Arhitectura in Egiptul Antic

Arhitectura relicioasa si funerara este reprezentativa si definitorie pentru

arta egipteana. Ea cuprinde temple de cult, morminte si temple funerare.
Templele de cult sunt construite in fiecare oras si sunt inchinate unui
singur zeu (sau faraon). Ele trebuie sa adaposteasca statuia zeului si
reprezinta locul de oficiere a ritualurilor de cult de catre preoti si Marele
Preot. Templele sunt de plan rectangular si compuse din mai multe spatii.
Intrarea in templu este strajuita de doi piloni in forma in forma de trunchi
de piramida (de care sunt alipite statui uriase de zei), este precedata de o
alee de acces cu statui de sfincsi avand langa intrarea principala un
obelisk pe care sunt inscrise hieroglife ce povestesc viata zeului. Dincolo
de poarta inalta si ingusta a templului se afla o curte interioara unde sunt
asezate altare de rugaciune in coridoare acoperite si sustinute de coloane.
Aceasta curte este singurul loc in care pot patrunde credinciosii pentru a
adduce ofrande si a se ruga zeilor. Dupa curtea interioara urmeaza sala
hipostila cu o multime de coloane uriase decorate cu picture sau hieroglife
si sanctuarul compus din mai multe camere si coridoare secrete. In cea
mai indepartata si intunecoasa dintre ele se afla statuia zeului. Templul de
cult este o constructie monumentala de foarte mari dimensiuni si proportii
uriase. El este construite pe baza sistemului stalp (coloana) grinda,
system preferat de multi constructori din antichitate. Cei egipteni nu
cunosteau arcul sau bolta.
Coloana egipteana foarte inalta este construita din piatra. Ea indeplineste
o functie de sustinere (portanta) si decorative prin forma speciala a
fusului sau capitelului. Fusul este cilindric cu suprafata neteda sau
fasciculate imitand tijele de flori. Coloanele sunt colorate in rosu, albastru,
verde sau galben si inscriptionate cu hieroglife. Capitelurile sunt inspirate
din flora locala (lotus, palmier) sau reprezinta capete de zeite (Hator si
Isis).
Mormintele exprima cel mai bine importanta pe care o acorda egiptenii
vietii de dupa moarte. Acestea sunt locuinte pentru eternitate menite sa
le slujeasca de adapost in viata vesnica. Pentru aceasta ei construiesc
mastabale si piramide. Mastabalele sunt pentru oamenii bogati si clasele
conducatoare. In plan simplu, rectangular ele sunt structurate pe doua
zone: cea terestra unde se afla camera ofrandelor pentru oficierea
ritualurilor de cult, si serdapul care adaposteste statuia defunctului. Zona
subterana, la care ajunge prin puturi de acces, este compusa din camere
mortuare unde sunt asezate sarcofagele defunctilor si coridoare de acces.
Mormintele puteau fi sapate la peste 210 metri in inima muntelui si la 100
metri adancime un adapost considerat inviolabil. Dar, foamea si mizeria
oamenilor au fost mai puternice decat toate oprelistile materiale si
spirituale; in aceste morminte se aflau prea multe comori, aur, argint,
pietre pretioase o zestre bogata pentru lumea cealalta -, despre care

obiectele descoperite intacte in mormantul lui Tutankamon nu ofera decat

o slaba imagine. La sfarsitul perioadei rameside, in timpul saracirii
Egiptului, mumiile regale au trebuit sa fie depuse in niste ascunzatori
secrete,spre a fi protejate.
Dar mormintele raman, cu intreaga lor magie. Daca in ceea ce priveste
detaliile constructiilor difera, planul de ansamblu ramane identic in cazul
tuturor: de obicei trei coridoare, legate unul de altul, pornesc in panta
usoara de la intrare pana la cavou. Uneori, in cateva incaperi secundare de
dimensiuni reduse, situate in lungul coridorului, era pastrat materialul
funerar. Alteori, pe parcursul coridorului aparea brusc un put adanc, sapat
cu un scop dublu: impiedicarea eventualilor jefuitori sa patrunda mai
departe si colectarea apei care s-ar fi putut eventual infiltra. In cazul cel
mai simplu, o anticamera conducea apoi la incaperea principala a
mormantului, careia ii erau uneori anexate incaperi secundare; plafonul
cavoului era in general sustinut de piloni, iar sarcofagul era depus intr-o
usoaa cavitate sapata in sol.
Coridoarele si salile erau acoperite cu basoreliefuri pictate si cu inscriptii,
maret cadru, multicolor si magic, al invierii. Cartiile funerare regale ii
procurau suveranului formulele a caror cunoastere era indispensabila
ducerii la bun sfarsit a calatoriei pe celalalt taram. Aceste
mormintecontineau in imagini si texte o adevarata biblioteca a
supravietuirii.
Este inca deosebit de impresionant sa te aventurezi in aceste galerii unde
lumina dispare foarte neinchipuit de bogat,care se asterne pe stalpi, pe
pereti sip e tavane. Deja cu demonii si zeii ei, lumea cealalta parte
aproape. Valea Regilor este cu adevarat Intrarea de la Apus.
Locul si peisajul Vaii Regilor i-au inspirit pe romantici.
Pentru Flaubert peisajul e antropofag.
La Theophile Gautier: Aceste stanci seamana cu niste oseminte de morti
arsi pe rug; ele isi cersesc prin nenumarate crapaturi picatura de apa ce
nu cade nicicand Ai zice ca sant mormanele de cenusa ramase dintr-un
lant muntos care a ars in vremea catastrofelor cosmice, intr-un urias
incendiu planetar .
In viziunea lui Pierre Loti, Ai crede ca pasesti in nu stiu ce vale a
Apocalipsului, cu peretii incinsi. Tacere si moarte, fara prea multa
limpezime, in lucirea neintrerupta a unui soi de posaca apoteoza.
Frumoase efecte stilistice, desogur, dar cat de indepartate de spiritual
egiptean, care nu se gandea la moarte ci la viata.
In acest loc grandiose, neobisnuit pentru oameni, poarta a Apusului,
muntele adapostea sperantele mereu reinnoite intr-o viata vesnica,
chezasuita de magia formelor, a culorilor si a cuvintelor.
Regele-erou a fost si un mare rege constructor. Dupa ramesizi ia sfarsit
era marilor constructii.
Piramidele, destinate faraonilor si familiei lor, sunt construite din blocuri

de piatra. Fiecare faraon se ingrijeste inca din timpul vietii sa-si

construiasca mormantul. Piramidele sunt astfel structurate incat in
interiorul lor se afla camera ofrandelor, serdapul si chiar camere mortuare
(unele false), iar in subteran numeroase coridoare sau camere mortuare
separate si greu accesibile.Prima piramida construita a fost cea in trepte a
faraonului Djeser de la Sakkarah, apoi cea de forma romboidala,
ajungandu-se la forma de piramida propriu-zisa.
Templul funerar este o constructie complexa de foarte mari dimensiuni si
care indeplineste si functia de templu de cult sip e cea de mormant (in
subteran). Templele funerare sunt construite de catre faraoni sau membrii
ai familiei regale si sunt adeseori sapate partial (semihipogeu) sau
integral in stanca (hipogeu).
In palatele de milioane de ani care se numesc temple funerare cultul
este adus regelui defunct si zeilor in acelasi timp. Acest lucru se intampla
incepand cu dinastia a xvlll-a; pana atunci cultul funerar regal era distinct
fata de celelalte. Pe de alta parte templul divin si templul funerar nu se
pot confunda, in ciuda similitudinilor evidente, care privesc forma insasi a
edificiului planul sau si calitatea personalitatilor care sant slujite aici.
Pe de o parte, templele funerare sunt situate in general nu departe de
mormantul de care le leaga natural or, prin urmare pe malul stang teban.
Pe de alta parte, egiptenii fac chiar ei distinctia intre casele zeilor si
palatele de milioane de ani. Cel mai original:templu cenotaf al lui Seti l
de la Abydos(templul efectiv al lui Seti l, cu plan classic, se gaseste la
Sheikh abd el Quarnah, pe malul stang al Nilului, la Teba, nu departe de
mormantul sau sapat in Valea Regilor.
Arhitectura egipteana cuprinde si alte tipuri de constructii: forturi de
aparare, palate si case particulare. Acestea au fost construite mai ales din
caramizi uscate la soare, putin rezistente in timp. Multe din informatiile
despre aceste constructii sunt cuprinse in texte hieroglife.
Exemplificari: Mastabalele de la Abydos, Piramida in trepte de la
Sakkarah, Piramida romboidala de la Dasur, Piramidele lui Keops, Kefren si
Mikerinos (ansamblul de la Giseh), templul reginei Hatsepsut de la Deir-elBahri