PARTEA A DOUA CONSTITUIREA SI ORGANIZAREA BISERICII . I BISERICA,_ INSTITUTIE RELIGIOASA CRESTINA A. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE BISERICII CA INSTITUTIE RELIGIOASA Biserica este definité ca «asezimint sfint fntemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos pentru mintuirea credinciosilor», Ea s-a intemeiat pe cruce de Mintuitorul (Fapte 20, 28) si s-a organizat in chip de comu- nitate religioas’ la Cincizecime sau Rusalii, cind a luat fiinta prima obste de credinciosi crestini, comunitatea crestinad din Ierusalim (Fapte 1, 8; 2, 49). Capul Bisericii este Hristos Mintuitorul, Biserica este trupul Lui (Ef. 5, 25; Col. 1, 18—20), iar credinciosii sint madulare ale Bise- ricii (Rom, 12, 5; 1 Cor. 12, 27). Sub chipul organizatoric Biserica se infdfiseazd ca o institufie obs- teascdi crestind, formatd din credinciosi si organizatd dupd rinduielile religioase si morale specifice credintei crestine. Organizarea Bisericii ca institutie religioasd se prezinta sub o in- fatisare complex, format& dintr-o sum& de elemente care intra in alcd- tuirea oricdrui corp comunitar organizat. Pe ling& chipul vazut de institufie religioasd crestina al Bisericii mai exist’ si un chip nevazut al ei, adic&é o laturé nevdzutd a Bisericii. Biserica in intregimea ei este formata din ambele aceste chipuri ale sale, dar numai chipul ei vazut face obiectul Dreptului bisericesc. Cu toate acestea, chipul vazut al Bisericii in alcdtuirea si in lu- crarea sa, nu poate fi infeles decit privindu-l in strinsd leg&tura cu latura sau cu chipul s&u cel nevdzut. De aceea este necesar ca in expunerea si analizarea elementelor care intra in alcdtuirea chipului vazut al ei, s& se {ind seama si de elementele chipului sdu nevazut.152 DREPT CANONIC ORTODOX Sub aspect de societate religioasi, Biserica se infifiseaz’ ca un corp comunitar organizat, format din mai mulie categorii de membri, con- stituifi in unitaji organizatorice de mai multe feluri, avind organe spe- ciale de conducere si folosind numeroase mijloace pentru ducerea la indeplinire a lucrrii sale religioase. Aceste mijloace sint in primul rind cele religioase, apoi cele morale si tocmai la urma cele juridice. Lor Ii se mai adaug& apoi o suma de organisme conslituite dupa rinduieli aparte, ca institutii, asezéminte, etc. Pentru a injelege mai bine felul cum ni se prezint% Biserica sub chipul ei vazut de comunitate religioasi si vedem mai intii ce se in- felege in general prin societate, apoi ce se infelege prin comunitate religioas’, ce este credinta religicasi care std la baza ei si care sint elemeniele ce intr& in alcdtuirea ei? Indeobste, prin societate se infelege un grup de oameni legati printr-un interes constant si organiza{i i scopul asigurarii respectivu- lui interes. Acest fapt reclam& contribujia fiecdrui membru al socie- t&{ii, 0 renunjare la o anumit& parte din ceea ce are si reprezint4 fie- care dintre membrii societatii. La rindul ei comunitatea religioas& este tot un grup de oameni, legati numai prin credinfa religioas’ si organi- zafi in scopul asigurarii liberului exercifiu al acestei credinje; adicd © comunitate inchegata pe temeiuri de credin{ii religioas’ si de interese ce rezulta din aceasta. Prin credinté religioast, in genere, se infelege un atasament IXun- tric fafai de o realitate, la a c&rei cunoastere pozitiva-stiintific’, nu se poate ajunge. Dar faptul in sine al credinfei constituie nu numai un fe- nomen de constiinfé, unul care s-ar produce $i ar rémine in interioral constiinfei oamenilor, ci el este unul care se si manifest{ in anumite forme si se transforma in mijlocul de legiitur& intre credinciosi, si in acest chip, el devine un factor de coeziune care determin& gruparea crestinilor intr-o actiune cu obiective determinate de insisi credinta re- ligioas& respectiva. Ea leagd mai ales in mod afectiv atit de puternic pe credinciosi, incit coeziunea grupului intemeiat pe credin{A este foarte strins’, Dup& diferitele credinte religioase care apar in viaja omoneascé se cunosc diferite tipuri de institutii religioase. Astfel, dintre cele mai cu- noscute tipuri de institutii religioase amintim: cea pagina, cea a reli- giei politeiste ; cea mozaic& si apoi cea crestin&. La rindul lor, fiecare din aceste institutii religicase se impart si se subimpart dup’ confesiuni, adicd dup& anumite diferentieri care apar in sinul aceleeasi credinte. Institufia religioasd crestiné este numiid indeobste Bisericd, dar si diferitele ei confesiuni se numesc fiecare in parte cu numele acesta, incit, pe ling& nofiunea generic’ de Biserici — intelegind prin aceasta organizarea religioas& crestina in totalitatea ei, — nofiunea de Biseric& se mai intrebuinteazA si in sens confesional, astfel incit apar numirile: Biserica Ortodoxd, Biserica Romano-Catolica, Biserica Protestant’, s.a. In fiecare comunitate religioas’, oamenii se simt legati unii de al- jii nu numai printr-un afect, ci si prin acele inlerese majore pentru fiecare credincios, de a vedea asigurati libertatea de mirturisire, ca in acest fel sé poatd dobindi un bun deosebit, care i se pare ci nu poateCONSTITUIREA $I ORGANIZAREA BISERICI 153 fi dobindit prin mijloace comune sau prin alte mijloace decit prin cre- dinfé, atit in viata aceasta, cit si intr-o viati viitoare, bun care se cheamé pentru viaja paminteascé fericire, iar pentru viata de apoi, min- tuire, In cadrul fiecdrei institufii religioase, deci si in acela al Bisericii crestine, apar diverse manifestiri determinate de inevitabila exteriori- zare a credinjei in forme diferite. Aceste deosebiri formale dau nastere unor diferentieri intre membrii comunit&fii religioase si fac s se cre- eze incd o categorie de interese deosebite, chiar intre membrii comu- nit&fii religioase, pe ling interesul general comun. In fine, pe ling& interesele spizituale, izvorite din credinta si legate direct de ea, se mai nasc in cadrul fiec&rei comunitati religioase si inte- rese dependente de baza materiali sau de pirghiile materiale pe care le presupune credinfa, pe care se reazima credinfa gi pe care ea le reclamd tn mod imperios. Astfel, se definesc unele interese determinate de vie- fuirea in comun a oamenilor, de viejuirea lor naturald intr-un anumit fel care se imbin& cu respectarea anumitor precepte ale credinfei, cu acceptarea obligatorie a unor acte riiuale, apoi cu obligatiile materiale care decurg din respectarea prescriptiilor credinfei cu privire la alimen- tatie, la ofrande, la acte de caritate, la intrefinerea ceremonialului cul- tic, la asigurarea existentei slujitorilor altarului, s.a. Toate aceste elemente, mai mult de naturi material&, influenteaz’ comunitatea religioasé, ele nu numai ca sint determinate de interesele spirituale si de elementul spiritual care fi leag’ pe credinciosi, ci la rindul lor ele insele determina anumite schimbari, influenteazd relatiile de natura spirituala si in anumite imprejuréri pot sX schimbe interesele de aceasta natura, Relafiile religioase mai sint apoi, in mod obisnuit si inevitabil, dublate de cele economice si de cele general-sociale, relatii care nu pot fi ignorate intre credinciosii aceleagi religii; aceasta pentru ca nu existd act religios care s4 nu se produca in anumite condifii mate- tiale economice bine definite, si in anumite condifii sociale. Incit este limpede, c& la fiecare pas interesele de natur’ spirituala ale credinfei se impletesc si se leag’ atit de organic, in mod inevitabil, cu cele de natura materialé economic&, sociald si de multe ori chiar politica, incit interdependenta dintre ele ne oblig& s& conchidem asu- pra interinfluenfei in care se gasesc in permanena. Astfel se ajunge ca maiezul spiritual al credinjei sd-si arate si inveligul su material, fra de care nu poate exista, s& se constate si si se evidentieze nu numai leg&tura lor internd, ci si raportul de interdependent in care se gasesc si sd se explice astfel schimbarile care survin intr-unul sau intr-altul dintre aceste dou’ elemente, pe calea interactiunii dintre ele. Aga Se petrec lucrurile si in Biseric&. De altfel, nici nu este de con- ceput in lumina inv&faturii crestine, ca Biserica s& se fi intemeiat numai in chip spiritual, nevazut, de vreme ce ea a fost destinat’ oamenilor pentru mintuirea lor, adicd, pentru mintuirea wnor f&pturi inzestrate st cu chip material. C&ci, intr-adevar fri de chip material Biserica nu ar fi fost accesibilé mijloacelor cu care sint inzestrati oamenii, nici m&car pentru a lua act de existenta ei, Farad acest chip (tangibil) ‘al Bisericii, sau fdr de infétisarea ei generala care s& corespunda naturii omenesti,154 DREPT CANONIC ORTODOX adic& si naturii lui materiale, nu numai aceleia spirituale, oamenii nu ar fi putut sé cunoasca nici adevrurile ei de credinf& si cu alit mai putin s& poat& face uz de mijloacele pe care ea le pune la dispozifia fiecdruia, pentru cistigarea mintuirii subiective. Biserica, probabil ca {Sr de infdtisarea material& ar fi putut si existe tot asa de bine, dar fara ca oamenii s& ia act de existenta ei, fara ca s& aibi vreo importanté pentru viata lor. De altfel, insusi Fiul lui Dumnezeu s-a arditat in trup, in persoana Ini lisus Hristos, si a creat prima comunitate: religioasd, prima Biseric’ vazut’, primul grup de oameni legafi prin credinta in El, dar deopotriva si prin interesele care decurgeau din aceast& credinj&. Se stie c&, inc& din epoca apostolic&, fntreaga orinduire n&scut& din inv&tdtura Lui, s-a prezentat, de la in- ceput, cu infafisare sociala, in chip de obste religioasa. Din toate acestea, vom spune, in concluzie, ci’ Biserica, sub aspec- tul ei de comunitate religioasd, se prezint& ca alcdtuité din urm&toarele elemente : — un grup de oameni; — o credint& care ti uneste ; — diverse in- terese spirituale si materiale care fi leag& in plus, pe ling’ credinta res- pectiva, Pentru asigurarea acestor interese se recurge, in primul rind, la un cult religios sau la o sum& de acte rituale, forme si ceremonii religioase, si, in al doilea rind, la 0 anumit& organizare intemeiati pe norme de cuprins religios-moral si apoi pe norme de cuprins juridic, care toate — in cele din urmd — izvorasc, pe de o parte din credinta si, pe de alt& parte, din realitafile materiale sau concrete ale viefii. Toate aceste clemente se g&sesc in organismul Bisericii articulate in asa fel, incit si asigure lucrarea specific religioas’, al cérei fel su- prem este mintuirea. Dar inceputul acestei lucrari, o parte din mijloa- cele care se folosesc in sivirsirea ei, cit si scopul sau felul ultim al lucrdrii Bisericii, nu sint lucruri ce pot fi asezate in organismul vazut al Bisericii, in rind cu celelaite, desi ele sint mereu prezente, nelipsite de lingé si din elementele chipului vazut al Bisericii, condifionind nu numai eficacitatea lucrarii acestora, ci insisi existenta lor. Ca atare, ele trebuie considerate totusi prezente in organismul bisericesc. Dup& aceast& schifé general a profilului Bisericii, sub aspectul ei vazut $i cu mentionarea celui nevazut, se poate intelege c& Biserica formeazi o unitate, are o existen{i unitar’, care nu poate fi desparfith in mod real, in doua sau mai multe p&rti ori aspecte si ci privirea unuia sau altuia dintre aspectele vietii bisericesti, nu inseamna separarea lor, ci numai examinarea si analizarea lor aparte, spre a fi mai bine intelese piarfile si apoi intregul. In leg&tur& cu modul cum distingem aspectul vazut de aspectul ne- vazut al Bisericii, putem s& asemin&m aspectul vazut cu chipul ma- terial al Bisericii, iar aspectul ei nevazut, cu chipul moral, religios sau imaterial al aceleeasi realit&ti. Cu alte cuvinte, noi aplicim felul nostru de a vedea si de a deosebi lucrurile, modul nostru firesc, ce rezulté din considerarea omului insusi ca fiind alcdtuit dintr-un element material sau vazut si dintr-un element imaterial sau nevazut,CONSTITUIREA $I ORGANIZAREA BISERICIL 155 Cu raportare la aspectul sdu nevadzut, chipul vazut al Bisericii poate fi numit invelisul material al credinfei si al harului, iar invers, chipul nevazut al Bisericii, cu raportare la aspectul séu vazut, poate fi numit invelisul ei imaterial, vesmintul sdu haric sau eonul s&u divin. Pentru a intelege fn mod adecvat natura $i rostul elementelor care intré in alcdtuirea chipului vazut al Bisericii si pentru a nu scépa din vedere niciodat& legdtura in care acestea se gésesc cu elementele chi- pului nevazut al siu, si incerc’m o scurtd infatisare a acestora din uma. Care sint asadar, elementele care alcituiesc chipul nevadzut al Bise- ricii ? a, Credinta. Cel dintii element nevadzut al Bisericii este credinta, care const& intr-o stare sufleteascd de aderare intuitiv-afectiva la un adevér religios. Aceast& aderare se face in chipul pe care ni-l araté Sfintul Apostol Pavel in epistola c&tre Evrei, spunind: «Credinta este adeverirea celor nd&d&jduite, dovada lucrurilor celor nevdzute» (Evr. XI, 1). Cu alte cuvinte, credinfa este o anticipare cu deplina certitudine a unui adevar inc& nedemonstrat dup& rinduielile comune, dar care do- Dindeste o prezen{S, un chip sau un contur determinat in sufletul cre- dinciosului. In cazul credinciosilor crestini, adevarul acesta, care sta in centrul viefii lor religioase si este prezent in sufletul lor, nu este altul decit Hristos. Prezenfa adevérului religios in sufletul credinciosului stabileste in primul rind o legitur’, sau creeazi o legitura nev&izut, dar pe care cre- dinciosul o simte foarte real&, intre el si Dumnezeu. Aceiasi stare sufleteasc’ pe care o determin& credinta si care face s& se stabileascd legdtura dintre credincios si Dumnezeu, subiectul cre- dintei sale, se fixeazd ca o strins& leg&tur& intre toti cei care imparté- gesc aceeasi credint& Ca atare, credinja constituie un liant, un factor de stringere a coeziunii comunitare, a c&rui eficacitate se afirma cu o putere deosebit’. De aci se vede c& elementul credinjei determin& manifestari exte- rioare ale credinciosilor care se concretizeaz& prin coeziunea lor si-i face s& se apropie si s& se constituie in grupuri organizate, in cadrul c&rora isi manifest, prin felurite ale mijloace, credinta proprie: m&rtu- risire verbal a credintei, discutie, cintare, gesturi, simboluri si altele. b, Harul. Al doilea element al chipului nevazut al Bisericii este harul divin, Harul este o putere sau energie nevdzuté a lui Dumnezeu care se manifest’ intotdeauna ca lucrare ce se adaug& st&rii sau puterii morale creat& de credinfé, precum si lucrarii mintuitoare pe care o in- treprinde credinta. Harul se dobindeste prin rugiciune, prin Sfintele Taine si prin ierurgii. Credinja si harul sint intr-o strins& leg&tur, care se evidentiazd prin faptul c& ins&si credinta este un dar si c& ea singur& nu poate asi- gura mintuirea, ci numai in strins& colaborare cu harul. Primul fruct156 DREPT CANONIC ORTODOX vaaut sau prima manifestare vizibilé a acestei colabordri este intarirea coeziunii dintre cei care au aceeasi credinj’, precum si a leg&turii aces- tora cu adevarul suprem al credinjei lor, cu Dumnezeu, Intarirea pe care o adaugi harul lucrarii ce se sdvirseste prin credin{& se exteriori- zeazi prin numeroase fapte ale credinfei, care sint in acelasi timp si fapte ale harului. $i astfel credinja, harul si faptele se gasesc intr-o strinsd si nedespirjita leg&tur in Iucrarea miniuirii. In mod obisnuit, prezenfa uneia constituie 0 mUrturie a prezenfei celorialte. Cit despre fapte, adick despre faptele bune, acestea desi sint rod al credinjei si al harului, se rasfring asupra credinfei in mod pozitiv, intérind-o acolo unde este sau chiar stirnind-o acolo unde ea nu este. Ele au insi o importanfa cu totul deosebitad in privinja chipului vazut al Bisericii, intrucit constituie elementul permanent si pretutindenea prezent, prin care comunica in mod vizibil chipul nevazut al Bisericii cu chipul vazut al acesteia, a c&érei prim& inf&fisare o reprezinta chiar fap- tele bune. Caci intr-adevar, credinja adevarat& impreuna cu harul gene- reazi numai fapte bune si toata infafisarea pe care o dau aceste fapte comunitatii credinciosilor reprezint& primul chip sau prima forma de manifestare vazut& a Bisericii, de concretizare in proporfii corespun- zitoare chipului vazut al acesteia. Faptele bune reprezint& materializarea cea mai autenticd a credin- tei si a harului. Ele constituie substanfa victuirii crestine si mijlocul gur prin care se inainteaz& pe calea mintuirii. S-ar putea spune, vindu-le in ansamblul lor, cd ele dau cel dintii coniniut comunitatii eclesiale, adic& a chipului vazut al Bisericii, incepind cu forma cea mai mic& a comunitafii locale si progresind pind la Biserici in totalitatea chipul ei vazut. Astfel trebuie infeleasi importanfa deosebit& a faptelor bune, ca element care contribuie, in cel mai inalt grad, la determinarea feluri- telor forme de organizare a Bisericii, incepind cu unit&file cele mai mici, cu modul de organizare a activit&fii acestora sau a lucrdrii mintuirii in cadrul lor, prin toate mijloacele indicate si progresind apoi de la aceste unit&ti spre cele mai inalte, pind la dimensiunile sau proportiile pe care le poate lua in chip vazut Biserica Ecumenicd. Tot ce se fese si se plimadeste in diverse unifafi ale Bisericii, in lucrarea internd a aces- iora, in raporturile dintre membrii Bisericii, precum si dintre unitajile ci, in modul de constituire si de funcfionare a organelor de conducere, in insusi procesul de statornicire sau elaborare a normelor juridice pe care le foloseste viata bisericeasc&, in toate este si se simte, prezent’ si activ’, fapta bund, ca generatoare a tuturor acestor forme si ca garant al mintuirii. yg c. Legatura credintei. Al treilea element important al chipu- lui nevazut al Bisericii esie legiitura credinjei, adic’ legdtura pe care © stabileste credinta in chip nevazut, intre toti cei care cred, precum si a acestora cu Dumnezeu. Am atins deja acest element, ins’ numai tangential, neputind evita amintirea lui atunci cind am vorbit despre credin{&. Vazut& mai de aproape si anume mai intii sub aspectul de lega- tura intre tofi cei ce cred, aceasta ni se prezint& pe cele trei planuri tem- porale, astfel :CONSTITUIREA $I ORGANIZAREA BISERICIL 157 ‘a legdtur& cu tofi care au murit in credinfa si cu n&dejdea min- in Hristos; ca legdtura cu tofi cei ce tréiesc in aceeasi credinfa si cu aceeasi nadejde, indiferent de locul unde se afl& in intreaga lume, si ca legdtura cu tofi cei ce vor veni, in succesiunea nesfirsit’ a generatiilor pin& la sfirsitul veacurilor, m&rturisind aceeasi credin{& si nutrind aceeasi n&dejde a mintuirii prin lisus Hristos. Leg&tura aceasta depiseste raza de acfiune a celorlalte leg&turi na- turale sau de interese ale oamenilor si stabileste 0 comuniune nemar- ginit& de timp si de spatiu intre toti cei care au primit credinfa in Hristos. In mic, local si teritorial, — intre anumite granite — credinta deter- min& gruparea si constituirea in comunitaji sau in unitéti comunitare a credinciosilor. Ea este primul factor activ care determina aceste forme de organizare comunitara a credinciosilor pind la cea mai inalt& forma posibild in condifiile vietii p&mintesti. Ea este ins& in acelasi timp si primul factor care face ca comuniunea dintre credinciosi si se intinda peste orice fel de granite ale unitatilor bisericesti, inclusiv ale celei mai intinse posibile, depasind formele vazute ale Bisericii, granifele geo- Grafice si istorice ale statelor, precum si pe acelea ale spatiului si tim- pului, Cu alte cuvinte, ea, credinfa, determina atit comuniunea pamin- teasc, cit si comuniunea cereascd a credinciosilor. In cadrul comuniunii ceresti a credinciosilor se realizeaz& asa nu- mita comuniune a sfinfilor, adicé comuniunea cu toti cei ce s-au in- vrednicit a fi proslaviti de. Dumnezeu ca sfinti si apoi cu tofi cei min- tuifi. Datorita acesteij comuniuni si ca un reflex al ci, apar o suma de forme in chipul vazut al Bisericii, care dau expresie cultului sfintilor si cultului mortilor. Leg&tura cea mai cuprinzXtoare pe care 0 creeazi credinfa, cuprinde toat& suflarea intr-o «ecclesiae» (adunare) asemenea unei nave a min- tuirii, a c&rei traiectorie se arcuiesie peste tot ce a fost creat si peste tot ce este sau exista sub cirmuirea Providentei, a lui Dumnezeu. In acest infeles, istoria nu reprezint& decit un fragment sau o sec- fiune din marea imp&r&tie a lui Dumnezeu. Acesta este de altfel si inte- Jesul adevarat al ecumenicitéfii de Imp&ratia lui Dumnezeu. In cuprinsul Imp&r&fiei lui Dumnezeu intr’ si Piserica vazut& si cea nevazutaé si in acest infeles atotcuprinz&tor Biserica se numeste cu ade- v&rat ecumenicd, adicd Biserica din care face parte intreaga suflare care poate inc&pea, peste timp si peste spatiu, in Impardtia lui Dummezeu. Reflexul_ imparafiei lui Dumnezeu in chipul vazut al Bisericii este infatisat de Biserica Ecumenicé asa cum se prezint& ea, ca unitate cu- prinzatoare, peste orice granite adevarat in Hristos si sint stdpin: prin El. Dup& cum se vede, adevarata ecumenicitate a Bisericii nu este una si aceeasi cu ecumenicitatea despre care se vorbeste in sensul modern al cuvintului. Este adevdrat insd ca si ecumenicitatea despre care se vorbeste atit de mult in zilele noastre incearcé si se profileze dup& chipul celei adevarate sau mai bine zis caut& acel chip si stdruie s& se tuiri158 DREPT CANONIC ORTODOX ajunga la o astfel de traire a raporturilor dintre crestini, ca si cind Dom- nul ar fi mereu prezent in sufletele lor, impreuna cu ei, in faptele si in gindurile lor. Mai trebuie observat c& puterea credintei, care creeazi aceasta le- g&tura intre tofi cei ce fac parte din Imp&r&fia lui Dumnezeu, ca si ha- rul care lucreazi prin credinj& si intreste lucrarea credin{ei, reprezin- +4 si ele elemente active pe masura {mparatiei lui Dumnezeu, nu sint nici ele mrginite, ci sint de necuprins. Dar legatura credintei stabileste si o comuniune permanenti a cre- dinciogilor cu Dumnezeu, cu Mintuitorul si spre a mérturisi aceast& comuniune, se folosesc multe expresii unele mai grditoare decit altele. Astfel, dind expresie nu numai bucuriei Invierii, ci si constatarii omni- prezenfei lui Dumnezeu, se foloseste salutul crestinesc : Hristos a inviat. © alt& formula este aceea iardsi bine cunoscuti: Hristos in mijlocul nostru, Legitura credintei adaug& parc in cercuri concentrice, la comu- niunea cu tofi credinciosii din aceasta viaji, comuniunea cu sfinfii, cu tofi cei adormifi in dreapta credin}& din veac si pind in veac si apoi co- muniunea cu insusi Dumnezeu. Constiinfa trairii in aceste leg&turi de comuniune d& credinciosilor un reazim puternic pentru viata si lucrarea pe care o desfisoara avind ca obiectiv mintuirea, si ea se exteriorizeaz& pentru un numar foarte mare si variabil de forme in care prinde consistent’ — in chipul vazut al Bi- sericii — legaiura cea nevizuti a credinfei, ca element al chipului ne- vazut al Bisericii. In afar de formele organizatorice, legitura aceasta este exprimaté si prin numeroase forme de cult, sau mai bine zis prin toate actele de cult. Far& a cunoaste aceast& leg&turi si puterea ei de actiune, nu se poate infelege pe deplin rostul si importanta corespunzatoarelor ei forme in chipul vazut al Bisericii. d, Legatura dragostei. Al patrulea element al chipului ne- vézut al Bisericii si care le covirseste pe celelalte, este legitura dra- gostei. Aceast& legiitur& fi cuprinde pe tofi oamenii, pe crestini si pe necrestini, pe credinciosi si pe necredinciosi. Ea se naste din dragostea desavirsita adus& de lisus Hristos; este dragostea lui Dumnezeu revar- sat asupra oamenilor si apoi dragostea cuprinsi de crestini in sufle- tele lor din necuprinsa dragoste a lui Dumnezeu si rasfrintd apoi din sufletele credinciosilor asupra tuturor oamenilor. Leg&tura pe care 0 creeaz& dragostea intre oameni depaseste grani- fele leg&turii credinfei, depaseste granitele comunit&tilor pe care le creeazd leg&tura credintei, depaseste granifele impératiei lui Dumnezeu inteleasé ca impiratia celor ce s-au mintuit sau se vor mintui, trecind din imp&ratia mintuirii in impar&tia indur&rii, a milostivirii lui Dum- nezeu care-i cuprinde si pe cei nemintuifi. In acest inteles ea face sd fie depisite granitele ecumenicit&fii Bisericii, impingindu-le pe acestea pind la granifele ecumenicitifii umane. Cu alte cuvinte, dragostea depiseste atit granitele Bisericii vazute, limitate la credinciosii crestini, cit si granifele Bisericii nevazute cuprin-CONSTITUIREA SI ORGANIZAREA BISERICII 159 zatoare a imp&r&fiei celor mintuifi si a celor ce se mintuiesc si trece la cei de alte religii, inal{indu-se pind la cuprinderea si a celor necredin- ciosi, a intregului neam omenesc. Aceasta este raza de acfiune a dragostei lui Hristos, a dragostei crestine $i a legdturii pe care ea o creeazd intre tofi oamenii. Vie, prezent& si dogoritoare in Jucrarea ei in Biserici, dragostea crestind si legdtura acesteia face ca Biserica sé aduc& o contributie unic& la infelegerea si la apropierea intre toli oamenii pentru consti- tuirea lor in organisme tot mai largi si mai binefaicitoare pentru toti. Ea aduce o coniributie pe care n-o pot aduce nici un fel de alte legd- turi, pentru infelegerea si pacea dintre toti oamenii. Dar, in infelesul ei adevarat crestin, dragostea si leg&tura sa sint puse prin lucrarea lor in slujba aceleiasi mintuiri, in slujba careia este pusd si credinfa si n&dejdea si harul si legitura credintei si — in cele din urma — si faptele bune. Ca atare, ele urm&resc sau vizeazi — in- tr-un cadru mai larg — tot ceea ce urmiresc si vizeaz& si celelalte, cu deosebire c& leg&tura dragostei, care este numitd legitura desavirsirii, precum $i dragostea instsi, vor dura in veci si dup ce se va fi incheiat intreaga lucrare a mintuirii, Dupa modul in care acest element al chipului nevazut al Bisericii ac- fioneazd asupra viefii crestinilor, el determina implinirea multor forme si des&virsirea comuniunii dintre crestini, ca si a mijloacelor pe care acestia le folosesc in viafa si lucrarea mintuitoare a Bisericii. Legitura dragostei atenueaza severitatea judec&fii si a actelor pe care le savir- seste autoritaiea. Ea arunc: punte de impdcare intre autoritate si liber- tate si fi oblig& pe tofi s& ridice principiul viefii comunitare la un nivel de trdire cu adevarat mintuitoare. Pe dragostea si pe legdtura ei se rea- zima intreaga vietuire si lucrare soborniceasca a Bisericii. Expresia lor este si pogor&mintul sau lucrarea dup’ iconomie a Bisericii si tot ceea ce fine de indurarea lui Dumnezeu fn viata bisericeascA si tn rapor- turile dintre membrii Bisericii. Toate chipurile in care se lucreaz& in forme ca expresii a leg4- turii dragostei, sau a c&ror eficien}& se sporeste prin leg&tura dragostei, sint indrumate prin aceasi& leg%tura si-si descopere intrarea, nu numai dup& normele comune de activitate, si nu numai dupa normele de drept, ci si dupa normele pe care le impune leg&tura dragostei, fati de care, daca s-ar aplica numai legea, toate ar pieri, cum zice Sfintul loan Gurd de Aur, si ins&si lucrarea mintuirii s-ar zédarnici. Prin baza pe care o ofer’ leg&tura dragostei pentru cuprinderea tu- turor intr-un tot si prin lucrarea ei mintuitoare care-i vizeaz& pe toti oa- menii, se creeaza posibilitatea ca toti, ce si sint de fapt chipuri ale lui Dumnezeu sa fie egali chema{i la mintuire si p&rtasi in mod obiectiv la mintuirea preg&tit& de Iisus Hristos. In felul acesta se prezint%, prin elementele sale principale, chipul nevdzut al Bisericii, care este mereu prezent prin lucrarea elementelor respective in chipul vazut al Bisericii. Biserica formeaza un tot, e singura nava a mintuirii, care strébate valurile vremii si inalfa creatura spre Creator.160 DREPT CANONIC ORTODOX Din acest tot, Biserica vazuta reprezint& locul in care oamenii sint chemafi prin mijloacele adecvate naturii lor si ajutafi cu toate mijloa- cele pe care le-a lsat lisus Hristos, si-si agoniseasca, si-si dobindeasca mintuirea. Pe ling chipul ei nev&zut, pe ling& aspectul ei de comuniune a sfinfilor, pe ling& aspectul de trup tainic al lui Hristos, Biserica are si un chip vazut, chip de institutie religioas, crestin&. Chipul acesta al Bisericii se deosebeste insi de acela comun al altor institufii, printr-un specific al su, care consta tocmai in elementul religios. B., FORMA DE ORGANIZARE PRIMARA A BISERICII CA iNSTITUTIE RELIGIGASA CRESTINA Interesul pe care l-a stirnit vestirea Evangheliei a cuprins oameni care aparfineau uneia sau alieia din religiile existente in Imperiul ro- man, stat de tip sclavagist, in care structura social&, juridicé si reli- gicasa a societatii era bine definit’, Locuitorii statului roman eran impérfifi in dou’ mari clase, sclavii si stépinii de sclavi. Sub raportul drepturilor si indatoririlor unii erau cetiifeni, aljii nu aveau cet&jenie. Cetajenii Ja rindu! lor erau si ei im- p&rfiti dupa starea lor materialé, dup& provenienta gentilic’, dup& functii, dupa regiuni, finuturi, {ri si localit&ti, dup& cultura si profesie, etc. De asemenea, si necetifenii erau impurtifi in diferite categorii, fie~ care cu statutul su juridic: peregrinii, soci, adic asociatii, liberjii’ etc. La aceste deosebiri se adaugau si cele reprezentate de provenienta et- nicd, de apartenenfa religioas&, de limba pe care o vorbeau. In Imperiul roman se vorbeau diferite limbi si dialecte si se prac- ticau diferite culte religioase, unele recunoscute ca oficiale, altele to- lerate, intre care se numara si cel mozaic, in cadrul caruia s-a vestit cuviniul Evangheliei. Ce si mai zicem apci de acele deosebiri care pro- veneau din slarea familial’ sau in genere, din starea civil a locuito- rilor, unii tréind in familie, alfii find fr& apartenen{& familiala ; unii c&s&torifi, alfii necas%torifi, cu identit&fi diverse, ca: p&rinti, fii, homi- nes sui juris, emancipati, apoi minori, majori, divortati, repudiati, infiati sau adoptati etc. a. Cultele sau gruparile religioase organizate. In statul roman exisia un numar mic de oameni care nu aparjineau nici unui cult religios sau nu practicau nici o religie. Majoritatea locuitorilor ins& aveau cite 0 identitate religioas’, aparjinind diverselor culte oficiale sau tolerate, Dintre ei, cei mai numerosi aparfineau cultului public ofi- cial politeist al statului, care se infétisa ca o simbioza a politeismului greco-roman. El era organizat atit in chip de cult public, cu rinduieli aparte pentru cultul imparatilor, al zeilor, al semizeilor si al altor fiinte considerate supraomenesti, inclusiv cu jertfele care se aduceau acestora de catre slujitorii cultului $i de c&tre particulari, — cit si in chip de cultCONSTITUIREA SI ORGANIZAREA BISERICII 161 domestic, cu rinduieli proprii, deosebite pentru larii si penafii familiilor si ai caselor, precum gi pentru felurite spirite si genii bune sau rele, Cuprinzind chiar si unele reguli de observat in raport cu o seami de fife necuvintatoare, de semne, de intimplari prevestitoare etc. Desi cultul public politeist se oficia in temple sau la simple altare din afara templelor, ori la anumite locuri sfinte si la timpuri determi- nate, avind in serviciul stu numerosi slujitori organizafi ierarhic, totus’ acest cult nu a cunoscut forma de organizare a credinciosilor sii in co- mumnitéji locale, de tipul enoriilor sau parohiilor, ci numai aceea de adunari religioase sponiane, in jurul templelor, al allarelor sau al locu. tilor sfinte. De asemenea, acest cult nu pretindea c&é se intemeiaz pe wreo revelafie, si, in afaré de c&rfile sibiline, nu avea nici o Scripture Sfint&, in care sd fi fost cuprins’ revelafia, iar pe ling zei care se bu- curau de cinstire obsteasc’, el asimilase $i numerosi alfi zei nationali sau locali, precum si diverse zeifffi mai mici care aveau acelasi caracter. Cu acelasi mod de organizare se infatigeaz’ si celelalie culte poli- teiste, libere sau tolerate, care nu se identificau cu acela oficial al Sta- tului, dar nici nu-l subminau sau concurau. Cu totul altfel se prezenta ins& situatia cultului mozaic, Acesta avea © organizare aparte, la temelia caruia st&tea revelatia cuprinsd in Ve- chiul Testament. Caracteristic pentru organizarea social a acesiui cult, este faptul ca el avea rinduieli precise pentru practicarea Ii in familie, in sina- gogi si intr-un tempiu central, iar pentru deservirea lui, avea 0 ierarhie Preojeascé, in frunie cu un arhiereu, urmat de preofi, de leviti si de alti slujitori mai m&runti. Cu exceptia templului si a arhicreului, care se giiseau in centrul intregului cult mozaic, acest cult determinase constituirea credinciosilor si slujitorilor din treptele inferioare in comunitaji locale numite sinagogi, si care aveau in centrul lor cite un locas de cult numit si el sinagoga. Comunitifile sinagogale reprezentau ceea ce au devenii si au rémas pentru crestini, enoriile sau parohiile. Intrucit noua credinfii religioasa crestina s-a vestit mai inlii printre credinciosii de religie mozaicd $i prin lacasurile lor de cult, incepind cu templul din Ierusalim in care a propovaduit insusi Mintuitorul, in mod firesc, si cei dintii aderenti ai ei au fost din rindurije credinciosilor mozaici, iar acest Jucru a avul © importanta hot&ritoare alit pentru r&spindirca ulterior a crestinis- mului, cit si pentru organizarea lui, care s-a orientat dup’ rinduielile vechiului cult mozaic. De obicei, peste legtura aceasta strinsi dintre religia mozaict si cea crestina, se trece cu usurin{. Ba uneori se incearcd a se arata ca near fi existat si, ca urmare, nici n-ar exista vreo legitura geneticd si Organica intre acestea, recurgindu-se la tot felul de teoretiziiri si de arti- ficli, care merg pina la punerea in contrast atit a celor dowa culte cit si a Vechiului Testament cu Noul Testament. Cu toate acestea, nu se poate trece cu vederea faptul c& dintre toate religiile precrestine, aceea care a avut mai mult de dat crestinismului si aceea de la care a si luat mai mult crestinismul, a fost religia mozaicé, 11 — Drept canonic ortodoxOSB OC ‘V}P}OD US uy neaseH os puyo founje ‘IN[NUWOK Te IOTWION 1S Yojsode tuys rfepTeo 1S yepesoid ne joy ef IS wWyesniey Up [nTdute} yeweadedy ne ‘(47—9z 'IXX ejdeg) Jeard [osody InuYs 18 Wo '(IZ—0Z ‘A ‘1 ‘II eideg) weoy 1$ neg yoisody murs We Ro ‘n[durexe ep ‘ons as 'TEASY ‘sOyslIET ej PWeyYyo T-e niyUed ‘Zo[IO}ezoureu Jody [$ PIO}seDe TUT «Tew os-npurserpe ‘ro, ete esvorHie1 epeiIqudessns yefeuew ne In[nuwogd je forueon HHTe 1S ToIsody Mulys Is1Suy II ‘Netew ee}$e19 RUNSe1 efuTpers Yurd ne ero IO[JoIAe [NIBUIMU ‘vaysenR 2120} ND “phou veo ejulpar Ud eypea vad Pjurperd pore ‘pnouw ved vabal ulid polls as nes ysoy B uMd euTWEI eye Paha] IASpe-I} =U] POBp Pepea k op efULIOP No ‘Ips Ie TOTTEDN HTeTIoa ano IS To\sody FS IUYS ops IS YO TuoyNU NRO Ie eyderpuy e-s JeeIs] sod -od InjnBenuy erusze ‘jueweisay IIDeA. ereIaaey Rope "(ZT ‘A 19 -PN) PAB] oops Rs yfueA P-u BO ‘TUUIOG aNp9 ap IeTYD duIy ISe[aDe UT es-npuyzioeid ‘(9 ‘x Jey) [ees] Mpniodod afe eynpserd afed ayo ampd puyi [nud ul yesorpe e-s teyeybueaq eermpeaocdoid gsuy ump ‘neourfiede af er0rp9 JOT BTTOr Heseze neto to} po nijued ‘ayied Pye ep ad ier ‘PIO}soDe PaIE\sosTUETL op IS eseorBrer oprumipaepe op tednooeid nese 140} ‘aj1ed o op ad ‘po ny -uod ‘T1Htja1 107[e LoTIIoy {ns I$ Io[[$o}oUTpaio aplmMpuls uy 1S YO ‘— e107 -Sooe O[LMPULI UT NUL eUt osexty pou uy Is — ‘ZoTOTeZoU o[LMputI UT We ‘OMATHOdWY areUr TS Jep ‘sor}U] ase JUIT]s & ‘ToreyBueag TUMp -paodord qnzom vysizqns oreo uy arfefoaey vnou ‘Yolsody Tung enR9 ap I$ [NIO}MyUTPY e1W~9 op Teyeybueagq wampeaodoid tnyndeouy eT ‘THeleid e ereqysojtueu ap cmos ouroy I$ udeId ‘prejueWIso}orE10A PTPjeAey Uy pUNUIOD al[aui9a} O Ne PUT$eI9 Bad 1s ROTezOU e{HI[el ‘ayUtAN e}[e ND ‘oj@ yuNID -pBu Pf ‘sod PT Sreoapid YEINpUTI UTP NE}sUOD areD ‘THpeId afe ouNUIOD HpIseyfuem waoyo up TS wmoeid ‘(939 ‘To100Id ‘TyIeLYed) yuoUIe}soI, MINA JOTULs eesysuTO no oluNIJ Uy ‘poyezour eT{IpeI} UIP ojed o ap ad ‘jWouRysoL MMe, v pIMidLDS PUTS op oyPjUEzoIdar yuIs oUNsoID JeJ9o BTe 1S soTeZour Tobie oye suNuod areyuouepuny sfayUEWIETT “eeis] Tn{NIJodod e RseorHi[e1 efetA UIP yisnsuy v-9f 1 [ausTUTyger oreo ad j[N op eULIO] op 18 TamMpuy op RurRes o ad 1$ OuNWOD oje]UsTUepUN] o]USWATS PAD]{ID ad RzBJOUIE}U BS RUTNSeID Rad 1S RolEzom eIbyer oUIp eInjRbeT ‘eopestg I$ MuUsyezoy ‘4 ‘areuy|gex9uy ap ayuTeUy esayord ne-at ares od oTo}TN nes ey Hyer UIp syue}Sour tupep ‘pTersadue oI}sez o ed yeNsRd ne-af ovo od nes Tuer qénsup ne-op 1S oreo od ‘oungoseu aseoib -T[e1 TUHep JoUN ee of[seurpr oseorsMMU PROUT osoUTTUL os eT]sPou TOIT esq e{EIA UT ATsN[OUT ‘JUezeid uy 1$ PzPer}sed os ared 1S Hi]e1 asIOAIp UIp RUN|$e19 PfLTA UT sted Ne sed ‘TUNPP TeTYD 1S ofyspurpr eseorouT ap qeIsO]e oyse Jdey isooy ‘orequITyDs Oo1A PIPF ‘TUTeP op Nes INMezo} Uy o[-npurnsed afey[e ad rer af-nputungerouy afoun ad ‘Tye TBrar onye RB ap 1§ ojwourefe oseorownu Jinumidwy eur e TmusTUNSsesd ‘e[-npuTT -HSesouy TeuINu efaye od IPT ‘auNWOD e]uaULe[a Pd IeTYD aTetIN ed ynded Ul NIyUTp e-npuyzysed I$ aT-npuyae ‘porezow eiHyer ey ep nutsturser19 yejnumniduy v-o] oreo od oya;uewale op PIEye uy RO RsUT abajajut ag XOGOLYO DINONVO Lagea corCONSTITUIREA $I ORGANIZAREA BISERICIL 163 Menea, se stie ci tofi acestia, cind se aflau in misiune, au frecventat sinagogile si au propovéduit mai inti in sinagogi, si ci toti au prac- ticat rinduielile Legii mozaice. Este destul sé amintim fa aceast& pri- vinta, c& Pavel si Varnava au propovaduit in sinagoga din Salamina Ciprului (Fapte XIII, 5), in sinagoga din Antiohia Pisidiei (Fapte XIII, 14—15, 42) si in cea din Iconiu (Fapte XTV, 1), apoi Sfiniul Apostol Pavel §1 ucenicul sau Sila au propovaduit in sinagoga din Tesalonic (Fapte XVII, 1—2), si in cea din Bereea (Fapte XVII, 10). De asemenea, Sfintul Apostol Pavel a propovaduit in sinagoga din Atena (Fapte XVII, 16—17) si in cea din Corint (Fapte XVII, 1, 4), si apoi, atit singur cit si impreund cu alfi ucenici, a propovéduit multé vreme in sinagogile din Antiohia Sirtei, unde a petrecut timp de un an (Fapte XI, 26) si in cele din Efes, unde a petrecut timp de 3 ani (Fapte XX, 31). Acolo ins& nu i s-a ingaduit si propovaduiasca prin sinagogi decit vreo citeva luni, res- tul timpului, mai bine de doi ani, propovaduind la Efes, intr-o scoalé (Fapte XIX, 8, 10). Pentru a duce la indeplinire porunca Domnului de a vesti Evan- ghelia mai inti poporului Israel, precum si pentru menajarea sensibili- tatii religioase a evreilor, Sfintii Apostoli Petru si Pavel au observat riguros rinduielile Legii mozaice privitoare la rugaciuni, la ceasurile la care trebuiau facute rugaciunile, cele privitoare la curatiri si la raportu- Tile cu cei de alte neamuri (Fapie X, 9; XVUI, 18; XXI, 26), apoi cele privitoare la sirbitori si in special la ziua simbetei (Fapte XII, 14—15; 42; XVII, 1—2), Ba uneori, de teama de a nu-i supara po evrei, atit Sfintul Petru cit si Sfintul Pavel s-au supus rinduielilor mozaice mai mult decit ar fi voit ei insisi. Astfel, despre Sf. Petru marturiseste insusi Sf, Pavel ci se temea de cei care practicau tiierea-imprejur, si din aceasté pricina ii supunea pe crestinii provenifi dintre pagini obliga- fillor Legii mozaice, fapt pentru care Sf. Pavel «i-a stat impotrivd pe fata», atunci cind Sf, Petru venise la Antiohia (Gal. I, 11—14). Dar si SE. Pavel l-a taiat imprejur pe ucenicul séu Timotei, fiul unei femei din neamul lui Israel, tot pentru a-i menaja pe credinciosii mozaici, dupa cum citim la Fapte XVI, 3, «pentru iudeii ce erau in locurile acelean, Desi la inceput, in lucrarea lor misionar&, toti Sfintii Apostoli si uce- nici lor au vestit Evanghelia in primul ‘rind fiilor lui Israel (Fapte HL, 26; XX1, 20—21 $.a.), totusi ei nu au neglijat a-i chema la Hristos $i pe pagini, atft, cind acestia se intimplau s& fie de fafi tmpreun& cu evreii, cit $i Ja cererea celor de alte neamuri, iar mai pe urmA chiar din pricina razvritirli evreilor impotriva lor si a suferinfelor pe care le-an pro- vocat propovaduitorilor Evangheliei (Fapte X, 28, 45; XI 1—3, 18, 20; XII, 46-—48; XIV, 27; XV, 3, 6, 12; XVII, 6; XX, 21; XXL, 19; XXVI, 1720; XXVIII, 1, 28). Cum Ins# evrefi au pretins ca Evanghelia sii le fie vestité numaj lor (Fapte XI, 19), sau cel pufin crestinii dintre pagini sa fie obligafi a observa practicile legii mozaice — in primul rind ta- ierea-imprejur (Fapte XI, 1, 5, 24), — s-au stirnit asemenea nemulfumiri si tulburari printre crestini, incit pe tema obligativititii Legii mozaice a trebuit s& fie intrunit cunoscutul Sinod Apostolic de la’ Ierusalim (Eapte XV), care a luat hotarirea de a nu-i supune pe crestinii dintre pagini indatoririlor Legii mozaice si de a-i dezlega de aceste indatoriri164 DREPT CANONIC ORTODOX chiar si pe evreii crestini (Fapte XV, 1—29). Cu toate acestea ins&, hot&- rirea Sineduluj Apostolic, nereferindu-se in mod special la evreii cres- tini, ci la cei proveniti dintre pigini, a lsat loc la interpretarea c& evreii crestini au latitudinea de a alege intre practicarea si nepracti- carea rinduielilor Legii mozaice, — in primul rind a {Aierii-fmprejur (Fapte XI, 1, 5, 24), Urmarea a fost, ci in rindul crestinilor au aparut doud categorii de credinciosi: Unii care practicau Legea mozaic& si altii care nu o practicau. Datorit&é acestei situatii, in decursul dezvolt&rii ulterioare a vie crestine, s-au constituit mai intii doua si apoi patru categorii de comu- nitafi locale crestine, si anume: — Comunitati formate numai din evrei crestini, — Comunitéfi formate numai din crestini proveniti din pagini, — Comunitéfi mixte, formate din crestini provenifi atit dintre evrei cit si din pagini. — Lor li s-a ad&ugat 0 a patra categorie de comunititi, care au prins consistenjd in cadrul sinagogilor, fard a se desprinde ins& formal din acestea, Cu un asemenea profil si in condifiile pe care abia le-am schifat, se Injelege ca felul de organizare al celor dintii comunit&ti crestine a fost determinat in chip esenfial de modul de organizare al sinagogilor, asa incit se poate spune in mod cu totul intemeiat, cd cele dintii comu- nitd}i sau obsti crestine, adic& cele dintii enorii sau parohii in sensul de astazi, au avut un caracter de sinagogi crestine. De fapt folosirea cuvintului sinagoga in infelesul de adunare de cult sau de comunitate religioas& crestind n-a intimpinat nici o difi- cultate, mai intii pentru motivul c& fiind un cuvint grecesc de circulatie curentd, prin el se designa orice fel de adunare (cuvayw7) tot la fel pre- cum si prin cuvintul ecclesia = éx«Aqaia se putea designa in acea vre- me atit o adunare religioasd cit si una cu alt caracter. In al doilea rind folosirea cuvintului sinagoga in infelesul de adunare crestina de cult, sau in acela de comunitate religioasd crestind, era cel mai la indemin& din practica iudaica si s-a putut adopta cu atit mai usor, cu cit un nu- mé&r insemnat de crestini proveneau dintre evrei si tineau cu strasnicie la rinduielile Legii mozaice, inclusiv la terminologia uzitaté in cadrul cultului mozaic. De aceea, cuvintul sinagoga este folosit in infeles de biseric%, atit in Sfinta Scriptura, unde il gisim in epistola Sfintului Iacob (If, 2}, cit si in alte scrieri din epoca apostolic si din cea postapostolica. Astfel, in epistola Sfintului Ignatiu c&tre Policarp al Smirnei (4, 2) si apoi la Herma (Porunca Il, 9, 13, 14). Ce-i drept inst, mult mai frecvent, comu- nitdfile crestine s-au numit biserici, chiar din epoca apostolic& (Fapte V, 11; IX, 31; XI, 22, 26; XI, 1; XII, 1; XIV, 23, 27; XV, 3, 4, 23, 41; XVI, 5; XVIM, 22; XX, 17 §.a.). Dar atit rinduielile lor de organizare social& si religioas&, cit si practicile de cult s-au orientat dup& modelul sinagogilor si al cultului mozaic, asa incit cu foarte putine exceptii, crestinismul primar a purtat o amprenta net iudeo-crestina. Fenomenul nici nu este greu de explicat, dacd finem seama, pe de o parte, de ata-CONSTITUIREA $I ORGANIZAREA BISERICII 165 samentul evreilor fati de vechea lor religie, chiar dacd deveneau cres- tini, iar pe de alt& parte, de faptul c& tria adevarului revelat cuprins in Vechiul Testament avea o iradiere ce dep&sea cu mult pe aceea a altor religii, exercitind o influenfai atit asupra credinciosilor mozaici si crestini, cit si asupra credinciosilor altor religi Dar si vedem mai de aproape, cum se explici totusi, pastrarea in asa masurd a rinduielilor mozaice de catre evreii care s-au increstinat, incit ei au format o categorie distincta de crestini, care s-au numit iuda- izanti, atrdgind si crestini de alt provenient& decit cea evreiascé la ob- servarea acelorasi rinduieli, precum si persistenfa iudaizantilor timp foarte indelungat in viata Bisericii. Dup cum am vazut deja, tomelia si justificarea comunit&tilor cres- tine iudaizante, a constituit-o faptul c& si crestinii au acceptet revelatia (veterotestamentara,) cuprins& in Biblie sau in Sfinta Scripturé a Ve- chiului Testament si in unele elemente ale Sfintei Traditii mozaice. La acest temei, pentru chemarea la Hristos a mozaiciler, si pentru incurajarea celor ce se increstinaserd deja, s-au mai ad&ugat o multime de factori de care s-au folosit iudaizantii pentru a da crestinismului profil mozaic sau macar pentru a-si ap&ra propriile lor pozifii. Intre acestia se numéra, in primul rind, folosirea limbii ebraice de c&tre unii Sfinti Apos- toli si de c&tre alfi propovAduitorj ai Evangheliei, fapt care a avut pen- tru iudaizantii mozaici si nemozaici semnificafia de a se continua ves- tirea cuvintului lui Dumnezeu in vechea limba a Sfintei Scripturi, si de a se considera vestirea cea nou’ ca o simpla continuare a celei vechi. Acelasi inteles si aceeasi semnificafie s-a dat si faptului ca cel pu- {in una dintre Evanghelii (cea de la Matei) a fost scrisa in limba ebraicd. Tot in limba ebraicdé au mai fost scrise si unele evanghelii apocrife, precum $i alte texte religioase de mare circulatie in epoca cregtinis- mului primar. Este adevdrat c& se pune la indoial& existenfa unei Evan- ghelii in limba ebraic&, dar considerafiile care se fac pentru justif carea unei asemenea atitudini, nu numai cé sint cu totul improvizate, ci par de-a dreptul ridicole. prin lipsa de orice optic istoricd si reli- gioasi pentru infelegerea epocii de care se vorbeste, iar altele sint de inspirafie pur fariseic&é sau de-a dreptul antiiudaica. In afar de Evanghelia ebraic& si de alte scrieri din aceeasi vreme sau din epoca postapostolic&, si Epistola Sfintului Apostol Pavel c&tre evrei, — cu toi continutul sdu contrar orientarii iudaizante, — a fost socotita de c&tre iudaizanti ca o recunoastere si oficializare a pozitiei majore, chiar principiale, pe care si-o revendicau ei intre crestini, Ace- easi semnificatie i-au dat acestia si dialecticii rabinice pe care a folo- sit-o Sfintul Apostol Pavel, atit in scrierile sale, cit si — cu mare efect — in lucrarea sa misionara. La toate cele ardlate, se mai adauga si o influenj& trecuta cu ve- derea in mod sistematic, dar prezent& si vie pind in zilele noastre in lucrarea pastoral’ a Bisericii, si anume influenta rinduiclilor de pasto- rafie, practicate in sinagoga iudaica si p&strate in anumite par{i din Tal. mud. Cunoasterea acestora si compararea lor cu diferite scrieri vechi crestine de confinut pastoral, araté nu numai o izbitoare aseminare pe alocuri, ci chiar o influen{& directa si evidenté a Talmudului asupra