. El isi delimiteaza spatiul sau de libertate, asa-numita sa
proprietate, prin diverse semne, garduri si grilaje. Proprietatea sa ii da
apoi senzatia de libertate care insa nu are nimic in comun cu libertatea
cosmica.
Animalul, insa, este liber; Creatorul i-a lasat intregul pamantul, natura care
nu cunoaste nici o limitare. La aceasta afirmatie multi ar putea obiecta ca
animalele, in primul rand cele mai evoluate, isi marcheaza teritoriul si au un
spatiu de viata delimitat. E adevarat, dar aceste marcari reprezinta mesaje
pentru animalele din aceeasi specie. Teritoriul unui animal este un loc in
care traiesc multe alte specii animale. Pe de alta parte, in formele spirituale
animale inca nu au dezvoltate toate aptitudinile creatiei, toate aspectele
spirituale ale constiintei, adica legile divine. Gradul de dezvoltare al
constiintei poate fi numit nivel de constiinta.
Zonele in care traiesc animalele, cat si animalele in corp pamantesc
corespund nivelului de constiinta pe care il au in acel timp si care poarta in
el celelalte trepte de evolutie.
Fiecare treapta de evolutie a unui animal corespunde nivelului sau de
constiinta, deoarece macrocosmosul, Legea universala se amplifica si se
cladeste treptat in animal. Aceasta inseamna ca fiecare animal continua sa se

dezvolte corespunzator ciclurilor de viata care sunt active in macrocosmos si

insotesc pasii de evolutie ai animalelor.
Dumnezeu, Spiritul universal este viata, si viata este evolutie constanta.
Deoarece Dumnezeu este infinitul, nu exista stagnare, ci evolutie perpetua.
Aceasta inseamna ca infinitul este intr-o miscare continua, intr-o evolutie
continua.
Daca vorbim despre comportamentul animalelor, o facem pentru a prezenta
aspecte naturale si fundamentale. Este vorba despre animalul care inca nu a
fost deformat si programat gresit de catre om. Nu vom insista aici asupra
faptului ca omul a actionat intotdeauna asupra animalului din punct de
vedere energetic si i-a impus cu forta programele sale negative nu doar
direct prin dresaj, instructie, prin incrucisari si pedepse corporale, ci si
indirect prin exemplul sau, prin intregul sau comportament, prin
sentimentele, simtirile, gandurile si faptele sale.
Noi, oamenii numim instinct nivelul de constiinta al animalelor, acest lucru
impunandu-le anumite limite. Nivelul de constiinta al animalelor nu s-a
dezvoltat printr-un comportament gresit ca si in cazul omului, ci nivelul de
constiinta al unui animal reprezinta nivelul de evolutie natural din acel
moment, pasul de evolutie al acelei forme de viata.
Insa comportamentul negativ al nostru, al oamenilor este orientat impotriva
adevaratei
noastre constiinte pe care o ingusteaza mereu. Noi insine ne limitam prin
dorinta de a avea ceea ce noi numim proprietatea noastra, care insa este o
iluzie. Aceasta iluzie a noastra va fi anulata odata cu moartea, deoarece ca
suflet nu putem lua cu noi nimic pamantesc, nici bunuri, nici bani si nici alte
posesiuni.
Egoul nostru, care este mica noastra lume, reprezinta proprietatea noastra
si are
multe variante.
Asa-numita noastra proprietate poate fi de exemplu setea de putere,
lacomia,
brutalitatea, dorinta de a domina, placerea de a chinui oameni si animale.
Fiecare om se comporta corespunzator scalei sale omenesti de aptitudini, a
egoului, care prin gandirea si comportamentul sau i-a devenit nivel de
constiinta. Spre deosebire de om, animalul traieste in functie de nivelul sau
de evolutie, adica in functie de ce este activ in constiinta sa in acea clipa.
Acesta este nivelul de moment al evolutiei si constiintei animalului.
Omul ar trebui sa fie imaginea lui Dumnezeu: iubire, bunatate, unitate,
bunavointa si libertate. In aceasta constiinta omul ar fi una cu animalele si
cu plantele, cu toate regnurile naturii si cu puterile elementare, cu stelele, cu
cosmosul, cu marele Intreg si cu el insusi. Prin atitudinea sa egoista, omul a
devenit in interiorul sau dezbinat, degenerat si lipsit de libertate. Omul
incearca sa-i atribuie animalului comportamentul josnic si impotriva naturii,
pe care, de fapt, il are omul. Insa animalul este liber pentru ca el traieste
normal, corespunzator legilor naturii, fidel lui insusi. Fiecare animal

poarta constient in el libertatea divina, care-i deschide treptele de evolutie.

Prin ciclurile date, macrocosmosul conduce microcosmosul, animalul,
indiferent de nivelul de constiinta al acestuia. De aceea animalul se simte
liber.
Si omul poarta in el libertatea cosmica. Insa aceasta este acoperita prin
ingustimea
egoului, de exemplu prin lumea de care el se ataseaza in exterior si prin
labirintul incalcit al gandurilor sale, pe care multi il numesc inteligenta.
Iubirea este cel mai inalt izvor al Existentei. Iubirea pe care Spiritul creator a
asezat-o si in animale poate fi recunoscuta de exemplu, in iubirea materna a
mamiferelor. Cu cata atentie si devotament se poarta pisica cu puii sai sau o
leoaica care desi vaneaza o gazela, are fata de puii sai un instinct matern,
tandrete si devotiune. Puii se pot juca pe corpul ei cat de mult vor, ea sta
linistita si se bucura de vivacitatea lor. Si o furnica isi arata sentimentele
materne foarte, foarte mult timp. Puiul de furnica este hranit de ea pana cand
poate singur sa-si gaseasca hrana, si aceasta fara vreo restrictie. Ma gandesc
de asemenea la fidelitatea unor animale cum sunt caii, care isi sacrifica viata
pentru a-l purta pe om kilometri in sir. Sau la fidelitatea unui caine care, de
exemplu, conduce un orb sau incearca sa salveze oamenii de sub daramaturi.
Puteti replica spunand ca noi, oamenii le-am invatat pe animale aceste
lucruri. Insa de ce s-a reusit? De ce putem dresa, de exemplu, un caine care
conduce un orb? Acest lucru este posibil, doar pentru ca acest animal si
multe altele poseda instinctiv inteligenta de a fi drept cu omul, deci de a-i
sluji. Cine este constient de lucrurile pe care un animal le face pentru om, de
numeroasele sacrificii pe care le face pentru a-l sluji si a-l ajuta pe om,
trebuie deci sa fie plin de recunostinta. Insa cine a decazut la nivelul
pretentiilor egoului sau, foloseste oamenii si animalele exclusiv pentru
scopurile sale. Ramane la indoiala daca, in acest caz, omul mai poate fi
considerat imaginea lui Dumnezeu.
In fiecare animal, dar si in fiecare planta se afla marea putere a Creatorului,
Dumnezeu, eternul Spirit universal atot-prezent, inteligenta universala. Cel
in inima caruia se gaseste putin loc si pentru natura poate simti in expresia
unui animal, in frumusetea unei plante, in forma unei pietre sau a unei
substante fluide, ca pamantul ar putea fi un paradis.
Cuvintele Creatorului Supuneti-va pamantul (Geneza 1, 28) sunt citate
adesea pentru a justifica exploatarea fara masura a regnurilor naturii. Insa
cuvantul supuneti nu inseamna a chinui animalele, a distruge padurile si
plantele si toate lucrurile pe care omul poate pune mana. Cuvantul supuneti
exprima legea prin care regnurile naturii si intreg pamantul trebuie sa fie
protejate. Ni s-a spus sa fim iubitori cu animalele si sa le ingrijim. Ni s-a
spus sa respectam, sa pretuim si sa iubim toate formele de viata de pe
pamant, da, intreg pamantul, deoarece in toate totul este opera
Atotputernicului, iubirea pentru om, pentru animal, planta si piatra, pentru
intreg pamantul.

Cine a ingrijit un animal, simte ca in interior a devenit mai bogat si mai

aproape de natura. Insa cel ce construieste fabrici de produse din carne, deci
abatoare, sau le aproba (ceea ce demonstreaza ca mananca carnea semenului
sau animal), va avea o constiinta tot mai ingusta pentru ca un astfel de om
saraceste in interior.
Tot ce facem din egoism se va razbuna pe noi conform legii: ceea ce omul
seamana, va si culege. Dumnezeu este iubire. Din iubire pentru noi oamenii
Dumnezeu ne-a dat pamantul, mama care ne hraneste. Cine trateaza
pamantul cu iubire, deci dezinteresat, cu daruire si grija, va primi din belsug
de la pamant si deci va avea un cules imbelsugat.
O imagine: gainile din custi trebuie sa traiasca intr-un spatiu ingust, fiecare gaina
avand la dispozitie suprafata unei coli A4. Ele nu se pot aseza, nu pot scurma, nu pot
cloci, deoarece ouale cad pe banda rulanta. Dupa cateva duzini de oua gaina sfarseste
la abator, ajungand in final carne pentru supa.

Animalele se plang: Ochii lor sunt plini de durere, suferinta si frica. Ele
simt motivul pentru care sunt inchise. Privirile lor acuza oamenii.
De ce ne ucideti? De ce ne fierbeti, prajiti si tocati trupurile? Creatorul nu
v-a dat plantele si fructele campurilor si padurilor? Ce v-am facut de ne
tineti in inchisori si ne hraniti cu deseurile voastre?
Inima voastra este saraca in simtiri si nemiloasa. O piatra contine viata;
insa inimile voastre sunt impietrite. In pieptul vostru se afla un muschi care
bate doar pentru voi si pentru placerile voastre. Invatati sa fiti milosi
punandu-va in locul nostru. Chiar daca suntem animale, traim si simtim ca
voi, deoarece viata inseamna sentiment, senzatie si perceptie. Noi percepem
motivul atitudinii voastre fata de animale.
Profetul acuza: Omul a devenit o bruta care distruge, darama si inchide tot
ceea ce ar putea servi rapacitatii sale lipsite de sentiment. Insa el uita ca intro zi va fi si el inchis intr-un spatiu ingust si murdar sau chiar intr-o
inchisoare, deoarece omul culege ceea ce a semanat. Delictul comis
impotriva animalelor poate fi comparat cu delictul comis impotriva
oamenilor, deoarece omul si animalul au aceeasi rasuflare, care este viata, si
care este Dumnezeu. Cresterea animalelor pentru consum inseamna a ucide
intentionat. Este un pacat impotriva vietii care este Dumnezeu.