Ganduri de vara

Au inflorit macii in lanurile de grau i-n inima mea.

Florile de cais din primvar sunt acum fructe coapte si au
gustul dorului.
Calatoresc ain timp spre anii cand citeam amintirile lui
Creanga incercand sa-I imit pe Nica al lui, si dintr-o data
gandurile imi zboara la bunicul si la bunica.
La livada lor plina de pomi, la iarba proaspat cosita, la
diminetile in care ma trezeam invaluita in miros de lapte
proaspat fiert si paine tocmai scoasa din cuptor, cu care
ma imbiau in fiecare dimineata la trezire.
La fantana din fata casei, pe marginea careia bunicul a
pus o cana din tabla, pentru ca trecatorii insetati sa aiba
cu ce-si astampara setea.
La ferestrele casei batranesti, larg deschise, sa aiba
pe unde intra ziua soarele si noaptea mirosul teilor in
floare.
La odaile casutei mici, varuite in alb, in care toate
anotimpurile imi pareau magice.
La cartea de rugaciuni, deschisa pe genunchi si din
care bunica citea cu voce domoala, in pragul serii,
urmarind randurile cu mana, parca niciodata ostenita de
atata munca. Si la bunicul meu care o asculta stand in
prag si privind cerul in departare
Nu exista vara fara popasul in livada si casa bunicilor
mei, unde noptile batute de stele fac pana si visele sa fie
mai frumoase.

Adorm cu gandul ca nu mai e mult si vine vacanta, si

simt cum ma invaluie un parfum discret de dulceata de
trandafiri.