Amani de turturele necheaz n caden

Lorena Craia

Noaptea caut o or s-i ntind braul gol,

Ziua pierde n secunde
Aripa ce imi ptrunde
Cnd n geana de lumin,
Cnd sub brae ce m-nchin.

Dimineaa se ngn ntr-o dr de albastru

Cu pmntul care url
Ca un clopot ntr-o turl,
Zbuciumat de turturele,
Ghemuite-n somnuri grele.

S-au hrnit din umbra lor lanurile obosite;

Aplecate pe tezaur,
Cnt versul lor de aur
i cnd cerul le vegheaz,
Turturelele danseaz.

Noaptea caut secunda cu un bra golit de ore

i pe geana de lumin,
Cu un chip ca de virgin,
Cerul tace si vegheaz
Turturele ce danseaz.

Ateptnd n turla veche umbra lanurilor triste,

i arunc-n aripi pene
i le poart, cum pe gene
Port tcut, ct mai trist,
Lacrima ntr-o batist.

Dar amanii lor clare se opresc cu ciocul spart

n fereastra din mansard,
Lsnd focul s i ard
Candela cea amorit,
Stnd pe mas, ghemuit.

Nu necheaz fiecare, cci pe rnd se pierd n pene;

mpreun timpu-i cnt,
Odihnii pe-aripa frnt,
Cnd cu chipul de virgin
Cerul plnge i se-nchin.

Noaptea caut o or s-i ntind braul gol,

Dimineaa se ngn
Cu un glas ce vrea s spun;
Dar e mut, cci cerul vede
Tot ce ochiul lor nu crede.

Iar cu ciocul spart de geam nici nu ar putea s cnte.

Dar cu aripile grele,
ntr-un dans de turturele,
Ar opri din vechea turl
Clopotele care url.

Prin fereastra care sparge noaptea rece din tavan,

Ora strig disperat
Umbra turlei, nfundat.
Vor amanii-n peniten
S necheze n caden

2004, Constana