CAP.

1 NOTIUNI GENERALE DESPRE

AGROTURISM

1.1. Scurt istoric

Incepand cu deceniul VI al secolului nostru, atat in Europa cat si in celelalte continente s-a
constatat tot mai pregnant tendinta de petrecere a timpului liber in mijlocul naturii, in localitatile
rurale, departe de agitatia si stresul vietii citadine. Acest fenomen avea la baza diverse motivatii:
reactualizarea mitului cow-boy-ului in SUA, curiozitatea petrecerii vacantei in alt loc decat cele
obisnuite, realizarea unor concedii cu preturi relativ modeste, tratarea unor nevroze si dezechilibre
psihice etc.

Pentru mediul rural consecintele au fost benefice, imbunatatind nivelul de trai din aceste zone,
concomitent cu revigorarea traditiilor si obiceiurilor populare, a activitatilor mestesugaresti care se
aflau intr-un declin evident. Acest fapt a determinat statele respective sa sustina activitatea de
agroturism, sa o incurajeze si sa intervina chiar activ pentru a realiza renasterea spatiului rural,
dezvoltarea lui durabila si eficienta.

Cea mai complexa si completa retea de agroturism se gaseste in Uniunea Europeana, care a
acordat atentie acestei activitati, incurajand aparitia organismelor neguvernamentale sau nationale
care se ocupa de acest domeniu de activitate, creditand aceste activitati pe termen lung, cu dobanzi
foarte mici, scutind de taxe si impozite pentru activitati desfasurate mai mult de zece ani, acordand
sprijin logistic, profesional, financiar. Agroturismul este dezvoltat in Grecia, Franta, Austria, Elvetia,
Spania si Portugalia, Irlanda, Belgia etc. Analizand aceasta activitate desfasurata pe teritoriul vest-
european, se pot usor desprinde cateva trasaturi comune, care au facilitat aceasta dezvoltare:

Majoritatea statelor din Uniunea Europeana au reusit implementarea agroturismului ca

activitatea cu ponderea cea mai importanta in mediul rural. In dorinta de a dezvolta acest mediu,
Uniunea Europeana a actionat constant si eficient pentru crearea unui cadru propice acestei activitati.

S-a incurajat si promovat dezvoltarea fermelor taranesti pe tot teritoriul rural fiind lansat
sloganul un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decat orice activitate in cursul unui an
intreg. S-a ajuns astfel ca 2/3 din spatiul rural european sa practice agroturismul.

O activitate comuna si sustinuta a acestor tari in acordarea de sprijin si facilitati gospodariilor

rurale care isi incep activitatea in agroturism, in special prin credite, ajutoare financiare si alte forme
de ajutor. Astfel, creditele sunt acordate pe termen medii si lungi (unele credite sunt in procente ce
variaza intre 40-60% nerambursabile - Portugalia), au perioade de gratie, se primesc fara a fi necesare
garantii, dobanzile percepute sunt foarte mici comparativ cu cele obisnuite. Pentru aceste credite
conditie de baza este obligativitatea de a practica agroturismul minimum 10 ani (Franta, Grecia,
Elvetia, Austria, Portugalia). Statul sprijina aceste activitati si prin lucrari de modernizare a
infrastructurii in mediul rural, avantajand astfel gospodariile taranesti.

Statul incurajeaza si turistii sa se indrepte spre mediul satesc, mediatizand intens, prin
adevarate campanii publicitare mediul de viata taranesc, fermele agroturistice, facilitatile obtinute prin
practicarea acestei forme particulare de turism. De asemenea, prin introducerea unor facilitati
financiare, incurajeaza locuitorii urbani sa se indrepte spre zona rurala in petrecerea vacantelor si a
timpului liber. De exemplu prin introducerea cecurilor de vacanta cu destinatia agroturismul, care sunt
in anumite procente (care variaza de la tara la tara) subventionate fie de stat, fie de firmele la care
lucreaza respectivii turisti potentiali, a fost puternic incurajat si stimulat turismul rural. Elvetia a
introdus si certificatele de vacanta obtinute prin cumpararea de actiuni in domeniul turismului, prin
care detinatorul isi poate petrece o saptamana pe an intr-o casa de vacanta in mediul rural. Certificatul
este transmisibil si se poate cumula pe mai multi ani.
 Investitiile statului se manifesta si direct in agroturism prin construirea unor case de vacanta
(Austria, Franta, Elvetia) sau refacerea si modernizarea unora deja existente, parasite si
degradate. Aceasta ultima actiune este specifica Frantei si Portugaliei si este realizata de autoritatilor
locale. Franta a introdus astfel in sfera agroturismului, numeroase case si ferme taranesti abandonate,
transformandu-le in ferme agroturistice care sunt dotate cu toate instalatiile moderne strict necesare si
inchiriate pe diverse perioade turistilor. Cand nu sunt inchiriate, administratiile locale au datoria de a le
intretine. Turistii care inchiriaza astfel de case sunt obligati sa achite o taxa de sejur comunitatii, care
este folosita pentru intretinerea si eventual dezvoltarea agroturismului in zona. Portugalia a restaurat,
modernizat si inchiriat sau vandut vechile conace, castele, ferme, case particulare parasite..

Activitatea de agroturism s-a diversificat incercand astfel sa cuprinda un numar cat mai mare
de turisti. Astfel sunt renumite activitatile agroturistice pentru tineri (hanuri de tineret Portugalia,
adaposturi pentru tineri Grecia, gites pentru copii si tineri - Franta), agroturismul pentru familii,
incercandu-se ca prin preturi modeste, sa se asigure conditii cat mai bine pentru familii singure sau cu
copii. Astfel, in Grecia, fermele taranesti sunt amenajate cel mai adesea pentru a caza familii
complete, in Franta sunt amenajate case turistice care sunt puse la dispozitia turistilor, avand in mod
obligatoriu bucatarie cu toate dotarile, grup sanitar cu apa calda si rece, dus, chiuveta, WC, Australia a
infiintat statiuni de odihna in mediul rural destinate numai familiilor cu copii, Elvetia a construit casele
de vacanta cu dotari strict necesare unei familii cu copii etc.

Exista o strategie ferma de a scoate in evidenta particularitatile nationale, traditiile si

obiceiurile existente in zonele rurale respective. De exemplu in Austria, agroturismul se caracterizeaza
prin caracter predominant taranesc, linistit, cu o mare bogatie folclorica si etnografica. Pentru a reusi
acest lucru, aceasta tara a delimitat foarte strict localitatile de tip agroturism. O astfel de localitate
trebuie sa fie departe de zonele urbane si caile de comunicatie, alimentele si mancarurile trebuie sa fie
specifice locului, ambianta trebuie sa poarte amprenta traditiilor locale, iar persoanele de deservire
trebuie sa poarte costume taranesti. De asemenea muzica, dansurile, spectacolele oferite turistilor
trebuie sa aiba amprenta datinilor culturale traditionale. Germania pune un accent deosebit pe
sarbatorile berii, care sunt traditionale in zona, satele au fost restaurate dupa arhitectura si culoarea
straveche, astfel incat sa creeze impresia si sentimentul unor peisaje din povestilor fratilor Grimm.
Franta pune accent pe meniurile specifice si inedite (tartine cu unt inmuiate in ceasca de cafea cu
lapte, diverse preparate de melci, nenumarate sortimente de branzeturi, renumita sampanie
frantuzeasca), sau french- cancan oferit in localuri intime, seara, la un pahar de vin alb, roz, rosu sau
negru. Portugalia a restaurat si a introdus in circuitul agroturistic vechile ferme, conace si castele din
secolul al XVIII-lea care poarta amprenta vechii civilizatii, pe fondul muzical de neconfundat al fadoului
traditional.

Grija pentru mediu, pentru folosirea lui corecta, conservarea si dezvoltarea lui durabila. Fiecare
autorizatie eliberata pentru practicarea agroturismului, presupune semnarea de catre practicantul
acestei forme de turism unui contract prin care sunt stipulate conditiile legate de protejarea mediului,
de amenajare a spatiilor parasite, de ingrijire a spatiilor limitrofe fermei taranesti. Sunt de asemenea
semnate protocoale pentru asumarea raspunderii de protectie si ingrijire a animalelor din arealul
geografic respectiv, iar daca in gospodaria taraneasca sunt crescute animale pentru transportul
turistilor sau activitati de divertisment (calarie, plimbari cu sania, cu caruta, cu sareta), proprietarul
fermei isi asuma in scris responsabilitati legate de ingrijirea in bune conditii, de protejare a lor.

Toate aceste tari au incercat sa gaseasca o modalitate eficienta de a se face cunoscute pe

piata turistica si in acelasi timp de a convinge fermierii de eficienta acestei activitati. Astfel, fiecare
tara a lansat slogane specifice care sintetizeaza politica ei in promovarea agroturismului. Grecia a
publicat sloganul un oaspete pentru un sejur aduce mai mult decat orice activitate intr-un an intreg,
Portugalia are deviza: un turist un prieten. Zambeste!, s.a.

Modernizarea discreta, dar persistenta a zonei rurale agroturistice. Exista in orice tara stipulate
clar conditiile minime de confort care trebuie asigurate turistilor. Este adevarat, aceste modernizari nu
trebuie sa afecteze arhitectura si culoarea locala, ci trebuie sa fie implementate intr-un mod armonios,
mascat, observandu-se practic doar serviciul prestat. Astfel Franta obliga orice activitate agroturistica,
chiar si cea de campare, sa aiba ca echipamente obligatorii: sursa de apa potabila, grup sanitar bine
amenajat, punct sanitar, WC. Grecia are zonele rurale atat de moderne si de bine echipate, incat
legislatia nemteasca obliga la respectarea arhitecturii si culorii locale, conditiile de cazare si masa fiind
subintelese. Austria are stabilite prin legislatie conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o locuinta
agroturistica, printre ele fiind si modernismul care trebuie sa existe, fiind obligatoriu o dotare minima
de amenajari necesare unui confort considerat decent. Elvetia, prin satele de vacanta si coloniile de
vacanta ofera turistilor toate dotarile necesare pentru un confort considerat mediu, atat pentru
familiile cu copii, cat si pentru persoanele solitare. Portugalia, acorda credite in conditii deosebit de
avantajoase fermierilor care doresc modernizarea gospodariilor lor in vederea practicarii
agroturismului.

Politica preturilor este comuna in Uniunea Europeana, agroturismul fiind considerat cea mai
avantajoasa forma de turism din toate formele cunoscute. Se poate spune chiar ca este un turism
social, pentru ca permite si familiilor cu venituri modeste sa-si petreaca vacante deosebite. Franta are
prin Federatia Nationala a Spatiilor de Cazare Rurala aproximativ 45000 de spatii, de toate marimile,
toate gusturile si toate preturile. Grecia considera ca aceasta forma de turism se adreseaza claselor
sociale cu venituri mici si medii, tarifele variind intre 40-60 DM pe zi. Acesta poate fi si motivul pentru
care cel mai mare numar de turisti provin din Grecia de est, iar pe categoria de varsta, cei mai
numerosi sunt tinerii proaspat angajati, deci cu venituri modeste. Toate tarile din Uniunea Europeana
au generalizat sistemul cecurilor de vacanta, sistem care protejeaza familiile cu venituri modeste si le
permite petrecerea vacantelor in mod placut, la tarife rezonabile.

Toate aceste caracteristici promovate si puternic sprijinite de stat, au dat roade, Uniunea
Europeana avand in prezent cea mai buna retea de agroturism. Efectele acestei activitati sunt benefice
pentru zona rurala europeana, atat sub aspectul dezvoltarii si modernizarii acestor spatii, cat si prin
imbunatatirea nivelului de trai pentru locuitorii acestuia. Astfel, in Germania, agroturismul este
practicat de mai bine de 2/3 din spatiul rural, fermele nemtesti fiind extrem de cointeresate sa
investeasca si sa se dedice acestei activitati.

Franta are in prezent peste 400 de sate turistice, situate in 80 de departamente de deal si
munte, in aceasta activitate fiind antrenati peste 150000 de locuitori rurali.

In Elvetia, doi tarani din trei isi obtin veniturile din agroturism, acesta producand anual 5,6% din
PIB si asigura locuri de munca pentru aproximativ 300000 de persoane.

Portugalia are 800 km de coasta pe malul Atlanticului si 12 insule, in care singura preocupare
importanta este agroturismul. Aceasta activitate este reglementata din 1986 si este practicata de zeci
de mii de agricultori.

Austria a sarbatorit in 1989, 100 de ani de activitate agroturistica, considerata o traditie cu care
se mandreste. Una din trei gospodarii rurale se ocupa de agroturism. Din 1963 au luat fiinta asa
numitele sate de recreere, un exemplu de gospodarie agroturistica pentru toata Europa.

Agroturismul in Romania

Agroturismul a avut primele ecouri in tara noastra in 1973. la acea data, prin Ordinul Ministrului
Turismului nr. 744, erau declarate sate turistice, 12 localitati rurale, care prin respectivul ordin
primeau si instructiunile minime de organizare si functionare. Un an mai tarziu insa, ordinul devine
desuet, prin interzicerea expresa a cazarii turistilor straini in locuintele particulare din localitatile
rurale. Practic, activitatea agroturistica era desfiintata. Se face totusi, in final, o dispensa speciala
pentru patru localitati rurale: Leresti, Sibiel, Crisan si Murighiol (caruia i s-a schimbat insa numele in
Independenta, ceea ce a creat confuzii printre turistii straini), care insa erau supravegheate
permanent.

Desi, in aceste conditii, agroturismul nu s-a putut dezvolta, localitatile respective si mai ales
specialistii in turism au avut un contract direct cu aceasta activitate, i-au intuit potentialul, au putut
trage concluzii privind exploatarea turistica si perspectivele sale. Desi practicarea agroturismului nu
este o activitate deloc noua in Romania, pana la inceputul anilor 1990 aceasta a fost practic ignorata.
Principalele reglementari si inregistrari statistice au aparut in 1994-1995, perioada incepand cu care
agroturismul inregistreaza o permanenta evolutie pozitiva.
 Dupa 1990, la nivel national, s-a incercat reorganizarea acestei activitati, in primul rand prin
elaborarea unui pachet de legi care sa incurajeze aceasta activitate. Totusi, activitatea agroturistica a
demarat lent si a evoluat nesatisfacator.

In anul 1997, la nivel national existau 159 pensiuni agroturistice, cu o capacitate de cazare de
783 de locuri. Numarul turistilor cazati in pensiuni agroturistice nedepasind in 1997 3000 turisti. In
2002, numarul pensiunilor agroturistice a crescut de aproape 3 ori, avand o capacitate de cazare de
3623; iar numarul turistilor din acest an ajungea la 32000, crescand, deci, de peste 10 ori.