Rugaciunea lui Manase

1. Doamne, Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri Avraam, Isaac si Iacob si

al semintiei lor celei drepte,
Ies 3:6, Ies 3:15-16

2. Cel ce ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor,

3. Cel ce ai zagazuit marea cu cuvantul poruncii Tale, Cel ce ai incuiat genunea

si ai pecetluit-o cu numele Tau temut si slavit,

4. in fata Caruia toate lucrurile se tem si tremura din pricina puterii Tale

5. - fiindca maretia slavei Tale e de ne'ndurat, iar aprinderii maniei Tale

impotriva pacatosilor nu i se poate sta impotriva,
Iov 23:13, Ps 129:3

6. in timp ce mila fagaduintei Tale e nemasurata si neajunsa -;

Ps 102:17, Ef 4:32

7. caci Tu esti Domnul Cel-Preainalt, bun, indelung-rabdator si mult-milostiv,

Caruia Ii pare rau de rautatile oamenilor; Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii

Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit, si dupa multimea

indurarilor Tale ai hotarat pentru cei pacatosi pocainta spre mantuire.

8. Asadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n'ai randuit pocainta pentru cei
drepti, adica pentru Avraam, pentru Isaac si pentru Iacob, care nu Ti-au gresit, ci ai
randuit pocainta pentru mine, pacatosul,
Mt 9:12-13, Lc 15:7, Lc 18:13

9. deoarece eu am pacatuit in numar mai mult decat nisipul marii. Multe sunt
faradelegile mele, Doamne, multe sunt, iar eu nu sunt vrednic sa privesc ori sa vad
inaltimea cerului din pricina multimii nedreptatilor mele,

10. incovoiat fiind eu cu multe catuse de fier, incat nu pot sa-mi ridic capul, si
nici odihna nu am, ca unul care Te-am maniat si raul l-am facut in fata Ta, nefacand
voia Ta, nici pazind poruncile Tale, ci asezand uraciuni idolesti si inmultind
spurcaciunea faptelor.
2Par 33:2, 2Par 33:11, 4Rg 21:2

11. Dar acum imi plec genunchii inimii, rugandu-ma bunatatii Tale:
Pr 28:13, Ef 3:14, 1In 1:9

12. Am pacatuit, Doamne, am pacatuit, si-mi cunosc faradelegile;

13. Dar Te rog si-Ti cer: iarta-ma, Doamne, iarta-ma si nu ma da pierzarii cu

faradelegile mele; faptele mele cele rele sa nu le tii pe veci intru mania Ta, si nici
nu ma osandi la adancul cel mai de jos al pamantului; caci Tu esti Dumnezeu,
Dumnezeul celor ce se pocaiesc,

14. si'ntru mine Iti vei arata bunatatea, mantuindu-ma pe mine, nevrednicul,
dupa mare mila Ta.

15. Si fara'ncetare Te voi lauda in toate zilele vietii mele. Ca pe Tine Te canta
toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor. Amin!
Ps 06:5, Is 38:18