UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTAR

CONTROLUL I EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

AMFETAMINA

Cadru didactic: Student:

as. drd. ing. Rebenciuc Ioana Mantea Ionela-Claudia

Program de studii: CEPA 2C

Anul: IV

Suceava, 2017
CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................. 3

CAPITOLUL I. AMFETAMINA SI EFECTELE SALE.............................................................6

1.1 Efectele consumului de amfetamine..............................................................................6

1.2 Abuzul de amfetamina............................................................................................... 7

1.3 Abstinena dup consumul de amfetamin.......................................................................9

CAPITOLUL II. CONSUMUL DE AMFETAMIN...............................................................10

CAPITOLUL III. TRATAMENT SI MSURI DE TERAPEUTICE N INTOXICAIA CU

AMFETAMINE............................................................................................................ 13

CAPITOLUL IV. PSIHOTERAPIA CONSUMULUI SI DEPENDENTEI DE AMFETAMINE...........14

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................... 16

Page 2
 INTRODUCERE
Amfetaminele sunt un grup de droguri sintetice stimulatoare, nrudite chimic. Ele se
aseamn structural cu norepinefrina (NE), un neurotransmitator produs n mod natural de
organism. Compoziia lor chimic este similar, de asemenea, cu cea a compuilor psihoactivi ai
efedra ( Efedra), cu o istorie extrem de ndelungat a utilizrii ca stimulent, datnd probabil nca
de acum 50 000 de ani, din perioada neanderthalian. Amfetaminele intensific actitatea mental
i energia fizic i-i dau consumatorului o stare de euforie.

Totusi, nu exist doza de amfetamine lipsit de consecine. Utilizatorul simte ca are de

doua ori mai multa energie decat de obicei in ziua sau noaptea cand o consuma, dar dupa ce
efectele de stimulare dispar, el se trezeste cu jumatate din energia obisnuita, intre efectele
"revenirii" se numara uneori o stare generala de slabiciune si dureri musculare si osoase. Daca
utilizatorul nu e pregatit sa suporte aceste efecte secundare, are la dispozitie doua optiuni
chimice: sa ia substante inhibitoare ale functiilor tale, astfel incat sa fie mai putin constient de
efectele sus-amintite, sau sa continue, pur si simplu, luand o noua doza. Desigur, niciuna dintre
variante nu e lipsita de probleme. Obiceiul de a folosi stimulente i inhibitoare are o influen
negativ asupra ciclurilor naturale ale organismului i creeaz un efect de "balans" ce poate avea
consecine foarte neplcute, la fel ca i consumul continuu de amfetamine pe o perioad de timp
ndelungat; mai devreme sau mai trziu, utilizatorul trebuie sa nfrunte "cderea". Cei care i-au
creat obiceiul de a consuma amfetamine, ca si cei cu dependenta cronica, pot suferi consecinte
mult mai serioase. Consumul de lung durat poate provoca deteriorarea generala al sanatatii (de
exemplu, vatamari ale vaselor sangne) si lasa pe corpul si pe fata utilizatorului amprenta
permanenta a imbatranirii premature, provocata de pierderea nefireasca in greutate. Pentru altii,
deznodamantul poate fi chiar declansarea unei psihoze; exista do care arata ca, la anumiti indizi,
amfetaminele pot aduce la suprafata schizofrenia latenta. Consumul de amfetamine in timpul
sarcinii poate fi extrem de nociv - embriotoxicitatea, malformatiile fizice si vatamarile cerebrale
ale ftului sunt pericole reale.

Exist trei tipuri principale de amfetamine, cu trie diferite. Cea mai slab este levo sau
d'l-amfetamina (denumit comercial benzedrina); de doua ori mai puternic este dexamfetamina
(denumita comercial dexedrina), i nc de dou ori mai puternic este metilamfetamina (nume
comercial metadina). Amfetaminele se administreaz in mai multe moduri. Pot fi nghitite sub
forma de pastile (un tip obisnuit fiind cunoscut sub numele de "pilule albastre") sau sub forma de
pulbere rulata in foita de tigara (numita bomber). Sulfatul de amfetamina a fost tipul cel mai
raspandit pe strazi timp de cel putin douazeci de ani si este un amestec de levo-amfetamina si
dexamfetamina. Numit adesea "cocaina sracului", acest tip de amfetamina este contrafacut, la
fel ca aproape toate drogurile de pe strazi. Este un praf alb-murdar sau roz si, potrit lui Stephen
Tyler, un expert in printa drogurilor de strada din Anglia, a ajuns sa fie si mai masluit in anii '90.
Efecte psihoactive slabe pot fi atribuite includerii de cofeina sau paracetamol, in timp ce ali aditi
frecveni sunt doar o "umplutur" ieftin pentru producatorii iliciti. In aceasta categorie intra
Page 3
laptele praf pentru sugari, glucoza, faina si pudra de talc. Ultimele doua pot fi foarte periculoase
daca se gasesc intr-o forma injecila, pentru ca se pot coagula in vene. Amfetaminele sunt
cunoscute sub mai multe nume de strada ca As, amp, speed, whizz (ambele pe seama
proprietatilor stimulatoare ale drogului), sulph si sulphate.

Chimistii germani au sintetizat pentru prima oar acest drog n anul 1887, dar el a fost
foarte puin folosit pn la sfritul anilor '20, cnd potenialul sau medical a inceput sa fie
investigat serios. Prima data l-a comercializat compania farmaceutica Smith, Kline and French,
in 1932, sub denumirea comerciala Benzedrina, sub forma unui inhalator nazal decongestiv
destinat astmaticilor si celor care sufereau de febra fanului si raceli. Astazi, amfetaminele au un
rol limitat in medicina, fiind folosite pentru a trata narcolepsia (somnolenta cronica),
hiperactitatea si copin hiper-kinetici. Pe langa aceste aplicatii medicale, amfetaminele sunt
consumate cu doua scopuri principale: in primul rand, pentru a mari rezistenta pe termen scurt si
a combate somnolenta cand consumatorul are de indeplinit anumite sarcini fizice sau mentale; in
al doilea rand, este si un drog recreativ foarte popular, folosit drept energizant si pentru
combaterea oboselii, nu in vederea muncii, ci a distractiei: pentru a putea sa petreci mai mult
timp si sa bei mai mult alcool fara sa te "prabusesti". La jumatatea anilor '30, consumul ilegal de
amfetamine era foarte raspandit, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial atinsese deja
proportii fenomenale. Atat trupele Axei, cat si cele aliate primeau lete de amfetamina in mod
curent; o estimare a cantitatii consumate de personalul militar in timpul conflictului ajunge la
sute de milioane de pastile. Nu doar soldatii combatanti le luau; se pare ca Adolf Hitler ajunsese
ceea ce acum s-ar numi "un impatimit de speed", luand zilnic atat doze generoase de lete, cat si
injectii cu metilamfetamina. Se poate ca John F. Kennedy sa nu fi avut prea multe in comun cu
Hitler, dar s-a afirmat ca-i impartasea obiceiul de a-siinjecta metilamfetamina. Pana si Anthony
Eden, prim-ministrul britanic, o persoana mai rezervata, a afirmat ca, in timpul Crizei din Suez
din anul 1952, a luat constant benzedrina.

Printre consumatorii din lumea muzicii i a divertismentului se numr actorul american

de comedie Lenny Bruce i cel mai mare saxofonist de jazz, Charlie Parker. Judy Garland, vedeta
renumita pentru rolul Dorothy din Vrajitorul din Oz, consuma amfetamine incercand s-i
controleze greutatea, apoi a prins obiceiul de a lua barbiturice pentru a putea s doarm.
Consumul constant al acestor dou droguri cu efecte opuse este considerat drept factorul
principal care a contribuit la depresia grav a actritei, ncheiat tragic prin sinucidere. Pentru c
amfetaminele suprima pofta de mancare, ajung sa fie consumate de numeroase manechine, dar si
de multe alte femei care cauta o cale de a slabi rapid. Explozia consumului de amfetamine in
randul populatiei cile s-a datorat soldatilor reveniti din razboi; in anii '50, speed ajunsese deja un
drog popular in randul studentilor, al gospodinelor, al soferilor de camion, al jucatorilor de fotbal
american profesionisti si al altor sporti, la care se adauga proprietarii si antrenorii de cai de curse,
care administrau animalelor drogul pentru a le imbunatati performantele. in Japonia, companii
farmaceutice excesiv de entuziaste (sau de lacome) au creat un val urias de abuz de amfetamine,

Page 4
care a atins apogeul social in 1954, cand se estimeaza ca peste doua milioane de japonezi (din
populatia de atunci a tarii, care numara 88,5 milioane) devenisera consumatori obisnuiti.
Statisticile prind consumul de speed in armata au inregistrat o noua crestere cand America s-a
aflat iarasi in razboi. In perioada 1966 - 1969, armata americana a consumat mai multe
amfetamine decat toate fortele armate ale Statelor Unite si Marii Britanii in al doilea razboi
mondial luate laolalta.

Amfetaminele au fost folosite la scara larg de studenii aflai in sesiune de examene, cu

convingerea c i ajut s scrie mult mai mult decat ar reusi n condiii normale, ntr-adevr, asa
stau lucrurile in multe cazuri, dar castigul cantitativ obtinut astfel este contracarat de o scadere
corespunzatoare a calitatii - starea mentala frenetica indusa de amfetamine face imposibila
evaluarea valorii a ceea ce iese din stilou. Metilamfetamina este forma preferata de speed,
administrata prin injectare. Injectarea de speed este o modalitate de consum care prolifereaza; la
fel ca in cazul utilizarii similare a heroinei, ea a dus la folosirea in comun a acelor, de aici
decurgand probleme legate de transmiterea HIV si SIDA. in mod ironic, injectarea intravenoasa
de amfetamina se folosea in anii '60 ca tratament pentru dependenta de heroina. intrucat
amfetaminele au anumite aplicatii medicale, ele sunt clasificate legal ca medicamente "Schedule
II"', atat de catre Natiunile Unite, cat si in SUA. in mod similar, amfetamina cu administrare
orala intra in Clasa B a medicamentelor in Marea Britanie, dar amfetamina injecila, neavand
nicio valoare medicala recunoscuta, intra in Clasa A. in America si, mai recent, in Marea
Britanie, a inceput sa fie produsa o forma concentrata de metilamfetamina sub forma de cristale,
comercializata sub denumirea /ce. /ce este forma de amfetamina corespondenta formelor
cristalizate ale cocainei (numite freebase si crack) si, desi poate fi injectata, de obicei se fumeaza
intr-o pipa din sticla sau intr-un vas improzat, cum ar fi o sticla sau cutie de Cola.

CAPITOLUL I. AMFETAMINA SI EFECTELE SALE

Clasa amfetaminei i a substanelor similare amfetaminei include toate substanele de tip
amfetamina, dextroarnfetamina i metamfetamina (speed) (vitez). De asemenea, mai sunt
incluse acele substane care sunt diferite structural, dar care au o aciune similar amfetaminei,
cum ar fi metilfenidatul i ali ageni utilizai ca suprimani ai apetitului (pilule de diet).

Page 5
Aceste substane sunt luate de regul oral sau administrate intravenos, dei metamfetamina este
luat, de asemenea, i pe cale nazal (prizat).

O form foarte pur de metamfetamina este

denumit ice (ghea) din cauza aspectului
cristalelor sale cnd sunt vzute mrite sub
lup. Datorit marii sale puriti i punctului
de vaporizare relativ sczut, ice poate fi
fumat pentru a produce un efect stimulant
puternic i imediat (aa cum se face cu cocaina
crack (trsnet)).

Pe lng compuii sintetici similari

amfetaminei, exist stimulante naturale
derivate din plante, cum ar fi khatul (frunzele
plantei), care poate produce abuz sau
dependen.

1.1 Efectele consumului de amfetamine

Cele mai multe efecte ale amfetamineior i drogurilor similare amfetaminei sunt
asemntoare cu cele ale cocainei. Ins, contrar cocainei, aceste substane nu au activitate
anestezica local si de aceea riscul lor de a induce anumite afectiuni medicale generale (de ex.,
aritmii cardiace i crize epileptice) poate fi mai redus. Efectele psihoactive ale celor mai multe
substane similare amfetaminei dureaz mai mult dect cele ale cocainei, iar efectele
simpatomimetice periferice pot fi mai puternice.

Tulburarile induse de amfetamine sunt clasificate in DSM-IV astfel:

-Tulburrile uzului de amfetamina -Tulburarea psihotic indus de

amfetamina, cu idei delirante
-Dependena de amfetamina
-Tulburarea psihotic indus de
-Abuzul de amfetamina amfetamina, cu halucinaii

Page 6
-Tulburrile induse de amfetamina -Tulburarea afectiv indus de amfetamina

-Intoxicaia cu amfetamina - Tulburarea de somn indus de amfetamina

-Abstinena de amfetamina -Dependenta de amfetamina

-Deliriumul prin intoxicaie cu amfetamina -Simptome in consumul de amfetamine

-Disfuncia sexual indus de amfetamina -Tulburarea anxioas indus de amfetamina

Comportamentul agresiv sau violent este asociat cu dependena de amfetamina, n special

cnd sunt fumate doze mari (de ex., ice) sau cand amfetaminele sunt administrate intravenos.
Ca i n cazul cocainei, adesea este observat o anxietate intens, semnnd cu panica sau cu
anxietatea generalizat, precum i o ideaie paranoid i episoade psihotice care seamn cu
schizofrenia, tipul paranoid. Strile de abstinen sunt asociate adesea cu simptome depresive
temporare care pot semna cu un episod depresiv major.

Tolerana la amfetamine se dezvolt adesea, ducnd la escaladarea substanial a dozei.

Invers, unele persoane cu dependen de amfetamina dezvolt sensibilizare, care este
caracterizat prin creterea considerabil a efectelor urmnd administrrilor repetate. In aceste
cazuri, doze mici pot produce efecte stimulante marcate, precum i alte efecte mentale i
neurologice adverse.

1.2 Abuzul de amfetamina

Ocazional, persoanele cu abuz de amfetamina se angajeaz n acte ilegale (de ex.,
producerea de amfetamina, furt) pentru a obine drogul; acest comportament este mai frecvent
ns la cei cu dependen. Persoana care abuzeaza de amfetamina poat econtinua s fac uz de
substan n ciuda faptului c tie c acesta duce la certuri cu membrii familiei.

Elementul esenial al intoxicaiei cu amfetamina l constituie prezena de modificri

dezadaptative comportamentale i psihologice semnificative clinic, care apar n cursul sau la
scurt timp dup uzul de amfetamina sau de o substan similar.

Page 7
 Intoxicaia cu
amfetamina ncepe de regul cu
senzaia de exaltare urmat de
apariia de simptome, precum
euforia cu vigoare crescut,
hiperactivitatea, nelinitea,
hipervigilitatea, susceptibilitatea
interpersonal, vorbitul excesiv,
anxietatea, tensiunea, alerta,
grandoarea, comportamentul
stereotip i repetitiv, stare
agresiva, ncierri i
deteriorarea judecii. In cazul
intoxicaiei cronice poate exista
aplatizare afectiv, cu oboseala
marcata sau tristee i retragere
social.

Aceste modificri cornpotamentale i psihologice sunt acompaniate diverse semne i

simptome, cum sunt: tahicardie sau bradicardie, dilataie pupilar, creterea sau scderea
presiunii sanguine, transpiraie sau senzaie de frig, grea sau vom, pierdere evident n
greutate, agitaie sau lentoare psihomotorie, scderea forei musculare, deprimare respiratorie,
dureri toracice sau aritmii cardiace, confuzie, crize epileptice sau com.Intoxicaia cu
amfetamina, fie acut sau cronic, se asociaz adesea cu deteriorarea funcionrii sociale sau
profesionale. Magnitudinea i manifestrile modificrilor comportamentale i fiziologice depind
de doza utilizat i de caracteristicile individuale ale persoanei care uzeaz de substan (de ex.,
tolerana, ritmul de absorbie, cronicitatea uzului).

Modificrile asociate cu intoxicaia ncep de regul n decurs de cteva minute (uneori

chiar n decurs de cteva secunde), dar pot surveni i n decurs de pn la o or, n funcie de
drogul specific i de metoda de administrare.

1.3 Abstinena dup consumul de amfetamin

Elementul esenial al abstinenei de amfetamina l constituie prezena unui sindrom de
abstinen caracteristic care apare n decurs de cteva ore pn Ia cteva zile dup ncetarea (sau
reducerea) uzului excesiv i prelungit de amfetamina.

Page 8
 Simptomele de abstinen sunt n general opusul celor vzute n cursul intoxicaiei.
Sindromul de abstinen este caracterizat prin apariia unei dispoziii disforice i a unor
modificri de tipul: oboseala marcata, vise vii i neplcute, insomnie sau hipersomnie, creterea
apetitului i agitaie sau Ientoare psihomotorie.Simptomele de abstinen marcat (crashing)
urmeaz adesea dup un episod de uz intens de doze mari (o speed run). Aceste perioade sunt
caracterizate prin sentimente intense i neplcute de depresie, care cer n general mai multe zile
de repaus i recuperare. Pierderea n greutate survine frecvent n cursul uzului excesiv de
stimulante, pe cnd o cretere marcat a apetitului cu plus ponderal rapid este observat adesea n
cursul abstinenei. Simptomele depresive pot dura mai multe zile i pot fi acompaniate de ideaie
suicidiar.

Dependena i abuzul de
amfetamina sunt ntlnite la toate
nivelele societii i sunt mai
frecvente printre persoanele n
etate de 18-30 ani. Administrarea
intravenoas este mai frecvent
printre persoanele din grupele
socio-economice inferioare i are
un raport brbai/femei de 3 sau 4.
O anchet din SUA din 1997
printre elevii din clasele superioare
de liceu a raportat c 16% dintre au
fcut cndva uz de droguri similare
amfetaminei.

CAPITOLUL II. CONSUMUL DE AMFETAMIN

Unele persoane care prezint abuz sau dependen de amfetamine sau de substane
similare amfetaminei, ncep s fac uz de aceste substane n tentativa de a-i controla greutatea.
Alii fac cunotin cu aceste substane prin piaa ilegal.Dependena poate surveni rapid cnd

Page 9
substana este administrat intravenos sau fumat. Administrarea orala duce de regul la o
progresiune mai lent de la uz la dependen.

Dependena de amfetamina este asociat cu dou tipare de administrare: uz episodic sau

uz zilnic (sau aproape zilnic). In tiparul episodic uzul de substan este separat prin zile de non-
uz (de ex., uz intens n cursul weekendului ori ntr-una sau mai multe zile ale sptmnii). Aceste
perioade de uz intensiv de doze mari (numite adesea speed runs sau orgii) sunt adesea
asociate cu uzul intravenos. Uzul cronic zilnic poate implica doze mari sau mici, i poate avea
loc tot timpul zilei sau poate fi redus la doar cteva ore. In uzul cronic zilnic, n general, nu
exist fluctuaii mari de doz, zile n ir, dar uneori exist o cretere a dozei cu timpul. Uzul
cronic de doze mari devine adesea neplcut din cauza sensibilitii i apariiei disforiei i a altor
efecte negative ale drogului.

Puinele date pe termen lung disponibile indic faptul c la persoanele care au devenit
dependente de amfetamine exist tendina de a reduce sau de a stopa uzul dup 8-10 ani. Aceasta
pare a rezulta din apariia efectelor adverse mentale i somatice care survin n asociaie cu
dependena de lung durat.

Politoxicomania

Amfetaminele sunt frecvent implicate n asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al

mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de
opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (n mod evident, pot suprima fenomenele de
abstinenta, fiind chiar mai eficiente, n aceasta privinta, dect cocaina). Combinatia de
amfetamine si alcool poate provoca n multe situatii un comportament agresiv nefondat.

Consumul cronic de amfetamine este caracterizat de:

Dependenta psihica de fapt singura caracteristica, atat necesara cat si suficienta pentru a
defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici
necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog. Dependenta psihica
reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala
craving (dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza
recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.

Toleranta caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine

starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii
aceleiasi cantitati. In cazul unui consum regulat de amfetamina sau metamfetamina, toleranta se
dezvolta rapid, ajungandu-se la administrarea zilnica a unor doze masive (de exemplu, in cazul
metamfetaminei, se ajunge la administrarea zilnica a unor doze de cateva sute de ori mai mari
decat doza terapeutica zilnica si de cel putin 3 ori mai mari decat cele auto administrate de un
dependent de amfetamina, ce foloseste doze mari i.v.).
Page 10
 Dependenta fizica implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere
(abstinenta) la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta
continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica reprezinta factorul
de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a
evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului. Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat
al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata a unei
substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera
adaptari pentru a ajunge la un nouechilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei
respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a
organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de
organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile
prizelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt
compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari
clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital sindromul de
retragere.

Sindrom de abstinenta este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de

severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la
care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada
prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de
sindrom de abstinenta cu sindrom de retragere. Sindromul de retragere, expresie a
dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.

Toleranta la amfetamine

Amfetaminele sunt substante tipice dadatoare de dependenta fizica si psihica, in sensul ca

doza poate fi crescuta rapid si foarte mult pana la cantitati care, pentru persoane neobisnuite,
sunt letale (200-300 mg). Toleranta farmacologica este mare, dar nu este egala in toate cazurile.
Dependentul trebuie sa-si creasca din ce in ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie
dorita, in acelasi timp insa doarme din ce in ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar
cateva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de
psihiatrie adesea intr-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat
si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.

In cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia
initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila.
Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias o reactie a
organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Page 11
 CAPITOLUL III. TRATAMENT SI MSURI DE TERAPEUTICE N
INTOXICAIA CU AMFETAMINE

Tratamentul intoxicatiei acute cu amfetamine presupune:

tratament de intretinere, inclusiv rehidratare si racire daca pacientul este hipertermic;

tratament farmacologic cu benzodiazepine administrate pana la sedare.

Masuri terapeutice in intoxicatia acuta cu amfetamine:

Page 12
-inducerea vomei, lavaj gastric sau administrare de carbune activat in cazul unei supradoze

-excretia amfetaminelor poate fi accelerata de catre folosirea de clorat de amoniu administrat

intravenous sau oral, acesta se gaseste in expectorante si se administreaza 1-2 sticlute

-se adminsitreaza fluide intravenous pentru o hidratare adecvata

-daca pacientul este psihotic sau daca tinde sa raneasca alte persoane se administreaza un
antipsihotic cum este haloperidol

-agitatia poate fi tratata cu benzodiazepine: lorazepam

-se administreaza naloxona daca se suspecteaza si intoxicatia cu opiacee

-daca pacientul are hipertensiune arteriala se administreaza propranolol.

Dupa ce a fost eliminata substanta din organism pacientul poate prezenta episoade
psihotice indicindu-se folosirea de antipsihotice; risperidon. Daca mania persista peste 2
saptamini se indica agentii antimanie. Antidepresivele pot fi utile daca depresia persista pentru
mai mult de 2 saptamini dupa sevraj. Daca anxietatea persista peste 2 saptamini se indica
folosirea de medicamente nonbenzodiazepine. Medicamente precum beta-blocantii, acidul
valproic, carbamazepina sau gabapentinul sunt promitatoare la pacientii cu abuz de substante si
anxietate.Medicatia pentru somn poate ajuta pacientii sa-si ajusteze ritmul circadian si poate fi
folosita pentru 1-2 saptamini.

CAPITOLUL IV. PSIHOTERAPIA CONSUMULUI SI DEPENDENTEI DE

AMFETAMINE
Primul pas pentru persoana dependent este de a recunoate c exist o problem de
dependen de amfetamina (dependenta de problema). Urmtorul pas este de a obine
ajutor.Opiunile de tratament psihoterapeutic pentru dependenta de amfetamine depind de mai
muli factori, inclusiv ce tip de substan a fost utilizata si modul de administrare. Tipic,
tratamentul include o combinatie de programe in stationar si ambulator, incluzand consiliere sau
psihoterapie, grupuri de autoajutorare, asocierea cu sponsori individuali, i medicaie.

Programele de tratament psihoterapeutic se concentreaz pe abstinenta i prevenirea

recidivelor. Psihoterapia este individuala, de grup i / sau sedinte de psihoterapie de familie. n
funcie de nivelul de dependenta, comportamentul pacientului i tipul de substan, psihoterapia

Page 13
se face in ambulator sau in spital. Psihoterapia ajuta persoana in confruntarea cu dorinta de
consum de amfetamine si previne posibilele recidive dupa dezintoxicare. Dac familia
pacientului se implica in programul de psihoterapie exist o probabilitate mai bun de rezultate
pozitive. Grupurile de autoajutorare pot ajuta pacientul s intalneasca alte persoane cu aceeasi
problema, ceea ce favorizeaz adesea motivatia. Grupurile de autoajutorare pot fi si o surs util
de educaie i informare.

Chiar si atunci cand semnele sunt evidente, parintilor le este uneori dificil sa recunoasca
faptul ca fiul sau fiica lor poate avea o problema. Furia, vina si senzatia esecului sunt reactiile
firesti ale unui parinte. Daca copilul dv. foloseste droguri, este important sa evitati invinovatirea
propriei persoane pentru problema aceasta si sa incercati sa dobanditi orice fel de ajutor de care
aveti nevoie, cat mai curand posibil.

Daca va suspectati copilul de folosirea drogurilor, intrebati-I pe ceilalti adulti din viata
copilului daca au observat vreo schimbare in comportamentul lui. Cel mai bun punct de pornire
este scoala: vorbiti cu profesorii lui, cu dirigintele, cu asistenta scolii sau cu psihologul scolar.
Comunicarea cu copilul dv. in aceste momente este foarte importanta. Daca refuza sa va
vorbeasca, apelati la ajutorul psihoterapeutului. De asemenea, aflati ce ar putea sa se intample cu
copilul dv., cu viata lui emotionala sau sociala, orice indiciu care ar putea indica utilizarea
drogurilor. Implicati-va in viata copilului dv. chiar daca el creste si pare sa nu mai aiba nevoie de
dv.Cunoasteti-i prietenii si implicati-va in activitatile recreationale, in pregatirea pentru scoala si
in viata lui sociala. Cercetarile arata ca parintii care au un interes activ pentru viata copilului lor
pot exercita o influenta pozitiva si pot reduce sansele ca el sa se indrepte spre droguri.

Fiti un bun ascultator. Statisticile asupra elevilor arata ca atunci cand parintii asculta grijile si
sentimentele copiilor lor, acestia se simt mai liberi sa vorbeasca cu ei si au sanse mai mari sa
caute ajutor la ei sau sa nu foloseasca droguri. Daca copilul dv. a inceput sa foloseasca droguri,el
are nevoie de ajutorul dv. mai mult ca oricand pentru a incepe procesul de recuperare.

Oferiti informatia potrivita varstei. Asigurati-va ca informatia pe care i-o oferiti este potrivita
varstei lui. Un copil normal de 6 ani poate intelege ca trebuie sa fie sanatos si ca exista unele
lucruri pe care nu ar trebui sa le faca deoarece isi poate imbolnavi organismul, precum
administrarea oricarui medicament cand nu e bolnav. Un copil de 8 ani poate intelege o lectie
simpla despre drogurile specifice precum marijuana sau cocaina. Daca va uitati la TV si este
mentionata marijuana, profitati de ocazie pentru a spune ceva de genul stii ce este marijuana ?
Este un drog care iti poate face rau. Daca tanarul are mai multe intrebari, raspundeti-i. Pe copiii
mai mari ii puteti invata acelasi lucru, adaugand si informatii specifice despre fiecare drog in
parte si efectele lui asupra organismului.

Page 14
BIBLIOGRAFIE
http://www.cesar.umd.edu/cesar/drugs/amphetamines.pdf

http://rhrn.ro/ro/resurse/informatii-despre-droguri/amfetamine/

http://www.castlecraig.ro/dependenta/droguri/tipuri-de-droguri/amfetamine

http://www.sfatulmedicului.ro/Substante-cu-actiune-stimulanta-
centrala/amfetamina-si-metamfetamina_4284

http://www.nationaldrugstrategy.gov.au/internet/drugstrategy/publishing.nsf/
Content/98CFCAEC1A10BE00CA2574C5000C2641/$File/ch3.pdf

Page 15