Você está na página 1de 6

ARHITECTURA THRACILOR

Neamul thracilor se cristalizeaza spre sfarsitul perioadei neolitice si inceputul perioadei


bronzului (c. 2500 i.e.n.) in spatiul cuprins intre Marea Egee si mlastinile Pripetului si intre
cadrilaterul Boemiei si fluviul Bug.
Thracii de nord locuiau intregul teritoriul al Romaniei de azi, precum si largi spatii in jur:
partea apuseana a Ucrainei, zona Tisei, Campia Maghiara pana in Slovacia, atingand si unele
regiuni ale Austriei (Schandorf, Oberpulendorf) si Poloniei (Wymysowo). Thracii de sud
locuiau in cuprinsul bulgariei actuale, in zona ocupata mai tarziu de illyri, adica in vestul
Peninsulei Balcanice.
Thracii si civilizatia mediteraneana
Descoperiri arheologice din Romania si Bulgaria confirma rolul important al thracilor in
marea migratie egeeana care a avut loc catre sfarsitul perioadei bronzului si inceputul
perioadei fierului (sec. XIII-XII), dinspre spatiul carpato-balcanic catre regiunile rasaritene
ale Mediteranei. Aceasta miscare a echivalat cu sfarsitul civilizatiei miceneene, care a
exercitat cu siguranta unele influente si asupra culturilor bronzului thracic mijlociu, explicand
astfel si identitatea dintrele elementele de civilizatie din Troia posthomerica si unele
descoperiri din Dobrogea, ca de pilda asezarea hallstattiana de inaltime de la Badabag (sec.
VII-V i.e.n.), fortificata pe doua din laturi cu santuri si valuri de pamant amestecat cu piatra si
cuprinzand un inventar ce indica raporturi de filiatie cu Anatolia sau poate chiar o enclava
anatoliana.
Locuirea in etapa hallstattiana
Configuratia complexului hallstattian thracic a fost determinata de suprapunerea elementelor
locale protothracice, mai stabile in regiunile vestice, cu importante influente exterioare
datorate unor patrunderi de populatii rasaritene, a unor triburi purtatoare ale culturii
mormintelor cu tumuli de la Dunarea mijlocie, ca si a unor elemente balcanice specifice
culturii de tip Zimnicea-Plovdiv. In aceste imprejurari se constata o tendinta de fuziune si, in
final, de uniformizare a culturilor, care se traduce in planul habitatului, printr-o stabilitate inca
neintalnita a asezarilor. Astfel, locul asezarilor de tip "tell" si "atol" din perioada bronzului,
avand un caracter mai mult sau mai putin stabil, intarite numai in mod exceptional cu sant si
un val de pamant, este luat de stabilimente, provizorii la inceput, salase de tip "cenusar"
(zolniki), care inregistreaza treptat un proces de stabilizare, de "urbanizare" chiar. Locuintele,
la inceput construite din material vegetal, recurg apoi la materiale mai solide si se manifesta o
anumita tendinta de dispunere ordonata a acestora.
Asezari fortificate hallstattiene
Pe intreg teritoriul locuit de thraci apar, aproape simultan, primele asezari hallstattiene cu
caracter defensiv, situate pe inaltmi sau pinteni de terasa, dotate cu fortificatii complexe: asa
numitele valuri arse, cu miezul de pamant calcinat, exemplificate de urmele asezarilor de la
Huedin, Somesu Rece si Orbeasca sau valurile cu turte de pamint ars (uneori sub forma de
caramizi rotunde, perforate) ale asezarilor de la Bucovat, Popesti si Margaritesti. Ambele
variante comportau infrastructuri de lemn (Subcetate) Si probabil palisade, parapeti din pari
juxtapusi, uneori crenelati, ridica~i pe creasta valurilor. avind la baza spre interior, iirumuri de
straja. Panta exterioara a valului era uneori consolidata cu lespezi dispuse in asa fel incit sa nu
permita eroziunea (Stincesti, sec. VI-III i.e.n.; Teleac-Jidova, sec. al V-lea i.e.n.; Cotnari, sec.
al IV-III i.e.n.).
265

267

266
Tehnica executarii fortificatiilor
Thracii ajunsesera la ingenioase solutii tehnice de ridicare a valurilor de pamint, uneori de
dimensiuni impresionante (inaltimi variind intre 3 si 7 m si grosimi de pina la 20 m). Astfel, la
Voivodeni, Santul de aparare fiind sapat intr-un sol cu pietris si nisip, foarte pulin rezistent,
pentru a se consolida valul, pe masura ce acesta a fost inaltat, s-au introdus straturi de intarire
de lut. Un alt element de originalitate in construirea valurilor il reprezinta dispunerea lor
asemanatoare talazurilor unei ape, alternind un val mai mare cu doua valuri mai mici,
principiu care se regaseste, pina tirziu, la fortificatiile medievale. Capacitatea de aparare era
sporita prin doua-trei santuri amenajate in fata valului (Saratel). Valurile de pamint de la
Verbicioara, erau dublate catre interior cu ziduri de piatra. Jn zona Cucuteni-Baiceni, s-au
descoperit urme ale unor asezari (sec. IV-III i.e.n.) situate pe inaltimi aparate de citeva santuri
continind locuinte de suprafata cu una sau mai multe incaperi, prevazute cu cuptoare si,
uneori, cu piese mari de lut ars in forma de altare, destinate cultului, cu afinitati in mediul
mediteranean si asiatic occidental. Asezarea de la Cotnari, o adevarata cetate, poseda un
sistem de fortificatii care, desi prezenta unele asemanari structurale cu incinta greceasca
arhaica de la Istros, prin prezenta zidurilor oblice cu rol de contra forti pare sa reprezinte o
traditie locala de a construi, fara corespondent in lumea inconjuratoare.
Fata de perioada anterioara marii migratii egeene, cind nu depaseau 10 ha, asezarile fortificate
hallstattiene cresc ca amploare si putere. Dupa secolul al XI-lea i.e.n., asezarea fortificata de
la Sintana, inconjurata de un val de pamint, care se pastreaza si azi pina la inaltimea de 6 m,
se intindea pe 80 ha, iar cea de la Stincesti, pe 45 ha. Aceasta crestere a dimensiunilor este
poate o consecinta a faptului ca respectivele asezari jucau si un rol de centru politic
polarizator.
Asezarile thracice de factura elenistica
Constituirea in centrul Bulgariei a statului thracic al odrysilor, intensificarea relatiilor lumii
thracice cu coloniile grecesti pontice, in cursul secolelor V -IV i.e.n., s-a tradus pe plan
arhitectural prin edificarea, dupa model grecesc, a oraselor Eumolpias (Plodiv) Si, in special,
Seuthopolis, al carui palat regal impreuna cu locuintele urbane din apropierea lui sint
ilustrative pentru fenomenul de asimilare a experientei elene.
268
268. ARGEDAVA (POPESTI), com. Mi-hailesti, jud. Ilfov, civilizatia geto-dacica. Cladirile,
carora li se atribuie funcliile de sanctuar si palat (sf. sec. III i.e.n. - sec. I e.n.), ocupau zona de
sud-est a acropolei, nucleul inilial, fortificat, al asezarii. Sanctuarul, compus dintr-o cella
absidata si o a doua incapere precedata de o curte, s-a suprapus peste un ansamblu anterior
compus dintr-o ampla curte patrata cu vatra dispusa central, flancata de doua incaperi
alungite. In imediata vecinatate a sanctuarului se aflau clitdirile palatului: una, probabil mai
mare, din care se disting urmele a doua incaperi, cealaltia, de plan tripartit (cu o tinda prinsa
intre doua incaperi), precedata pe doua din laturi de o prispa. Invelitoarea celei din urma
cladiri era executata din tigle de factura greceasca

Arhitectura funerara hallstattiana din Thracia


Riturile funerare ale populatiilor thracice din prima epoca a fierului sint inca puun cunoscute.
Cele mai vechi informatii sint furnizate de dolmenele thracice, analoage celor din Caucaz si
de mormintele sapate in stinca, similare cu cele din Asia Mica, reprezentind totusi, in final,
produsul unei dezvoltari locale. In Rodopii Rasariteni s-au descoperit 19 morminte sapate in
stinca, cu incaperi funerare de plan circular Si patrat, apartinind secolelor XII-VI i.e.n. Sint de
luat in consideratie si apropierile dintre mormintele tumulare din Thracia si mormintele
miceneene care apar nu ca rezultat al unor imprumuturi directe, ci ca expresie a supravietuirii
unei idei comune privind mormintele conducatorilor in epoca miceneana si post-miceneana.
Cele mai vechi mormmte thracice, ingropate in tumuli, descoperite in centrul si nord-estul
Bulgariei (sec. V-IV i.e.n.), constituie rodul unei dezvoltari independente pe baza mormintelor
megalitice din epoca anterioara. De forma circulara in plan, construit din caramizi arse inegal,
mormintul tumular de la Kazanlik (sec. IV-III i.e.n.), are 2,65 m diametru la baza si o inaltime
de 3,25 m. Picturile murale de pe cupola camerei funerare, executate in cel mai desavirsit stil
al picturii clasice elene, sint realizate de artisti originari probabil din Asia Mica.
Arhitectura funerara hallstattiana din spatiul carpato-dunarean
In spatiul carpato-dunarean in faza hallstattiana timpurie (sec. XIII-VIII i.e.n.) thracii
practicau incineratia in morminte plane, uneori in forma de put, dar si tumulare, obiceiul
inhumatiei fiind mai raspindit in zonele rasaritene. Cercetarea unor necropole din faza
hallstattiana mijlocie (sec. VIII-VI i.e.n.) atesta, pe linga practicarea ritului incineraliei
(cimpurile de urne de la Balta-Verde si Bobda) gi pe cel al inhumatiei in pozitie intinsa, in
necropole de tip Basarabi, de regula cu mai multe morminte intr-un tumul, cum este aceea din
stauunea de influenta illyrica din sud-vestul Olteniei de la Balta Verde-Gogosu si staliunea de
la Stoicani din sudul Moldovei.
269
269. AGIGHIOL, jud. Tulcea, civilizalia tracica, etapa La Tene. Mormint tumular al
principelui traco-get Cotys (a doua jum. a sec. al V-lea i.e.n.), construit din lespezi cio-plite
sumar, conline un dromos, doua incaperi funerare in care erau depuse cosciugele de lemn si o
camera a cailor de lupta. Sacrificarea cailor ca si decorul animalier al diferitelor obiecte de
inventar funerar denota o influenla a scililor nord-pontici.

Morminte princiare thraco-getice


Incepind cu secolul al VI-lea i.e.n., in zona de cimpie locuita de thraco-geti, ca si in
Dobrogea, reapare incine-ratia in necropole tumulare apartinind complexului Feri-gile-
Birsesti. In gropile putin adinci de sub movile, avind ca infrastructura o cista de piatra, cenusa
era depusa in urne acoperite cu capace-strachini, la care se adauga un inventar caracteristic
(Birsesti, sec. VI-V i.e.n.; Enisala, sec. al IV-lea i.e.n.). Contemporane cu cele din urma sint si
primele morminte de incineratie tipic dacice (Cernavoda, Murighiol, Enisala, Brailita).
Mormintele de la Doi Mai si Kallatis
Cresterea puterii politice a thraco-getilor, prin constituirea unor uniuni tribale, este marcata de
aparitia marilor tumuri princiari de inhumatie (Istres, sec. al VI-lea i.e.n.; Poiana Cotofenesti,
sec. V-IV i.e.n., Portile de Fier, Craiova si Baiceni, sec. al IV-lea i.e.n.) cu o infrastructura
comportind un dromos, uneori o camera a ofrandelor (in care s-au gasit schelete de cai si care)
si o camera mortuara. In cazul a doua morminte, de la Doi Mai si Kallatis, amindoua din
secolul al IV-lea i.e.n., aceasta infrastructura este executata in tehnica elenistica din piatra
fatuita. Incaperile mortuare de plan rectangular sint acoperite cu bolti semicilindrice, cele mai
vechi cunoscute pe teritoriul Romaniei. In alte cazuri, peretii erau din lespezi de piatra, iar
acoperirea de lemn reproducea, se pare, dispozitiile unor prototipuri de piatra (Agighiol).
Alteori, la baza tumulului era asezat un ring de piatra, iar supra-structurile (peretii si bolta)
erau de lemn (Peretu si Gavani, sf. sec. al IV-lea i.e.n.). In general, mormintele thraco-getice
nu erau marcate decit arareori de suprastructuri monumentale de tipul statuilor - menhir,
considerate a fi de influenta scytica, de felul celor gasite la Sibioara si Stupina, datind din
secolul al V-lea i.e.n. Majoritatea acestor morminte nord-dunarene contineau si bogate te-
zaure, marcate de o stilizare geometrica si de un simbolism mai accentuat, fata de cele gasite
in tumuli sud-dunareni, puternic influentate de arta clasica si elenistica.
270

271
270, 271. KAZANLIK, Bulgaria, civilizatia thracica, etapa La Tene. Mormint princiar
tumular (sec. IV-III i.e.n.), inrudit cu monumentele funerare egeene de tip tholos, dar de
dimensiuni modeste, cuprinde o infrastructura executata din caramida nearsa compusa dintr-
un spatiu tronconic acoperit cu o cupola, precedat de un dromos. Un ansamblu de fresce
figurative, de factura greceasca, vizind eroizarea sefului defunct, decoreaza camera mortuara,
reprezentind cea mai importanta marturie cunoscuta privind pictura clasica elena.

Gheorghe Curinschi Vorona, Istoria universala a arhitecturii vol. 2