Artoscopie

Explorarea cavitatilor naturale ale omului este se constituie o dorinta mai veche a medicine si
inca din secolul XIX au fost puse la dispozitie primele idei si instrumente pentru a vizualiza
faringele, vezica urinara, rectul. Privind vizualizarea marilor articulatii, primele studii au fost
incepute de Kenji Takagi in 1918 in Japonia. Primul aparat proiectat nu avea un system dezvoltat
de lentile si era mai cu seama folosit pentru destinarea tuberculozei precoce. In acelasi timp,
privind interesul fata de leziunile meninscale, au fost initiate primele studii in Europa
(Kreuscher, 1925), numerosi autori intre anii 1935 si 1960 au dozvoltat o metoda fara a putea sa
o impuna (Sommer 1927, Vaudel 1938, Hueter 1955). Elev al lui Takagi, Watanabe a definitivat
metoda, publicand astfel in 1957 o lucrare vasta asupra acestui subiect. Artroscopul popus de
acesta prevedea o viziune laterala si directa, utilizand 2 tipuri de telescoape de talie mica si astfel
un circuit de ser fiziologic atasat de aparat ce permitea spalarea articulatiei si racirea sistemului
optic. In 1962 el realizeaza prima meniscectomie partial si primele poze, ceea ce duce la
dezvoltarea mai rapida a acestei tehnici. In Canada, Jackson aduce in plin plan, realizand prima
ablatie pa aceasta cale iar OConnor pune bazele primul artroscop operator modern. Tehnica se
raspandeste in toate tarile rapid si este recunoscuta de Asociatia Internationala de Artroscopie, in
1975. Succesul acestei metode se datoreaza unui culmul de factori atat tehnici dar si material. In
acest domeniu de evolutie, procesul tehnologic a fost rapid si foarte impresionant introducandu
se sistemul de lumina rece, folosirea unui circuit video, ameliorarea sistemelor optice,
diversificarea si miniaturizarea instrumentelor chirurgicale. In dezvoltarea rapida si
diversificarea acestei tehnici au contribuit progresele in aceasta tehnica ce s-a trecut rapid de la
observarea cavitatii articulare la posibilitatea unor gesture active cum sunt ultilizarea crosetului
palpator, care a transformat fiabilitatea diagnosticului. Aceasta tehnica cotidiana a devenit
utilizata in multe servicii ortopedice cu utilizare larga de tratament si diagnostic. Practivarea
interventiei chirurgicale prin artrotomie asupra meninscului este cumva depasita din cauza
numeroaselor complicatii ce sunt eliminate prin folosirea artroscopiei. Leziunile meniscale pot fi
tratate conform a dou principii: meniscectomie (ablaia chirurgical a poriunii meniscale rupte)
sau sutur meniscal (reataarea fragmentului meniscal rupt atunci cnd acest lucru este posibil).
De.a lungul timpului, principiile meniscectomiei a suferit modificari, acest procedeu fiind
obligatoriu acum 20 30 de ani, pentru tratarea orcarei leziuni de meninsc, crezandu se ca
pastratea unui element de meninsc este o cauza importanta de artroza. Ulterior, prin multe
cercetari s-a demonstrate ca meniscectomia totala este principal cauza si cea mai importanta de
artroza. Astfel aceasta se recomanda a fi partial intotdeauna si cat mai economica.

In zona zona rosie care este vascularizata, sutura meniscala este intotdeauna de preferat, spre
deosebire de cele produse in zona alba, ce sunt insotite de esecuri, in aceste situatii
recomandandu se meniscectomia. S-au descris mai multe tehnici de sutur meniscal pe cale
artroscopic sau pe cale mixt (artroscopic i deschis), fiecare din ele fiind la fel de bune n
funcie de preferina chirurgului.

Nu este necesara imobilizarea gipsata, dupa meniscectomie pe aceasta cale, pacientul putand
relua mersul cu sustinere la cateva ore de la interventie ( in functie de anestezia folosita), iar
reeducarea functioanala incercandu-se daca se poate in aceasi zi cu gimnastica izometrica si
miscari de ridicare a membrului pelvin operat cu scopul de a antrena muschiul cvadriceps.
Sportivii de performanta se pot intoarce la antrenamente la aproximativ 2 3 saptamani de la
aceasta interventie. n cazul suturilor meniscale, pacientului nu i este permis sprijinul pe
membrul pelvin operat timp de 6 sptmni, mai ales pentru a evita micrile de rotaie ale
genunchiului care pot smulge sutura. Trebuie in schimb reeducarea muscular i micrile active
de flexie-extensie ale genunchiului cu eventuala folosirea kinetec-ului) pot fi ncepute n ziua
interveniei chirurgicale. Dup 6 sptmni sprijinul se reia progresiv cu ajutorul crjelor i el
poate deveni complet la aproximativ 10-12 sptmni de la operaie. Activitatea sportiv nu
poate fi reluat nainte de 4 luni de la intervenia chirurgical.
Principalele indicatii ale artroscopiei

Articulatiile explorate artroscopic si in mod terapeutic sunt: articulatiile genunchiului, umarului

si mai nou a soldului, mai rar utilizatate este pentru explorarea articulatiiei cotului, pumnului sau
a gleznei.
Articulatia genunchiului beneficiaza de aceasta tehnica, prin excelenta, permitand astfel
explorarea diagnostic si ajutand la rezolvarea chirurgicala a unei patologii extreme de diverse:
leziunile sinoviale (sinovit mecanic, inflamatorie, condromatoas sau de plic sinovial),
patologia si chirurgia ligamentar (explorarea rupturilor recente si vechi ale ligamentelor
ncrucisate), leziunile traumatice si degenerative ale meniscurilor intern si extern, reinsertia
femural sau tibial a ligamentului ncrucisat anterior rupt si, mai ales, plastia intraarticular,
prin artroscopie, a unei rupturi vechi de ligament ncrucisat anterior),osteocondrite, osteonecroze,
corpi strini intraarticulari, explorarea si terapia artrozei genunchiului (leziuni cartilaginoase,
osoase si asociate).
Instrumentele ce compun ansamblu de artroscopie sunt urmatoarele: artroscop, surse de lumina,
sistem video si material operatorii de monitorizare si nemonitorizare.

1. Artroscopul - este cel care permite conducerea imaginii printr-un sistem de lentile si
2. conducerea luminii prin fibre optice; viziunea imaginii este fie directa sau cel mai adesea
oblica
3. Sistemul de iluminare - Prezinta o sursa de lumina si un cablu conectat la artroscop.
Lumina este variabila in functie de model: lampa cu xenon, cu arc, tungsten, etc. puterea
 ei trebuie sa fie in functie de cum este utilizatat: artroscopie directa putere 150W,
videoartroscopie 250W minim.
4. Cablul - Este cel care conduce lumina de la sursa la artroscop
5. Sistemul video
6. Camera si monitorul - Formate din videocamera color in miniature;
Se utilizeaza doua tipuri de camera:
a. Cu tub avantajul acesteia fiind faptul ca prezinta o sensibilitate pana la 10luxi, cu
definitie buna a imaginii dar fragile la socuri;
b. Fara tub prezinta rezistenta la socur, dar cu e sensibilitate mult mai mica fata de cea
cu tub.
7. Material operator nemonitorizat - Reprezinta totalitatea instrumentelor de tratament si
explorare intraarticular. In principiul, aceste instrumente sunt: pensa apucatoare, bisturi,
foarfeci, crosetul palpator, acesta fiind un instrument indispensabil, permitand cautarea
unei leziuni si aprecierea extensie sale, precum si stabilirea meninscului la inseratia
meniscocapsulara.
8. Material monitorizat - Reprezentat de un system Shaver si un Artroplasty system, in mod
current, utilizandu-se trei tipuri de lame:
a. Rezectorul synovial (shaverul propiu zis);
b. Cutterul avand aceleasi principii ca shaverul dar diferentiindu-se prin unghiul de
atac. Eficacitatea sa se dovedeste a fiind mai mare pe structure neregulate,
fragmentate, in special meninsc;
c. Freza prezinta o teaca ce ii permite protectie laterala si aspiratie in acelasi timp, iar
din cauza formei o fac sa fie mai agresiva, pe ambele sensuri de rotatie.
9. Materiale diverse
Sistemul de irigatie: pungi cu ser izoton de 2 3l, canula de admisie in fundul de sac
subqvadricipital, tubulatura de calibru mare in forma de Y ( urologic ).
Sistemul fotografic;
Sterilizarea materialelor: cele care vin contact direct cu articulatia sunt gata sterilizate si de
unica folosinta sau sterilizate prin autoclave sau sterilizare rapida prin imersie intr-un
antiseptic cu efect rapid, de exemplu cele pe baza de glutamaldehida (Cidex, Videne).
Dezavantajul sterilizarii prin imersie fiind actiunea coroziva in timp asupra instrumentului
metallic.