ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE
CATEDRA DE CONTABILITATE, AUDIT ŞI CONTROL DE
GESTIUNE

REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT

AUDIT INTERN SI EXTERN BANCAR.

COMPLEMENTARITATE SI PERSPECTIVE MANAGERIALE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC :
Prof. univ. dr. Mircea Boulescu

DOCTORAND:
Cornelia Marginean (Dumitrescu)

BUCUREŞTI

-2005-
 2

AUDIT INTERN SI EXTERN BANCAR.

COMPLEMENTARITATE SI PERSPECTIVE MANAGERIALE

CUPRINS
Capitolul I Auditul în sistemul bancar românesc actual 2
Capitolul II Abordarea auditului prin prisma riscurilor bancare 3
Capitolul III Sistemul de control intern şi auditul bancar 4
Capitolul IV Implementarea auditului bancar intern eficient 4
Capitolul V Consideraţii privind auditul extern bancar 5
Capitolul VI Complementaritate şi perspective manageriale
oferite de auditul bancar intern şi extern 6
Capitolul VII Conversia managerială a rezultatelor auditului 7

Capitolul I Auditul în sistemul bancar românesc actual

În primul capitol sunt concentrate abordările elementelor ce definesc
sistemul bancar românesc actual în evoluţia lor până în perioada de tranziţie la
economia de piaţă, precum şi locul pe care auditul îl ocupă în cadrul unei
bănci comerciale.
Am evidenţiat că sistemul bancar, ca sistem modern şi pentru o deplină
aliniere internaţională, a acordat atenţia necesară şi controalelor necesare
monitorizării adecvate a activităţii, la nivelul fiecărei entităţi bancare dar şi la
nivelul întregului sistem, prin optimizarea sistemelor de control deja utilizate,
dar şi prin implementarea unora noi, ajustate la nevoile actuale. Totodată, s-a
rafinat şi nevoia de supraveghere a sistemului, auditul bancar intern şi extern
primind noi valenţe şi abordări mai profunde. Ca instrumente în
managementul oricărei entităţi economice, auditul a depăşit etapa de impunere
a acestuia de către autorităţile de supraveghere, el dovedindu-şi implicit
utilitatea, iar complementaritatea celor două forme de audit este însuşi scopul
cercetării acesteia.
 3

În opinia noastră, introducerea auditului în ţara noastră în perioada de

tranziţie la economia de piaţă este urmarea interesului generalizat de adoptare
şi/sau armonizare a reglementărilor naţionale cu cele prevăzute pe plan
internaţional.
Întregul sistem este supravegheat de Banca Naţională, care şi-a creat un
sistem de pârghii prin care să poată controla şi identifica în timp util orice
fenomene care ar putea duce la deterioarea calităţii sistemului, pentru a evita
evenimente ‘neplăcute. Totodată, pentru monitorizarea calităţii activităţii,
fiecare entitate bancară este supusă periodic auditului, extern şi intern,
rezultatele lor fiind instrumentul de bază în managementul bancar.
Opinia noastră este că datorită ultimelor progrese în sistemul bancar,
acesta este pentru prima dată cu un pas înaintea fenomenelor economico-
sociale din ţara noastră.

Capitolul II Abordarea auditului prin prisma riscurilor bancare

În opinia noastră, activitatea bancară este prin natura ei o activitate în
care riscul este caracteristica generală.
Fiind prezent permanent în activitatea bancară, în fiecare tranzacţie, în
fiecare proces, este esenţial pentru o bancă să identifice riscurile cu care se
confruntă, cele specifice şi cele asociate, generate de operaţiunile sale, să le
evalueze şi să-şi concentreze forţele pentru acoperirea corectă a acestora,
pentru diminuarea efectelor lor. În consecinţă, riscul este tot permanent
monitorizat prin instrumente ajustate fiecărui tip de risc. Dacă un risc este
corect şi la timp identificat şi s-au luat măsurile optime pentru acoperirea lui,
şansa ca riscul să se materializeze este redusă substanţial. Astfel, este în
interesul tuturor optimizarea întregului proces al vieţii unui risc. Procesul este
astfel mai eficient, personalul devine conştient şi responsabil, şi bineînţeles,
sarcina auditului este mai rafinată, prin aceea că devine posibilă contracararea
în timp util a efectelor pe care un risc le-ar putea avea asupra activităţii
bancare.
Considerăm esenţial că eliminarea sau evitarea riscurilor presupune
realizarea prealabilă a identificării şi cuantificării riscurilor şi apoi îndepărtarea
cauzelor care le produc, scop în care băncile utilizeaza diverse metode,
prezentate în lucrare.
 4

Am analizat o posibilă clasificare a riscurilor bancare, precum şi

importanţa analizei acestora, ca metodă de audit, pe baza unei fişe a riscului,
ce urmează a se completa în diferite etape ale analizei, împreuna cu arborele
cauzelor şi al consecinţelor riscurilor analizate.

Capitolul III Sistemul de control intern şi auditul bancar

Din analiza celor cinci elemente interdependente ale controlului intern
(supervizarea managementului şi cultura organizaţională aferentă controlului;
recunoaşterea şi evaluarea riscurilor; activităţile de control şi separarea
responsabilităţilor; informarea şi comunicarea; activităţile de monitorizare şi
corectarea deficienţelor), am identificat ca problemele observate în cazul
pierderilor importante suferite de bănci pot fi încadrate în aceste cinci
elemente.
Considerăm că fundamentarea metodologiei de audit este definită în
funcţie de calitatea, cantitatea şi organizarea sistemului de control intern din
bancă. Orice misiune de audit începe prin evaluarea sistemului de control
intern, iar de rezultatele evaluării depinde întinderea misiunii respective de
audit. Concluzia noastra este ca un sistem de control intern complet şi adecvat
riscurilor prezente în activitatea pe care o desfăşoară banca, permite auditului
să identifice eficient acele lipsuri care prin rezolvarea lor duc la optimizarea
fluxurilor bancare, munca auditorilor aducând în acest context o rafinare a
proceselor implementate de management.

Capitolul IV Implementarea auditului bancar intern eficient

Activitatea desfăşurată de participanţii la activitatea financiar bancară
este îndeaproape urmărită si controlată atât de managementul entităţilor
implicate, dar şi de autorităţile de reglementare şi supraveghere prudenţială.
Am subliniat rolul Auditului intern de a atenţiona atât pe operatori cât şi
pe manageri in legătură cu riscurile de nerespectare a prevederilor legale, a
procedurilor de reglementare precum şi a consecinţelor riscurilor, proprii
activităţii bancare, auditul intern avînd ca obiect detecţia anomaliilor şi a
deficienţelor, precum şi sesizarea la timp a neajunsurilor.
Am identificat sfera de activitate a auditului intern şi am subliniat
principiile pe care se bazeaza acesta: continuitatea; independenţa;
 5

autoritatea; imparţialitatea; competenţa profesională; responsabilitatea.

Considerăm că doar prin comunicarea clară şi fermă a statutului
auditului intern în cadrul organizaţiei, acesta îşi poate exercita deplin
atribuţiile, locul si rolul lui fiind astfel recunoscute plenar de către
management şi devenind obligatorie sprijinirea lui de către întreaga
organizaţie. Totodată, prin asigurarea acestei deschideri, membrii organizaţiei
pot înţelege că auditul intern nu este doar un vânător de greşeli, ci în primul
rând un consultant pentru îmbunătăţirea activităţilor.
Opinia noastra este că acele instituţii bancare care au înţeles corect şi
deplin rolul auditului intern sunt privilegiate, ele fiind capabile să asigure, prin
controlul adecvat, o corectă dezvoltare pe termen lung a activităţii lor şi
desigur, şi o mai mare încredere a personalului lor, mai dedicat si comis
colaborării parteneriale de lungă durată. Şi nu în ultimul rând, şi orice
autoritate de supraveghere va aborda de pe alte poziţii controlul, în cazul în
care grija principală pentru încadrarea în limitele normelor şi reglementărilor
este recunoscută şi aplicată de bancă. În consecinţă, relaţia dintre cei
implicaţi, auditaţi /controlaţi si auditori /controlori/ supraveghetori, se
optimizează, devine o relaţie de colaborare şi de efort conjugat pentru a merge
înainte pe baze mai corecte.

Capitolul V Consideraţii privind auditul extern bancar

Auditorii externi joacă un rol important în evaluarea proceselor de
informare financiară bazată pe risc. Am evidenţiat în acest capitol că munca
acestora nu se suprapune peste cea a supraveghetorilor bancari, între ele fiind
create legături de finalizare a complementarităţii lor. Abordarea auditorilor
externi a înregistrat şi ea modificări substanţiale, în sensul că aceştia nu mai
sunt cu precădere orientaţi către un audit simplist al bilanţului şi contului de
profit şi pierdere, ei orientându-se şi spre analize prin abordarea globală a
activităţii prin prisma riscurilor şi a evaluării gradului potenţial de
materializare al lor.
Considerăm că diferenţele între cele două categorii de audit se
concretizează în special în ceea ce priveşte iniţierea muncii de audit (auditul
intern este determinat de către management, pe când munca auditorilor
externi este stabilită prin statut sau contractual). Abordarea misiunilor
 6

de audit este de asemenea diferită, deoarece auditorii interni pot avea mai
multe scopuri în cursul muncii lor, pe când auditorii exerni sunt interesaţi mai
mult de adevărul şi justeţea prezentate de conturi. În privinţa responsabilităţii,
auditul intern răspunde doar în faţa managementului, pe când auditorii
externi sunt responsabili în faţa acţionarilor şi trebuie să se justifice, la cerere,
în faţa utilizatorilor finali ai rezultatelor muncii lor.

Capitolul VI Complementaritate şi perspective manageriale oferite

de auditul bancar intern şi extern
Relaţia dintre structurile de control dintr-o bancă, pe care le-am analizat
în capitolele anterioare, considerăm că este în principal cea de
complementaritate, fiecare structură de control fiind activată la un anumit
moment, pentru o anumită funcţiune sau entitate organizaţională, şi cu un
anumit grad de profunzime. Sistemul de control al unei bănci işi optimizează
funcţia în completare cu o funcţie de audit intern care evaluează independent
acest sistem. Auditorii externi, pe de altă parte, furnizează un feedback
important despre eficienţa celor două procese menţionate. Autorităţile de
supraveghere bancară asigură sistemul bancar, precum şi pe toti participanţii
la viata sistemului, că băncile implementează şi respectă politici şi practici
eficiente şi că managementul fiecărei entităţi bancare ia măsurile corective
corespunzătoare şi în timp util, ca răspuns la slăbiciunile controlului intern
identificate de auditorii interni şi externi. Cooperarea dintre autoritatea de
supraveghere, auditorul intern şi auditorul extern optimizează întregul proces
de funcţionare a sistemului.
Am analizat în acest capitol aspectele complementarităţii în toate
combinaţiile participanţilor la acest proces, deoarece considerăm că aspecte
particulare aduse de anumite combinaţii, completează tabloul general al
perspectivelor pe care managementul unei bănci le are la dispoziţie utilizând
rezultele acestor structuri de control.
Un control intern puternic, incluzând o funcţie de audit intern şi un
audit extern independent, sunt parte a unei guvernanţe corporatiste sănătoase
Desigur că toate elementele acestui proces sunt într-o mişcare şi dezvoltare
continuă. Controlul a apărut pentru a acoperi riscurile, dar riscurile sunt şi ele
dinamizate de viteza cu care se creează noi produse bancare, noi modalităţi
 7

de efectuare a tranzacţiilor, noi metode de a frauda. În consecinţă, echipele de

control sunt nevoite să îşi ajusteze permanent metodologia sau chiar filozofia,
pentru ca scopul lor, acela de a preîntâmpina, de a ajusta, de a corecta, de a
supraveghea, să poată fi atins corespunzător.
Am prezentat de asemenea câteva instrumente pe care în mod curent
managementul le foloseşte pentru a îmbunătăţi procesul decizional.

Capitolul VII Conversia managerială a rezultatelor auditului

Pentru a cuprinde o prezentare cât mai clară a activităţilor supuse
fiecărui tip de audit, intern şi extern, am analizat activitatea unei bănci (din
punctul de vedere strict al misiunilor de audit efectuate acesteia) într-o
perioadă de 1 an şi am analizat şi prezentat, pentru fiecare tip, modul de
organizare al misiunilor respective, modul de prezentare al rezultatelor, şi am
concretizat modul în care managementul unei entităţi bancare utilizează
concluziile auditorilor, cum combină aspectele complementare pentru a lua
deciziile optime şi în timp util. Un aspect pe care noi îl considerăm esenţial
pentru activitatea unui manager, şi care considerăm că încă nu este suficient
conştientizat de către manageri, este feed back-ul deciziilor luate, adică
informarea periodică despre stadiul implementărilor deciziilor respective şi
analiza critică a oricărei abateri. Considerăm că această verigă are în procesul
decizional aproape la fel de multă importanţă ca luarea deciziei iniţiale.
Considerăm că pentru o decizie de management completă, adică ajustată
optim pe nevoia organizaţiei, doar analiza complementară a rezultatelor celor
două audituri efectuate unei bănci, intern şi extern, permite managementului
să abordeze toate aspectele unei probleme, pentru rezolvarea profundă a
acesteia. Altfel spus, se efectueaza conversia rezultatelor auditului în decizii
manageriale.
Cercetarea noastră a cuprins rezultatele auditului extern şi intern pentru
o perioadă de un an, iar în analiza efectuată au fost considerate concluziile
auditorilor externi prezentate în scrisoarea adresată managementului, precum
si ale auditorilor interni în urma unei misiuni de audit intern general
desfăşurat la o sucursală a băncii comerciale (şi care a acoperit ariile de
activitate cele mai senzitive: organizarea, contabilitatea, clientela, creditarea,
logistica).
 8

Rezultatele auditului intern intră într-un proces de analiză ulterioară a

managementului, împreuna cu cele ale auditului complementar (extern), în
vederea identificării acelor decizii care să asigure o abordare completa şi
corectă a problemelor identificate.
Pentru configurarea participării la procesului decizional a fiecarui
rezultat (problemă) identificat în urma controalelor efectuate de audit, am
prezentat un tablou sinoptic ce conţine prezentarea problemelor, modul în care
acestea au fost identificate, opinia auditului intern şi extern, precum şi
concluziile pe care le-a tras managementul, în urma analizei ambelor opinii.
Managementul are interesul şi să poată cuantifica cât anume din fiecare
audit, intern şi extern, a participat la acest proces decizional, adică aportul
adus procesului, cât din recomandările fiecărui audit au fost luate în
considerare şi s-a propus implementarea, şi bineinţeles, cât s-a realizat din ce
s-a propus.
Analiza finală conţine identificarea motivelor pentru eventualele
nerealizări.
Pentru modelul propus de noi, am luat in considerare 6 (şase) attribute
specifice auditului şi commune celor două tipuri de audit, în funcţie de care
am efectuat această analiză şi pentru fiecare atribut am identificat aspectele
cantitative. Sursa pentru această cuantificare a fost planul anual al
managementului, anumite conturi din contabiliatea băncii şi desigur
rapoartele de audit (intern şi extern).
Considerând activitatea de audit ca un tot unitar, în funcţie de aspectele
cantitative stabilite, am identificat şi ponderea fiecărui tip de audit (intern şi
extern) la procesul de audit.
Atributele şi procesul logic pe care le-am considerat sunt: misiunile de
audit, rapoartele de audit, aplicaţii metodologice, buget de timp, buget de
cheltuieli, număr decizii instrumentate.
Rezultatele obţinute în urma analizei procesului decizional au fost
prezentat sintetic, impreună cu prezentarea grafica a aportului fiecarui tip de
audit, intern şi extern, şi am considerat important să prezentam acest lucru
prin două abordări: cât s-a realizat din ceea ce s-a planificat, separat pentru
fiecare tip de audit, dar şi aportul fiecărui tip la întreaga funcţie de audit.
Analizând deciziile pe care managementul le-a luat în urma
 9

recomandărilor făcute de cele două echipe de audit, am constatat că unele

dintre acestea au fost clar determinate de abordarea bilaterală a lor.
Considerăm că managementul devine cu fiecare zi o adevarata artă, iar
experienţa fiecărei zile poate aduce o idee nouă în abodarea unei probleme.
Pentru că fiecare actor de pe piata sistemului bancar îşi capătă experienţa lui
specifică, printr-o conlucrare între toţi cei interesaţi de optimizarea proceselor
sistemului s-ar putea ajunge la rezultate cu efect benefic pentru toţi cei
implicaţi.
Avantajul utilizării de catre management a acestei metode de analiză este
că îi permite acestuia o abordare completă a fiecărei probleme, el având astfel
opţiuni multiple şi optimizate de a soluţiona disfuncţionalităţi ale activităţii
băncii. Primul efect al conversiei rezultatelor auditurilor în complementaritatea
lor este perspectiva complexă pe care o are managementul în optimizarea
procesului decizional.
În opinia noastră, având în vedere complexitatea rezultată din
complementaritatea acestor două tipuri de audit şi viteza schimbărilor din
sistem, considerăm că pentru acest sistem specific, sistemul bancar, este
necesară crearea unei specializări distincte, aceea de auditor bancar,
specializare care ar putea să asigure actualizarea permanentă a auditorilor cu
modificările, noutăţile, cerinţele sistemului. Pentru autoritatea necesară
auditorului, considerăm de asemenea utilă o certificare şi o pregătire
corespunzătoare, coordonată de un organism distinct.
Natura practicii bancare este într-o continuă schimbare şi armonizarea
cu directivele europene va avea un impact viitor semnificativ. Acestea şi alte
dezvoltări înseamnă că auditorii vor avea nevoie ca periodic să-si actualizeze
cunoştiinţele privind practica bancară curentă şi despre legislaţie.
Datorită conjuncturii actuale şi circumstanţele modificărilor de
substanţă ce se desfăşoară în economia continentală si mondială, în centrul
politicilor de restructurare şi de dezvoltare economică, funcţionarea eficientă,
pe baze moderne, a sistemului bancar din România reprezintă una din
condiţiile esenţiale ale strategiei de aderare a ţării noastre la structurile Uniunii
Europene.
 10

Cuvinte cheie:

- analiză
- atribut
- audit
- bancar
- complementaritate
- consecinţă
- control
- conversie
- decizie
- entitate
- fidelă
- financiar
- gestionare
- managerial
- metodă
- monitorizare
- opinie
- organizare
- perspectivă
- procedură
- program
- risc
- standard
- supraveghere
 11

CURRICULUM VITAE

Nume: MĂRGINEAN (DUMITRESCU)

Prenume: CORNELIA
Anul naşterii: 25 februarie 1966
Locul naşterii: Tălmaciu, Jud. Sibiu
Starea civilã: căsătorită, un copil
Naţionalitatea: română
Studii:
Liceul Economic şi de Drept Administrativ, Sibiu, promoţia 1984
Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Finanţe
Contabilitate, promoţia 1988
Studii aprofundate:
Master of Business Administration, City University, Seattle USA, prin
Institutul Bancar Român, promoţia 2005
Doctorand – admis 01.12.1999
Specializări:
Curs internaţional de perfecţionare „Fraud control and security”,
organizat de VISA International, Zagreb, Noiembrie 2000
Acreditări:
Expert contabil, membru inactiv al CECCAR din 1997.
Auditor financiar, stagiar anul 3, an final, Camera Auditorilor Financiari
din România.
Certificări:
Certificat în Management, prin CODECS - The Open University (pentru
Management Financiar, Management Competitiv, Management in
Marketing), Bucureşti 1999 – 2001.
Profesia: economist
Limbi cunoscute: engleză, franceză
Locul de muncã: Alpha Bank Romania SA, Direcţia Audit Intern,
Director Adjunct