Você está na página 1de 4

Arteriopatiile periferice

GeneralitatiSus

Arteriopatiile periferice sunt boli care afecteaza arterele membrelor inferioare


sau superioare, avand ca rezultat o scadere a circulatiei sangvine la acest
nivel.

Cele mai frecvent afectate sunt arterele membrelor inferioare, in acest caz
boala purtand denumirea de arteriopatie obliteranta a membrelor inferioare.

Cuprins articol

Generalitati

Cauze

Simptomatologie

Tratament

Articole similare

CauzeSus

Cea mai frecventa cauza este formarea unei placi care este compusa din
colesterol, in cea mai mare parte in lumenul unei artere. Aceasta placa va
obstrua progresiv artera, fapt care va duce la o reducere a circulatiei sangelui
la acest nivel si, implicit, la o scadere a oxigenarii tesuturilor aflate dincolo de
locul obstructiei. Trebuie stiut insa ca acest proces de ateroscleroza este
cvasi-general, regasindu-se la nivelul majoritatii arterelor (mai ales al celor de
la inima si creier, nu doar la nivelul membrelor inferioare), fapt care creste
riscul de a avea un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral la
bolnavii cu asemenea arteriopatii.

Desi dezvoltarea placilor ateromatoase este de lunga durata, un foarte mare


interval de timp nu exista simptome, intrucat organismul reuseste sa
compenseze prin mecanismele proprii scaderea debitului vascular.
Exista o serie de factori care contribuie la progresul bolii: hipercolesterolemia,
hipertensiunea arteriala si fumatul. La acesti factori se adauga factorii
predispozanti, cum ar fi diabetul zaharat si prezenta in familie a bolii
aterosclerotice chiar si cu alta localizare (de exemplu boala coronariana). Mult
mai rar, boala apare independent de ateroscleroza, fiind determinata de
inflamatia vaselor de sange (vasculita) sau ulterioara unor leziuni directe ale
acestora.

SimptomatologieSus

Cel mai comun simptom al bolii este durerea aparuta la nivelul membrului
inferior. Ea poarta numele de claudicatie intermitenta, aparand la inceput in
urma mersului pe jos sau a statului prelungit in picioare. Durerea apare din
cauza faptului ca, in circumstantele descrise, muschii nu au suficient sange
pentru a sustine efortul care li se cere si protesteaza prin aparitia crampelor
musculare. De pilda, durerea poate aparea dupa 200-300 m de mers pe jos si
poate disparea in momentul repausului. Cu cat durerea apare dupa o distanta
mai redusa de mers, cu atat boala este mai avansata, astfel incat, in fazele
mai grave, durerea apare si la repaus. Exista insa persoane care nu acuza
durere la mers, dar acest lucru nu se datoreste, de regula, absentei
claudicatiei intermitente, ci faptului ca acea persoana nu merge pe jos o
distanta suficient de mare pentru ca durerea sa devina evidenta.

Alte simptome care apar in boala arteriala periferica a membrelor inferioare


sunt:

- dificultati in mers si la statul in picioare;

- aspectul initial palid al membrului respectiv, care devine totodata mai rece
decat membrul inferior sanatos;

- diminuarea sau absenta pulsului dincolo de sediul obstructiei;

- scaderea pilozitatii pe membrul inferior afectat;

- vindecarea trenanta a oricarei leziuni care apare la acest nivel;

- disfunctii sexuale la barbati.

In formele foarte avansate, apare gangrena, care incepe la nivelul degetelor


si apoi progreseaza in sus, situatie in care pielea este de culoare negricioasa,
cu multiple ulceratii si aspect de infectie.
Desi semnele mentionate mai sus sunt extrem de sugestive pentru boala
descrisa, pentru un diagnostic de certitudine, care sa stabileasca daca exista
sau nu indicatie chirurgicala, se mai utilizeaza doua metode de diagnostic:

- examinarea Doppler cu ultrasunete a arterei incriminate, care va evalua


fluxul sangvin in artera respectiva;

- arteriografia membrului inferior, care consta in injectarea unei substante de


contrast in artera afectata si urmarirea radiologica a modului in care aceasta
substanta se deplaseaza spre periferie. La nivelul obstructiei, aceasta
substanta de contrast isi va opri progresia, identificandu-se astfel locul unde
leziunea este cea mai evidenta.

TratamentSus

Cel mai important lucru pe care trebuie sa il faca un asemenea bolnav este
abandonarea definitiva a fumatului. Fumatul este factorul de risc major al
acestei boli, fumatorii avand o incidenta a bolii de 15 ori mai mare decat
nefumatorii.

La renuntarea la fumat trebuie adaugata modificarea unor obiceiuri


alimentare, in vederea scaderii nivelului de colesterol si efectuarea de
exercitii fizice adecvate bolii. Deseori se adauga anumite medicamente
necesare scaderii coagulabilitatii sangelui pentru a-l face mai fluid in arterele
deja ingustate. Daca in ciuda tratamentului simptomele persista, este
necesara efectuarea unei proceduri mai invazive, numita angioplastie, prin
care se incearca dilatarea arterei la nivelul locului unde ea este obstruata.
Daca nici aceasta metoda nu este eficienta, se recurge la interventia
chirurgicala, care are ca scop realizarea unei reconstructii vasculare menite
sa ocoleasca obstructia (by-pass). In situatia in care, in ciuda acestor
interventii, vascularizatia nu se restabileste si apare gangrena, ultima optiune
terapeutica este amputatia membrului respectiv, facuta deasupra locului
stenozei, intr-o zona cat mai bine vascularizata.

Bolnavii diabetici trebuie sa fie mult mai atenti cu aceasta boala, intrucat au
risc mai mare de complicatii.

In situatia in care deja aveti aceasta boala, luati in seama urmatoarele


recomandari:

- tratati prompt si corect orice leziune, chiar si una care pare banala, care
poate aparea la nivelul pielii
- utilizati incaltaminte potrivita, de dimensiune potrivita (evitati marimile mai
mari sau mai mici, care ar putea produce leziuni ale pielii prin utilizarea lor)

- nu folositi bandaje elasticecare ar putea inrautati circulatia periferica

- pastrati o igiena cat mai buna a membrului inferior.

Daca simptomele se agraveaza, apelati la un specialist si nu uitati ca, din


momentul aparitiei gangrenei, riscul unor complicatii infectioase, chiar cu
evolutie fatala, devine foarte mare daca amputatia nu este realizata la timp.

Autor: Conf. Univ. Dr. Leonard Azamfirei

Você também pode gostar