Capitolul 1

Serii Fourier

1.1 Introducere
Sistemele liniare invariante n timp sunt de departe cele mai studiate si utilizate sisteme
n prelucrarea semnalelor. Un sistem se numeste liniar daca raspunsul acestuia la suma
a doua semnale este identic cu suma raspunsurilor la fiecare semnal n parte. Un sistem
se numeste invariant n timp daca raspunsul sau la un semnal este acelasi indiferent de
momentul cand este aplicat semnalul respectiv la intrarea sistemului. Din teoria sisteme-
lor, se stie ca functiile proprii ale sistemelor liniare invariante n timp (pe scurt, SLIT)
sunt (co)sinusoidele. Altfel spus, daca la intrarea unui SLIT aplicam o cosinusoida pura
de frecventa 0 , atunci la iesire vom avea tot o cosinusoida pura 0 (binenteles, avand
alta amplitudine si faza). Acest fapt permite studierea comportamentului sistemului la
un semnal de intrare oarecare, cu conditia sa putem scrie semnalul respectiv ca o suma
(fie si nenumarabila) de cosinusoide. Aceasta scriere a semnalelor face obiectul primelor
doua capitole ale acestei prezentari.
In acest capitol vom prezenta cazul scrierii semnalelor sub forma unei sume numarabile
de cosinusoide, aratand ca semnalele respective trebuie sa fie periodice, astfel ncat des-
compunerea sa fie valabila pe tot R. In capitolul urmator, vom generaliza aceasta des-
compunere la cazul semnalelor oarecare.

1.2 Forma trigonometric

a
Fie x(t) un semnal real oarecare, de durata finita T :

x(t) = 0 t 6 [0, T ]. (1.1)

Se pune problema scrierii semnalului x(t) sub forma unei sume numarabile de semnale
sinusoidale. Acest lucru este posibil n interiorul intervalului [0, T ]. Se poate arata ca,
pentru t [0, T ], semnalul x(t) se poate scrie sub forma unei sume numarabile de
cosinusoide si sinusoide, avand toate, un numar ntreg de perioade n intervalul de timp
considerat. Acest lucru este echivalent cu a spune ca frecventele (co)sinusoidelor respective

1
1.2. Forma trigonometrica 2

sunt multipli ai frecventei corespunzatoare duratei T , numita frecventa fundamentala si

notata cu :
2
= . (1.2)
T
Astfel, are loc relatia:

X
X
x(t) = cn cos(nt) + sn sin(nt), t [0, T ]. (1.3)
n=0 n=1

Coeficientii {cn }nN si {sn }nN se numesc coeficientii dezvoltarii semnalului n serie
Fourier trigonometrica.
Se poate arata ca functiile {cos(nt)}nN si {sin(nt)}nN formeaza un set ortogonal
de functii. Daca se defineste produsul scalar al doua functii (reale) de suport temporal T
precum:
ZT
hf (t), g(t)i = f (t)g(t)dt, (1.4)
0

atunci se poate arata prin calcul direct ca:

T daca m=n=0
T
hcos(mt), cos(nt)i = daca m = n 6= 0 (1.5a)
2
0 daca m 6= n

T daca m=n=0
T
hsin(mt), sin(nt)i = daca m = n 6= 0 (1.5b)
2
0 daca m 6= n
hcos(mt), sin(nt)i = 0 m, n. (1.5c)

Din ecuatiile (1.5), rezulta un mod simplu de calcul al coeficientii dezvoltarii semna-
lului, prin produs scalar ntre acesta si functia respectiva din baza de functii. Astfel, daca
se calculeaza, spre exemplu:

ZT
hx(t), cos(kt)i = x(t) cos(kt)dt
0
ZT
X
X
!
= cn cos(nt) + sn sin(nt) cos(kt)dt
0 n=0 n=1

ZT ZT (1.6)

X
X
= cn cos(nt) cos(kt)dt + sn sin(nt) cos(kt)dt
n=0 n=1
|0 {z } |0 {z }
=0 pentru n6=k =0
T

c
2 k
daca k 6= 0
= .
T ck daca k = 0
1.3. Forma armonica 3

Reluand demonstratia de mai sus si pentru valorile sk , rezulta urmatoarele relatii de calcul
pentru coeficientii dezvoltarii semnalului x(t) n serie Fourier trigonometrica.

ZT
1
c0 = x(t)dt (1.7a)
T
0
ZT
2
cn = x(t) cos(nt)dt n = 1, 2, 3, . . . (1.7b)
T
0
ZT
2
sn = x(t) sin(nt)dt n = 1, 2, 3, . . . (1.7c)
T
0

Este evident ca sirul de coeficienti {c0 , c1 , c2 , . . . , s1 , s2 , . . .} constituie o alta reprezen-

tare a semnalului x(t), ntrucat, conform cu (1.3), acesta poate fi reconstruit perfect pe
baza coeficientilor respectivi. Reprezentarea sub forma trigonometrica a seriei Fourier a
unui semnal este, nsa, destul de greu de interpretat, datorita prezentei a doi coeficienti
(unul sinusoidal si celalalt cosinusoidal) ce caracterizeaza fiecare frecventa n. Forma
armonica a descompunerii n serie Fourier, pe care o vom prezenta n paragraful urmator
este mai intuitiva, ntrucat face sa apara o singura componenta sinusoidala pentru fiecare
frecventa prin compactarea componentei cosinusoidale cu cea sinusoidala.

1.3 Forma armonic

a
Sa consideram cantitatile An si n reprezentand coordonatele polare ale perechii (cn , sn ).
Cu alte cuvinte, pentru n > 0 avem relatiile:
p
An = c2n + s2n (1.8a)
 
sn
n = arctan , (1.8b)
cn
respectiv

cn = An cos(n ) (1.9a)
sn = An sin(n ). (1.9b)

n timp ce pentru n = 0 luam:

A 0 = c0 (1.10a)
0 = 0. (1.10b)

Inlocuind relatiile (1.9) n descompunerea (1.3), obtinem:

X
x(t) = (An cos(n ) cos(nt) An sin(n ) sin(nt)) , t [0, T ] (1.11)
n=0
1.4. Forma complexa 4

de unde, prin restrangere, obtinem forma finala a descompunerii semnalului x(t) n serie
Fourier armonica:
X
x(t) = An cos(nt + n ), t [0, T ] (1.12)
n=0
Forma (1.12) este mai usor de interpretat, ntrucat contine amplitudinile An si fazele n
cosinusoidelor de frecvente n ce intervin n descompunerea semnalului nostru periodic.
Sirul de coeficienti {A0 , A1 , A2 , . . .} reprezinta spectrul de amplitudini al semnalului x(t),
iar sirul {0 , 1 , 2 , . . .} spectrul de faze al acestuia.

1.4 Forma complex

a
Forma complexa este cea mai generala forma a descompunerii unui semnal periodic n
serie Fourier. Se porneste de la identitatea
exp(jx) + exp(jx)
cos(x) = , (1.13)
2
care se nlocuieste n relatia (1.12), rezultand:

1X
x(t) = (An exp(jn ) exp(jnt) + An exp(jn ) exp(jnt))
2 n=0
1
(1.14)
X An X An
= A0 + exp(jn ) exp(jnt) + exp(jn ) exp(jnt).
n=1
2 n=
2

In relatia de mai sus, am folosit faptul ca 0 = 0. In continuare, introducem cantitatea

Anc C cu n Z definita astfel:

A0 pentru n = 0
1
Anc = A exp(jn ) pentru n > 0 . (1.15)
21 n
A exp(jn )
2 n
pentru n < 0
Cu notatia de mai sus, dezvoltarea (1.14) devine:

X
x(t) = Anc exp(jnt), t [0, T ] (1.16)
n=

relatie ce reprezinta dezvoltarea semnalului periodic x(t) n serie Fourier armonica. Unul
din avantajele acestei reprezentari consta n modalitatea directa si mai ales unitara de
calcul al coeficientilor dezvoltarii Anc . Astfel, pentru n > 0 avem:
1 1 1
Anc = An exp(jn ) = (An cos(n ) + jAn sin(n )) = (cn jsn )
2 2 2

ZT ZT
1 2 2
= x(t) cos(nt)dt j x(t) sin(nt)dt
2 T T (1.17)
0 0
ZT ZT
1 1
= x(t)(cos(nt) j sin(nt)dt = x(t) exp(jnt)dt.
T T
0 0
1.5. Valabilitatea descompunerii n serie Fourier pe R 5

Pentru n < 0 avem n mod similar:

1 1 1
Anc = An exp(jn ) = (An cos(n ) jAn sin(n )) = (cn + jsn )
2 2 2
ZT Z
1 2 2
= x(t) cos(nt)dt + j x(t) sin(nt)dt
2 T T (1.18)
0 T
ZT ZT
1 1
= x(t)(cos(nt) j sin(nt))dt = x(t) exp(jnt)dt.
T T
0 0

In dezvoltarea de mai sus, am folosit faptul ca functia cosinus este para si ca sinus este
impara. In sfarsit, pentru A0c se poate scrie:
ZT ZT
1 1
A0c = A0 = c0 = x(t)dt = x(t)exp(j0t)dt. (1.19)
T T | {z }
0 0 =1

Rezumand, relatiile (1.17),(1.18) si (1.19) pot fi scrise n mod unitar precum:

ZT
1
Anc = x(t) exp(jnt)dt, n Z. (1.20)
T
0

La sfarsitul expunerii, se impun cateva observatii importante:

Este evident ca cele trei forme ale descompunerii n serie Fourier ale unui semnal
periodic sunt reprezentari echivalente ale aceleiasi realitati fizice, care exprima des-
compunerea unui semnal periodic ntr-o suma numarabila de (co)sinusoide; din orice
dintre cele trei forme se pot deduce celelalte doua.

Forma complexa a descompunerii introduce notiunea de frecventa negativa. Este

evident ca aceasta notiune provine dintr-o constructie matematica ce nu are nici o
legatura cu realitatea fizica. In realitate, conform cu (1.14) si cu (1.15), componenta
pe asazisa frecventa negativa n mpreuna cu cea pe frecventa n formeaza
mpreuna componenta sinusoidala de frecventa n.

1.5 Valabilitatea descompunerii n serie Fourier pe R

Toate formele descompunerii n serie Fourier a unui semnal de suport finit sunt valabile,
dupa cum am mentionat si nainte, n interiorul intervalului de definitie a semnalului.
Nici una dintre relatiile (1.3),(1.12), sau (1.16) nu este valabila pentru t 6 [0, T ]. Acest
fapt reprezinta un impediment serios n drumul nostru spre scrierea unui semnal sub forma
de suma de cosinusoide, ntrucat descompunerea dorita trebuie sa fie valabila pe ntreg R
si nu numai pe un subinterval al acestuia.
Pentru moment, sa observam ca, pentru ca descompunerea semnalului n serie Fourier
(oricare ar fi forma acesteia) sa fie valabila pe tot R, semnalul initial ar trebui prelungit
1.5. Valabilitatea descompunerii n serie Fourier pe R 6

n afara domeniului de definitie prin periodizare. Intr-adevar, daca dorim sa calculam

semnalul y(t) pentru care oricare dintre relatiile mai sus-amintite sunt valabile pentru
t [0, T ]:
X
X
y(t) = cn cos(nt) + sn sin(nt), t R. (1.21)
n=0 n=1

atunci, datorita periodicitatii semnalelor sinusoidale si a faptului ca frecventele tuturor

sinusoidelor sunt multipli ai frecventei fundamentale, rezulta ca y(t) nu este altceva decat
semnalul obtinut prin replicarea pe intreg R a semnalului initial x(t):
X
y(t) = x(t kT ), t R. (1.22)
kZ
Capitolul 2

Transormata Fourier

2.1 Introducere
In capitolul dedicat descompunerii unui semnal n serie Fourier, am aratat ca un semnal
periodic poate fi descompus ca o suma de un numar numarabil de componente sinusoidale,
de frecvente multipli ai frecventei de baza a semnalului, numita frecventa fundamentala.
In acest capitol, vom generaliza aceasta descompunere a unui semnal ntr-o suma de
sinusoide si pentru semnale neperiodice.
Sa ncepem prin a studia forma spectrului semnalului periodic n functie de perioada
sa T . Se observa ca pe masura ce T creste, componentele din spectrul semnalului se
ndesesc. Acest lucru este natural, ntrucat cresterea lui T este echivalenta cu scaderea
frecventei fundamentale = 2 T
, si deci, cu scaderea ntervalului de frecventa ntre doua
componente succesive. Figura 2.1 ilustreaza un exemplu. Evident, la limita, cand T
, componentele frecventiale se contopesc, iar spectrul semnalului devine de natura
continua.
Ajungem, deci, la definitia transformatei Fourier.

Definitie. Fie x(t) un semnal de modul integrabil:

Z
|x(t)|dt = M < . (2.1)

Atunci, se defineste transformata Fourier a semnalului x(t) ca fiind semnalul X() obtinut
dupa:
Z
not
X() = F{x(t)}() = x(t) exp(jt)dt. (2.2)

Semnalul original x(t) poate fi recuperat din transformata sa prin aplicarea operato-
rului invers:
Z
1 1
x(t) = F {X()}(t) = X() exp(jt)d. (2.3)
2

7
2.1. Introducere 8

x(t)

t
0 T 2T 0 2

(a) (b)
x(t)

t

0 T1 2T1 0
1 1

(c) (d)

Figura 2.1: Forma spectrului unui semnal periodic n functie de perioada: (a) Semnal
periodic de perioada T . (b) Modulul coeficientilor Anc pentru semnalul din figura a. (c)
Semnal periodic de perioada T1 > T . (d) Modulul coeficientilor Anc pentru semnalul din
figura (c).

Este important, pentru ntelegerea notiunilor, sa observam similitudinile si diferentele

ntre relatiile (2.2) si (2.3) si cele care descriu descompunerea n serie Fourier complexa a
unui semnal periodic, respectiv (1.20) si (1.16). Se observa ca semnificatia valorilor X()
este similara cu cea a coeficientilor Anc , cu singura diferenta ca, n cazul transformatei Fo-
urier, numarul de cosinusoide n care se descompune semnalul devine infinit nenumarabil.
In rest, semnificatia valorilor X() este aceeasi pe care am discutat-o n capitolul prece-
dent: modului |X()| si faza () ale cantitatii complexe X() = |X()| exp(j()) sunt
amplitudinea, respectiv faza cosinusoidei de frecventa ce intra n descompunerea spec-
trala a semnalului x(t). Intr-adevar, observand ca, n ipoteza unui semnal x(t) cu valori
reale, valorile transformatei Fourier situate simetric fata de 0 sunt complex conjugate:

|X()| = |X()|
x(t) R t X() = X () , (2.4)
() = ()
2.2. Proprietatile transformatei Fourier 9

atunci (2.3) poate fi rescrisa ca:

Z
0
Z
1
x(t) = X() exp(jt)d + X() exp(jt)d
2
0
Z
0
Z
= 1
= X() exp(jt)d + X() exp(jt)d
2
0
(2.5)
Z Z
1
= X () exp(jt)d + X() exp(jt)d

2 | {z }
0 [X() exp(jt)] 0
Z  
1
= X() exp(jt) + [X() exp(jt)] d.
2
0

In continuare, folosind faptul ca z C, avem z+z = 2Re{z} si ca Re{X() exp(jt)} =

Re{|X()| exp(j(t + ()))} = |X()| cos(t + ()), (2.5) devine:
Z
1
x(t) = |X()| cos(t + ())d, (2.6)

0

relatie ce justifica afirmatia despre semnificatia modulului si fazei lui X().

In continuare, vom demonstra cateva proprietati importante ale transformatei Fourier.

2.2 Propriet
atile transformatei Fourier
Liniaritatea. Transformata Fourier este liniara.
Fie x(t) si y(t) doua semnale de modul integrabil si fie a si b doua constante complexe.
Liniaritatea transformatei Fourier se traduce prin faptul ca aceasta comuta
F{ax(t) + b(y(t)}() = aF{x(t)}() + bF{y(t)}(). (2.7)

Deplasarea n timp. Deplasarea n timp cu o cantitate constanta t0 a unui semnal

corespunde unei deviatii induse in faza spectrului:

F{x(t t0 )}() = X() exp(jt0 ). (2.8)

Demonstratie:
Z Z
tt0 =
F{x(t t0 )}() = x(t t0 ) exp(jt)dt = x( ) exp(j( + t0 ))d

Z (2.9)
= exp(jt0 ) x( ) exp(j )d .

| {z }
X()
2.2. Proprietatile transformatei Fourier 10

Deplasarea n spectru. Deplasarea spectrului unui semnal cu o frecventa constanta

0 corespunde nmultirii semnalului n timp cu o cosinusoida complexa:

F 1 {X( 0 )}(t) = x(t) exp(j0 t). (2.10)

Demonstratie:
Z Z
1 1 0 = 1
F {X( 0 )}(t) = X( 0 ) exp(jt)d = X() exp(j( + 0 )t)d
2 2

Z
1
= exp(j0 t) X() exp(jt)d.
2

| {z }
x(t)
(2.11)

Schimbarea de scal a. O contractie a semnalului cu o constanta a corespunde unei

relaxari a spectrului cu acceasi constanta si viceversa.
1  
F{x(at)}() = X , a R, a 6= 0. (2.12)
|a| a
Demonstratie:

Z ZS
at=
  1
F{x(at)}() = x(at) exp(jt)dt = x( ) exp j d
a a
S
Z (2.13)
1   1  
= x( ) exp j d = X .
Sa a |a| a

| {z }
X(
a)


1 daca a > 0
unde S = sgn(a) = .
1 daca a < 0

Derivarea n timp.  
dx(t)
F () = jX(). (2.14)
dt
Demonstratie:
Z Z

dx(t) 1 d 1
= X() exp(jt)d = jX() exp(jt)d. (2.15)
dt 2 dt 2

2.2. Proprietatile transformatei Fourier 11

Integrarea n timp. Z 
1
F x(t)dt () = X(). (2.16)
j
Demonstratie: Se aplica relatia precedenta

Conservarea energiei. Transformata Fourier conserva energia semnalului.

Z Z
2 1
x (t)dt = |X()|2 d. (2.17)
2

Demonstratie:

Z Z Z

1
x2 (t)dt = x(t) X() exp(jt)d dt
2

| {z }
x(t)
(2.18)
Z Z Z

1 1
= X() x(t) exp(jt)dtd = |X()|2 d.
2 2

| {z }
X ()

Simetria.
F{x(t)}() = X() F{X(t)}() = 2x(). (2.19)
Demonstratie: Se foloseste simetria ntre relatiile care dau transformata Fourier directa
si inversa.

Convolutia n timp. Spectrul semnalului obtinut prin convolutia temporala a doua

semnale se obtine ca produsul spectrelor celor doua semnale.
Fie x(t) si y(t) doua semnale de modul integrabil, si fie z(t) produsul lor de convolutie:
Z Z
z(t) = x(t) ? y(t) = x( )y(t )d = x(t )y( )d. (2.20)

Atunci, ntre transformatele Fourier ale celor trei semnale are loc relatia:

Z() = X()Y () R. (2.21)

2.2. Proprietatile transformatei Fourier 12

Demonstratie:
Z Z Z

Z() = z(t) exp(jt)dt = x( )y(t )d exp(jt)dt

Z Z
= x( )y(t ) exp(jt)exp(j ) exp(j )dtd
| {z }
=1
Z

Z
= x( ) exp(j ) y(t ) exp(j(t ))dt d.
(2.22)
Z Z

t =
= x( ) exp(j ) y() exp(j)dd.

| {z }
Y ()
Z
= Y () x( ) exp(j )d = X()Y ().

| {z }
X()

Convolutia n frecvent a. Spectrul semnalului obtinut prin produsul a doua semnale

se obtine prin convolutia spectrelor celor doua semnale.
Fie x(t) si y(t) doua semnale de modul integrabil, si fie z(t) semnalul obtinut prin
produsul lor:
z(t) = x(t)y(t) t R. (2.23)
Atunci, ntre transformatele Fourier ale celor trei semnale are loc relatia:
Z Z
1 1 1
Z() = X() ? Y () = X()Y ( )d = X( )Y ()d. (2.24)
2 2 2

2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 13

Demonstratie:
Z 2 Z Z


1 1
z(t) = Z() exp(jt)d = X()y( )d exp(jt)d
2 2

 2 Z Z
1
= X()Y ( ) exp(jt)exp(jt) exp(jt)dd
2 | {z }
=1
 2 Z

Z
1
= X() exp(jt) Y ( ) exp(j( )t)d d.
2

Z

Z
= 1 1
= X() exp(jt) Y () exp(jt)dd.
2 2

| {z }
y(t)
Z
1
= y(t) X() exp(jt)d = x(t)y(t).
2

| {z }
x(t)
(2.25)

2.3 Transformatele Fourier ale c

atorva semnale de in-
teres
Impulsul Dirac
Z
F{(t)}() = (t) exp(jt)dt = 1. (2.26)

In relatia de mai sus s-a folosit proprietatea impulsului Dirac:

Z
f (x)(x x0 )dx = f (x0 ). (2.27)

x(t)
X()
(t)

1
t

Figura 2.2: Impulsul Dirac si transformata sa Fourier

2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 14

Semnalul constant Calculul transformatei Fourier a semnalului constant x(t) = 1

nu poate fi facut direct, datorita imposibilitatii calculului limitei lim exp(jt). Pentru
t
rezolvarea problemei, se foloseste rezultatul anterior (conform caruia transformata Fourier
a unui impuls Dirac este functia constanta) si se aplica proprietatea simetriei transformatei
Fourier, care afirma ca, cu exceptia unor constante si a unei operatii de simetrizare, doua
functii fac pereche Fourier indiferent care din ele e exprimata n timp si care n frecventa.
Rezultatul anterior poate fi scris compact ca:

F
(t) 1() (2.28)
de unde, aplicand (2.19), avem:
F
1(t) 2() = 2(). (2.29)
Intr-adevar, calculand transformata Fourier inversa a semnalului X() = 2(),
avem
Z
1
F 1 {X()}(t) = 2() exp(jt)d = 1 = x(t), (2.30)
2

ceea ce completeaza demonstratia noastra.
X()
x(t)
2()

1

t

Figura 2.3: Semnalul constant si transformata sa Fourier

Observatie. Avand n vedere semnificatia transformatei Fourier a unui semnal, era normal
sa ne asteptam la acest rezultat, care se interpreteaza n sensul ca n descompunerea unui
semnal constant ca o suma de sinusoide intra numai componenta de frecventa zero, adica
semnalul constant!

Functia cosinus. La fel ca si n cazul semnalului constant, calculul transformatei Fou-

rier a functiei x(t) = cos(0 t) nu poate fi abordat n mod direct, ci tot folosind rezultate
deja determinate si proprietati ale transformatei Fourier.
Pornind de la identitatea (1.13) si folosind rezultatul anterior si teorema deplasarii n
frecventa, avem succesiv:
F
1 2()
F
exp(j0 t) 2( + 0 )
F
(2.31)
exp(j0 t) 2( 0 )
F
cos(0 t) (( 0 ) + ( + 0 )) .
2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 15

X()
(+0) ( )
x(t)=cos(t) 0

0 0

Figura 2.4: Semnalul cosinusoidal pur si transformata sa Fourier

Transformata Fourier a semnalului x(t) = sin(0 t) se poate deduce n mod absolut

similar pornind de la:
exp(jx) exp(jx)
sin(x) = (2.32)
2j
Observatie. La fel ca n cazul transformatei Fourier a semnalului constant, rezultatul
obtinut mai sus este intuitiv, ntrucat arata faptul ca descompunerea unui semnal co-
sinusoidal pur de frecventa 0 ca o suma de cosinusoide este compusa dintr-o singur a
cosinusoida, si anume cea pe frecventa respectiva!

Semnalul de tip box . Fie semnalul:


1 daca |t| T
x(t) = . (2.33)
0 n rest

Transformata Fourier a lui x(t) se calculeaza direct precum:

ZT T
1  exp(jT ) exp(jT )
X() = exp(jt) = exp(jt) =

j  j
T T (2.34)
2j sin(T )
= = 2T sinc(T ).
j

unde cu sinc(x) am notat functia sinus cardinal:

sin(x)
sinc(x) = . (2.35)
x

Semnalul sinus cardinal. Aplicand rezultatului anterior teorema simetriei si folosind

faptul ca functia box e para, rezulta ca transformata Fourier a unei functii de tip sinc
este o functie box: (

F 0
daca || 0
sinc(0 x) . (2.36)
0 n rest
Rezultatul de mai sus este extrem de util n studiul filtrelor liniare.
2.3. Transformatele Fourier ale catorva semnale de interes 16

x(t) X()

1 2T

T T

Figura 2.5: Semnalul de tip box si transformata sa Fourier

x(t)=sinc( t) X()
0

1 /0

t
0 0

Figura 2.6: Semnalul de tip sinus cardinal si transformata sa Fourier

Capitolul 3

Teorema esantion
arii

Fie x(t) un semnal de modul integrabil, al carui spectru estec marginit. Daca X() este
spectrul semnalului, dat de transformata Fourier a acestuia:
Z
X() = F{x(t)}() = x(t) exp(jt)dt, (3.1)

atunci marginirea spectrului semnalului poate fi scrisa precum:

|X()| = 0, > max , (3.2)

cu max frecventa maxima a acestuia. In figura 3.1 este prezentat un exemplu de semnal
cu spectru limitat.

|X()|

max max

Figura 3.1: Exemplu de semnal cu spectru limitat

Avand n vedere (3.2), rezulta ca semnalul original x(t) poate fi recuperat din spectrul
sau X() dupa:
Z
Zmax
1 1
x(t) = F 1 {X()}(t) = X() exp(jt)d = X() exp(jt)d. (3.3)
2 2
max

17
 18

In continuare, vom face urmatoarea constructie: dezvoltam spectrul X() al semna-

lului nostru ntr-o serie Fourier n interiorul intervalului [max , max ]! In legatura cu
aceasta constructie, se impun urmatoarele precizari importante pentru ntelegerea ei:
Dezvoltarea n serie Fourier a fost prezentata si discutata n contextul unor semnale
de timp. Acest lucru nu ne mpiedica, nsa, aplicarea aceleiasi teorii pentru un
semnal reprezentat n frecventa, ntrucat este vorba despre o constructie matema-
tica valabila indiferent de semnificatia fizica pe care o atribuim marimilor cu care
opereaza. In acest context, sa observam ca, daca semnificatia fizica a coeficientilor
dezvoltarii n serie Fourier a unui semnal temporal este de componente frecventiale,
atunci, invers, semnificatia fizica a coeficientilor dezvoltarii unui semnal de frecventa
va fi de componente temporale.

Dezvoltarea n serie Fourier a unui semnal a fost discutata numai pentru semnale
periodice. Or, sa ne reamintim ca semnalul pe care intentionam sa l dezvoltam nu
este periodic! Din acest motiv, descompunerea semnalului nu este valabila decat n
interiorul intervalului considerat, respectiv [max , max ].
Astfel, introducand perioada semnalului (n cazul de fata 2max ) n (1.2), relatia (1.16)
care ne da dezvoltarea n serie Fourier complexa se scrie:
 
X 2
X() = n exp jn [max , max ]. (3.4)
n=
2max

unde n sunt coeficientii dezvoltarii, ce, conform cu (1.20), pot fi dedusi ca:

Zmax  
1 2
n = X() exp jn d. (3.5)
2max 2max
max

Prin identificarea termenilor din relatiile (3.5) si (3.3), rezulta ca n nu sunt alceva decat
valori ale semnalului original x(t) la anumite momente de timp:
 

n = x n n Z. (3.6)
max max
In continuare, nlocuim pe X() dat de (3.5) n relatia (3.3), obtinand:

Zmax
1
x(t) = X() exp(jt)d
2
max

Zmax  !
1 X 2
= n exp jn exp(jt)d
2 n=
2max (3.7)
max

Zmax
1 X 

= n exp j t + n d.

2 n=
{z max }

max |
not
=
 19

Prin calcul direct, integrala de mai sus poate fi scrisa precum:

Zmax max
1  exp (jmax ) exp (jmax )
exp(j)d = exp(j) =

j  j
max max (3.8)
2j sin (max )
= = 2max sinc (max ) .
j
In dezvoltarea de mai sus, am folosit identitatea (2.32), functia sinc(x) fiind data
de (2.35).
Inlocuind (3.8) n (3.7), obtinem:
  
1 X
x(t) = 2max n sinc max t + n . (3.9)
2 n=
max

Ultimul pas este nlocuirea n relatia de mai sus a valorilor n date de (3.6):
    
1 X
x(t) = max x n sinc max t + n , (3.10)
max n= max max

de unde, reducand termeni, introducand notatia

not
Te = , (3.11)
max
si schimband variabila dupa care se face sumarea k = n obtinem relatia finala ce repre-
zinta teorema esantionarii:

X
x(t) = x (kTe ) sinc (max (t kTe )) , t R. (3.12)
k=

Interpretarea relatiei (3.12), respectiv enuntul teoremei esantionarii, este urmatoarea:

Teorem a: Un semnal de spectru marginit poate fi complet reconstruit din esantioanele

sale, cu conditia ca frecventa de esantionare sa fie cel putin dublul frecventei maxime a
semnalului.
Intr-adevar, relatia (3.12) ne arata ca, avand disponibile numai valorile semnalului x(t)
ntr-o multime discreta de puncte, respectiv la valori de timp distantate cu cantitatea Te
una fata de alta, putem calcula valoarea semnalului la orice moment de timp t R.
Or, notand cu e frecventa corespunzatoare valorii Te definite n (3.11), avem:
2 2
e = = = 2max , (3.13)
Te max

ceea ce justifica afirmatia din enuntul teoremei conform careia frecventa de esantionare
trebuie sa fie cel putin dublul frecventei maxime a semnalului1 .
1
Relatia (3.12) prezint a recompunerea semnalului din esantioanele lui luate cu exact dublul frecventei
sale maxime max . Este evident, ns a, ca ntreg calculul prezentat aici poate fi reluat si pentru o valoare
superioar a frecventei maxime a semnalului max 0 > max , de unde rezulta ca semnalul poate fi reconstruit
n mod similar si dac a frecventa de esantionare este mai mare decat dublul frecventei sale maxime.
 20

Reconstructia semnalului din esantioanele sale se face printr-o suma de functii de

tip sinus cardinal, ponderate cu valorile esantionate ale semnalului. Cu alte cuvinte,
relatia (3.12) ne da descompunerea semnalului original x(t) n baza ortonormala de functii
{fk (t)}kZ cu
not
fk (t) = sinc (max (t kTe )) . (3.14)
In sfarsit, o observatie extrem de utila pentru o ntelegere mai buna a problemei. Dupa
cum am precizat si nainte, datorita faptului ca functia X() nu este periodica, descom-
punerea acesteia n serie Fourier nu este valabila decat n interiorul intervalului considerat
pentru functia respectiva, si anume [max , max ]. Pentru ca descompunerea (3.4) sa fie
valabila pentru R, ar trebui considerat semnalul obtinut prin periodizarea lui X()
cu perioada 2max . Cu alte cuvinte, daca luam n considerare semnalul X() e obtinut ca:
X
X()
e = X( 2kmax ), (3.15)
kZ

atunci relatia (3.4) devine:

 
X 2
X()
e = n exp jn R, (3.16)
n=
2max

cu n dati de (3.5). Reamintindu-ne ca valorile n nu sunt altceva decat esantioanele sem-

nalului continuu, interpretarea relatiilor (3.16) si (3.5) este urmatoarea: spectrul semna-
lului esantionat cu frecventa e se obtine prin periodizarea spectrului semnalului continuu
cu perioada e ! Figura 3.2 ilustreaza acest apect important, care ne ofera o alta inter-
pretare intuitiva a aceleiasi teoreme a esantionarii: daca semnalul este esantionat cu o
frecventa de esantionare mai mica decat dublul frecventei maxime (e < 2max ) atunci n
spectrul semnalului apare un fenomen (numit aliasing) caracterizat de ntrepatrunderea
bucatilor de spectru deplasate cu multipli de e (de exemplu, ntrucat max > e max ,
partea superioara a spectrului nedeplasat se va suprapune cu partea inferioara a spectru-
lui deplasat la dreapta cu e etc.) de unde rezulta ca semnalul original nu mai poate fi
recuperat din esantioanele sale!
Totodata, aceasta periodizare a spectrului semnalului prin esantionare ne conduce
si la o modalitate practica de a recupera originalul, adica semnalul continuu, din
versiunea sa esantionata: prin aplicare unui filtru trecejos de frecventa de taiere
t [max , e max ].
 21

|X()|

(a) (b)
|X()|

2e e e 2

0 e

(c) (d)

Figura 3.2: Legatura ntre spectrele semnalului continuu si al celui esantionat: (a) Semnal
continuu. (b) Spectrul semnalului continuu. (c) Semnalul esantionat cu frecventa e . (d)
Spectrul semnalului esantionat, obtinut prin periodizarea spectrului semnalului continuu.
Capitolul 4

Sisteme liniare invariante n timp

4.1 Definitie
Un sistem se numeste liniar daca raspunsul sau la suma a doua semnale este egal cu suma
raspunsurilor sistemului la fiecare semnal luat n parte. Cu alte cuvinte, notand cu L{}
raspunsul sistemului, acesta este liniar daca:

L{x1 (t) + x2 (t)} = L{x1 (t)} + L{x2 (t)}. (4.1)

In plus, se presupune ca, pentru orice constanta a R, avem:

L{ax(t)} = aL{x(t)}. (4.2)

Sistemul se numeste invariant n timp daca raspunsul sau la un semnal este acelasi,
indiferent de momentul aplicarii semnalului la intrarea sistemului. Cu alte cuvinte, daca
not
notam y(t) = L{x(t)}, atunci avem:

L{x(t )} = y(t ). (4.3)

ax1(t)+bx2(t) ay (t)+by (t)

Sistem liniar 1 2

invariant in timp

Figura 4.1: Sistem liniar invariant n timp.

Sistemele liniare si invariante n timp (v. figura 4.1) sunt de o reala importanta n
studiul semnalelor, ntrucat majoritatea circuitelor electrice sunt astfel de sisteme. In
paragrafele urmatoare, vom deduce relatiile ce permit determinarea semnalului de iesire
n functie de cel la intrarea sistemului.

22
4.2. Trecerea semnalelor prin sisteme liniare invariante n timp. Functia pondere. 23

4.2 Trecerea semnalelor prin sisteme liniare invari-

ante n timp. Functia pondere.
Pentru a ntelege actiunea unui SLIT asupra unui semnal oarecare, vom proceda la nceput
printr-o aproximare, dupa care vom generaliza solutia. Sa definim pentru nceput semnalul
dreptunghiular T (t) dupa:
T

1 pentru |t| 2
T (t) = . (4.4)
0 n rest
Forma semnalului T este prezentata n figura 4.2.

T(t)

t
T/2 T/2

Figura 4.2: Forma semnalului dreptunghiular T .

Fie x(t) cu t R un semnal oarecare. Atunci, el poate fi aproximat ca o suma de

impulsuri T deplasate pe axa timpului si scalare cu valori corespunzatoare ale semnalului
respectiv:
X
x(t) x(ti )T (t ti ), , (4.5)
i

unde ti cu i Z reprezinta o multime discreta de valori de timp. Evident, aproximarea

semnalului (ilustrata n figura 4.3) este cu atat mai buna cu cat latimea T a impulsului
T este mai mica.
Daca notam cu hT (t) raspunsul sistemului la semnalul T (t):
not
hT (t) = L{T (t)}, (4.6)

atunci, datorita invariantei n timp a sistemului, raspunsul acestuia la impulsul decalat

T (t ti ) va fi hT (t ti ) (conform ecuatiei (4.3)). Cum valorile x(ti ) ale semnalului sunt
constante, atunci raspunsul sistemului la semnalul x(t) se poate scrie ca:
4.2. Trecerea semnalelor prin sisteme liniare invariante n timp. Functia pondere. 24

x(t)

Figura 4.3: Aproximarea unui semnal continuu ca o suma discreta de impulsuri T decalate
n timp si scalate corespunzator.

( )
X (4.1) X
y(t) = L{x(t)} L x(ti )T (t ti ) = L {x(ti )T (t ti )}
i i (4.7)
(4.2) X X
= x(ti )L {T (t ti )} = x(ti )hT (t ti ).
i i

Pe masura ce latimea T a impulsului T scade, acesta se apropie din ce n ce mai

mult de un impuls Dirac . La limita, cand T 0, relatia (4.5) devine:
Z
x(t) = x( )(t )d, (4.8)
R
iar (4.7) se rescrie (de data aceasta exact, fara nici o aproximatie):
Z  Z
y(t) = L{x(t)} = L x( )(t )d = L {x( )(t )} d
R R
Z Z (4.9)
= x( )L {(t )} d = x( )h(t )d,
R R

unde cu h(t) am notat sistemului la impulsul Dirac (t):

not
h(t) = L{(t)} (4.10)
Functia h(t) se numeste raspunsul la impuls, sau functia pondere a sistemului, si,
conform (4.9), cunoasterea lui este suficienta pentru descrierea actiunii sistemului asu-
pra oricarui semnal. Interpretarea relatiei (4.9) este ca semnalul de la iesirea sistemului
4.3. Interpretarea frecventiala a sistemelor liniare invariante n timp. Functia de
transfer. 25

se obtine prin operatia de convolutie ntre semnalul de la intrare si functia pondere a

sistemului:
Z Z
y(t) = h(t) ? x(t) = h( )x(t )d = h(t )x( )d. (4.11)

4.3 Interpretarea frecvential

a a sistemelor liniare in-
variante n timp. Functia de transfer.
Se stie din teoria sistemelor ca sistemele liniare invariante n timp (pe care le vom numi, pe
scurt, filtre liniare) au ca functii proprii semnalele sinusoidale. Altfel spus, daca aplicam
la intrarea unui filtru liniar un semnal sinusoidal de frecventa 0 , semnalul de iesire va
fi tot o sinusoida de frecventa 0 (cu amplitudinea si faza modificate fata de sinusoida
de intrare). Un filtru liniar va fi, deci, complet caracterizat de o functie care sa descrie
modificarea amplitudinii si a fazei sinusoidelor pentru fiecare frecventa 0 , functie care se
numeste functie de transfer si se noteaza H().

Spre exemplu, s a consider

am filtrul liniar format dintr-o celula RC prezentat n figura 4.4. Dac a
tensiunea de intrare este sinusoidala, x(t) = X cos (0 t + X ), atunci putem scrie tensiunea de iesire
sub forma y(t) = Y cos (0 t + Y ). Relatia dintre amplitudinile si fazele semnalelor de intrare si iesire
poate fi exprimat
a simplu, considerand reprezentarea semnalelor sub forma complexa. Astfel, daca avem
X = X exp(jX ) si Y = Y exp (jY ), atunci putem scrie:
1
j0 C 1
Y = X= X.
R + j10 C 1 + j0 RC

x(t) C y(t)

Figura 4.4: Celula RC.

1
Cantitatea 1+j0 RC este exact valoarea functiei de transfer a filtrului pentru frecventa 0 :

not 1
H(0 ) = .
1 + j0 RC
Putem, deci, scrie c
a:
Y = H(0 )X. (4.12)
4.3. Interpretarea frecventiala a sistemelor liniare invariante n timp. Functia de
transfer. 26
In cazul n care semnalul x(t) aplicat la intrarea filtrului liniar nu este sinusoidal,
putem explica forma semnalului de iesire y(t) tot prin reducere la cazul sinusoidal. Acest
lucru este posibil ntrucat stim, de la analiza Fourier a semnalelor, ca orice semnal de
modul integrabil x(t) poate fi descompus ca o suma (infinita) de semnale pur sinusoidale.
Intr-adevar, considerand transformata Fourier a lui x(t):

Z
X() = F{x(t)}() = x(t) exp(jt)dt, (4.13)

atunci l putem scrie pe x(t) sub forma:

Z
1
x(t) = X() exp(jt)d. (4.14)
2

Relatia (4.14) reprezinta exact descompunerea dorita a semnalului x(t) ntr-o suma de
sinusoide pure.

T
in
and cont de faptul c a, n ipoteza n care x(t) este un semnal real, avem
X() = X () = |X()| exp(j()), atunci relatia (4.14) poate fi adusa la forma:
Z
1
x(t) = |X()| cos(t + ())d, (4.15)

0

a afirmatia de mai sus. Modulul |X()| si faza () ale cantitatii complexe X() sunt
ceea ce justific
amplitudinea, respectiv faza cosinusoidei de frecventa ce intra n componenta semnalului x(t). Cu alte
cuvinte, cantitatea X() este tocmai reprezentarea sub forma complexa a sinusoidei respective.

Apoi, pentru fiecare componenta sinusoidala de frecventa din semnal, putem calcula
faza si amplitudinea la iesire n functie de cele la intrare (vezi relatia (4.12)) precum:

Y () = H()X() , (4.16)

dupa care recompunem semnalul de iesire sumand toate sinusoidele Y ():

Z
1
y(t) = Y () exp(jt)d. (4.17)
2

T inand cont de proprietatea transformatei Fourier privind produsul de convolutie,

relatia (4.16) poate fi scrisa direct n domeniul temporal, considerand transformata Fourier
inversa a functiei de transfer, notata h(t) si numita functie pondere:
Z
1 1
h(t) = F {H()}(t) = H() exp(jt)d. (4.18)
2