Alexandru Macedonski

Desperarea

Attea chinuri m tot apas,

Curnd ca floarea voi veteji!
i spun la oameni, dar ce le pas
Dac-a mea via se va fini?
Nici consolare nu am n lume,
Chiar rd mulime de cntul meu.
Stinge-te, via, stinge-te, nume!
Suflete, zboar la Dumnezeu!
Crezui odat c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu m sting!
Cci nu am voie, i n-am putere
Moartea ce vine ca s o resping.
O consolare de l-ast lume
Nu aflai nc la chinul meu.
Stinge-te, via, stinge-te, nume,
Suflete, zboar la Dumnezeu!
n van vegheat-am fr-ncetare,
Scriind n versuri dulci leciuni.
Lumea-i rse d-a mea cntare,
Rse d-a mele lamentaiuni!
i vai! nu este strein lume:
Patria-mi rse de chinul meu,
Stinge-te, via, stinge-te, nume,
Suflete, zboar la Dumnezeu!
Al meu printe servit-a ns,
Servit-a ara unde nscu;
Putu s strng, dar el nu strnse!
 n srcie el petrecu!
Oh! i ce moarte l lu din lume!...
Dar rdeti toi de cntul meu.
Stinge-te, via, stinge-te, nume,
Suflete, zboar la Dumnezeu!
Vduvi avute, recompensate,
n aste timpuri sunt nencetat,
Cele srace sunt delsate...
Omul virtuii e insultat!
Aa ajunge a noastr lume...
Plnsul oprete cntecul meu.
Stinge-te, via, stinge-te, nume,
Suflete, zboar la Dumnezeu!