VIATA CRESTINA

CATOLICA
Viaa religioas n Romnia se
desfoar conform
principiului libertii
credine lor religioase,
principiu enuna t la articolul
29 din Constituia Romniei,
alturi de libertatea gndirii i
a opiniilor

Din punct de vedere religios

,Romania este o tara foarte
diversificata. Printre toate
religiile acceptate se afla si
Biserica Romano-Catolic

BISERICA ROMANO-CATOLICA
ORIGINEA
Biserica Romano-Catolica a aparut in anul 1054, cand a avut loc Marea
Schisma intre Biserica de la Rasarit si cea de la Apus. Scindarea a avut
numeroase cauze teologice si neteologice, insa au primat cele teologice.
Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, in Apusul Europei, Papa devine
cel mai puternic om. Incepand cu anul 745-755, el devine sef de stat.
Regele francilor, Pepin cel Scurt, care fusese chemat de papa in ajutorul
sau, ii daruieste acestuia din urma teritoriul cucerit de la longobarzi in
Italia centrala, sub denumirea "Patrimonium Sancti Petri".
Creandu-si un stat terestru, papa se emancipeaza de sub puterea politica a
Bizantului, si mai mult, ii face concurenta in calitatea sa de sef al unui stat
numit "Republica Romanorum".

Pentru justificarea si sustinerea crearii unui stat terestru, papii s-au bazat
pe doua documente neautentice:
1. Donatio Constantini - prin care pretindeau ca imparatul Constantin cel
Mare ar fi donat papei Silvestru I Italia si cetatile ei, drept recompensa
pentru ca l-ar fi vindecat de lepra prin baia botezului. Falsitatea actului a
fost dovedita in secolul al XV-lea de catre canonicul Laurentiu Valla din
Florenta, deoarece se stie, potrivit istoricului Gisebiu de Cezareea, ca
imparatul Constantin cel Mare s-a botezat pe patul de moarte, cu cateva
zile inainte de moartea sa, survenita la 22 mai 337, langa Nicomidia.
2. Decretaliile pseudo-isidoriene - o colectie de canoane si decrete, in parte
autentice, in parte falsificate si in parte imaginare, atribuite pe nedrept lui
Isidor de Sevilla (636). Aceste decretalii au folosit papei si pentru
sustinerea suprematiei papale.
La data de 16 iulie 1054 are loc scindarea dintre Apus si Rasarit: cardinalul
Humbert a depus un act de excomunicare pe Sfanta Masa din Biserica
Sfanta Sofia, acuzandu-i pe greci ca ar fi scos din Crez invatatura ca "Duhul
Sfant purcede si din Fiul" (Filioque).
Dincolo de diferentele dogmatice, rituale si disciplinar canonice, dincolo de
raceala sufleteasca, dincolo de politica si de slabiciunile omenesti,
adevaratul motiv al dezbinarii de la 16 iulie 1054 il constituie conceptia
ecleziologica gresita a catolicilor despre primatul papal, prin care episcopul
de la Roma se situeaza deasupra tuturor episcopilor si credinciosilor,
aceasta idee fiind sustinuta cu tarie in continuare de catre papa.
Biserica romano-catolica isi bazeaza doctrina pe cunostintele stiintifice ale
momentului respectiv. Aceasta tendinta a devenit evidenta inca din secolul
al XIII-lea cand Thomas de Aquino a unit credinta cu filozofia lui Aristotel.
Teologii catolici sustin ca Iisus a dat doar samanta crestinismului, iar
biserica a dezvoltat-o mai departe, adaptandu-o la conditiile concrete.
Aceasta libertate a dus de multe ori la devieri tragice (inchizitie,
indulgente, vanatoarea de vrajitoare etc).

Biserica Romano-Catolica din Romnia este partea Bisericii

Romano-Catolice prezente n Romnia. Cultul romano-catolic este unul din
cele 16 culte recunoscute de autoritatile romne.

Biserica se considera si se proclama ca fiind nsarcinata de Isus Cristos

pentru a ajuta credinciosul crestin sa strabata drumul spiritual catre
Dumnezeu, traind dragostea reciproca prin sacramente (botez, mir,
euharistie, pocainta, maslul, preotia si casatorie), prin intermediul carora
credinciosul se va mntui.

Biserica Catolica considera ca are misiunea de a elabora si propaga

nvatatura crestina, precum si aceea de a veghea asupra unitatii
credinciosilor. Biserica Catolica este formata ntr-o o structura piramidala,
destinata sa mentina unitatea tuturor crestinilor si respectarea dogmei
oficiale a Papei de la Roma si a Vaticanului.

Biserica Catolic este format ntr-o o structur piramidal, destinat s

menin unitatea tuturor cretinilor i respectarea dogmei oficiale a Papei
de la Roma i a Vaticanului

Dumnezeu
Dumnezeu este creatorul ntregului Univers i Cel care l conduce i i
menine existena.

Cretinii cred n D
umnezeu Tat, Dumnezeu Fiu (Isus Cristos) i Dumnezeu
Duh Sfnt, care s unt co-egali i co-eterni, existnd ntr-o armonie perfect.

Dumnezeu este descris n Biblie ca fiind, printre altele: etern, mre, sfnt,
bun, nelept, atotputernic, plin de dragoste i mil, prezent n mod
permanent n tot Universul asupra cruia are autoritate suprem,
judectorul suprem, nceputul i sfritul tuturor lucrurilor.
Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu care a cobort pe pmnt, S-a nscut
din fecioara Maria i Duhul Sfnt, a trit fr pcat, a propovduit mpria
lui Dumnezeu, a murit rstignit pe cruce pentru pcatele fiecrui om i a
nviat a treia zi. Dup 40 de zile S-a nlat la cer, relundu-i locul la
dreapta Tatlui, unde Se roag pentru toi oamenii care cred n El. Prin
jertfa Sa, Isus Cristos a fcut posibil mpcarea omului cu Dumnezeu.
Duhul Sfnt a fost trimis credincioilor la 10 zile dup nlarea lui Isus,
adic la 50 de zile de la nvierea Lui. Duhul Sfnt este Dumnezeu i are, n
special, misiunea de a convinge oamenii de pcat i de a-i ajuta s se
mpace cu Dumnezeu. Duhul Sfnt este Cel care ne ajut s nelegem
Cuvntul lui Dumnezeu, ne cluzete, ne mngie i ne ncurajeaz.
ISUS CRISTOS
El este Singurul Fiu al lui Dumnezeu, si totusi a coborat de pe tronul Tatalui
Sau, in pantecele unei femei. El a devenit Fiul Omului ca sa putem deveni
noi fii de Dumnezeu.

El a fost conceput de Duhul Sfant si a fost nascut dintr-o fecioara. A trait in

lipsa si nu a fost cunoscut in afara orasului Nazaret. Nu a fost niciodata
bogat si cu influenta.

El a lasat haina Sa cereasca pentru a imbraca haina unui om obisnuit. El

era bogat si totusi pentru noi a devenit sarac. A dormit in grajdul altuia; a
calatorit pe magarul altuia si a fost ingropat in mormantul altuia
DUHUL SFANT
Dumnezeu este Tat, Fiu i Duh Sfnt. Toate caracteristicile divine atribuite
Tatlui i Fiului sunt atribuite n aceeai msur i Duhului Sfnt. Cnd
cineva se nate din nou, prin credina n Iisus Hristos i primirea Acestuia n
viaa i n inima sa (Evanghelia dup Ioan 1:12-13; Evanghelia dup Ioan
3:3-21), Dumnezeu vine s locuiasc n acea persoan prin Duhul Sfnt (1
Epistol ctre Corinteni 3:16). Duhul Sfnt are minte (1 Epistol ctre
Corinteni 2:11), sentimente (Epistola ctre Romani 15:30) i voin (1
Epistol ctre Corinteni 12:11).
Unul dintre rolurile principale ale Duhului Sfnt este de a da m rturie
despre Iisus Hristos (Evanghelia dup Ioan 15:26, 16:14). El le vorbete
oamenilor direct n suflet despre adevrul lui Iisus Hristos. Duhul Sfnt
este i Cel ce-i nva pe credincioii cretini tot ceea ce trebuie s tie (1
Epistol ctre Corinteni 2:9-14). El le descoper voia lui Dumnezeu i
adevrul Su. Iisus le-a spus ucenicilor Si...
Dar Mngietorul, adic Duhul Sfnt, pe care-L va trimite Tatl, n Numele
Meu, v va nva toate lucrurile i v va aduce aminte de tot ce v-am spus
Eu." (Evanghelia dup Ioan 14:26)
Cnd va veni Mngietorul, Duhul adevrului, are s v cluzeasc n tot
adevrul; cci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit i v va
descoperi lucrurile viitoare." (Evanghelia dup Ioan 16:13)
Duhul Sfnt a fost dat ca s locuiasc n inima acelora care cred n Iisus
Hristos, pentru a le schimba viaa conform caracterului lui Dumnezeu.
Duhul Sfnt va cultiva n viaa noastr dragoste, bucurie, rbdare, pace,
buntate, credincioie, blndee i stpnire de sine ntr-un mod neobinuit,
cum n-am putea aciona singuri (Epistola c tre Galateni 5:22-23). n loc s
ne strduim s fim iubitori, rbdtori i buni, Dumnezeu ne cere s ne bizuim
pe El c o s aduc aceste caliti n viaa noastr. De aceea li se spune
cretinilor s umble n Duhul (Epistola ctre Galateni 5:25) i s fie plini cu
Duhul (Epistola ctre Efeseni 5:18). Tot Duhul Sfnt este Cel care le d
credincioilor putere s mplineasc acele lucrri de slujire care ncurajeaz
maturizarea spiritual a credincioilor (Epistola ctre Romani 12; 1 Epistol
ctre Corinteni 12; Epistola ctre Efeseni 4).
Duhul Sfnt face un lucru important i pentru necredincioi. i convinge c
spusele lui Dumnezeu despre pcatele lor sunt adevrate - c au nevoie de
iertarea lui Dumnezeu; c Iisus este neprihnit i c a murit n locul nostru,
ca s ispeasc pcatele noastre; i le vorbete despre judecata final a lui
Dumnezeu asupra lumii i asupra acelora care nu-L cunosc (Evanghelia
dup Ioan 16:8-11). Duhul Sfnt ne atinge inima i mintea, cerndu-ne s
ne pocim i s ne ntoarcem spre Dumnezeu, pentru a primi iertarea de
pcate i pentru a ncepe o via nou. Acesta este Duhul Sfnt!

Papa Benedict al XVI-lea

Papa se bucur n Biserica catolic de un status ierarhic suprem, posednd
primatul i plenitudinea, de care poate dispune n mod universal, imediat i
suprem asupra tuturor preoilor i credincioilor catolici. Autoritatea Papei
de la Roma este recunoscut numai de catolici

Sfntul Parinte Papa este urmasul Sfntului Petru. Papa pastreaza sarcina
pe care Isus Cristos a dat-o n mod particular si unic Sfntului Petru,
primul dintre apostoli, cnd i-a spus:

"Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu
o vor birui. Tie ti voi da cheile mparatiei cerurilor si orice vei lega pe
pamnt va fi legat si n ceruri, si orice vei dezlega pe pamnt va fi dezlegat
si n ceruri" (Mt. 16, 18)
nainte de naltarea Sa la cer, de trei ori i-a spus lui Petru: "Paste oile
mele! Paste mieluseii Mei!" (Io. 21, 15).

Una d in poruncile date lui Petru si ucenicilor Sai nainte de naltarea Sa a

fost si aceasta:

"
Mergnd nvatati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatalui si al
Fiului si al Sfntului Spirit. Si nvatati-le sa pazeasca ce v-am poruncit
voua. Si iata Eu cu voi sunt n toate zilele, pna la sfrsitul veacurilor.
Amin". (Mt. 28,19-20).

A
sadar Mntuitorul a promis asistenta Sa lui Petru si urmasilor lui, precum
si tuturor celor ce vor predica Evanghelia Sa n Biserica zidita pe Petru si
urmasii lui. Ca atare, papa poseda n Biserica puterea episcopala ordinara,
suprema, plenara, imediata si universala, pe care o poate exercita
ntotdeauna n mod liber. Aceasta putere plenara si suprema, Papa o obtine
prin acceptarea alegerii facute legitim, ea avnd caracter episcopal. Daca
cel ales Papa nu este episcop, imediat este consacrat episcop.

De aceea Papa deprinde puterea sacerdotala suprema, plenara, ordinara,

legata organic de demnitatea sa episcopala; suprema - adica deasupra ei
nu exista nici o alta putere n lume si, ca atare, dispune de imunitate
personala; infailibila n probleme de doctrina si morala cnd se pronunta
"ex-catedra", actionnd cu Colegiul Episcopilor ca magistru suprem al
ntregii Biserici; este de ordin divin (Lc.22, 31-32) si este putere imediata,
neconditionata de timp, loc, persoana si universala peste toate bisericile
din lume. Pentru a-si putea pastra intact acest caracter suprem al puterii
sale, Pontificelui Roman i este conferita si puterea temporara asupra unui
anumit teritoriu (Vatican), astfel nct sa nu depinda de nici o putere
politica straina. Ca atare, mpotriva unei sentinte sau decret papal nu
exista recurs. Infailibilitatea papei este concret aratata n cuvintele
Mntuitorului cnd a spus: "Simone, Simone, iata Satana v-a cerut sa va
cearna ca pe gru. Eu nsa m-am rugat pentru tine ca sa nu scada credinta
ta. Tu, dar, cnd vei fi revenit, ntareste pe fratii tai" (Lc. XX,31-32). Acest
drept de conducatori ai Bisericii lui Cristos l-au exercitat constient toti
Papii, ncepnd cu Sfntul Petru si urmasii sai, Papii de la Roma, succesori
legitimi n conducerea Bisericii. n acelasi timp, nici conducatorilor
diferitelor Biserici din diverse parti ale lumii de atunci nu le-a trecut prin
minte sa se creada si sa se erijeze ei nsisi sefi ai acestor comunitati
crestine, ci numai n dependenta de urmasii Sfntului Petru, episcopii
Romei. Bisericile ntemeiate de Sfntul Pavel - Tesalonic, Atena, Corint etc.
- puteau pe drept cuvnt sa-l revendice fondator pe Sfntul Pavel, dar
acesta n ochii celorlalte Biserici crestine nu constituia dect un titlu
particular, n timp ce Biserica Romei, nca de la sfrsitul veacului I, ocupa o
situatie unica, centrul unitatii catolice, iar Papa, seful ntregii Biserici. n
aceasta privinta sunt un mare numar de marturii, fapte, evenimente care
demonstreaza tuturor celor de buna credinta ca Papa Romei a fost
recunoscut unicul conducator legitim al tuturor episcopilor din lume, al
Bisericii ntregi. De altfel, nici un Papa, urmas n scaunul Sfntului Petru,
nu si-a luat numele papal de Petru, desigur, din consideratie pentru Capul
vazut al Bisericii, instituit de Isus Cristos. Primatul papal este un primat de
jurisdictie si nu de onoare, un drept de-a conduce - n fruntea tuturor
episcopilor din lume - ntreaga Biserica spre nfaptuirea mparatiei lui
Cristos pe pamnt. ncepnd cu Sfntul Petru, toti urmasii lui, Episcopii
Romei, si-au exercitat acest drept. Avem multe marturii, din care vom cita
cteva.

Episcop
Episcopul este un membru consacrat al clerului cretin. n cultele cretine
care menin o form de organizare episcopal, autoritatea este exercitat
de un episcop. Rolul su poate varia semnificativ de la o denominaie la
alta.

Episcopul este acea persoan aleas i sfinit prin sacramentul preoiei,

uns n treapta superioar a episcopatului de ctre cel puin doi episcopi,
creia de regul i este dat spre pstorire o diecez. Episcopii vicari i
auxiliari, precum i episcopii titulari nu primesc sub pstorire o episcopie
activ, ci una istoric.

"Printre diferitele slujiri care se exercita n Biserica nca din primele timpuri, dupa
marturia Traditiei, pe primul loc se afla misiunea acelora care, stabiliti n episcopat
printr-o succesiune nentrerupta de la origini, sunt vlastare din trunchiul apostolic
31".

Pentru a-si ndeplini nalta misiune, "Apostolii su fost daruiti de Cristos cu o speciala
revarsare a Duhului Sfnt, care a cobort asupra lor. Iar ei nsisi au conferit
colaboratorilor lor, prin impunerea minilor, darul spiritual care s-a transmis pna la
noi prin consacrarea episcopala32".

Conciliul Vatican II "afirma nvatatura de credinta ca prin consacrarea episcopala

este conferita plinatatea sacramentului Preotiei, pe care uzanta liturgica a Bisericii
si glasul Sfintilor Parinti o numesc Preotie suprema, culmea (summa) slujirii
sacre33".

"Consacrarea episcopala, o data cu functia de a sfinti, le confera si pe acelea de a

nvata si a conduce (...). ntr-adevar, (...) impunerea minilor si cuvintele
consacrarii confera harul Duhului Sfnt si imprima un caracter sacru, astfel nct
episcopii, n mod eminent si vizibil, tin locul lui Cristos nvatator, Pastor si Mare
Preot si actioneaza n persoana lui (in Eius persona agant)34". "Asadar, episcopii,
prin Duhul Sfnt ce le-a fost dat, au fost constituiti adevaratii si autenticii nvatatori
ai credintei, Pontifi si Pastori35".

"Membru al colegiului episcopal se devine prin puterea consacrarii sacramentale si

prin comuniunea ierarhica cu Capul Colegiului si cu membrii lui36". Caracterul si
natura colegiala a ordinului episcopal se manifesta printre altele n obiceiul stabilit
nca din antichitate de a chema mai multi episcopi sa participe la consacrarea unui
nou episcop37. Pentru hirotonirea legitima a unui episcop, este astazi necesara o
interventie speciala a Episcopului Romei, n virtutea calitatii lui de suprema legatura
vazuta a comuniunii Bisericilor particulare n unica Biserica si de garant al libertatii
lor.

Orice episcop, ca vicar al lui Cristos, are misiunea de a pastori Biserica particulara
ce i-a fost ncredintata, dar n acelasi timp, mpreuna cu confratii n episcopat,
poarta n mod colegial grija tuturor Bisericilor: "Daca fiecare episcop este pastor
doar al partii de turma ncredintate grijii sale, calitatea lui de legitim urmas al
apostolilor prin instituire divina l face n chip solidar raspunzator de misiunea
apostolica a Bisericii38".

Toate cele spuse explica de ce Euharistia celebrata de Episcop are o

semnificatie cu totul speciala ca expresie a Bisericii adunate n jurul
altarului sub conducerea aceluia care l reprezinta n chip vizibil pe Cristos,
Bunul Pastor si Capul Bisericii sale39.

Hirotonirea preoilor
colaboratorii episcopilor
"Cristos, sfinit i trimis n lume de Tatl, i-a fcut prtai de consacrarea i
misiunea sa pe Apostoli i, prin ei, pe urmaii lor, episcopii; acetia, la
rndul lor, au transmis n mod legitim n Biseric ndatorirea slujbei lor n
grade diferite i la diferite persoane. "Funcia lor de slujire a fost transmis
n grad subordonat preoilor pentru ca acetia, constituii n Ordinul
preoesc, s fie colaboratorii Ordinului episcopal pentru a mplini cum se
cuvine misiunea apostolic ncredinat de Cristos.
"Funcia preoilor, fiind strns unit cu aceea a episcopilor, particip la
autoritatea cu care Cristos nsui zidete, sfinete i crmuiete Trupul su.
De aceea preoia ministerial, dei presupune sacramentele iniierii
cretine, este totui conferit printr-un sacrament deosebit prin care
preoii, n virtutea ungerii Duhului Sfnt, sunt nsemnai cu un caracter
special i astfel sunt fcui asemenea chipului lui Cristos Preotul, aa nct
s poat aciona n persoana lui Cristos Capul.

."Preoii, dei nu dein plintatea preoiei i depind de episcopi n

exercitarea puterii lor, sunt totui unii cu acetia n demnitatea
sacerdotal; n virtutea sacramentului Preoiei, dup chipul lui Cristos,
Marele Preot venic, ei sunt consacrai pentru a propovdui Evanghelia,
pentru a pstori pe credincioi i a celebra cultul divin, ca adevrai preoi
ai Noului Legmnt.
n virtutea sacramentului Preoiei, preoii particip la dimensiunile
universale ale misiunii ncredinate de Cristos Apostolilor. Darul spiritual
pe care l-au primit la hirotonire i pregtete nu pentru o misiune limitat i
restrns, 'ci pentru o misiune de mntuire de dimensiune universal,
"pn la marginile pmntului, "pregtii sufletete s predice oriunde
Evanghelia.

"Ei i exercit n cel mai nalt grad funcia sacr n cultul sau adunarea
euharistic n care, acionnd in persona Christi i proclamnd misterul Lui,
unesc rugciunile credincioilor cu jertfa Capului lor i, n jertfa Liturghiei,
actualizeaz i aplic pn la venirea Domnului, Jertfa unic a Noului
Testament, cea a lui Cristos care se ofer, o dat pentru totdeauna, pe sine
Tatlui ca Victim neptat. ntreaga lor slujire preoeasc i trage puterea
din aceast jertf unic.
"nelepi colaboratori ai ordinului episcopal, ajutoare i instrumente ale
acestuia, chemai s slujeasc Poporului lui Dumnezeu, preoii alctuiesc,
mpreun cu Episcopul lor, o unic preoime, distribuit, desigur, pentru
ndeplinirea a diferite ndatoriri. n fiecare comunitate local de credincioi
ei l fac, ntr-un fel, prezent pe Episcop, cruia i se asociaz cu suflet fidel i
generos, lundu-i asupra lor partea ce le revine din ndatoririle i
preocuprile acestuia i ndeplinindu-le zilnic cu toat grija.Preoii nu-i pot
exercita slujirea dect n dependen de Episcop i n comuniune cu el.
Fgduina de ascultare fcut Episcopului n momentul hirotonirii i srutul
de pace al Episcopului la sfritul liturgiei hirotonirii semnific faptul c
Episcopul i consider colaboratorii s i, fiii si, fraii si i prietenii si i c
ei, la rndul lor, i datoreaz iubire i ascultare.

"Preoii, constituii prin hirotonire n starea preoeasc, sunt toi unii ntre
ei printr-o strns fraternitate sacramental, dar n mod deosebit ei
formeaz o unic preoime n dieceza pentru a c rei slujire sunt numii, sub
ascultarea Episcopului propriu.Unitatea preoiei i gsete o expresie
liturgic n practica prin care, n timpul ritualului hirotonirii, preoii impun
la rndul lor minile, dup episcop.

DIACONII

"Pe treapta inferioar a ierarhiei se afl diaconii, care au primit impunerea

minilor "nu pentru preoie, ci pentru slujire. Pentru hirotonirea la
diaconat, numai episcopul impune minile, semnificnd astfel c d iaconul
este n mod deosebit unit cu episcopul n ndatoririle "diaconiei" s ale.

D
iaconii particip ntr-un mod deosebit la misiunea i la harul lui
Cristos.Hirotonirea i marcheaz cu o pecete ("caracter") pe care nimic nu
o poate terge i care i face asemenea chipului lui Cristos care s-a fcut
"diacon", adic slujitorul tuturor. ndatoririle diaconilor sunt, ntre altele:
s-i asiste pe episcop i pe preoi la celebrarea misterelor divine, mai ales a
Euharistiei, s o distribuie, s asiste la cstorie i s o binecuvnteze, s
proclame Evanghelia i s predice, s svreasc ceremoniile funeraliilor i
s se druiasc diferitelor opere de caritate.

Dup Conciliul Vatican II, Biserica latin a restabilit diaconatul "ca treapt
proprie i pemanent a ierarhiei n timp ce Bisericile din Orient l
meninuser tot timpul. Diaconatul permanent, care poate fi conferit unor
brbai cstorii, constituie o mbogire important pentru misiunea
Bisericii. ntr-adevr, e bine i util ca aceia care ndeplinesc n Biseric o
slujire realmente diaconal, fie n viaa liturgic i pastoral, fie n opere
sociale i caritative, "s fie ntrii prin impunerea minilor transmis de la
Apostoli i s fie mai strns ataai de altar pentru a-i putea desfura
slujirea cu mai mult rod prin harul sacramental; al diaconatului.