Você está na página 1de 19

Amazon: fluviul-rege al lumii

Un curs de apa ce aduna ploile ce cad pe o jumatate


de continent. O intindere uriasa de pamant,
strabatuta de nenumarate rauri si acoperita de
paduri. Cinci milioane de kmp de jungla, unde s-a
adunat o treime din tot ceea ce vietuieste pe
Pamant. Amazonia: raiul biodiversitatii si "iadul
verde", unde fiecare zi petrecuta inseamna
nenumarate pericole si nenumarate descoperiri.
Gigantul albastru
"Vazut" pe o harta, asa cum l-am vazut cei mai multi
dintre noi, apare ca o linie albastra serpuita care,
chiar daca e mai lata si mai lunga decat alte linii
albastre serpuite, tot nu ne impresioneaza cine stie
ce. Dar daca l-am vedea cu adevarat
Intreaga jumatate nordica a marelui continent
sudamerican isi varsa apele in acest fluviu. Potopul
care se revarsa in fiecare an, in anotimpul ploilor,
asupra padurilor tropicale, arunca in Amazon
enorme cantitati de apa, astfel incat fluviul cel mare
cara el singur o cincime din apa dulce care se varsa
in ocean la scara intregii planete.
Bazinul Amazonului - aria de pe care isi aduna
apele, prin intermediul afluentilor sai - este cel mai
mare bazin hidrologic din lume: 7 milioane kmp.

Nici un epitet nu e destul de expresiv pentru a


descrie acest curs de apa din punct de vedere al
marimii sale, pentru a ne da o ideea precisa asupra
dimensiunilor lui. Imens, enorm, urias, gigantic,
colosal toate sunt marunte, sterse, aproape
insignifiante cand e vorba despre Amazon. Va trebui
sa le folosim pe acestea, caci nu am inventat inca
altele, dar sunt mult, mult prea sarace.
Poate cifrele ne vor fi de mai mare ajutor pentru a
intelege cum este Amazonul. In punctul sau cel mai
lat, masoara 10-11 km de la un mal la celalalt,
distanta care ajunge la 40 km in anotimpul ploios.
Un fluviu lat de 40 km! (Distanta dintre Constanta si
Neptun) Iar la gura de varsare, trecerea apelor
fluviului in Oceanul Atlantic se face printr-un estuar
imens: 325 km latime.
Marile nave oceanice pot naviga in sus pe fluviu
pana in orasul brazilian Manaus, asezat la 1.500 km
in amonte de gura de varsare. Vasele mai mici pot
urca inca si mai sus, pana la Iquitos (Peru), situat la
3.600 km departare de ocean.
Din perspectiva unor asemenea dimensiuni
colosale, pana si cuvantul "fluviu" pare nepotrivit
pentru Amazon: el e mai degraba o mare
curgatoare.

Cea mai bogata padure a lumii


Dar fluviul nu poate fi despartit de ceea ce il
inconjoara, caci tocmai ceea ce il inconjoara i-a
facut faima: in bazinul Amazonului se intinde unul
dintre cele mai extraordinare ecosisteme ale
planetei, coplesitor atat prin intindere, cat si prin
fantastica bogatie de specii carora le este casa. Desi
descoperit de europeni de o jumatate de mileniu,
explorarea lui e departe de a se fi incheiat, iar
misterele nu i-au fost toate dezvaluite: orice calatorie
poate aduce noi revelatii si noi aventuri.

Amazonia - regiunea din care fluviul, prin afluentii


sai, isi aduna apele - se intinde pe o enorma
suprafata de 7 milioane de kmp, din care 5,5
milioane sunt acoperiti de padurea tropicala umeda -
selva.
Noua tari impart acesta bogatie: Brazilia (care detine
60% din padurea amazoniana), Peru (13%),
Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Surinam,
Guyana si Guiana Franceza.

Amazonul, afluentii sai si padurea amazoniana


adapostesc o treime dintre speciile de vietuitoare ale
lumii. Din totalul suprafetelor acoperite de jungla de
pe glob, padurea amazoniana cuprinde jumatate. E
cea mai mare si mai bogata in specii dintre padurile
tropicale ale lumii intregi.

Peste 3000 de specii de pesti au fost descoperite


pana in prezent si, bazandu-se pe faptul ca aproape
in fiecare an sunt descrise noi specii, unii specialisti
estimeaza ca Amazonul ar putea gazdui peste 5000
de specii.

Printre acestia, se afla arapaima, cel mai mare dintre


pestii de apa dulce ai lumii; au fost pescuite
exemplare care atingeau 3 m lungime si greutatea
de 200 kg. Dar nu numai marimea conteaza: pestii
primejdiosi ai Amazonului sunt mult mai modesti ca
dimensiuni. Exemplu clasic: piranha ("cei feroce",
dupa cum ii descrie toata literatura de calatorie.) Nu
toate speciile de piranha traiesc in carduri, si unele
se hranesc doar cu pesti; totusi, anumiti piranha pot
deveni cu adevarat periculosi pentru om, mai ales
atunci cand se aduna in numar mare.

Ocazional, in Amazon se pot intalni si rechini:


rechinul-taur (Carcharhinus leucas) e in stare sa
urce pe fluviu pana la distante de mii de km in
interiorul continentului, gratie tolerantei sale mari la
schimbarile de salinitate ale apei.

Daca pestii nu va sunt de ajuns, in categoria


creaturilor fascinante (si primejdioase) ce traiesc in
apele Amazonului se afla si reptile: caimanii - niste
rude ceva mai mici, dar la fel de periculoase, ale
crocodililor -, si anaconda, unul dintre cei mai mari
serpi, putand ajunge deseori la 5-6 metri lungime.
Una peste alta, apele Amazonului sunt primejdioase.
Intamplarile palpitante si dramatice sunt aici la
indemana oricui dar, daca vrei sa ajungi sa-ti si
povestesti aventurile, trebuie sa fii cu ochii-n patru si
sa-si folosesti cunostintele si bunul simt.

Pentru europeni, cel putin, o calatorie amazoniana


inseamna descoperirea unei vegetatii si a unei faune
complet noi, straine si uluitoare. Nimic din ceea ce
traieste acolo nu pare sa semene cu ceea ce poti
vedea pe Batranul Continent. Explicatii exista,
bineinteles; lunga istorie geologica a Terrei, in cursul
careia continentele s-au separat unul de altul in
urma cu sute de milioane de ani, a determinat
dezvoltarea unor vietuitoare diferite. In primul rand,
e coplesitoare diversitatea formelor de viata
existente aici. Daca pentru primii exploratori ai
Amazonului erau fascinante plantele si animalele
insele, pentru cercetatorii moderni sunt
impresionante in primul rand bogatia faunistica si
vegetala a ecosistemului amazonian si dinamica sa
caracteristica.
Dar, pentru cei care calatoresc acolo pur si simplu
din dorinta de a vedea fluviul si padurea ce-l
inconjoara, impresiile sunt foarte asemanatoare cu
cele pe care, pesemne, le-au incercat primii
exploratori europeni: uimire nemarginita la vederea
serpilor uriasi, a caimanilor cu dinti amenintatori, a
pestilor enormi, a zecilor de feluri de pasari colorate,
a copacilor gigantici sprijiniti de radacini ca niste
contraforturi, a speciilor de mamifere cu totul
deosebite de ceea ce cunosteau ei "de acasa".

Aici exista rozatoare de 50 de kg - capibara sau


ronsoco -, placide animale cu blana cafenie,
adastand in mici turme, in apa sau pe mal. Aici
traiesc, in apa dulce a fluviului, delfini - da, delfini de
apa dulce - numiti boto (Inia geoffrensis), iar malurile
fluviului sunt pline de legende stravechi despre
aceste vietati care, noaptea, se transforma in tineri
chipesi care seduc fetele intalnite, iar la ivirea zorilor
se arunca in apa, prefacandu-se iarasi in delfini.

In ciuda a nenumarate expeditii si a multelor studii


realizate, padurea tropicala amazoniana e inca plina
de taine: faptul ca in fiecare an se descopera specii
noi de vietuitoare ii face pe savanti sa se intrebe:
oare cate specii vor fi existand, de fapt, in acest
fantastic ecosistem? Abia in ultimii ani, de pilda, a
inceput sa fie explorata sistematic o parte ce
ramasese multa vreme inaccesibila cercetatorilor:
coronamentul copacilor inalti care, in structura
stratificata a padurii, alcatuieste patura cea mai
departata de sol. Ajutati de dirijabile, macarale cu
brate enorme, poduri suspendate de la un arbore la
altul, oamenii de stiinta au inceput sa cerceteze
frunzisul arborilor inalti de 60, 80 sau 100 de metri -
uriasii junglei - si au fost uluiti. O noua lume s-a
deschis privirii celor ce s-au aventurat pana acolo,
un univers populat cu vietuitoare necunoscute pana
atunci si care traiesc numai acolo. Cercetarile de
zoologie si botanica au devenit ele insele un sport
extrem, implicand zborul si catararea la zeci de metri
deasupra pamantului, in cautarea unor noi forme de
viata.

Popoarele junglei
Dar, oricat ar parea de primejdios acest teritoriu,
oricat de mult ar parea el un taram al creaturilor
salbatice, in aceasta tulburator de vasta padure care
se intinde de-a lungul Amazonului si al marilor sai
afluenti au locuit dintotdeauna oameni.

Iar oamenii Amazoniei, spun cercetatorii, si-au avut,


in preistorie, rolul lor important in edificarea
societatilor agrare care au trait in America de Sud in
epoca precolumbiana. Totusi, in padurea
amazoniana au mai ramas populatii care nu practica
agricultura si cresterea animalelor ca principal mod
de a-si procura cele necesare traiului, ci se hranesc,
in mare masura, din ceea ce le ofera, generos,
jungla, cel mult cultivand, pe suprafete foarte mici,
cateva plante - doar atat cat consuma.

Membrii multor triburi amazoniene au avut multa


vreme, o imagine de razboinici sangerosi, fiind
categorisiti printre primejdiile pe care trebuiau sa le
infrunte cei ce explorau jungla sud-americana.
Vanatorii de capete ai tribului Shuar, sagetile
otravite ale indigenilor Korubo, legende despre
canibalism - cultura populara e plina de povesti de
groaza despre populatiile care locuiesc in satele
ascunse in jungla Amazoniei.
Multe dintre aceste povesti reprezinta exagerari si
denaturari sau interpretari gresite ale unor fapte; cu
siguranta, acesti bastinasi nu erau mai violenti decat
cuceritorii spanioli si portughezi care au invadat
America de Sud si au incercat, veacuri in sir, sa le
impuna indigenilor o cultura straina.

Ceea ce i-a fascinat pe oamenii de stiinta, stimuland


cercetarile in acest domeniu si atragand atentia lumii
asupra acestor populatii este extrema lor
vulnerabilitate, faptul ca in epoca moderna,
confruntati cu impactul civilizatiei de tip occidental, ei
isi pierd treptat cultura proprie, disparand, pur si
simplu

Contactele cu reprezentantii unor lumi straine - la


inceput soldati, apoi misionari, apoi reprezentanti ai
autoritatilor, apoi mineri, mai recent antropologi,
jurnalisti si turisti, au determinat schimbari profunde
in modul de trai al acestor oameni. Multe triburi au
fost decimate in urma acestor contacte, mai ales
datorita contractarii unor boli aduse de acesti straini,
boli impotriva carora indigenii nu aveau imunitate.
Mai exista inca in jungla triburi ce locuiesc in zone
izolate, greu accesibile, si acestia isi pastreaza inca,
in mare masura, felul de viata traditional, dar
acestea sunt tot mai putin numeroase.

Multi dintre membrii populatiilor locale amazoniene


s-au amestecat cu locuitorii de origine europeana
sau africana, iar caracteristicile lor fizionomice sunt
vizibile pe chipurile locuitorilor din asezarile insirate
de-a lungul Amazonului si al afluentilor sai.

Majoritatea acestor asezari sunt sate, sate ce n-ar


putea fi descrise drept prospere; totusi, asa cum se
intampla mereu, locuitorii s-au adaptat felului de
viata impus de conditiile de aici. Pescuiesc, cultiva
plante, confectioneaza tot felul de obiecte de
artizanat, fac comert cu produsele indeletnicirilor lor,
impletind astfel felul de viata traditional cu cel
modern. Sunt obisnuiti cu calatorii straini, fie ei
savanti, ziaristi ori turisti, si ii calauzesc adesea pe
apele fluviului si pe cararile junglei, avertizandu-i
asupra pericolelor si invatandu-i sa guste aventura
fara incheieri fatale.

Asezari mari sunt foarte putine. Belem, oras-port


brazilian cu 1.400.000 de locuitori e asezat in
apropiere de varsarea Amazonului in Atlantic;
Manaus (tot al Braziliei), port si important centru
turistic (de aici pleaca o mare parte a expeditiilor in
Amazonia) e situat la 1.500 km mai sus de estuar, in
apropierea locului unde unul dintre cei mai mari
afluenti, Rio Negro, se varsa in Amazon; Iquitos
(Peru), cu 370.000 de locuitori, se afla la peste
3.000 de km departare de Atlantic, inconjurat de
padurea tropicala.

Despre pericolele care ii pandesc pe oameni in


jungla s-a scris mult. Prea putin tinem seama insa
de pericolul pe care il reprezinta oamenii pentru
jungla. Aceste paduri uriase, cu toata maretia lor
coplesitoare, sunt, din ce in ce mai mult, victime ale
civilizatiei. Ritmul in care se prabusesc copacii
junglei sub muscatura lamelor de otel ar trebui sa ne
inspaimante, chiar daca nu suntem acolo, sa vedem
cum se intampla totul. Poate ar fi mai limpede si mai
convingator daca mai multi oameni ar merge acolo
sa vada toate acestea, sa inteleaga cum
functioneaza complexele mecanisme ecologice care
tin in viata acest ecosistem si sa-si dea seama,
astfel, ca dincolo de cifrele statisticilor se afla o
realitate.

E drept, Amazonul si jungla sa nu sunt pentru


oricine, dar merita vazute. Chiar in epoca moderna a
excursiilor organizate, cu ghizi experimentati,
echipament performant si ambarcatiuni moderne, o
calatorie in Amazonia nu e chiar o plimbare
relaxanta. E nevoie de spirit de aventura si de o
indarjita hotarare de a suporta "duritatile" cu care
Amazonul isi intampina vizitatorii, de dragul
descoperirii unor lucruri pe care putini oameni, in
afara de localnici, le-au vazut.
Povestile, surprizele si suferintele Amazoniei
Pororoca este denumirea unui fenomen care se
petrece de doua ori pe an la gura de varsare a
Amazonului, cand apele Oceanului Atlantic se
napustesc in sus pe fluviu, formand valuri care pot
atinge inaltimi de 4 m si se deplaseaza cu 15-25
km/h in sens contrar curgerii Amazonului. Surferii
amatorii de senzatii tari profita de acest fenomen,
desi a face surf pe pororoca e o indeletnicire foarte
periculoasa, din cauza bucatilor de lemn (uneori
trunchiuri intregi de copaci) si a altor resturi de care
e plina apa fluviului la varsarea in ocean.
Amazonul (deja cunoscut ca fiind cel mai mare fluviu
din lume ca volum de apa) "a devenit", totodata, cel
mai lung curs de apa. In enciclopedii si in cartile de
scoala, multa vreme, cel mai lung fluviu a fost Nilul.
Dar, de curand, cercetari mai atente si masuratori
mai precise au detronat fluviul african. In urma cu
doi ani, Societatea Geografica din Lima (Peru),
sprijinindu-se pe concluziile mai multor studii
recente, a anuntat ca a fost stabilit drept origine a
fluviului un punct aflat la altitudinea de 5.150, intr-o
zona muntoasa din sudul Peru-ului. In acest fel,
Amazonul ar fi mai lung decat Nilul cu cca. 400 km,
masurand, de la izvor si pana la varsarea in Atlantic,
7.062 km.
De unde vine numele de Amazon? Ca de obicei,
exista mai multe ipoteze. Exploratorul spaniol
Francisco de Orellana (sec. al XVI-lea), a relatat
despre conflictele cu triburile sud-americane,
afirmand ca femeile indigene participa la lupte alaturi
de barbati. Pentru europeni, prototipul femeii
razboinice erau amazoanele din mitologia greaca,
de unde numele de Raul Amazoanelor. (Dar unii
istorici considera ca exploratorul s-a inselat, luand
drept femei pe barbatii cu fetele vopsite si imbracati
in "fuste" din fibre vegetale.) Alta ipoteza : numele
provine de la un cuvant local, transcris in portugheza
ca amassonas si in spaniola ca amazonas si care ar
fi insemnat "distrugator de barci", referindu-se la
radacinile submerse ale unor copaci, care
produceau avarii ambarcatiunilor.
Peste Amazon nu exista poduri! Nu neparat din
cauza latimilor mari (cu tehnologia actuala se pot
construi poduri cu lungimea de mai multi kilometri),
ci mai ales din cauza faptului ca fluviul este, in cea
mai mare parte, inconjurat de jungla, existand foarte
putine orase si drumuri.
Amazonul are peste 1000 de afluenti, 17 dintre
acestia avand peste 1.000 de km lungime.
Padurea amazoniana e pe cat de grandioasa, pe
atat de fragila. Suprafata ei se micsoreaza rapid,
copacii fiind taiati pentru extinderea suprafetelor
necesare pentru cultivarea plantelor (mai ales soia)
si cresterea animalelor, constructia autostrazii trans-
amazoniene, construirea hidrocentralelor, comertul
cu cherestea (in mare parte ilegal).
Defrisarea distruge cu repeziciune habitatul a
numeroase specii de animale. In afara de scaderea
dramatica a efectivelor unor specii amazoniene,
aceasta pierdere a habitatului animalelor poate avea
efecte neasteptate si suparatoare asupra oamenilor,
chiar pe termen scurt. In luna martie a anului 2008,
orasul Belem, situat la gura de varsare a
Amazonului, s-a confruntat cu o neasteptata invazie
de serpi. Goniti din padurile care se restrang pe zi
ce trece, serpii isi cauta adapost in orase, spre
groaza locuitorilor, care traiesc cu spaima ca intr-o
buna zi un sarpe ar putea aparea in baie, venind
prin tevile de canalizare.
Un rai neotropical
Ca simplu iubitor de natura, poti sa te bucuri
oarecum pasiv de ceea ce Amazonia iti ofera cu
atata generozitate - privelisti inedite si tot felul de
alte impresii interesante. Dar, daca ai o fire
aventuroasa, tot aici poti avea parte din plin de
provocarile si senzatiile tari pe care le cauti. In cazul
acesta, ceea ce-ti trebuie tie e un program gen
"survival". Vestea buna e ca exista astfel de
programe speciale, centrate pe insusirea metodelor
de supravietuire in jungla amazoniana. Lectiile te
invata, printre altele: cum sa construiesti un adapost,
sa-ti faci rost de hrana (tot felul de radacini, frunze
sau fructe ale plantelor salbatice si chiar larve - sa
vezi ce bune vor fi dupa cateva zile de foame!); sa
construiesti plute, sulite, arcuri si sageti (si sa le
folosesti), sa recunosti plantele medicinale utile in
caz de febra, dizenterie, muscaturi de serpi etc.
Climatul Amazoniei este unul de tip tropical, cald in
tot timpul anului si cu numai doua anotimpuri: unul
ploios - aproximativ din ianuarie pana in iunie - si
unul uscat, cam din iulie pana in decembrie, cu
variatii ce se datoreaza distantei fata de Ecuator, de
ocean si pozitiei fata de muntii Anzi. Fiecare dintre
anotimpuri are atractiile sale: in cel umed, multe
plante infloresc sau fac fructe, atragand numeroase
vietuitoare (pasari, maimute) pe care vizitatorii au
astfel sanse mai bune de a le vedea; in anotimpul
uscat, datorita nivelului mai scazut al apelor, pot fi
observate mai usor vietuitoare acvatice cum sunt
pestii, testoasele si caimanii.
Unul dintre "superlativele" Amazoniei: rezervatia
Tambopata-Candamo din Peru, infiintata in 1990, si-
a capatat renumele de a fi una dintre zonele cu cea
mai mare bogatie de specii, vegetale si animale
deopotriva (numerosi sud-americani, in general, si
peruani, in special, o descriu - dintr-o mandrie lesne
de inteles - drept "zona cu cea mai mare
biodiversitate din lume"). Cercetari sistematice au
identificat, intr-adevar, in padurile intinse din aceasta
regiune, o incredibila varietate de specii, ceea ce
face din acest tinut un paradis al biodiversitatii.
Numai pe o mica arie de 5,5 kmp, studiata de biologi
in urma cu 30 de ani, au fost identificate peste 500
de specii de pasari, 91 de specii de mamifere, 127
de specii de amfibieni si reptile si 94 se specii de
pesti, iar pe un singur hectar de padure tropicala din
aceasta zona botanistii au gasit peste 150 de specii
de arbori. Infiintarea rezervatiei, cu o suprafata de
peste 1 milion de hectare, a fost stimulata tocmai de
dorinta de a pastra aceasta fantastica diversitate,
una dintre marile bogatii ale Peru-ului (si ale lumii
intregi, pana la urma). Eco-turismul a devenit o
activitate importanta in regiune, atragand mii de
pasionati dornici sa vada cu ochii lor aceste minuni
exotice, vietatile junglei, pe care multi dintre noi nu
le-am vazut niciodata altfel decat "in poze" ori la
televizor. Aici, insa, zeci de specii de papagali,
vidrele uriase amazoniene, tapirii, caimanii, jaguarii
sau felinele salbatice mai mici, cum sunt ocelotul si
jaguarundi, sunt la ele acasa, iar calatoriile ofera
sansa unor descoperiri si a unor impresii pentru care
merita sa strabati o jumatate de lume.

Você também pode gostar