Breviar teoretic 1, ALGEBRA 1.1, Formule de calcul prescurtat (a tb)? =a? + 2ab+b?; a? -b? = (a—b)(a +b) ;(a+b+c)* =a? +b? +c? + 2ab+2be+2ac; (ab) = =a? +3a°b+3ab’ tb? ; a’ tb’ =(atb)(a® Fab+b"); a"—b" =(a—by(a"! +a"7b+...+b""), neNn>2 1.2. Sume remarcabile e n(ntl) Si n(n+1X2n+1), G3 _ (n(n+1V Geter eteete > sk Gla etc aiganca ae (2). 6 1.3, Modulul unui numdr real x, x20 ee x co: Proprictati: 1) [x2 0,(¥)x ER; 2) | Definitie. |: 4) |xzyl xy 20; 6) |x]xe[-a,a], a>0; 7) |x]2ac>x €(-«,-a]Ua,o), a>0 partea fractionara Definitie. Partea intreagd a unui numar real x este cel mai mare numér intreg, mai mic sau egal cu x si se noteaza cu [x]. Partea fractionard (zecimala) a unui numar real x se noteaz& cu {x} si este definiti astfel: {x} =x-[x]. Proprietdifi: 1) [x]€Z si {x} €[0,1),(V)x © R 5 2) [x] S x < [x] + 1,(V)x © R; 3) [x +k] = [x] + +k (V)xER, (V)keZ;4) (x +k} = (x}, (V)xER, (V)keZ. 1.5. Progresii Progresii aritmetice, Definijc. Sirul (a,),s, este 0 progresie aritmeticd de ratie r dact a, =0<9x=0;3) [x-yl= ly|.(¥)x.yeRs ily]. (V)x.y eRy 403 5) [x+yls|x|+[y],(V)x,y eR; egalitatea are loc dact si numai dac& in tt, (W)n 21. (in acest caz, scriem +(@, yy)» Proprietati: 1) * (2, )os1 © a, Set Saa, (¥)n2232)* @)ur Or astfel ineat a, =a, +(n—1)r, (V)n 2153) * (@, yay =? S, =a, $a) +..+8, Gta (ynzt. Progresii geometrice. Definitie. $irul (b,)qa: (cub, #0) este 0 progresie geometricd de raie q (q#0) dact bye =, 4, (V)nZ1Gin acest caz, scriem + (b, )yay)- Proprietifi. 1) + (by )yay < BE =By-y"Dyyy (VJ 225 el = 2) =2(b, )yare>(A)q # 0 astfel incét by =b, -q""',('V)n 215 0) Dac& (b, ),a1 este © progresie geometric’ de rafie #1, atunci $, =b, +b, +..4b, =b, Lo (v)n 21. 373Breviar teoretic 1.6, Ecuatia de gradul al doilea cu coeficienti reali, Ecuatia ax? +bx+e=0(a, b, ¢ © R, a ¥ 0), are discriminantul *—dac. Dack A > 0, ecuatia are dou’ solufiireale (distincte daca A #0 si egale daci A= 0): x,2 Cand A <0, ecuatia nu are solufi reale. 2a Solutiile ecuatiei, x,, x2 , verifica relagiile lui Viete: £ +X, Dac numerele x,, x au proprie~ b > si x). a a tafile x, +x, =S si x,x2 =P, atunci ele sunt solufiile ecuafiei de gradul al Il-lea: x? -Sx +P =0 1.7. Funefii — definifii, proprietiti Graficul si imaginea unei funcfii. Numim graficul functiei f : A > B multimea G, = {(a, fla))e AxBlacA}. Daca feste o functie numeric’ (adica A , BCR), atunci Gr are o reprezentare geometrica intr-un plan pentru care am ales un reper cartezian. Aceasti reprezentare geometric se numeste, de obicei, tot graficul functiei f. Imaginea functiei f : A> B este multimea Imf = {y € B|(3)x © A pentru care f(x) = y} cB. Funct injective, surjective, bijective. Functia f: A > B este injectiva daca ((V) x,y © A, x #y => fix) # fly)), sau ((¥) x.y © A, fx) = fly) => x = y). Functia f: A B este surjectiva daca Im f= B, adica (V)y €B,(3)x eA pentru care f(x) = y. O functie se numeste bijectiva daca este atat injectiva, eat si surjectiva. Compunerea funefiilor. Dacd f: A + B si g : B > C sunt doud functii, compusa lor este functia g ° f: A> C definita prin (g ° (x) = g(f(x)), (V)x © A. Operafia de compunere a functiilor este asociativa, dar nu este comutativa, Dac notim cu 1, : A A, La(x) =x, (V)x © A finctia identica a multimii A, atunci f° 1a= f, pentru orice functie f: A» B si 14° g=g, pentru orice functie g:C > A. Funefii inversabile. Functia f : A —> B se numeste inversabild daca exist g : B > A astfel incét g ° f= 1, $i fe g= In, Daca existd, functia g este unica; ea se numeste inversa lui f si se noteazl, de obicei, cu f'. Pentru x €A,y © B, are loc relajia: f(x) = y < f(y) =x. O functie este inversabila daca si numai daca este bijectiva. f(x), (V) xR. Graficul unei functii pare este simetric fafa de axa Oy. Functia f: RR se numeste functie impard daca f(-x)=—f(x), (v)xeR. Graficul unei funcfii impare este simetric fafa de originea sistemului de coordonate. Functia f : RR se numeste functie periodicd dac& exist’ un num&r Te R" (numit perioadé a lui f) astfel neat f(x +T)=f(x), (v)xeR. Cea mai mic& perioada strict pozitiva, dac& exist, se numeste perioada principal a lui f Monotonie, Functia f : DCR -+ R_ se numeste funcfie crescdtoare (strict crescdtoare) dac& (¥) X15 Xp ED, x, F(x,)<£(x2) (F(x,) f(x,)2 f(x) (f(x,)>f(x,)). Functia f: D CR — R se numeste functie monotond (strict monotondl) dac& este sau crescatoare (strict crescdtoare), sau descrescatoare (strict descrescaitoare). 1.8. Funefia de gradul al doilea Forma canonicd a functiei de gradul al I-lea, f : R > R, f(x) = ax? + bx + ¢ (a, b,c © Ra #0) este Simetrii ale graficului, Functia f: R + R se numeste functie para daca f(-x £(x)= a(x 4 ) 2 Graficul unei funcfii de gradul al I-lea este 0 parabola, Coordonatele varfului para- a) 4a 374Breviar teoretic bolei sunt (-2-2) Cand A > 0, parabola intersecteaza axa Ox in dou’ puncte distincte, A(x;,0) $i B(%3,0), a? da unde x, si x2 sunt solutiile ecuatiei f(x) = 0; efnd A = 0, parabola este tangent axei Ox, atingand axa doar cu varful; cand A < 0, parabola nu are puncte comune cu axa Ox. Daci a >0, parabola admite un minim (f este convexa), iar daca <0, parabola admite un maxim (f este concava). Funcfia f este monotond pe fiecare dintre intervalele (= =) -«). wana) Vez is) F(x)=ax +bx +e,a>0 £(x)=ax? +bxte,a<0 ‘Semnul functiei de gradul al doilea: A>0: x fo x ale f(x) fgn(a) 0-sgn(a) 0 sgn(a) A<0: x fo © fx) sen(a) 1.9. Operafii cu puteri si radicali Definife. x2 = 1, (¥)x ER's XY = Xex-ox,(W)NEN’, (W)eER 7 =L,(v)n EN’, (W)x eR’. Definite. x eer x" 2k" (V)m, neZ,n22, (W)x eR}. Proprieni: 1) Ya-¥b = Vab, a,b20, meN,m22; 2) Ya:¥b= Yarb, a20,b>0, meN,m>2; 3) Wa” =Va",a>0, m,n, peZ, m,n22; 4) Ya? oe = ="Va"-b™, a,b>0, m,n,p,qeZ, mn22 5) va® 1.10, Logaritmul unui numir real pozitiv Definite. Fie a, b > 0, a #1. Soluja (unicd) a ecuatiei a* =b se numeste logaritm in baza a din b si se noteaza cu log.b . Proprietaji. 1) log.b = © <> a° = b,(V)a,b > 0, a1; 2) log,! = 0, loga = 1,(V)a>0,a#1; 3) log.b> > 04> a, be (0,1) saua, be(I,«0) ; 4) log, xy = log, x +log, y,(V)a, x, y>0, a#1; 5)log, (x: y)=log, x-log, y, 375 J aeRBreviar teoretic (¥)a,x,y>0,a #1; 6) log, x" =alog,x, (V)a,x>0, a4, (V) aR; 7)log.s x pleas (V)ax>0,a%1, (¥) BeR";8) log, b= Bek, (Ja, b,e>0, a, e#1;9) log, b=——,(V)a,b>0,a,b41 op. a 7 log,@ 1.11. Numere complexe Mulfimea numerelor complexe. Mulfimea numerelor complexe este C={a+bilabeR,i? =—1}. Dack z=a+bi eC, atunci partea reald a lui zeste Re: 12 +b,i sunt egale dac& a, , iar partea imaginardi este Imz = b . Doud numere complexe si b= y=a,tbi si a= »,- Daca intr-un plan Palegem un sistem cartezian ortogonal, atunci putem defini o functie pe C cu valori in ® care asociazi oricirui numfr z= a+bieC punctul M de coordonate (a, b). Aceasti functie este bijectiva. Punctul M se numeste imagined lui z, iar 2 se numeste afixul lui M. Puterile unitatii imaginare, i: ie! =i, i? =-1, iY =-i, (V) kEN. =L i si, Conjugatul unui numir complex. Daci z=a+bieC, atunci, conjugatul stu este z=a—bi . Proprietafi. i 3) (aim ins 4) @=(2)neN; 5) reRez=z; 1) At =K Rs DAMA 6)zeRi oz z Va? +b? . Proprietati. 5) [|= (v) nen’; Modulal unui numar complex. Daci z=a+bieC, atunci modulul siu este |; 1) [eeR,, (V)zeC; 2) |e]=0>z=0 3) | SebP 6) |z, +2:|<|z,|+|22]3 7) z-2=|ef Forma trigonometrici a unui numir complex. Orice numir z= a+bi eC , se poate scrie: unde r este modulul su, iar al -leal 4) Jan #2 r(cos t +i sin t), m( A, unde A = {1, 2, ..., n}. in general, vom serie 1 2 n ] . Notim cu S, o(1) 9(2) a(n), multimea tuturor permutirilor de ordin n; card S, = n!. Semmul unei permutari. O pereche (i, j) € Ax A cui M.. O submultime nevida H a lui M se numeste parte stabild a lui M in raport cu operajia * daca (\V)x,y eH= x*y €H.. Operatia * se numeste asociativa dacd (x*y)*2=x*(y*#2),(V)x,y,zM . Operafia + se numeste comutativa daca x+y = = y#x,(V)x,y €M. Operatia * admite element neutru daca existi e¢ M astfel incdt x te =e*x =x,(V)xeM. in cazul in care * are element neutru, xeM_ se numeste element simetrizabil dac& exist un element x’ eM, numit simetricul lui x, astfel incat xx’ = x" 1.21, Structuri algebrice Structuri algebrice cu o operatie. (M,*) se numeste monoid dac&: 1) * este lege de compozitie pe M; 2) * este asociativa; 3) * are element neutru. Dacd, in plus, * este comutativa, atunci (M,#) se numeste monoid comutativ. (G,*) se numeste grup dac&: 1) * este lege de compozitie pe G; 2) * este aso 4) orice element din G este simetrizabil. Daca, in plus, * este comutativa, atunci (G,*) se numeste grup abelian. Fie (G,*) un grup, avand elementul neutru e. © submultime nevid’ HG se numeste subgrup al lui (G,*) daca: 1)(V)x,y €H => x*y €H; 2)(V)x ¢H=> x’ eH, unde x’ este simetricul din G al lui x. Fie G,*) si (G',e) dou’ grupuri. O functie f: G—> G' cu proprietatea ca (x* y)=f(x)of(y),(V) x,y €G, se numeste morfism de grupuri. Daca, in plus, f este bijectiva, atunei f se numeste izomorfism de grupuri, iar grupurile G si G’ se numese izomorfe, caz in care scriem G=G'. Fie (G,-) un grup. Cardinalul multimii G se numeste ordinul grupului. Ordinul elementului x K’ se numeste izomorfism de corpuri. Ia’ Se numeste morfism de inele; dacd functia f este si Inelele Z,. Zn = {0, 1, 3, 50 i} se structureazi ca inel in raport cu adunarea si inmulfirea modulo n. Un element, fe Z, este inversabil daca si numai daca (k,n) =1. in cazul in care (k,n) #1, elementul nenul & este divizor al lui zero, Inelul (Z,,+,) este corp daca i numai dacdi n este numa prim. 1,22. Inele de polinoame Fie A un inel comutativ. Expresiile formate de tipul f .X"+a,_,X"'+...¢a,X +a), unde a,c Agi neN, se numese polinoame in nedeterminata X cu coeficienti in A. Multimea lor se noteazi cu A[X] . Daca polinomul f=a,X"+a,,X""+..+a,X +a, are cel pufin un coeficient a, nenul, atunci cel mai mare n € N pentru care a, #0, se numeste gradul polinomului f; daca ins& tofi coeficientii lui f sunt nuli, adic’ f= 0 (polinomul nul), atunci gradul stu este —. Doua polinoame, f=a,X"+a,,X"'+..+aX+a) $i bX” +b XT + +..+bX+b, din A[X] sunt egale dact a,=b,,(V)ieN(consideram a,=0,dacki>n si b,=0, daca i>m). Mulfimea A[X], impreund cu operafiile de adunare si inmulfire a polinoamelor (pe care le presupunem cunoscute) formeaz un inel comutativ, numit inelul polinoamelor peste A. Inelul A[X] este domeniu de integritate dacd si numai dacd inelul A este domeniu de integritate, caz in care are loc egalitatea gradelor: grad(f-+g) = gradf+gradg. Elementul ae A se numeste rddicind a polinomului f daca fla) = 0. Daci A este domeniu de integritate, f ¢ A[X], gradf a'|d. 380Breviar teoretic Teorema lui Bézout. Daci f ¢K[X] si ae K, atunci: 1) restul impérfirii lui f prin X — a este f(a); 2) a este radacina pentru f daca si numai dac& X —a divide pe f. Definijie. Un polinom pe K[X], neasociat cu 0 sau 1 (cea ce este echivalent cu grad £21), se numeste ireductibil in K[X] (sau ireductibil peste K) dac’, ficdnd abstractie de asocieri, singurii sai divizori sunt 1 si p. Un polinom din K[X], neasociat cu 0 sau 1, care nu este ireductibil in K[X], se numeste reductibil in K[X]. Teorema de descompunere in factori ireductibili. Orice polinom din K[X] , neasociat cu 0 sau 1, se descompune in mod unic (abstractie ficdind de asocieri si de ordinea factorilor) intr-un produs de polinoame ireductibile din K[X] Polinoame cu coeficienti complecsi Teorema fundamentala a algebrei (d’Alembert-Gauss). Orice polinom cu coeficienti complecsi, de grad mai ‘mare sau egal cu unu, are cel putin 0 r&dacina in C. Singurele polinoame ireductibile din C[X] sunt cele de gradul i Orice polinom din C[X] de grad n,n 21, are exact n ridacini in C (nu neaparat distincte) x1, Xa.» Xin plus, poli- nomul fse descompune in C[X] astfel : Raddcini multiple. Daci f €C[X], atunci aeCse numeste rdddcind multipla de ordinul p pentru f dac& a, (X—x,)(X—x,)..(X x, ), unde a, este coeficientul dominant al lui f. (X—a)? divide f, dar (X — a)""'nu divide f. Numairul a€ C este ridaciné multipla de ordinul p pentru polinomul f daca si numai daca f(a) =0, f'(a)=0,... f° (a)=0, dar f(a) #0. Fie feC[X] un polinom de grad n21, avind ridacinile x), x2, x multiple de ordine a,c, a, +a, +...+4, =n. Atunei descompunerea lui f in factori liniari este f = a, (X—x,)" (X-x,)"..(X-x,)* , unde a, este coeficientul dominant al lui f Polinoame cu coeficienfi reali. Polinoamele ireductibile din R[X] sunt cele de gradul I si cele de gradul al Il-lea care nu au ridacini in R. Daca fe R[X], £ #0 si zo =a + bi, b#0, este o ridacind complexa a lui f, atunci gi Zo = a — bi este ridacina a lui f, iar cele dou radacini au acelasi ordin de multiplicitate. Orice polinom cu coeficienfi reali are un numar par de radicini complexe nereale. Orice polinom cu coeficienti reali de grad impar are cel putin o radacina real. Polinoame cu coeficienfi rafionali. Daci f €Q[X], f#0si x, =a+Vb(a,beQ, b>0, Vb zQ) este 0 ridacina a lui f, atunci si. a—b este ridacind a lui f, iar cele dowd ridacini au acelasi ordin de multiplicitate. Polinoame cu coeficienti intregi. Dac’ f =a) +a,X+...+a,X" €Z[X],a, #0 admite o radacina rationala x =2 (p.qeZ, 4#0, (p,q)=1) , atunci p divide termenul liber (adic p| ay), iar q divide coeficientul 4 dominant (adica q| a, ). Relafiile lui Vidte. Dac& x), X>,...,X, sunt ridacinile polinomului f =ap +a,X+...+a,X" €C[X],a, #0, Bao 5 XXp FIX Hat Xp Xy =A yeay KX Q oak = atunci au loc relajile (lui Vite): x, +x +..4%, = 0 5 (~1)" =". Dac numerele complexe X;, X35... Xq Verificd relatiile x, +x2 +... +x, XM EX aby = a, 4, X)XquuXq = Sq» atunei ele sunt rédicinile polinomului f =X" -$,X""! +S,X"? +...+(-1)"S,. 381Breviar teoretic 2. GEOMETRIE 2.1, Punctul in plan Considerdim un sistem cartezian ortogonal in plan si pentru orice punct P din plan nottim cu (xp,yp) coordonatele sale {n raport cu sistemul ales. Lungimea segmentului AB este egal cu f(x, -X,)° +(¥s—Yq) « Coordonatele mijlo- +X YatYu 2 1Y¥M Kathy y Yate Coordonatele contrului de greutate G al triun- kK +k YatYatYe tye, cului M al segmentului AB sunt: x y= Coordonatele punctului P, de pe segmentul AB, cu ‘gm pe PA proprietatea ch “=k sunt: xp PB #Xy +X ghiului ABC sunt x g= 2.2. Veetori in plan Fie fo. ai } © bazii ortonormat’ asociat unui reper cartezian ortogonal din plan. Vectorul de pozifie al punctului .al+YqJ -Coordonatele vectorului AB sunt (xp—Xqs Yp-¥a)sadied AB=(xy—x, )i+ (Kava) ese fy +(Ya-Yq)J- Suma vectorilor u(a,b) si v(a',b') este (u+v)(a+a',b+b’). Produsul dintre vectorul v(a,b) b si scalarul t este (t-v)(ta,tb). Panta direcfiei vectorului v(a,b) este m;=—, iar a vectorului AB este mg = MP Xq— Xa Conditii de paralelism (coliniaritate) pentru vectorii u(a,b) si v(a’,b’): ull ve (3)teR astfel inedt u=t-v eo a_b em, i aru nie ne 2.3. Produsul scalar a doi vectori cos-£(U, V), dact u#0 si v4.0 Produsul scalar al vectorilor u si ¥ este numarul real u~ 0 + dack u #0 sau v +6 de perpendicularitate pentru vectorii u(a,b) =0. Masura unghiului dintre doi vectori nenuli se poate afla cu aa’ tbh) va +b? 2.4. Teoreme remarcabile in triunghi Teorema lui Thales: Daca M si N sunt puncte pe laturile AB, respectiv AC ale triunghiului ABC, atunci AN AM tele MN si BC sunt paralele daca dacs AM . AN [-1,I], cos:R >[-L1], ter foro? kez} oR, dg: R-{ia| keZ} @R. Ele sunt periodice, functiile sinus, cosinus au pericada principala 2, iar funcjiile tangent, cotangenté au perioada principala . Functiile sinus, tangent si cotangent sunt impare, iar cosinus este pari. Avem: A(W)teR; wt=22*, (v)teR [Bet e sin? t+cos* ‘| ‘ost weal; cigt= 25!) (v)te R\fknlk eZ); sint (vjrer-{# kel; sint=coo{Z-)}, cost =sin(S-1),(¥)teR nx 2.6, Formule trigonometrice Valorie funcfiilor trigonometrice pentru eAteva unghiuri remarcabile: i 0 x 0 % % sinx | 0 wx | ° [3 waif 7 cosx | 1 ctigx | 7 Be 1 Wf 0 3 Sume si diferente de unghiu tgat tgb IF tgatgb Formule pentru unghi dublu: cos(a +b) = cosa cosbsinasinb; sin(a+b) = sinacosb+sin beosa ; tg (atb)= sin 2x = 2sin x cos x ; cos 2x = cos? x ~sin? x = 2cos” x-1=1-2sin? x; tg 2xBreviar teoretic cos? x= HESS ‘Transformarea sumelor in produse: sinatsinb= sin =P cost EP, cosa-+eosb =2e0s*=Peos2—2, cosa-cosb=-2sin 2

(0,n)este ae Geese ea eee @)xe[-4.4]; 2) cos (arecosx| + (V)x € [1,1]; arecos(cosx)=x,(V)x © [0,2]; 3) tg(arctgx)=x,(V)x eR; arcig(tex) =x, exe 2); 4) ctg(arcetgx)=x,(V)x eR; arcotg (ctx) = x,(W)x ¢ (0,n); cos(aresinx) = VI~x? , (v)x e[-1,1]; 6) arccos(—x) = x—arccosx,(V)x €[-1.1]; arcetg(-x) = x-arcetex,(W)x eR 5) sin (arccos x) £ (x) =aresinx £(x) = arctex £(x) = areetgx 2.8. Ecuatii trigonometrice 1) sinx=a,ae[-41] ¢ xef(-1) aresina + kx |keZ}; 2)c08x=a,ae[-hI] 4 xe{arccosa+2kx|k eZ} ; 3) tgx=a,aeRe xe {arctgatkn |k eZ}; 4) cigx=a,acRe@ xe {arcctgatkn |k eZ} 2.9. Aplicatii ale trigonometriei in geometrie Teorema cosinusului: a? = b? +c? —2becosA. Ce : b Teorema sinusurilor: —— =———=—*-=R. sinA sinB- sinC 384Breviar teoretic Teorema medianei: m? = 20+ )-2" | 4 Exprimarea unghiurilor funcfie de laturi: sin = | ®—bXP=*). og _ [P(P=a). , A _ (p= bXP—o) 2 be 2 be 2 p(p-a) triunghialul: bsin€ _ Ipip=ap=bxp—o) = =r. p= (p-a) 2 aR Formule pentru ai 2.10. Dreapta in plan Forme pentru ecuatia dreptei. Y=Yo a b x- Forma canonicd: ,unde M(x,,yo) este punct al dreptei, iar v(a,b) este un vector director. xox, tat yay,tbt Forma parametricé: { steR, unde M(x,,¥o) este punct al dreptei, iar v(a,b) este un vector director. b Forma redusd (pentru drepte neverticale): y = mx +n, unde m=— este panta directiei lui v. a Drepte paralele cu axele: dreptele verticale au ecuafii de forma x = a, iar cele orizontale de forma y =a. Forma generalé: ax + by +c =0, unde a,b,c eR, a? +b? #0. x Xa =x, 2=%s (un vector director este AB). A Ye~Ya Dreapta determinata de punctele A si B: Xs Dreapta data prin punct si pant&: y ~ y,=m(x—X,), unde M(x,,Yo) este punct al dreptei, iar m este panta, Drepte paralele, drepte perpendiculare. Fie dreptele d,: d, lid, < m, =m, sin, #n,; 4) Ld, m,-m,=-1. Distante, ari =mjx+n, si dgiy =m x +n). Avem: lax, +by, +4] Distanja de la punctul M(Xo,Yo) la dreapta d:ax +by+c=0,a7 +b? #0: dist(M,d) Ka Ya Hl Ka Ya I 1 : Aria triunghiului ABC: Aage = >|4], unde = |x, Yq 1). Punctele A, B,C suntcoliniare <>|x, y, /=0. Ke Ye | Ke Ye I 2.11, Conice Cercul are ecuafia (xa) +(y—b)" s unde C(a ,b) este centrul cercului, iar r este raza sa. Elipsa are ecuatia (raportata la axele de simetrie) 1, unde a > b sunt semiaxele elipsei. Focarele elipsei sunt F(c,0) si F’(-c,0), unde c* b Hiperbola are ecuatia (raportatd la axcle de simetrie) o =1, unde a si b sunt semiaxele hiperbolei. Focarele hiperbolei sunt F(c,0) $i F'(—c,0), unde ¢? ? +b? Asimprorele hiperbolei sunt dreptele de ecuatii y = +?-x a 385Breviar teoretic Parabola are ecuafia (raportati Ia axele de simetrie) px, unde p este parametrul parabolei. Focarul parabolei este *(2.0) , iar directoarea sa este dreapta de ecuatie x = - Fea fo wea J x xy oe 3. ANALIZA MATEMATICA 3.1. Siruri monotone, marginite, convergente Sirul (a,)ye1 Se numeste crescdtor ( descrescditor ) dach a < ay-1, (W)n € N’ (respectiv a, > aqui, (V)n € N’), Daca inegalitifile sunt stricte, sirul se numeste strict crescdtor ( descresciitor ). Un sir care este fie crescator, fie descrescator, se numeste monoton. Sirul (a,)yo1 Se numeste mdrginit daca exist m,M ¢ R astfel incdt m < a, 0 mg? at? a= : a 42, a, >0 lim q” = 3 lim n® =41, a=0 ; lim(a,n? +a," +..tantay ; nal ”, qe(0) nse Ea 0, a, <0 0, a<0 nu exist, q €(-0,-1] 3.5. Limita unei funcfii intr-un punet Consideram functia f: D> R gi fie x, un punct de acumulare al domeniului. Functia f are limita £ € R in xp (scriem lim f(x) =) dact pentru orice vecinitate V a lui ¢, exist o vecinatate U a lui xo astfel incat ((¥)xeDAU, x#xo = flx)EV) , sau oricare ar fi un sir (peo D\{Xo} vind limita xo, rezull c& tim F(x,) = & Teoremd. Fie o functie f: D—> R si x, un punct de acumulare bilateral al domeniului D. Funcjia f are limita in Xq daca i mumai dacd lim (x)= lim F(x). Teorema. Fie £: D> R o functie elementara si x ,¢ D un punet de acumulare al lui D. Atunci, lim £(x) = (0). 3.6. Funcfii elementare in analiza matematicd sunt numite funcfii elementare urmitoarele functii: functiile polinomiale, functile ratio nale, funetia radical, funcfia putere, functia exponentiald, functia logaritmicd, functiile trigonometrice directe (sin, cos, tg, tg) si funcfile trigonometrice inverse (aresin, arccos, arctg, arcetg) precum si funefiile objinute din 387Breviar teoretic acestea prin aplicarea succesiva, de un numar finit de ori, a operatiilor algebrice, a operatiei de compunere si a operatiei de inversare. Daca domeniul de definitie al unei functii elementare nu este precizat, se subintelege cd el este format din toate punctele x pentru care au sens operatiile prin care este definits functia. Acesta este domeniul maxim de definitie al functiei. O functie elementard poate fi definita si pe o submultime a domeniului maxim de definitie. 1. Functiile polinomiale sunt functii de forma P : R > R, P(x) = agx" + ay_) x""' +... + ax + ap, unde a, ay, a, € R. Exemple. 1) Functiile polinominale de gradul zero sunt funciiile constante f(x) = a, care au ca grafic 0 dreapti paraleli cu axa Ox. 2) Graficul unei fiunctii polinominale de gradul intdi, f(x) = ax + b (a # 0) este 0 dreapti oblicd. Dacd a = 1, b= 0, se objine functia identicd f(x) = x, al carei grafic este prima bisectoare. Dac =x, al cltei grafic este bisectoarea a doua. a=-I, b=0 se objine funetia f(x f(x)=a F(x)=ax+b,a 20 f(x)=x P(x) a,x" +taxtay (K) ~ byX™ +..4B)X+by jiale, Q# 0 si E = R-{x | Q(x) = 0} este domeniul maxim de definite. Daca numitorul Q este o constant + unde P, Q sunt functii 2. Funefiile rafionale sunt de forma f: E> R, f(x: polinot nenuli, atunci funcfia rafionala Feste o funcfie polinomiald. Exemplu. Funct £(x)=+ are domeniul maxim de x definitie E = R* gi graficul ei este o hiperbola. 3. Funcfia radical este de forma f: ER, f(x) = Vx, unde n € N, n> 2 gi E este domeniul maxim de definite. Daca n = 2k, atunci E = {0, 20) si Im f= (0, 00), Dacd n= 2k + 1, atun 1 5 lim— x 1 2; lim—= 400. NOx 4. Functia putere este de forma f : E + R, f(x) = x*, unde a € R gi E este domeniul maxim de definitie. Exemple. 1) Dac& a. = n € N’, se objine functia polinomial& f(x) = x" (E = R). 2) Dac& a = ~n, n € N*, atunci 388Breviar teoretic avem funcfia rational f(x): (E = R*). 3) Daca @ ¢ Z pentru ca puterea x" s& aiba sens, trebuie ca x > 0, = 0, (0) = 0. Observatie. Se intalnese m,n Z,n 22, (m,n) deci E = (0, ~). in plus, dac& « > 0, atunei f(x) = x* este definita gi in m frecvent funefii putere f(x) = x° cu exponent rafional r 1. Acestea pot fi scrise sub forma f(x) = Vx". Se observa cd, dact m este par, sau n este impar, 9) = x" are sens gi pentru x <0, deci F poate fi extins de la R* sau R, in funcjie de valorile numerelor m sin, 5, Func{ia exponential de bazl a (a> 0, I) este f : R > (0,0), fx) =a 6. Functia logaritmicd de baz a (a> 0, a 1) este f: (0, 2) > R, f(x) = log,x f(x)=a"a>1 a*,a€ (0,1) £(x)=log, x,a>1 F(x) = log, x,a € (0,1) Jima’ =0,a>1 lim a* =c0,a€(0,1) —limlog, x=-c0,a>1 lim log, x = 22,2 € (0,1) lima =0,a>1 .ae(0,1) lim log, x=0,a>1 lim log, x = -22,a € (0,1) 7. Functiile trigonometrice directe, sin, cos, tg, ctg nu au limita la too. Avem: lim tgx =o; limtgx =-00 wt SE 3 Tigotex = 00; lip ctex = 20 8. Funcfiile trigonometrice inverse sunt arcsin, arccos, arctg, arcetg. Avem: lim arctg x = lim arcetgx = m; lim arcetgx = 0. 3.7. Limite fundamentale tin(+ +) =e5 lim(1+x)e 65 sinx tex aretg x Tim S22 = 15 tim! =1; tim 2% = 1 tim =; Page daar SECeeeeeeon eee mx (+x)'-1 ina(V)a>Oax; ml? =! (vrer, es 3.8. Asimptote Asimptota orizontald: Fie f: D—> Ro functie astfel incét +00 este punct de acumulare al domeniului. Dreapta y=€(E€ R) este asimptoti orizontala spre +co pentru graficul functiei f daca lim f(x) = ¢. Analog se defineste nofiunea de asimptotd orizontal& spre -c0 389Breviar teoretic Asimptota oblica: Fie f : D—> R 0 functie astfel ineat +00 este punct de acumulare al domeniului. Dreapta y = = mx +n, m#0, este asimptotd oblicd spre +c Ia graficul lui f daca m = lim £@ gin = tim[f(x)-mx]. Analog se defineste nofiunea de asimptota oblica spre ~2 . functie nu poate avea simultan asimptota orizontala si oblica spre +20 (— ). Asimpiota verticala: Fie f: D—> R o funcfie, iar a un punct de acumulare al domeniului. Dreapta x = a este asimptoti vertical’ Ia stinga pentru graficul functiei f dact lim (x)=. Analog se defineste nofiunea de asimptota vertical’ la dreapta, 3.9. Continuitate Fie f: D> Ro functie si xp € D. Spunem c& f este continud in x, dact pentru orice sir (x,)s0CD, X4 > Xo» sirul f(x,) are limita f(x). Dacd xo este punct de acumulare al domeniului D, atunci f este continua in xp daca lim f(x) = (x9). O functie care este continua in orice punct al domeniului se numeste continud pe D. Functiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definitie maximale. Proprietifi ale functiilor continue pe un interval. 1) Teorema lui Weierstrass: O functie continua pe un interval compact este marginita si igi atinge margin. 2) Lema lui Bolzano: Dac’ f : [a,b] > R este continua gi f{a)- f(b) < 0, atunci exist ¢ € (a,b) pentru care f(c) = 0. 3) Dac fil R (unde I este interval) este o functie continua pe I, atunci ea are proprietatea lui Darboux pe 1, adica oricare ar fi x,, x €1,x; | este si ea o functie continua, 3.10, Derivata unei funcfii intr-un punct Fie f: D> R 0 functie si xg¢ Dun punet de acumulare al domeniului. Spunem c& f are derivate in punetul xo (in By fim 20-00) shy XK ca feste derivabila in punctul xo. Daci feste derivabil’ in x, , atunci feste continua in x, Daca f este derivabila inx,,, graficul functiei f admite tangenta in punctul My(xp,f(x,)) - Panta tangentei este (xq) iar ecuatia sa este y~£(x,) = "(x5 )(X-%,). Functia f este derivabila in x, dac& si numai dac& £/(,) = fy(x,) eR. Punct unghiular: este un punct x, €D , punct de acumulare pentru D, astfel incat f este continud in x, si are derivate laterale diferite in x . , cel putin una finita. Punet de intoarcere: este un punct x € D , punct de acumulare pentru D, astfel incat f este continua in x.. si are c. (1) este un interval. daca exist limit snotatii cu f"(x)). Dac& derivata £'(x,) exista si este finité se spune derivate laterale in x g, una egal cu +20 , iar cealalté cu —<0 . 3.11. Tabele de derivare Derivatele functiilor elementare: 0 390Breviar teoretic (x"Jenx", (V)xeR, (V)neN; (x'f =r", (V)x €(0,00), (VJreR Sng: (xe (0) -sinx, (v)xeR (sinx)' = cosx ; (cosx) »(V)xeR\{ knjkeZ} (tax) (v)xeR\f Frkelkez}; (ctgx) sin’ x (w)xe(-11) (arctg x) 1 5 (arcetg x) Reguli de derivare: (f4¢) (F(e@o)J = Fe(s)-e'(x); (PY) 3.12. Teoreme clasice ale analizei matematice Teorema lui Fermat. Fie f: D— R o functie si xo un punct interior lui D. Daca xo este punct de extrem (local) al funciei f si f este derivabila in x.., atunci f"(x,)=0. Consecintd. Dac& f:1—+ R este 0 functie derivabila pe un interval deschis I, atunci punctele de extrem local ale functiei f se glsesc printre zerourile derivatei f" ( numite si puncte critice). Teorema lui Rolle. Fie o functie f : [a,b] + R. Daca feste continua pe [a, b], derivabila pe (a, b) si fla) = f(b). atunci exist cel putin un punct c € (a, b) astfel incat f"(c)=0. Consecinte. Fie f:1-» R este o functie derivabila pe un interval deschis I. 1) fntre doua zerouri consecutive ale funcfiei fse afl& cel putin un zerou al derivatei £" 2) {ntre doua zerouri consecutive ale derivatei f’ se aflé cel mult un zerou al functiei f. Teorema lui Lagrange. Fie o functie f : [a, b] > R. Dacii f este continua pe [a, b] si derivabil& pe (a, b), atunci exist cel pufin un punct c (a, b) astfel incat f(b) F(a) =(b-a)¢"(c) Consecinte. 1) Dacd o functie derivabila are derivata nula pe un interval, atunci ea este constanta pe acel interval. 2) Doua functii derivabile care au derivatele egale pe un interval difera printr-o constant. 3) Fie fo functie derivabila pe un interval I. Dac £"(x) > 0,(¥)x € 1, atunci f este strict crescitoare pe I. Dact f'te'; (f-2) f'(x) <0,(V)x €1, atunci feste strict descrescdtoare pe I. 4) Fie o functie £: IR, I interval si x, €I. Dacd f este continua pe I, derivabila pe I\{x,} si exist lim f"(x)=4 € R, atunci fare derivatd in xq gi f"(xp) = 391Breviar teoretic Teorema lui Darboux. Dacd proprietatea lui Darboux pe I. Regulile lui Hospital. :1 Reste o funcfie derivabilé pe un interval 1, atunci derivata sa f" are Cazul 2 Fie I un interval, x punct de acumulare al lui I si f, g dowd functii definite pe 1\{x,} . Daca: (i) lim f(x) = lim g(x) = 0; (ii) f si g sunt derivabile pe 1\{xo} ; (iii) g(x) #0, g’(x) # 0,(V)x EL\{xy}s (iv) exist lim fe) = ¢, atunci exists i limita tim £0). egala tot cu £. sn g(x) sn g(x)’ Cazul = . Fie I un interval, x, punct de acumulare al lui 1 si f, g dou’ functii definite pe T\{x,}. Daca: (i) lim g(x) = 400 ; (ii) f si g sunt derivabile pe I\{x9} ; (iii) g'(x) # 0,(¥)x €1\{xo} 5 (iv) exist tim Fe) Pay wm B(x atunci exists si timita tim £02. egata tot ou &, rom g(x) Rolul derivatei a doua in studiul functiilor Fie fo functie de doua ori derivabila pe un interval I. Dac f*(x) > 0,('V)x € I, atunci f este convexa pe I. Dacd £"(x) $ 0,(W)x € 1, atunei f este concava pe I. Fie f:D— Ro functie de doua ori derivabilé pe D si xp €D. Daca existi a, be D astfel incat 1) a0 pe (xo,b) sau invers (adicd £” > 0 pe (a, x9) si f"<0 pe (Xo.) ), atunci xy este punct de inflexiune pentru f. 3.13, Primitive Definitie. Fie 1 ¢ R un interval gi f: 1+ R 0 functie, O funetie F : 1 R se numeste primis derivabil& pe I si F'(x) = £00), (V)x eI. Daca F este o primitivé a funetiei f, atunci orice functie de forma F + c, unde ceR, este primitivé a lui f. Muljimea tuturor primitivelor lui f se numeste integrala nedefinita a lui f si se noteaza astfel: [£(x)dx . Daca F da lui f daca F este este 0 primitiva a lui f, atunci [f(x)dx =F +C. Orice functie continud pe un interval are primitive pe acel interval. Dac& o functie f admite primitive pe un interval I, atunei functia f are proprietatea lui Darboux pe I; prin urmare, in fiecare dintre situatiile: (i) f(1) nu este interval ; (ii) fare discontinuitaji de specia intai, funofia f nu admite primitive. Proprietagi. Dact f,g:1—> R(I-interval) sunt doua functii cu primitive si % este un numar real nenul, atunci J(E(~)+2(%))ox = ft (x)ax + fe(x)ae si fat (x)de =2] f(x)ax Metoda schimbarii de variabilé. Fie funcjiile 1*>J—+R(I, J intervale). Dacd u este derivabila, iar f are primitiva F, atunci functia (fou)-u' are primitiva Fou , adied : {f(u(x))u’(x)dx = F(u(x))+C. Metoda integriri prin parti, Daci f,g:1—> R(linterval) sunt dou& functii ne iar functia gare primitive, atunci si functia fg’ are primitive gi are loc egalitatea: ffs (x)dx = f(x (x) fe" (x)g(x)dx. 392Breviar teoretic abel de integrale nedefinite Jxtax x Lo (v)xeR, (v)neN; fx*d peer (¥)x € (0,00), (V)aeR, a#-1 ntl a+l frbdx =infx]+C, (¥)x € (2,0) sau xe (0,2) x fetdx=e'+C, (V)x eR; fatdx -+ C, (V)xeR, (V)ae(0,1)U(I, 40) Jsinxdx =-cosx+C, (V)x ER; [oosxdx =sinx+C, (v)xeR 1 hax =-cigx +6, (v)x € (0,7 Fatt =x +, (¥)x€(0.2) +C, a>0,(V)x € (-20,-a) sau xe (~a,a) sau x¢ (2,00) x-+al arctg~+C, a>0,(v)xeR a i =aresin®+C, a>0,x¢(-a,a) ae a JoRe« =in(xsvie 4a?) +6, a>0,(¥)eeR Vee = 7 Inpewvie =alec, a>0, (V)x e(—2,-a) sau xe(a,20) x 3.14, Integrala Riemann Fie o functie f: [a, b] > R, A: sistem de puncte intermediare (s.pi), &, € [x,..%;]. Se numeste suma Riemann asociata fancteif,diviziunii A si spi. } mele S(f;A,) se apropie oricét de mult de un numar real I cfnd 2(A)—> 0, spunem c& S(f;A,8) are limita I. Limita nu trebuie s& depinda de s.p.i. & . Definitie. Fun {a, b] > R se numeste integrabild Riemann pe intervalul [a,b] daca exist si este init Xp R doua funcfii. Daca fe R((a,b}) si g difers de f doar intr-un numir finit de puncte ale domeniului [a, b], atunci ge R([a,b)) si integralele celor doua functii sunt egale. 3.15. Teoreme remarcabile privind integrala Riemann Teorema Leibniz-Newton: Daci f : [a, b]-> R este o functie integrabili care admite primitive, atunci pentru orice primitiva F a lui f are loc egalitatea fifeod = Fool! = Fb) Fla). Teorema intaia de medie: Daci f ¢ R{[a,b]) si m R este o functie continua, atunci functia F : [a, b]> R, F(x) = Jeera este primitiva lui f care se anuleazi in a: (fro) = f(x), (V)x [a,b]. Formula de integrare prin parti: Daca f , g : (a, b]-» R sunt dou’ functii derivabile cu derivatele continue, atunci are loc egalitatea ff (x)e"(x)ax = £(x)a(x)f - f° F"(x)a(x)ax - Formula de schimbare de variabila: Daca @ : [a,b] —> J este o functie derivabila, cu derivata continua, iar * «9 £: J+ Reste continua pe J, atunci [ f(o(t))-o/(thdt = [ f(x)dx. 2 a 3.16. Aplicafii ale integralei Riemann 1, Aria muljimii Ta punctelor din plan marginita de dreptele x = a, x = b, y = 0 si graficul functiei continue f:[a,b]-> Reste A(P)=f"| FGI dx. 2. Volumul corpului de rotatie C , obtinut prin rotirea graficului functiei continue f : fa, b]> R in jurul axei Ox * este V(C, aff (a)ax : 3. Calculul unor limite de siruri. Dac f € R((0,1}) , atunei unt SE) = [it(xjar. tim dfn) bo 39413. 14. 15. 16. ). Ganga M. ~ Elemente de anali . Ghermanescu M. ~ Culegere de probleme pentru bacalaureat, Tipografia Romaneasca, Timisoara, Bibliografie Arama L., Morozan T. — Probleme de calcul diferenjial si integral, Editura Tehnica, Bucuresti, 1978 Branzei D., Zanoschi A. — Probleme cu vectori, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999 Celara C., Udriste C., Balan VI. — Admiterea in enunjuri, solu si bareme, Editura Tehnicd, Bucuresti, 1996 Chiriac V., Chiriac M., Cozma D., Sova A. ~ Probleme de matematicé, fizica, chimie, date la concursul de admitere in treapta a Il-a de liceu, Editura Academiei, Bucuresti, 1987 Cohal T., lurea Gh, - Probleme de matematicd pentru clasa a XI-a, Editura Taida, Iasi, 2006 Cohal T., lurea Gh — Probleme de matematicd pentru clasa a XIl-a, Editura Taida, Iasi, 2007 Cohal T., Popa G. — Probleme de matematica pentru clasa a X-a, Editura Paralela 45, Pitesti, 2008 Demidovich B. et al. — Problems in Mathematical Analysis, Mir Publishers, Moscow, 1976 Duca D., Duca E. ~ Exercifii si probleme de analiza matematicd, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2007 matematicd pentru clasa a XI-a, Editura Mathpress, 1997 1947 . Leonte A., Virtopeanu I. — Bacalaureat. Probleme de matematicd, Star Trafic - S.F., Craiova, 1991 Panaitopol M.E., Radu G., Matematica — culegere de probleme, clasa a XI-a: subiecte date la admiterea in invayaimantul superior si bacalaureat, Editura Europontic, Cluj-Napoca Stanasila O., Popescu I., Cornea F. (coord.) - Culegere de probleme rezolvate pentru admiterea in invagdmantul superior, Editura $tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989 Turtoiu F. - Probleme de trigonometrie, Editura Technica, Bucuresti, 1986 Tena M., Andronache M., Serbinescu D. - Matematica’ MI ~ manual pentru clasa a XI-a, Editura Art, 2007 . Subiectele si variantele de bacalaureat publicate de Ministerul Invajaméntului intre anii 1998 si 2011