APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP

1.Problemele aplicarii legii penale in timp

Aplicarea legii penale in raport cu timpul indica solutionarea prealabila a unor
probleme privind determinarea legii incidente si, deci, aplicabile in reglementarea
relatiilor de aparare sociala la un moment dat. Asemenea probleme apar in mod curent in
procesul aplicarii dreptului penal deoarece legile penale sunt temporare, ele sunt adoptate
si intra in vigoare la un anumit moment, isi exercita actiunea lor asupra relatiilor de
aparare sociala o perioada mai mult sau mai putin indelungata, dupa care sunt scoase din
vigoare, atunci cand nu mai corespund intereselor societatii. Asistam, astfel, la o
permanenta miscare a legislatiei penale, la adoptarea si punerea in vigoare a unor legi si
la abrogarea altora, la la succesiunea unor legi penale care reglementeaza in mod diferit
aceleasi relatii de aparare sociala etc.
In acelasi timp, relatiile de aparare sociala reglementate prin legile penale, in
special relatiile de conflict, sunt legate in timp de momentul savarsirii faptei care le-a
generat si de legea penala care prevedea aceasta fapta ca infractiune. Datorita acestui
fapt, in procesul de continua modificare a legislatiei penale, se creeaza o situatie de
trecere de la o lege la alta, caz in care nu se poate stabili care este legea aplicabila in
raport cu fapte savarsite in trecut, dar nesolutionate sub legea veche, care nu mai este in
vigoare, sau nu se poate stabili daca o lege noua, care abroga expres sau nu mai prevede
ca infractiuni anumite fapte care erau incriminate pana atunci se aplica numai pentru
viitor sau priveste si fapte savarsite in trecut, pana in momentul intrarii sale in vigoare.
De asemenea, este posibil ca dupa ramanerea definitiva a unei hotarari si
inceperea executarii pedepsei sa se adopte o noua lege care sa prevada pentru aceeasi
fapta o pedeapsa mai usoara decat cea aplicata sub legea veche sau infractiunea sa se
comita sub imperiul unei legi penale temporare sau exceptionale, iar judecata sa aiba loc
dupa iesirea acesteia din vigoare.1

2.Principiul activitatii legii penale

Conform art.10 din Codul Penal, Legea penala se aplica infractiunilor savarsite
cat ea se afla in vigoare.
De regula, legea penala se aplica infractiunilor savarsite sub imperiul ei. Organele
judiciare solutioneaza cauzele in baza legii in vigoare. Raspunderea penala se stabileste
potrivit legii in vigoare in momentul savarsirii infractiunii, intrucat ratiunea legii penale
este aceea de a a reglementa relatiile de aparare sociala existente sau nascute in timpul cat
se afla in vigoare.2 De aici decurge principiul de valoare constitutionala conform caruia
Legea dispune numai pentru viitor,cu exceptia legii penale sau contraventionale mai
favorabile. De asemenea, legea penala nu poate fi extinsa asupra unor fapte savarsite
ulterior, dupa iesirea ei din vigoare, deci nu ultraactiveaza.3

1
S. Corlateanu, Din nou despre aplicarea legii penale in timp, Dreptul nr. 6/2006, p. 141.
2
V. Dongoroz, Drept penal, Bucuresti, 1939, p.116, 117, (Tratat); I. Pascu, Drept penal. Partea generala,
Ed. Europa Nova, Bucuresti, 2001, p. 86.
3
I. Pascu, op. cit.,p.87.
 3.Durata si limitele de aplicare in timp a legii penale
Activitatea legii penale opereaza din momentul intrarii in vigoare pana in
momentul iesirii din vigoare.
Intrarea in vigoare are loc la trecerea a 3 zile de la data publicarii in Monitorul
Oficial sau la data prevazuta explicit in cuprinsul legii. In cazul legilor de mare amploare,
cum sunt codurile, studierea si luarea masurilor de aplicare a legii impun o mai mare
perioada de timp, de aceea in cuprinsul lor se prevede explicit o data mai indepartata de
intrare in vigoare.
Modalitatea principala de iesire din vigoare a legii penale este abrogarea (expresa,
tacita, totala sau partiala).
Abrogarea expresa are loc atunci cand noua lege sau legea de punere in aplicare a
noii legi prevede ca se abroga legea anterioara. Aici se intalnesc doua modalitati. Una,
cand in noua lege se prevad explicit legile sau dispozitile de lege abrogate, iar cealalta
cand abrogarea are un caracter general, folosindu-se o clauza generala de abrogare, cum
ar fi se abroga orice dispozitii contrare acestei legi.
Abrogarea este tacita atunci cand aceasta se desprinde din intreaga economie a
legii noi, deoarece reglementeaza aceeasi materie ca si legea anterioara, intelegandu-se
implicit ca noua lege inlatura dispozitiile legii vechi.
Pe langa abrogare, in teoria dreptului penal exista alte trei modalitati de scoatere
din vigoare a unei legi :
a.ajungerea la termen sau disparitia conditiilor speciale care au impus adoptarea
legii : caracterizeaza legile temporare sau exceptionale; in corpul legii temporare se
prevede ca ea se aplica pana la o anumita data, dupa care se abroga automat, pe cand
legea exceptionala se abroga in momentul intrarii in vigoare a unui act normativ
extrapenal, care constata incetarea situatiei exceptionale ;
b.iesirea din vigoare prin disparitia obiectului protectiei ;
c.schimbarea conditiilor social-politice : de exemplu, dupa 1989, au iesit din
vigoare normele penale care ocroteau societatea comunista.

4.Concursul de legi penale

Exista concurs de legi penale atunci cand doua sau mai multe legi reglementeaza
aceleasi relatii sociale, una dintre ele fiind o lege generala, iar cealalta speciala sau
exceptionala. Legea speciala apare dupa legea generala si deroga de la aceasta.
Conform art.362 C.Pen., Dispozitiile din partea generala a acestui cod se aplica
si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul cand legea nu prevede
altfel. De aici rezulta faptul ca, in cazul concursului de legi penale, legea speciala se
aplica in defavoarea celei generale sau exceptionale.

5.Concursul de norme penale (concursul de calificari)4

Presupune existenta a doua sau mai multe norme in vigoare care au vocatia de a fi
aplicate cu privire la aceeasi fapta. Aparent, o fapta poate fi incadrata potrivit mai multor
norme, dar in realitate este vorba de o singura infractiune. Calificarile pot fi :
1.alternative :cand intre continuturile legale ale infractiunilor susceptibile de a fi
retinute exista o opozitie esentiala, asfel incat alegerea unei calificari exclude pe cealalta.
4
F. Streteanu ,Drept penal. Partea generala, Bucuresti, 2003, Ed. Rossetti, p.110-114.
 2.incompatibile :cand o infractiune este consecinta logica a a lteia cu care se
confunda intim, deoarece protejeaza acelasi interes colectiv sau individual si au la baza o
rezolutie ifractionala unica. In acest caz, se va retine doar calificarea principala, cea
subsidiara fiind inlaturata.
3.redundante :atunci cand acopera exact faptele incluse intr-o alta calificare :
a)concursul intre o calificare generala si una spciala : isi gaseste rezolvarea pe
baza principiului specialitatii ;
b)concursul intre doua calificari dintre care una constituie element sau
circumstanta a celeilalte : in ipoteza infractiunilor complexe, cand norma de incriminare
a faptei complexe si cea a faptei absorbite par sa aiba aplicabilitate ;
c)calificari echivalente : atunci cand aceeasi activitate materiala intra sub
incidenta a doua calificari, concursul rezolvandu-se pe criteriu cronologic.

6.Extraactivitatea legii penale

Intrucat daca principiul activitatii ar avea un cacacter absolut s-ar ajunge la
imposibilitatea rezolvarii unor cazuri aparute in practica si la nerealizarea scopului sau
eficientei unor anumite legi penale, extraactivitatea presupune o extindere a eficientei in
timp a legii, acordandu-i-se eficienta fie inainte de momentul intrarii in vigoare, fie dupa
iesirea din vigoare.
Principiul activitatii legii penale este susceptibil de doua exceptii : retroactivitatea
si ultraactivitatea legii penale.
A. Retroactivitatea legii penale :se refera la aplicarea prevederilor unei legi
penale, a efectelor acesteia unor fapte comise inainte de intrarea in vigoare a legii
respective. In doctrina penala sunt cunoscute mai multe categorii de legi care
retroactiveaza :
1.legea penala in continutul careia se prevede expres ca urmeaza sa se aplice si
unor fapte savarsite anterior intrarii ei in vigoare :avand in vedere art.15 alin. (2) din
Constitutie, se considera ca o asemenea lege cu caracter retroactiv nu mai poate exista in
prezent.
2.legea interpretativa :este considerata retroactiva, deoarece face corp comun cu
legea interpretata. Ea nu contine incriminari noi, nu modifica normele din legea
anterioara, ci precizeaza vointa legiuitorului exprimata in dispozitiile legii interpretate.
Poate aparea numai in situatiile in care normele cuprinse in legea interpretata sunt
intelese si aplicate in mod diferit de catre instantele de judecata.
Intr-o alta opinie, se considera ca nu se poate vorbi de retroactivitatea legii penale
interpretative din considerentele ca in toate cazurile in care legiuitorul doreste sa dea alt
inteles anumitor termeni o poate face in continutul legii cu prilejul adoptarii si datorita
faptului ca procedura de elaborare a legilor penale actualmente face imposibila
necesitatea explicarii ulterioare a intelesului unor dispozitii din continutul sau.
3.legile care prevad masuri de siguranta si educative : in art. 12 alin.(2) C.Pen. se
consacra fatul ca Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica
si infractiunilor care au nu au fost definitiv judecate pana la data intrarii in vigoare a legii
noi. Caracterul retroactiv se explica prin natura juridica a masurilor de drept penal pe
care le cuprind. Masurile de siguranta sunt acele sanctiuni care se iau fata de persoanele
care au savarsit fapte prevazute de legea penala, avand caracter de mijloace de prevenire
a savarsirii unor fapte in viitor.
 Tinand cont, insa, de dispozitiile constitutionale, in special de art 15 alin.(2), se
pune la indoiala retroactivitatea acestor categorii de legi.
4.legea penala de dezincriminare : in continutul ei se prevede ca o anumita fapta
nu mai constituie infractiune. Potrivit art. 12 alin.(1) C.Pen., Legea penala nu se aplica
faptelor savarsite sub legea veche,daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz,
executarea pedepelor, a masurilor de siguranta si a celor educative, pronuntate in baza
legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la
aceste fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi. In vederea aplicarii acestui
articol, trebuie sa se faca o examinare atenta a legii de dezincrminare si a intregii
legislatii penale, pentru a se constata daca intr-adevar fapta a fost dezincriminata.5
5.legea penala mai favorabila :are caracter retroactiv potrivit art. 13 C.Pen.
(1)In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila. (2)Cand
legea anterioara este mai favorabila, pedepsele complementare care au corespondent in
legea penala noua se aplica in continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu
mai sunt prevazute in legea penala noua nu se mai aplica.
In sprijinul retroactivitatii acestei legi s-a adus argumentul ca, daca legea veche e
mai favorabila,trebuie sa se aplice fiindca a fost cunoscuta de infractor in momentul
savarsirii infractiunii. Un alt argument se refera la faptul ca, daca legea noua este mai
favorabila, trebuie sa se aplice fiindca raspunde mai bine nevoilor reale ale luptei
impotriva faptelor antisociale.
O problema noua in viata noastra juridica6 este aceea a aplicarii in timp a actelor
normative penale neconfirmate (total sau partial) de Parlament sau declarate partial sau
total neconstitutionale. In aceste cazuri, ceea ce se confrunta este legea anterioara cu
dispozitii penale si legea care s-a adoptat de Parlament, de confirmare ori neconfirmare,
totala sau partiala, a legii anterioare ori decizia Curtii Constitutionale care a declarat total
sau partial neconstitutionala legea anterioara.
O solutie ar fi ca legea penala cu dispozitii mai grele, care ar rezulta ca urmare a
neconfirmarii dispozitiilor mai usoare ale legii anterioare sau prin declararea ca
neconstitutionala a acestei legi, sa nu retroactiveze, dispozitiile mai usoare producandu-si
efectele,, chiar temporar, atat cu privire la faptele comise anterior intrarii in vigoare a
unei astfel de legi, cat si cu privire la faptele savarsite dupa intrarea ei in vigoare.
B.Ultraactivitatea : desi acest termen nu exista in legea penala romana, se refera
la aplicarea legii penale unor fapte comise dupa iesirea din vigoare a legii respective.O
ultraactivitate propriu-zisa ar fi de neconceput 7, deoarece o lege penala care a iesit din
vigoare nu poate produce efecte asupra unor fapte comise dupa iesirea ei din
vigoare.Ultraactivitatea se justifica, insa, prin faptul ca daca nu ar exista, ar insemna ca
cei care au savarsit fapte prevazute in legile penale temporare sau exceptionale, sa fie
urmariti si judecati dupa iesirea din vigoare a acestor legi , ceea ce ar fi in neconcordanta
cu principiile si scopul dreptului penal.

7.Aplicarea legii penale mai favorabile

5
M. Zolyneak, M.I.Michinici, Drept penal. Partea generala, Ed. Fundatiei Chemarea, Iasi, 1999, p.243
6
G. Antoniu,Aplicarea legii penale in timp si spatiu, R.D.P. nr 4/2001, p 15-16
7
Fr.Antolisei ,Manuale de diritto penale, parte generale,Milano,1994, p.103, citat de G.Antoniu, Aplicarea
legii penale in timp si spatiu, R.D.P., nr 4/2001,p15-16
 Legea penala mai favorabila se aplica atunci cand ea apare in timpul procesului
penal, dar si cand o condamnare este pronuntata in baza unei legi vechi nefavorabile,iar
pana la executarea in intregime (sau chiar dupa executarea in intregime a pedepsei) apare
o lege noua mai favorabila.
Legea penala mai favorabila se aplica in raport cu faptele nedefinitiv judecate sau
cu pedepsele definitive, cu cele doua situatii posibile (aplicarea obligatorie si cea
facultativa).8
1.Aplicarea legii mai favorabile faptelor nedefinitiv judecate.
Potrivit art.13 alin.(2) C.Pen., Cand legea anterioara este mai favorabila,
pedepsele complementare care au corespondent in legea penala noua se aplica in
continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute in legea
penala noua nu se mai aplica .
Problema incidentei legii penale mai favorabile apare numai in masura in care
fapta respectiva a fost savarsita in intregime sub impeiul legii vechi. Daca este vorba
despre o infractiune susceptibila de epuizare (infractiune continua, continuata,
progresiva), iar aceasta dureaza in timp si dupa intrarea in vigoare a legii noi, aceasta va
fi singura lege aplicabila, indiferent ca este favorabila sau nefavorabila infractorului.
Criterii in functie de care o lege este considerata mai favorabila :
-conditiile de incriminare ;
-conditiile de urmarire si judecata ;
-natura sanctiunilor ;
-durata termenului de prescriere a rapunderii penale si a executarii pedepsei.
a)deosebiri sub aspectul conditiilor de incriminare :in primul rand, legile care
apar succesiv dupa savarsirea unei fapte prevazute de legea penala se compara sub
aspectul continutului infractiunii, forma de baza sau calificata. Este posibil ca o lege sa
incrimineze o fapta care este savarsita doar in anumite conditii, iar alta sa incrimineze
legea fara sa existe vreo conditie. Va fi mai favorabila legea care prevede unele conditii
pentru existenta faptei ca infractiune.
b)deosebiri sub aspectul conditiilor de urmarire si judecata (de tragere la
raspundere penala) :in cadrul acestui criteriu de distinctie, intre legile succesive se pot
distinge mai multe situatii. Pot aparea diferente in ceea ce priveste conditia de punere in
miscare a actiunii penale. In cazul cand legea noua conditioneaza punerea in miscare a
actiunii penale de plangerea prealabila a persoanei vatamate si o astfel de plangere nu s-a
facut, iar potrivit legii vechi actiunea penala trebuie pusa in miscare din oficiu, legea
noua este mai favorabila si urmeaza a se aplica. De asemenea, va fi mai favorabila o lege
care prevede unele cauze care inlatura caracterul penal al faptei, spre deosebire de unele
care nu le prevad.
c)deosebiri sub aspectul sanctiunilor : sanctiunea constituie cel mai important
criteriu, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizeaza cu aplicarea
unei sanctiuni penale (o pedeapsa) care daca este mai blanda, va imprima acelasi caracter
legii care o prevede.

8
D. Ciucan, Reflectii privind aplicarea legii penale mai favorabile, R.D.P. nr. 3/1997, p.56
 2.Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive
In Codul Penal, la art. 14 si 15, sunt prevazute doua situatii de aplicare a legii mai
favorabile in cazul pedepselor definitive. Pedepsa este definitiva cand hotararea prin care
a fost pronuntata nu a mai fost atacata cu vreo cale de atac prevazuta de lege. In aplicarea
acestor doua texte de lege, nu intereseaza natura pedepsei aplicate (inchisoare sau
amenda) si nici cuantumul acesteia.
A.Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile
Este obligatore ori de cate ori legea noua inlocuieste pedeapsa mai grea,
pronuntata de instanta in baza legii vechi, cu o pedeapsa de o natura atenuata (detentiunea
pe viata este inlocuita cu pedeapsa inchisorii) sau reduce maximul special, incat acesta
devine inferior pedepsei aplicate de instanta.9 Obligativitatea aplicarii legii in aceste
cazuri este impusa de principiul legalitatii pedepsei, deoarece executarea unei pedepse
mai grave decat cea prevazuta in legea noua sau a unei pedepse al carei cuantum
depasesete maximul prevazut in noua lege, ar insemna executarea unei pedepse nelegale,
pe care legea nu o mai prevede sau o prevede in limite reduse. Aplicarea obligatorie a
legii mai favorabile priveste atat pedepsele neexecutate sau in curs de executare, cat si
cele executate.
a)aplicarea legii in cazul pedepselor neexecutate sau in curs de executare:
Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile are ca efect reducerea pedepsei
inchisorii sau amenzii aplicate, la maximul special al acesora, prevazut in legea noua. In
cazul pedepsei detentiunii pe viata, daca legea noua prevede pentru infractiunea savarsita
pedeapsa inchisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul inchisorii
prevazute in legea noua (art.14 alin. 2 C.Pen.). Daca pentru infractiunea savarsita legea
veche prevede pedeapsa inchisorii, iar legea noua prevede numai pedeapsa amenzii,
pedeapsa inchisorii, aplicata pe baza legii vechi, se inlocuieste cu pedeapsa amenzii, fara
a se putea depasi maximul special al acesteia, prevazut in legea noua. Tinand seama de
partea din pedeapsa inchisorii care a fost executata, se poate inlatura, in totul sau in parte,
executarea amenzii (art.14 alin.3 C.Pen.). In ce priveste pedepsele complementare,
masurile de siguranta si masurile educative pronuntate, daca nu au fost inca executate si
daca nu sunt prevazute in legea noua, nu se mai executa, iar daca sunt prevazute si in
legea noua, dar cu continut si limite diferite, se executa in continutul si limitele prevazute
de legea noua (art.14 alin.4 C.Pen.).
b)aplicarea legii in cazul pedepselor executate :
Potrivit dispozitiei art.14 alin.(5), Cand o dispozitie din legea noua se refera la
pedepse definitiv aplicate, se tine seama, in cazul pedepselor executate pana la data
intrarii in vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau inlocuita potrivit dispozitiilor
alineatelor precedente. Rezulta deci ca beneficiaza de dispozitiile legii mai favorabile si
fostii condamnati care executasera in intregime sau beneficiasera se gratierea totala sau a
restului de pedeapsa, inainte de intrarea in vigoare a legii noi, mai favorabile. Desigur,
acest beneficiu se concretizeaza in consecintele penale pe care condamnarea suferita le-ar
putea avea. Astfel, de exemplu, termenele de reabilitare prevazute de lege in raport si cu
pedeapsa pronuntata de instanta (art.134 si 135 C.Pen.), se socotesc, in aceste cazuri, nu
de la data executarii pedepsei reduse sau inlocuite potrivit dispozitiilor art.14 C.Pen., deci
de la o data anterioara. La fel se procedeaza si in cazul stabilirii starii de recidiva, a
prescriptiei executarii pedepsei etc.
9
M. Zolyneac, M.I.Mihinici, op. Cit.,p.98
 B.Aplicarea facultativa a legii mai favorabile
Conform art.15 alin.(1) C.Pen., Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de
condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care
prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul
special prevazut de legea noua, tinandu-se seama de infractiunea savarsita, de persoana
condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii
pedepsei si de timpul cat a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie
reducerea pedepsei.
Deci pentru aplicarea facultativa a legii noi mai favorabile este necesar:10
-sa existe o hotarare de condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii- nu la orice
pedeapsa, fiindca daca ar fi la detentiunea pe viata ar fi aplicabile dispozitiile art.14
C.Pen., iar pedeapsa amenzii nu este avuta in vedere de legiuitor ;
-legea noua este mai favorabila, aceasta reiesind din limitele mai reduse de pedeapsa fata
de legea anterioara ;
-pedeapsa aplicata si ramasa definitiva este mai mica decat maximul prevazut in legea
noua, ori cel mult egala cu acest maxim (situatie neprevazuta de lege dar unanim
acceptata de doctrina si practica judiciara11) ;
-instanta sa aprecieze ca este necesara reducerea pedepsei, apreciere ce va fi formata dupa
criteriile oferite in lege (art.15, alin.(1) C.Pen.): infractiunea savarsita, persoana
condamnatului, conduita condamnatului dupa pronunutarea hotararii sau in timpul
executarii pedepsei , timpul cat a executat din pedeapsa .
Reducerea pedepsei nu este obligatorie, ci este lasata la aprecierea instantei care
procedand la o reindividualizare a pedepsei inchisorii dupa conditiile de mai sus, poate sa
mentina aceeasi pedeapsa, ori sa o reduca.
In cazul in care instanta reduce pedeapsa, aceasta nu poate fi coborata sub limita
ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special
prevazut pentru infractiunea savarsita.
De legea noua mai favorabila urmeaza sa beneficieze si cei care au executat
pedeapsa, ori executarea acesteia s-a stins prin vreun mod prevazut de lege. In acest caz,
pedeapsa prevazuta in hotararea de condamnare se reduce cu o treime (art.15, alin.(2)
C.Pen.). Aceasta reducere este obligatorie.12
In functie de pedeapsa astfel redusa vor fi incidente unele institutii de drept penal
ca reabilitarea, stabilirea starii de recidiva s.a.13

10
C. Bulai, Drept penal, Ed.All, Bucuresti, 1992, p.107
11
A.M.Ciocasiu, Probleme privind aplicarea legii mai favorabile in cazul pedepselor definitive,R.R.D. 8,
1969, p.105-107; G.Giurgiu, Probleme privind aplicarea legii mai favorabile in cazul condamnarilor
definitive, R.R.D. 8, 1960,p.100-101
12
M. Zolyneac, Conceptia unitatii de infractiune in materia participatiei si implicatiile ei in cazul
succesiunilor in timp a legilor penale, R.R.D.,nr.10, 1971, p. 254
13
C. Bulai, op. cit., p.107
 Bibliografie:

-Codul penal, cu modificarile aduse prin O.U.G. nr 60 din 6 septembrie 2006;

-Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generala, ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006 ;

-Constantin Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, editia a III-a, Casa de
editura si presa Sansa, Bucuresti, 1999;

-Constantin Bulai, Manual de drept penal. Partea generala, ed.All, Bucuresti, 1997.