ALEXANDRU MACEDONSKI - VALTUL ROZELOR.

Context literar. Poezia este un pastel cu accente de idila in care

Macedonski isi dezvaluie afinitatea sa spre simbolism, desi, in esenta, el
ramane un poet romantic.
Titlul. Raportat la continut si la tehnicile simboliste aplicate de poet, titlul
prefigureaza sinestezia. Valtui' este sugestia miscarii armonioase, lente,
dar si a muzicii serafice. Rozele' sunt sugestii ale vizualului, dar si ale
olfactivului. In titlu interfereaza astfel patru sugestii: dinamicul, auditivul,
vizualul si olfactivul, intr-o armonie deosebita.
Tema este reflectarea unui aspect din natura, a macesului singuratic' si a
florilor care dau splendoare pamantului, bucurandu-se de stralucirea
solara si lunara.
Structura -compozitie. Publicata in 1883 in revista Literatorul' condusa
de insusi Macedonski, poezia are o structura diferita de cea a pastelurilor
sau a idilelor cunoscute. Textul cuprinde trei strofe carora li se interpune
un vers, ca un refren, care reia ultimul vers al strofei, dand creatiei o
anume tonalitate de incantatie, sau o muzicalitate aparte. Acest vers are o
functie estetica remarcabila pentru ca, pe langa muzica interioara pe care
o creeaza, realizeaza si sugestia de leganare', de miscare ritmica a
florilor personificate, intentia autorului fiind aceea de a reda valful',
unduirea naturii, frumoasa si lina, determinata de miscarea vantului care
are o atitudine sagalnica.
Elementele care compun cadrul sunt macesul si vantul. Feeria naturii este
surprinsa la lasarea serii si in timpul noptii. Primele doua strofe surprind
armonia naturala, legatura floare-vant, miscarea florilor de maces sub
unduirea prietenoasa a vantului. Strofa a treia contine betia ' miscarii
din ce in ce mai tare' a florilor vrajite de astrul noptii.

Analiza stilistica

Nivelul fonetic. Textul are cateva fonetisme: primaverei, lunei, minciunei,

dar si valt si dant care ajuta la realizarea rimei, a muzicalitatii, dar si la
conturarea atmosferei de exuberanta, optimism, dinamism.
Nivelul morfo-sintactic. Topica obisnuita nu este respectata pentru ca
autorul vrea sa evidentieze imaginea macesului ale carui flori, asemenea
trandafirilor, se supun miscarii unduitoare a vantului.
Formele verbale la perfect simplu, imperfect si perfect compus realizeaza
senzatia ca actul contemplarii, precum si miscarea florilor s-a produs intr-
un timp trecut, nedefinit. Totul imbraca forma unei amintiri a acestei
imagini, insa ea este repetabila, ca orice fenomen din natura.
Nivelul lexico-semantic. Registrul lexical cuprinde: elemente populare:
dorul, lina, naluci, muiate si neologisme: carnaval, catifelate, val, care
sunt intr-o simbioza perfecta.
Nivelul figurilor de stil. Sinestezia, tipica simbolismului, se realizeaza cu
ajutorul unor elemente cromatice: verdea, albeata, argintul care se imbina
cu auditivul si dinamicul reflectat de valt, dant. Nu lipseste nici elementul
tactil: catifelate.
Motivul central al textului este vantul care este personificat. Aceasta
personificare se realizeaza cu ajutorul epitetului nebunatic', iar apoi prin
intermediul verbelor: Pofti-ntr-o zi pe flori la dant, ', Si le vorbi cu voce
lina/De dorul lui le spuse-apoi/Si suspina-cum suspina '.
Sunt personificate si florile: Zambind prin roua diminetii',
..Gatite toate-n rochi de bal'. Sintagma rochi de bal', creeaza impresia de
fast, dar si de festivitate, conferind multa gingasie imaginii reflectate.
Nu lipseste atmosfera de mister, de irealitate creata de substantivul
naluci' si de prezenta lunii, ca si de substantivul minciunei': Scaldate-n
razele de sus,/ Muiate in argintul luneij S-au dus in bratele minciunei,/ Si
rand pe rand in vant s-au dus. '.
Miscarea lenta, la inceput, se intensifica la lasarea noptii, devenind un
adevarat vartej, cuprinzand toate florile macesului: Iar vantul dulce le
soptea,/ Luandu-le pe fiecare,/ S-un valt nebun se invartea,/ Un valt - din
ce in ce mai tare. '.
Epitetul dulce' si verbul soptea' sunt elemente care definesc idila,
relevand parca gesturile tandre ale vantului nebunatic'.
Macedonski are si inspiratia de-a evidentia frumusetea aspectului obisnuit
al unui spatiu natural. El reda cu mult talent imaginea unui maces banal,
surprins insa intr-un moment de gratie, intr-o sublima miscare produsa de
adierea vantului de seara.

Receptare critica

Dar cel mai frecvent printre procedeele muzicale ale lui Macedonski este
refrenul. Refrenul domina intreaga tehnica poetica a lui Macedonski. in
tehnica refrenului se declara caracterul magic al poeziilor lui Macedonski,
virtutea lor infasuratoare si obsedanta. ~~R<petarea primului vers la
sfarsitul strofei de patru este un mijloc de nenumarate ori folosit de
Macedonski. Alteori sistemul refrenelor este mai complex si armonia
muzicala care rezulta devine mai ampla si mai bogata.'