Astronomia in perioada contemporana

Incepand cu secolul al XX-lea, astronomia a facut progrese enorme si rapide.

Este formulat conceptul de expansiune a Universului, nume dat fenomenului
de indepartare a galaxiilor, care se poate observa prin marirea lungimii de unda
a luminii, altfel spus deplasarea spre rosu, teorie formulata de Edwin Hubble,
in 1929.

In 1908, s-a produs catastrofa generata de meteoritul care a cazut la

Toungouska, in Siberia, devastand totul pe o suprafata de 40 de kilometri
patrati.

In 1930, astronomul american Clyde Tombaugh descopera cea de-a noua

planeta a sistemului solar, Pluton.

O subramura a astronomiei radioastronomia a facut posibila stabilirea

contactelor radar cu astrele, primul fiind cel din 10 ianuarie 1946, un ecou
radar primit de la Luna, timp de 2,4 secunde. Dar actul de nastere al
radioastronomiei este ecoul Big-Bang-ului, de fapt o radiatie cosmica de fond,
cu o frecventa de 160,4 GHz.

Albert Einstein, prin teoria relativitatii, deschide drumul teoriilor astrofizicii

moderne: fuziunea nucleara (principala sursa de energie in Univers), stelele cu
neutroni, gaurile negre etc.

Anii 70 ai secolului al XX-lea au insemnat inceputul explorarii sustinute a

cosmosului, cu sonde spatiale si navete cosmice cu echipaj la bord, zborul spre
Luna si aselenizarea din 1969 fiind, desigur, un moment de referinta.
Misiunea Cassini-Huygens pe Saturn, Foto: en.wikipedia.org
In 1990, telescopul Hubble (al carui nume aminteste de celebrul astronom
Edwin Hubble) a fost lansat in spatiu, un extraordinar observator orbital. In
primii trei ani ai functionarii sale, din cauza un defect de fabricatie, la nivelul
oglinzii principale, fotografiile nu erau de prea buna calitate. Defectiunea a fost
insa remediata in 1993, de catre astronautii navetei Endeavour.

2003 este anul in care NASA a lansat pe orbita telescopul spatial Spitzer, cu raze
infrarosu, care au capacitatea de a detecta corpuri aflate la mare distanta. In
2004, sonda Cassini-Huygens a ajuns pe Saturn, dupa ce a fost lansata in 1997.

In prezent, o preocupare centrala este legata de descoperirea unor planete

asemanatoare Pamantului, scop pentru care mai este nevoie de progres
tehnologic. In anii 2000 s-a mai facut un pas prin metoda interferometriei (care
exploateaza interferentele dintre diverse unde coerente). In anul 2006, o echipa
internationala de astrofizicieni echipa Planet a descoperit o planeta
(extraplaneta) situata in afara sistemului solar, care prezinta anumite
similitudini cu Terra si cercetarile continua.

Tot in 2006, la Uniunea astronomica internationala de la Praga, astrofizicienii au

decis ca Pluton (descoperita in 1930) este o extraplaneta, compusa din
gheata, spre deosebire de celelalte din sistemul nostru solar, formate din roca si
gaz. In plus, Pluton are un traseu accentuat eliptic in jurul Soarelui (are nevoie
de 250 de ani pentru a-i face ocolul), in timp ce celelalte planete au un traseu
quasi-circular.