Annabel Lee

poezie [ ]

de Edgar Allan Poe

De mult, de demult, pe-ai Timpului pai,

ntr-un inut de miaz-zi,
O fat tria, c-un nume ginga:
Cu numele Annabel Lee.
i ea tria c-un gnd, un singur gnd:
S-mi fie drag i drag s-i pot fi.

Eram un copil i ea o copil,

n cel inut de miaz-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu i cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care heruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.

i iat dar tlcul pentru care de mult,

n cel inut de miaz-zi,
Un vnt sufl rece din nori, i rci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din deprtri,
i trist, fr cuvinte, mi-o rpi,
i-o-nchise-ntr-un mormnt, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.

Dar ngerii nsii din cer ne priveau

Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea temeiul e prea cunoscut
n st inut din miaz-zi
ni vntul rece-ntr-o noapte din nori
Ucignd i-nghend pe-a mea Annabel Lee.

Dar dragostea noastr fu dragoste tare:

Nici alii mai vrstnici ca noi -
Nici cei mai cumini dect noi -
Nici ngerii-n nalta cereasc-nstelare,
Nici demonii din miaz-zi,
Dei ea e moart, nu pot s despart
Un suflet, de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.

Cci nici luna nu luce fr-n vis a m duce

La frumoasa mea Annabel Lee;
De rsar dalbe stele, ochii-i vd dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Ct e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormnt din pustiu miaz-zi -
Mormntul lui Annabel Lee!