Analiza filmului :

Experimentul lui Phillip Zimbardo

Rulconstdincomportamentele
intenionatecareurmrescsproduc
suferin,abuzuri,njosire,dezumanizare
saudistrugereafizicaunorpersoane
nevinovatesaufolosireaautoritiii
puteriioferitedesistempentruncurajarea
sauacceptareaacestorpractici
PhilipZimbardo

Experimentul de la Universitatea Stanford din 1971 arata ca oameni absolut

normali se dezumanizeaza in anumite circumstante si ca oricine este expus la riscul
de a deveni un asupritor sau chiar un criminal.
Phillip Zimbardo, profesor la Stanford, a propus studentilor sa joace timp de doua
saptamani rolul de gardian sau detinut. Au fost selectati, in urma unui anunt
publicat intr-un ziar prin care se cautau studenti pentru un experiment care urmarea
studierea efectelor psihologice ale vietii in inchisoare, 24 de tineri, echilibrati,
inteligenti, fara probleme medicale, care nu au consumat niciodata droguri si care
nu au avut vreodata probleme cu legea. Voluntarii au fost impartiti, prin tragere la
sorti, in gardieni si prizonieri, roluri pentru care au fost platiti cu 15 dolari pe
zi. Am vrut sa testam efectele psihologice a ceea ce inseamna sa fii prizonier
sau gardian. In acest scop, am simulat conditii de inchisoare in subsolul
Universitatii Stanford si apoi am notat efectele institutionalizarii asupra
comportamentului tuturor celor inchisi intre patru pereti, a explicat Zimbardo.
Autorul experimentului subliniaza ca inainte de inceperea experimentului, care
trebuia sa dureze doua saptamani, toti voluntarii erau la fel din punct de vedere
comportamental si moral.
Cand puscaria a fost pregatita, au fost adusi si ,,prizonierii care fusesera tinuti
initial in beciurile Politiei din Palo Alto. Voluntarilor nu li se explicase ca vor fi
arestati de catre politia locala care i-a adus in acest fel de acasa si acesta a fost un
soc real pentru ei. Pe toata durata arestului au fost perchezitionati din cand in cand
dupa ce au fost complet dezbracati si li s-a dat cu spray-uri impotriva puricilor si
paduchilor ca sa fie umiliti. Au primit un numar si au fost imbracati cu halate in loc
de uniforme pentru puscariasi. Li s-a interzis sa poarte lenjerie de corp, au fost
tunsi la zero, au fost pusi in lanturi si au fost treziti cu brutalitate in fiecare noapte
la ora 2,30 in sunete de fluier.
Aveau voie sa se plimbe doar pe holurile inchisorii, legati la ochi, si tot acolo au
mancat si au facut gimnastica. Celulele au avut gratii si WC-ul a fost improvizat
intr-o incapere extrem de ingusta si intunecoasa la capatul holului. Nu existau
ferestre si nici ceasuri care sa le permita sa masoare scurgerea timpului. In celule
au fost puse microfoane cu ajutorul carora au fost inregistrate in secret toate
conversatiile prizonierilor. Prin difuzoare se faceau din cand in cand anunuri. In
scurt timp, ,,gardieni au inceput sa fie severi, duri, devenind agresivi si facand
abuz de putere. In acelasi timp, ,,detinuti au inceput sa manifeste tulburari
emotionale, motiv pentru care experimentul a fost intrerupt dupa 6 zile.
Pentru acest experiment Philip Zimbardo a incercat sa creeze o atmosfera cat mai
apropiata de cea reala. Astfel, tuturor voluntarilor li s-au dat uniforme.
,Prizonierii au primit numere de identificare in loc de nume, pentru a-i face sa se
simta anonimi, iar ,,gardienii, titluri de grade, de la ofiter corectional si pana la
superintendent. Uniformele gardienilor erau kaki, purtau la gat fluier, erau dotati cu
bastoane de lemn si ochelari de soare, pentru a-si acoperi ochii si a impiedica
citirea emotiilor. Detinutilor li s-au dat sa poarte halate ale caror marimi le erau
inadecvate si sandale de cauciuc. Prizonierii erau inchisi, iar paznicii isi desfasurau

activitatea in schimburi de cate 8 ore. In rolurile de gardieni si prizonieri, studentii

au fost distribuiti aleator (au dat cu banul). Totul a fost inregistrat audio si video.
Fiecare voluntar si-a luat rolul in serios. Prizonierii au fost dezbracati si
perchezitionati. Pentru a nu infecta inchisoarea, au fost dezinfectati cu spray.
Gardienilor li s-a spus ca nu pot lovi sub nici o forma prizonierii, dar ca le pot crea
acestora sentimentul de subordonare, frustrare, frica, sentimentul ca viata lor e
controlata de gardieni. Nu le-au fost impuse limite, au facut ceea ce au crezut ca
este necesar pentru a mentine legea si ordinea in inchisoare. Gardienii au inventat
propriul sistem de reguli. Spre surprinderea organizatorilor experimentului,
gardienii au intrat destul de repede n rol, au inventat pedepse i au folosit
metode psihologice pentru a-i intimida pe prizonieri. Dar, in numai cateva zile de
acomodare, gardienii au manifestat comportamente sadice: au umilit prizonierii, iau fortat sa curete WC-uri cu mainile goale, sa indure forme de umilire sexuala si
sa doarma goi pe podeaua din beton. Cele mai multe acte de violenta si abuz
impotriva acestora s-au inregistrat pe timpul noptii, deoarece paznici nu stiau ca
sunt supravegheati. Toate acestea au avut drept consecinta caderile emotionale ale
voluntarilor prizonieri, gandire distorsionata, plans necontrolat, au devenit
depresivi si au prezentat semne ale stresului cronic. Dar lucrurile nu s-au oprit aici.
Exasperati de torturile la care erau supusi, atat fizice, cat si mentale, pana si
sexuale, detinutii au intreprins o revolta. Paznicii si-au propus sa foloseasca tactici
psihologice, si nu fizice. Au folosit o asa numita ,,celula privilegiata, unde au fost
pusi cei mai putin implicati in rebeliune, primind anumite privilegii: au primit
uniformele inapoi, aveau voie sa faca baie, sa se spele pe dinti, aveau parte de o
masa speciala in timp ce ceilalti aveau voie doar sa-i priveasca. Dar acestia au
refuzat sa manance, astfel aratandu-si solidaritatea fata de ceilalti. Nici macar dupa
ce doi dintre prizonieri au renunat la experiment pentru ca nu au mai rezistat
presiunilor fizice si psihice, gardienii nu au renuntat sa caute metode cu care sa
domine. In cele din urma, experimentul a fost oprit dupa numai sase zile datorita
haosului creat, desi se dorea sa dureze doua saptamani.
PRELIMINARII. ALEGEREA SUBIECILOR
Experimentul a fost planificat s se desfoare pe o perioad de dou sptmni.
Locul n care nchisoarea a fost amenajat a fost subsolul departamentului de
psihologie al Universitii Stanford. Motivul pentru care Zimbardo a decis s
efectueze acest experiment a fost nelegerea psihologiei deteniei.
Alegerea subiecilor experimentului s-a fcut printr-un anun n ziarele locale n
care s-au promis 15 dolari pentru participarea la un studiu referitor la viaa n
nchisoare. Din cele aproximativ 100 de persoane care au rspuns la mesajul din
ziare au fost selectate - n urma unor evaluri psihologice i a unor interviuri - 24
de studeni. n urma seleciei au fost acceptai doar indivizi care erau ct mai
aproape de medie din punct de vedere al profilului psihologic, fr antecedente
penale, fr probleme de ordin psihic. Din cei 24, 18 au participat efectiv la
experiment, 9 ca gardieni, 9 ca deinui.

ARESTAREA I INTRAREA N PUCRIE

Pentru ca experimentul s par ct mai credibil, cei 9 studeni desemnai aleator s
fie prizonieri au fost adui la sediul nchisorii improvizate din Stanford de ctre
poliie - care a acceptat s colaboreze cu Zimbardo - sub acuzaiile de furt i jaf
armat.
Dup ce au fost adui la "nchisoare", prizonierii au fost dezbrcai, percheziionai
i dai cu spray deparazitant, aa cum se ntmpl cu prizonierii reali. Acetia au
primit o cma lung, li s-a interzis lenjeria intim, le-a fost legat un lan de
glezna dreapt i au primit un numr de identificare unic - totul pentru a crea
disconfortul pe care prizonierii l resimt de obicei la arestare. Prizonierilor li s-a
interzis s foloseasc numele real, impunndu-se regula de a se prezenta doar cu
numrul de identificare primit. Pe cap li s-a pus un fel de casc de plastic
transparent, care avea rolul de elimina trsturile de personalitate pe care, de
regul, le pune n eviden frizura. nchisoarea a fost organizat pe trei celule,
fiecare avnd 3 prizonieri.
Gardienii nu au primit nici o pregtire special despre ce nseamn a fi gardian,
fiind liberi s acioneze cum doreau pentru reuita misiunii, fiindu-le interzis
totui lovirea "deinuilor". A fost stabilit un set de 17 reguli ce trebuia memorat de
fiecare deinut, urmnd ca din cnd n cnd acetia s fie chestionai pe aceast
tem.
PRIMA NOAPTE
La orele 2.30 a.m. prizonierii au fost trezii ntr-un mod brutal pentru efectuarea
apelului. Acesta avea rolul, pe de o parte, de a familiariza prizonierii cu numrul de
identificare primit, dar era i un bun prilej pentru exercitarea puterii gardienilor
asupra prizonierilor. n prima noapte o parte dintre prizonieri nu au luat lucrurile n
serios, glumind pe alocuri, contieni nc de faptul c totul este un joc. De
asemenea, parte dintre gardieni au tratat deocamdat lucrurile cu detaare, dar nu
pentru mult vreme... n curnd, pe fondul acumulrii de oboseal i scderii
pragului de rezisten la stres, vor aprea semne de revolt din partea prizonierilor
la care gardienii vor rspunde cu pedepse, ca de pild flotrile.
PRIMA REVOLT I URMRILE
Luni diminea (experimentul a nceput duminic) o parte dintre deinui (o celul)
s-au baricadat i nu au mai vrut s ias din camera lor, ca rspuns la
comportamentul considerat neprietenesc al gardienilor din timpul nopii. Dup o
analiz rapid a situaiei, gardienii au decis s apeleze la for i restabilirea ordinii
n nchisoare: au folosit un extinctor pentru a-i deprta pe cei trei de u i a intra
n celula baricadat. n urma acestui eveniment gardienii au hotrt c trebuie s
stabileasc privilegii pentru cei care se comport bine, acordnd drepturi
suplimentare pentru nceput pentru trei deinui, aflai ntr-una dintre celule, cel
mai puin implicai n revolt. Ulterior, fr motive clare, prizonieri "neprivilegiai"

sunt mutai n celula celor "buni", crendu-se astfel confuzie n rndul

prizonierilor.
Odat cu revolta, s-au consolidat antagonisme evidente ntre participanii la
experiment, gardienii privindu-i pe prizonieri ca pe nite fiine problematice ce le
ngreunau activitatea, iar prizonierii, suferind deja diverse pedepse, au nceput s
aib comportamente manifeste de dispre i ur fa de gardieni. Un efect al
revoltei a fost acela c gardienii au impus un control i mai strict al activitilor
obinuite ale deinuilor, stabilind ca fiind un privilegiu inclusiv mersul la toalet;
dup orele 10.00 p.m. unii prizonieri erau nevoii s foloseasc pentru nevoi o
gleat, n interiorul celulei.
PRIMA ELIBERARE A UNUI DEINUT
La mai puin de 36 de ore de la nceputul experimentului, un prizonier a intrat ntro stare de instabilitate emoional acut (plns necontrolat, gndire dezorganizat,
furie exagerat), ceea ce a condus, finalmente, la "eliberarea" acestuia. Interesant
de menionat este faptul c organizatorii experimentului, care urmreau tot ce se
ntmpla n nchisoare prin intermediul camerelor de filmat i al microfoanelor
instalate n celule, intraser i ei att de bine n rolul de autoriti ale nchisorii,
nct n prim instan l-au tratat pe "prizonierul" ce nu mai putea suporta mediul
ca pe un prefcut, ce urmrea ca prin minciun s ias din nchisoare, aa cum ar
ncerca un prizonier real. VIZITA PREOTULUI
Ca rspuns la o favoare mai veche acordat de Zimbardo, un preot cu experien n
mediul carceral face o vizit la Stanford pentru a vorbi cu prizonierii i a-i face o
idee despre ct de bine i-au intrat n rol acetia. Surprinztor este c preotul - dei
tia foarte clar c totul este un experiment ce avea s se ncheie n cteva zile - a
uitat cu totul c nchisoarea este una fictiv, ajungnd - n urma discuiilor cu
prizonierii - s promit implicare i sprijin pentru eliberarea acestora. Remarcabil
este ns urmtorul aspect: unul dintre prizonieri nu se las absorbit de scenariu, de
puterea contextului, descriind situaia lucid, ca fiind doar un experiment... Acest
fapt va fi detaliat n partea de concluzii a articolului.
INFORMATORUL
Dup plecarea "prizonierului" ce a clacat emoional, Zimbardo dedice s introduc
un alt tnr, un prieten, sub pretextul nlocuirii celui "eliberat", care urma s fie
informator i s ajute cu detalii privind starea de spirit i planurile deinuilor;
decizia a fost luat i ca urmare a faptului c existau indicii c prizonierii plnuiau
o evadare. "Spionul" nu a reuit s-i pstreze ns detaarea fa de grupul n care
a fost introdus, ajungnd s fie depit de puterea situaiei, s empatizeze cu
prizonierii i s refuze rolul de informator.

TIPURILE DE GARDIENI
O prim categorie de gardieni care s-a format pe timpul experimentului este aceea
a gardienilor "oneti", care respectau regulile i executau sarcinile cu rigoare, dar
fr a fi inventivi, fr a aciona cu scopul nrutirii vieii prizonierilor.
A doua categorie este aceea a gardienilor "omenoi", care nu i pedepseau pe
prizonieri, "ndurau" mici ironii ori acte de nesupunere ale acestora i, mai mult, le
fceau mici favoruri prizonierilor.
A treia categorie este cea a gardienilor ce se bucurau de exercitarea puterii pe care
o deineau, care erau imaginativi n crearea unor noi reguli n scopul umilirii i spre
disconfortul prizonierilor.
A ASEA ZI - SFRITUL EXPERIMENTULUI
n cea de-a cincea noapte unii dintre prini, sunai de preotul ce vizitase
nchisoarea cu puin timp n urm, l-au sunat pe Zimbardo cerndu-i s-i ajute cu
contactarea unui avocat pentru eliberarea fiilor lor. Pe de alt parte, Christina
Raslash, prietena lui Zimbardo i absolvent de psihologie, vizitnd nchisoarea, s-a
artat ngrozit de suferinele pe care trebuiau s le suporte deinuii i a cerut
terminarea experimentului, artnd c experimentul s-a transformat radical fa de
ce i propusese i c efectele mediului nchisorii sunt profunde asupra subiecilor
implicai.
n acest moment, dup propria mrturie, Zimbardo a neles c situaia a degenerat
i c el i echipa de conducere a experimentului pierduser contactul cu realitatea,
absorbii de contextul nchisorii. Forele contextului creat n mod deliberat
transformase profund modul n care cei implicai n experiment interacionau,
majoritatea tratnd aceast ficiune ca i cum ar fi fost realitatea pur. Prin urmare,
a decis terminarea experimentului, dup numai 6 zile, dei era planificat s dureze
14.
CONCLUZII
FORA COPLEITOARE A CONTEXTULUI
Dei la nceputul experimentului nu existau diferene notabile ntre grupul
gardienilor i cel al prizonierilor, dup mai puin de o sptmn cele dou grupuri
erau complet diferite. Forele contextului special n care au fost pui au generat
aceste diferene. Probabil c nelegerea acestui fapt ar conduce la schimbri
fundamentale la nivelul societii, unde, ca regul, se crede c indivizii sunt cei
vinovai, pctoi, iraionali, c vina este a lor n mod exclusiv, iar influena
mediului este ignorat.
La sfritul celui de-al doilea rzboi mondial psihologii s-au ntrebat cum este
posibil ca indivizi "normali" nainte de rzboi, s devin ulterior criminali cu snge
rece. Experimente ulterioare au artat c este vorba de natura uman, de

implacabilul eec al acesteia n faa autoritii, de fora formidabil a contextului

asupra individului.
MAI ARE SENS PEDEAPSA, DAC TOI SUNTEM NEPUTINCIOI N
FAA FORELOR CONTEXTUALE?
Trebuie spus, nainte de orice, c numai cei implicai n mprejurri extraordinare
pot nelege cu adevrat modul n care fiina uman se transform sub forele
situaionale. Altfel, pentru critici de ocazie, cum sunt cei mai muli dintre jurnalitii
de astzi, regulile despre bine i ru sunt clare. Dar mecanismele
comportamentului uman sunt mai complexe dect pot nelege muli dintre noi pe
baza cunotinelor formate prin lectura ziarelor ori privitul televizorului.
Faptul c forele situaionale sunt de multe ori copleitoare nu nseamn c cei care
cedeaz acestora i svresc acte oribile trebuie iertai. Dac am face astfel, ar
nsemna s fim de acord c suntem nite fiine lipsite de raiune, incapabile de un
minim control asupra vieii noastre. Pe de alt parte, exist, asemenea deinutului
menionat mai sus care nu "a intrat n rol", indivizi care i pstreaz luciditatea i
care nu se las copleii de mprejurri. Aceti indivizi, chiar dac puini sub aspect
procentual, sunt cei care dau adevrata msur a demnitii umane. Faptul c ei
exist ne indic faptul c, n principiu, toi putem fi "candidai" pentru titlul de
fiine nelepte i care, pui n contexte nefaste, am putea rezista ispitei de a aciona
ca nite brute.
SUNTEM RI ORI BUNI DE LA NATUR?
Suntem obinuii s auzim i, pn la urm, s credem c noi, fiinele umane,
suntem bune de la natur. Desigur, sunt i cteva uscturi, dar NOI suntem buni.
Ceea ce experimentul nchisorii arat, i nu este singurul experiment de acest tip,
este faptul c cei mai muli dintre noi sufer transformri majore n anumite
contexte ce favorizeaz comportamente considerate aberante n mod normal. Ceea
ce ne imaginm noi c am face ntr-o anumit situaie, de pild privind la
atrocitile din Irak ori Afganistan, s-ar putea s nu se potriveasc cu ce devenim
dup ce ajungem pe cmpul de lupt.
Cei care acioneaz aberant au ns justificrile lor pentru ceea ce fac. Astfel, un
funcionar nazist rspunztor de programarea trenurilor ctre camerele de gazare
din lagrele de concentrare este cu att mai mulumit cu ct planificarea sa este
eficient. La interogatoriu, el nu s-a simit n nici un fel vinovat, pentru c nu el a
decis ca acei oameni s moar, ci sistemul, el doar i ndeplinea obligaiile funciei
cu druire, ceea ce, nu-i aa?, nu poate fi considerat o crim. Este el un criminal?
El, cel puin, nu nelegea de ce ar fi considerat astfel.
CE ROL POT AVEA NCHISORILE N EDUCAREA PRIZONIERILOR REALI?
La sfritul experimentului, dei existau teoretic dou grupuri, n privina
prizonierilor se poate spune c nu mai exista nici o coeziune. Cei care ncercau s

se opun gardienilor erau privii cu dispre i indignare de ceilali pentru c-i

vedeau ca pe un pericol pentru linitea lor. Accesul la privilegii, orict de mrunte,
creeaz o competiie ntre prizonieri care, de asemenea, distruge orice legturi de
prietenie. Cum ar putea fi nchisorile reale un loc al ndreptrii? n fapt acestea sunt
locuri brutale ce scot la iveal ce este mai ru n fiina uman, care obinuiesc
individul cu violena i agresivitatea i care-l fac s uite de normalitatea majoritii.
Au fost multe ncercri teoretice ori practice pentru a schimba sistemul modern al
nchisorilor, dar pn astzi nu exist un sistem mulumitor. Dei este o idee
comun printre specialiti c actualul sistem de nchisori este unul neeficient, un
sistem care s-l nlocuiasc nu a fost nc proiectat.
SISTEMUL ORI INDIVIDUL?
Din punctul nostru de vedere, acest punct, dei nu rezult direct din experimentul
nchisorii, este unul fundamental. Probabil c i dumneavoastr v-ai ntrebat sau
mcar ai auzit urmtoarea ntrebare: cum e posibil ca n Romnia aa de muli
politicieni s fie corupi, dezinteresai de interesul public ori, cine tie, poate
incapabili s produc o schimbare, chiar dac ar vrea? Ori: cum e posibil ca
poliitii ori magistraii s fie att de corupi? ndeobte vina este aruncat asupra
indivizilor, dar, credem, problema principal este a sistemului n ansamblul su.
Modul n care sistemul este organizat, relaia dintre normele i obiceiurile din
interiorul sistemului, "scprile" legislative, raporturile dintre superiori i inferiori
- sunt doar o parte din aspectele care definesc un sistem i care pot da indicii
despre comportamentele probabile ale indivizilor din interiorul acestuia.
Poliitii sunt corupi - n opinia noastr - pentru c pot fi astfel, pentru c cei pe
care i cunosc n sistem sunt la rndul lor corupi, pentru c intrarea n poliie
coincide cu o iniiere n corupie, pentru c forele puternice ale contextului sunt
cele care-i oblig s se conformeze la regulile existente deja n sistem, pentru c
probabilitatea s fie prini este foarte mic, dat fiind faptul c nu exist o autoritate
eficient care s acioneze pentru reglarea sistemului i ndeprtarea celor corupi.
Gndii-v la un medic: odat ajuns rezident, observ cum medicii din jurul lui se
mbogesc de la o zi la alta, nemanifestnd niciun fel de jen n a lua pag. Fr
dubii, chiar i la cei care i-au promis s fie medici model, se vor nate conflicte
interne privind comportamentul de urmat. Orict ar fi salariul, nu-i va putea
permite ceea ce-i permit medicii corupi. Se va obinui ncet ncet cu mediul, va
observa c cei care iau pag nu pesc nimic, va accepta pn la urm primii bani
drept mulumire pentru tratamentul administrat, i va justifica fapta prin aceea c
nu el a cerut, ci pacientul a insistat s dea, iar finalmente se va nscrie n logica
unui sistem degradat, n care viaa se msoar n numrul bancnotelor.
ncheiem printr-un citat din Hannah Arendt, lucrarea Einchmann la Ierusalim. Un
raport despre banalitatea rului, pe marginea comportamentului lui Adolf
Eichmann, judecat pentru crime mpotriva umanitii, ntruct a contribuit la
orchestrarea genocidului evreilor europeni: "Problema cu Eichmann era tocmai c

att de muli alii erau ca el i c majoritatea nu erau nici perveri i nici sadici, ci
erau i sunt nc teribil i terifiant de normali. Din punctul de vedere al instituiilor
noastre legale i al standardelor morale de judecat, aceast normalitate era mult
mai terifiant dect toate atrocitile laolalt, deoarece implic faptul c acest tip de
criminal, care este de fapt hostis generis humani (inamicul ntregii umaniti, nn.),
comite crimele n circumstane care fac aproape imposibil pentru el s tie sau s
simt c face ceva ru".