I. Eseu cu privire la tema si viziunea despre lume dintr-un roman interbelic realist, obiectiv Context Jon”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu (in 1920), este un roman realist de tip obiectiv, cu tematica rural, 0 capodopera a literaturii romane interbelice. Considerat de E. Lovinescu ,,cea mai puternicit creatie obiectiot a lite- raturii romaine”, infStigeaz& universul rural in mod realist, fra idilizarea din proza sim&natorista. Nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare, ,Zes- trea” si ,Ruginea”, iar sursele de inspiratie sunt trei experienfe de viata ale autorului receptate artistic: gestul faranului care a sarutat pamantul, vorbele lui Ion al Glanetasului si bataia primita de la tat8l ei de o fat& cu zestre din cauza unui fran sarac. 1. incadrarea romanului studiat intr-o tipologie, intr-un curent cul- tural/literar, intr-o orientare tematica Opera literara ,,on” este un roman, prin amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex, personaje numeroase $i realizarea specie unei imagini ample asupra vie! ~_. Este roman de tip obiectiv prin specificul naratorului (obiectiv, detasat, im- ~~ personal), al naratiunii (la persoana a III-a) $i al relatiei narator-personaj (narato- - _rul omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaza tipolagie _-evolutia lor ca un regizor universal, conform unui destin prestabilit). Viziunea realist-obiectiva se realizeaza prin: tematica social, obiectivitatea perspectivei narative, construirea personajelor in relafie cu mediul in care aces- eurent tea traiesc, alegerea unor personaje tipice pentru o categorie social, tehnica tera» detaliului semnificativ, veridicitatea, stilul sobru, impersonal. 2. llustrarea temei romanului studiat prin doua episoade/citate/ secvente comentate Tema romanului este pro ica pimantului, analizata in conditiile socio- = _ economice ale satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea. Roma- nul prezint lupta unui faran sarac pentru a obfine pamént si consecinfele actelor sale. Tema central, posesiunea pamantului, este dublata de tema iu- is i de tema destinului. Caracterul monografic al romanului consta in surprinderea diverselor as- pecte ale lumii rurale: obiceiuri gi traditii (nasterea, nunta, inmorméantarea, earacterml hora, jocul popular, portul), relafii socio-economice (stratificarea sociala), re- monografic latii de familie, institutiile (biserica, scoala), autoritatile. 1573. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului narativ, semnificative pentru tema si viziunea despre lume (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale gi spatiale, incipit, final, tehnici narative, perspectiva narativa, registre stilis- tice, limbajul personajelor etc.) narator _ Perspectiva narativa este obiectiv’, iar naratorul detagat, omnisGient gi: it) omniprezent relateazd intamplarile la persoana a Ill-a. emniseient “ Conceptia autorului despre roman, infeles ca un corp geometric perfect, corp sferoid”, se reflect artistic in structura circulara a romanului..Simetria incipitalui cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra gi iese souelurd din satal Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat, drumul are semnifi- eircularé catia simbolica a destinului. Descrierea initial a drumului, supus& conventici realiste a veridicitatii (prin detalii toponimice) il introduce pe cititor in viata satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Descrierea caselor lui Herdelea si Glanetasu ilustreaza conditia lor social. Crucea stramba de la mar- ipitfinad Sinea satului, cu un Hristos de tinichea ruginit4, anticipeaz destinul tragic al protagonistului. ,,.Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovaritgind Somesul (...] se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, [...] ca sii dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantiturd de coline”. Titlul este dat denumele personajului principal, care devine exponent al 4nimii prin dragostea lui pentru pam4nt, individualizat ins prin modul in titlse care il obtine. Singulara in satul Pripas mu este cAsatoria ,sardntocului” cuo fat cu zestre, pentru c4 Vasile Baciu si lon Pop al Glanetasului dobandisera averea __ fin acelasi fel, ci comportamentul su: o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunté, iar apoi vrea sa se intoarca la Florica, devenita nevasta lui George. Titlurile celor dou’ parti ale romanului evidentiaza simetria compozitiei totodata, denumesc cele dou’ patimi ale personajului principal: ,, Glasul pa- méantului” si ,Glasul iubirii”. Titlurile celor 13 capitole (numar simbolic, ne- fast) sunt semnificative, discursul narativ avand un ,,;nceput” si un ,,Sfarsit”. in simetnie prima parte apar capitolele: ,fnceputul”, ,,Zvircolirea”, ,,lubirea”, ,,Noaptea”, 7Rusinea”, , Nunta”, iarin cea de-a doua, ,,Vasile”, ,Copilul”, ,Sdrutarea”, ,Strean- gul”, ,Blestemul”, ,George”, »Sfarsitul”. Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectu- tefinica alitati satesti, iar prin tehnica contrapunctului, o anumita tema, moment esen- — ict sunt infatisate in cele doua planuri (nunta t4raneasca a Anei cu paralete Ton corespunde, in Planul intelecnsalsse nung Laurei cu George Pintea, in capitolul lunta”; conflictul dintre Ton gi Vasile corespunde conflictului dintre contnefaunclul + clectualii satult): Planul téranimii are in centru destinul lui Jon, iar planul intelectualitatii satului, pe cei doi ,,stalpi” ai comunitatii: invatAtorul Herdelea si preotul Belciug. Cele doua planuri narative se intalnesc, inca de la inceputul roma- nului, in scena horei, numita de N. Manolescu ,,o hori a soartei’”. planus feranimic 158iunea romanului incepe intr-o zi de duminici, in care locuitorii satului tay 42 __ Pripassse afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea (expoziti- ‘poatiu] ~ tinea). Desctierea jocului traditional, somesana, este o pagina etnografics “iunea memorabila, prin infatigarea portului popular, a dansuluitinerilor si a cante- cului lautarilor. Asezarea privitorilor reflecta relatiile sociale. Separarea celor doua grupuri ale barbatilor respect stratificarea economica. Fruntasii satului, primarul si t&- ranii bogati, discuta separat de {aranii mijlocasi, asezati pe prispa. in satul tra- ditional, lipsa paméntului este echivalenta cu lipsa demnitatii, fapt redat de atitudinea ,,siiriéntocului” Alexandru Glanetasu: ,,Pe de litturi, ca un caine la usa bucittariei, trage cu urechea si Alexandru Glanetasu, dornic sit se amestece in vorba, sfiindu-se totusi sit se vitre intre bogiitasi”. Fetele rimase nepoftite privesc hora, iar femeile cAsitorite vorbesc despre gospodarie. Este prezenta si Savista, oloaga satului, piaza rea. Intelectualii satului, preotul Belciug si familia invatatorului Herdelea, vin s& priveasc& wpetrecerea poporului”, fra a se amesteca in joc. Rolul horei in viata comunitatii sdtesti este acela de a-i asigura coeziunea side a facilita intemeierea noilor familii. De aceea in joc sunt numai flicai si fete. Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o place pe Florica cea sérac4, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Ba- ciu (tatél Anei) de la carciuma la hora si confruntarea verbal cu Ion, pe care il numeste ,,hof” si ,,talhar”, pentru ca _,,siriintocul” vrea sa-i ia fata promis’ intriga altui {Aran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. Ion se va rz- buna ulterior, lasand-o pe Ana insarcinata inainte de casitorie, pentru a-l de- termina pe tatal acesteia s accepte nunta. Bataia de la carciumé, in aparenta pentru plata lautarilor, in fapt pentru dreptul de a o lua de sotie pe Ana, se incheie cu victoria lui Ion asupra lui George. Incidentul provoaca dorinta de razbunare a lui George, scena fiind construita in simetrie cu aceea de la sfargitul romanului, cand George il uci- de pe Ion, lovindu-l cu sapa. Desfasurarea actiunii prezinté dezumanizarea protagonistului in goana desféi lui dupa avere. Dorind sa obtina repede mult pamant, Ion o seduce pe Ana 1a actiunié siil forteaza pe Vasile Baciu s& accepte cdsatoria. La nunt&, Ion nu cere acte pentru paméantul ce urmeaza sa-i revina ca zestre, apoi se simte ingelat si ince- pes-o bata pe Ana, femeia fiind alungat&, pe rand, din casa sotului si din cea a tatalui. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre cei doi tarani, in care ,,bia- fa Ana nu este decit 0 victimit tragick” (G. Calinescu). Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui Ion regrete sau constiinta vinovatiei, pentru cin Ana, iar apoi in Petrigor, fiul lor, nu vede decat garantia proprietitii asupra paménturilor. Nici moartea copilului nu-I opreste sa o caute pe Florica, maritata intre timp cu F George. Astfel ci deznodaméantul este previzibil, iar George, care-1 loveste degnodd- cu sapa pe Ion, nu este decat un instrument al destinului. George este ares- "4 tat, Florica ramane singurd, iar averea lui Ion revine bisericii. in celalalt plan, balanta rivalitatii dintre preot si invatator, pentru autori- planul inte- tate in sat, se inclina in defavoarea celui din urmi. El are familie - sotie, un leclualitagit baiat (poetul visator Titu) si doua fete de maritat, dar fara zestre, Laura gi “testi expositiurca 159Ghighi. in plus, casa lui este construiti pe paméntul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor fata de faptele lui Ion, invatatorul se simte ameninfat cu izgonirea din casa. Marturisirea lui Ion, potrivit careia invatatorul i-a scris jalba, determina con- flictul celui din urma cu autoritatile austro-ungare si genereaz& problemele sale de constiinta national’. Accepta inutil compromisul, votandu-l pe can- didatul maghiar la alegeri. Preotul Belciug este un caracter tare. Rimas vaduv de tanar, se dedic’ total comunitatii. Visul su de a construi o bisericd noua in sat este urmérit cu tena- citate, iar romanul se incheie cu sarbatoarea prilejuita de sfintirea bisericii, conflietué _ Conflictul central din roman este lupta pentru pamant din sat central unde averea conditioneaza respectul comunititii. Drama lui Ion-este drama {arafului sarac. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale, nu-gi accep- conflictut t& conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si exterior; averea Anei. Conflictul exterior, social, intre Ion al Glanetasului si Vasile Ba- conflictul ci, este dublat de conflictul interior, intre ,,glasul pimantului” si ,glasul iubi- interior +57", Cele doua cheméri launtrice nu il pun intr-o situafie-limit’, pentru c& se ~ manifesta succesiv, nu simultan. Conflictele secundare au locintre Ion si Simi- jot OT Lungu, pentru o brazda de pamént, sau intre Ion si George Bulbuc, pentru~ cartliet ‘a na. Conflictul tragic dintre om si pamantul-stihie este provocat de iubirea dietre om Patimasa a personajului pentru pamant (scena in care Ion saruta pamntul este ff pind “Sugestiva) si de iluzia c4-1 poate stipani, dar se incheie ca orice destin uman, prin iritoarcerea in aceasta matrice universal. Personajele realiste sunt tipice pentru o categorie sociala, sunt niste ,,expo- nenfi ai clasei si generafiei” (G. CAlinescu), fiind conditionate de mediul in care trdiesc. Ion este personajul principal si eponim, realizat prin tehnica basoreliefu- fnieq Misia contrapunctului. Ion este personaj monumental, complex, ewinsugiri - contradictorii: viclenie si naivitatey gingasie gi brutalitate, insistent si cinism. _ La inceputul romanului, i se face un portret favorabil, care motiveaza actiuni- le-sale prin nevoiade.a-si depasi condifi sa/pati avere, el se dezumanizeaza tre tat, jar moartea sa’ este ‘intentiei Sree scriitorului. y ea Mai multe tipologii realiste se regasesc in constructia protagonistului: tipul Upotogit Saranului sérac, tipul arivistului fara scrupule, care ee femeia ca mijloc de nealiste parvenire, dar gi ambitiosul dezumanizat de licomie. ,,Jn centrul romanului se afl patima Iui Ion, ca forme a instinctului de posesiune” (N. Manolescu). Cele doua femei, conturate antitetic, Ana si Florica, reprezinta cele dou pa- timi ale personajului principal: p’mAntul si iubirea. fn incercarea lui de a le obfine, se confrunti, in plan individual-concret, cu Vasile Baciu si cu George Bulbuc, iar in plan general-simbolic, cu paméntul-stihie, respectiv, cu toat& comunitatea, ca instant& moral’. De aceea conflictul social este dublat de conflictul tragic. Mijloacele de caracterizare indirect’ dezvaluie trasiturile personajelor, consemnandu-le faptele, gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele. 160Naratorul omniscient si omniprezent realizeazA si caracterizarea lor direct, prin portret sau biografie. Stilul narativ este neutru, impersonal, ,stilul cenugiu” find specific prozei realiste obiective; autorul respect autenticitatea limbajului regional. 4. Exprimarea unei opi: tema in roman i despre modul in care se reflecta o idee sau Relatia dintre fran gi pim4nt este infatigata in trei ipostaze simbolice: pentru copil, pamantul-mamé (,,lubirea pimantului La stapénit de mic copil [...]. De pe atunci piimantul i-a fost mai drag cao mamit”), pentru barbat, paman- tul-ibovnica (,fl cuprinse o poftd silbatect sit imbrittiseze huma, s-o crézmpofeasci in sirutari”), iar pentru omul cu destin tragic, ucis cu o sap’, pamantul-stihie, care spulbera dorintele si iluziile efemere prin moarte. Impresionanta pentru patima lui si anticipativa pentru destinul persona- jului este scena in care Ion sarut& pamantul. Concluzie Apreciat la aparitie de criticul E. Lovinescu drept ,,cea mai puternicii creatie obiectiod a literaturii roméne”, romanul ,Ion” este 0 capodopera a literaturii rom4ne realiste interbelice. 161 stibul