Analiza Matematica 2 Costache Luminita PDF

CURS DE ANALIZA MATEMATICA 2
TANIA-LUMINITA COSTACHE
2
*
Prefata
Lucrarea este recomandata studentilor anilor ntai ai Facultatii de Elec-

tronica , Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din Universitatea Po-
litehnica Bucuresti.
Cartea este structurata n unsprezece capitole continand o parte teoretica
n care sunt prezentate notiunile fundamentale si demonstrate principalele
rezultate conform programei cursului de Analiza Matematica 2, precum si
numeroase exemple ce ajuta la o fixare mai buna a cunostintelor.
3
4
*
Cuprins
Prefata 3
1 Ecuatii diferentiale de ordinul ntai 9

1.1 Ecuatii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2 Ecuatii diferentiale omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai . . . . . . . . . . . 13
1.4 Ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii diferentiale liniare
de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.4.1 Ecuatii Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.4.2 Ecuatii Riccati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.5 Ecuatii cu diferentiala exacta . Factor integrant . . . . . . . . 18
1.6 Ecuatii diferentiale pentru care solutiile sunt date parametric 21
1.6.1 Ecuatii Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.6.2 Ecuatii Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.6.3 Ecuatii de forma x = f (y 0 ), f C 1 . . . . . . . . . . . 24
1.6.4 Ecuatii de forma y = f (y 0 ), f C 1 . . . . . . . . . . . 24
1.6.5 Ecuatii de forma y = f (x, y 0 ), f C 1 . . . . . . . . . 25
1.6.6 Ecuatii de forma x = f (y, y 0 ), f C 1 . . . . . . . . . 25
2 Sisteme de ecuatii diferentiale 27

2.1 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti variabili . . . . . . . 28
2.2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . . . . . 32
2.3 Stabilitatea solutiilor sistemelor diferentiale . . . . . . . . . . 37
3 Ecuatii diferentiale de ordin superior 40

3.1 Ecuatii diferentiale de ordin n rezolvabile prin cuadraturi . . 41
3.1.1 Ecuatii de forma y (n) = f (x), f C 0 (I), n > 1 . . . 41
3.1.2 Ecuatii de forma f (x, y (n) ) = 0 . . . . . . . . . . . . . 42
3.1.3 Ecuatii diferentiale de forma f (y (n1) , y (n) ) = 0 . . . . 42
3.1.4 Ecuatii diferentiale de forma f (y (n2) , y (n) ) = 0 . . . . 43
3.1.5 Ecuatii diferentiale de forma f (x, y (k) , . . . , y (n) ) = 0 . . 44
3.1.6 Ecuatii diferentiale de forma f (y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce
nu contin pe y) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
5
6 CUPRINS
3.1.7 Ecuatii diferentiale de forma f (y, y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0

(ce nu contin pe x) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.1.8 Ecuatii de forma f (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0, omogene n
y, y 0 , . . . , y (n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.2 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . . 47
3.2.1 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n cu coeficienti
variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
constanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.3 Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.3.1 Ecuatii Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.3.2 Metoda eliminarii pentru sisteme diferentiale liniare . 61
4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai 64

4.1 Integrale prime pentru sisteme diferentiale . . . . . . . . . . . 64
4.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai . . . . . . . . . . 66
5 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul doi 72

5.1 Clasificarea si aducerea la forma canonica a ecuatiilor cu derivate
partiale de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.2 Problema lui Cauchy asupra coardei infinite. Metoda de re-
zolvare a lui dAlembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.3 Problema lui Cauchy asupra coardei finite. Metoda separarii
variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.4 Rezolvarea problemei Dirichlet pentru discul unitate . . . . . 88
5.5 Rezolvarea problemei lui Neumann pentru disc . . . . . . . . 91
5.6 Ecuatia caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
6 Functii complexe 104

6.1 Functii olomorfe. Conditiile Cauchy-Riemann. Functii ele-
mentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6.2 Integrala complexa . Teorema lui Cauchy. Formula integrala
Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
6.3 Functii analitice complexe. Dezvoltari n serie Laurent . . . . 121
6.4 Puncte singulare. Reziduuri. Teorema reziduurilor . . . . . . 127
6.5 Calculul unor integrale reale folosind teorema reziduurilor . . 134
7 Serii Fourier. Integrala Fourier 139

7.1 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
7.2 Integrala Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8 Transformarea Fourier 164

8.1 Transformarea Fourier a functiilor integrabile pe IR . . . . . . 164
8.2 Proprietatile transformarii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . 165
CUPRINS 7
8.3 Distributii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

8.4 Transformarea Fourier a distributiilor . . . . . . . . . . . . . 175
9 Transformata Laplace 178

9.1 Definitie si formule de inversare . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
9.2 Proprietatiile transformarii Laplace . . . . . . . . . . . . . . . 181
10 Transformarea Z 189
11 Functii speciale 195

11.1 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
11.1.1 Functii si polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . 195
11.1.2 Polinoamele lui Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . 196
11.1.3 Polinoamele lui Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
11.1.4 Polinoamele lui Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
11.2 Functiile lui Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
11.2.1 Ecuatia lui Bessel. Functiile lui Bessel de prima speta
si de speta a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
11.2.2 Relatii de recurenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
11.2.3 Reprezentari integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
11.2.4 Functiile lui Bessel modificate . . . . . . . . . . . . . . 218
Bibliografie 224
8 CUPRINS
*
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale de
ordinul ntai
Definitia 1.1. Fie D IR2 un domeniu (o multime deschisa si conexa ).

Ecuatia diferentiala scrisa sub forma normala definita n D este
y 0 = f (x, y), f C 0 (D).
Definitia 1.2. Solutie a acestei ecuatii pe intervalul I IR este o functie

g C 1 (I) astfel ncat g 0 (x) = f (x, g(x)), x I.
Curba din IR2 definita prin ecuatia y = g(x) se numeste curba integrala
a ecuatiei date, iar graficul ei se mai numeste traiectorie (sau orbita ).
Teoria ecuatiilor diferentiale se ocupa cu gasirea solutiilor acestora, pre-
cum si cu studiul proprietatilor acestor solutii; procesul prin care se deduc
solutiile unei ecuatii diferentiale se numeste integrare.
Definitia 1.3. Solutia generala a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) este
o solutie ce depinde de un parametru real arbitrar c Ic IR, Ic fiind un
interval sau o multime oarecare. Solutia generala se va putea scrie sub una
din formele :
y = g(x, c), x = h(y, c), G(x, y, c) = 0.
Definitia 1.4. Solutia particulara a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y)
este orice solutie obtinuta din solutia ei generala G(x, y, c) = 0, dand lui c
o valoare oarecare din Ic , iar daca o solutie a ecuatiei diferentiale n cauza
nu se poate obtine prin particularizarea lui c din solutia generala , atunci
aceasta solutie se va numi singulara .
In aplicatii se cer uneori solutii care trebuie sa verifice anumite conditii
suplimentare. Prin rezolvarea problemei Cauchy y(x0 ) = y0 , (x0 , y0 ) D
pentru ecuatia diferentiala y 0 = f (x, y), f C 0 (D) se ntelege determinarea
solutiei y = g(x) cu proprietatea g(x0 ) = y0 . Din punct de vedere geomet-
ric aceasta revine la determinarea traiectoriei ecuatiei date care trece prin
punctul (x0 , y0 ).
9
10 CAPITOLUL 1. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDINUL INTAI
Definitia 1.5. Daca solutia generala a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) se

poate calcula cu ajutorul primitivelor functiilor elementare, atunci aceasta
ecuatie diferentiala se numeste integrabila prin cvadraturi.
1.1 Ecuatii cu variabile separabile

Definitia 1.6. Se numeste ecuatie diferentiala cu variabile separa-
bile o ecuatie de forma
y 0 = f (x)g(y) (1.1)
sau
X(x)Y (y)dx + X1 (x)Y1 (y)dy = 0, (1.2)
unde functiile f, g, X, X1 , Y, Y1 sunt date , iar functia necunoscuta este y de

clasa C 1 .
Pentru valori ale lui y pentru care g(y) 6= 0, ecuatia cu variabile separa-
bile poate fi scrisa astfel
dy
= f (x)dx.
g(y)
Integrand ambii membri ai acestei egalitati se obtine
Z Z
dy
= f (x)dx + c, c IR
g(y)
care este o familie de curbe ce depinde de constanta arbitrara c, familie ce

se numeste solutia generala a ecuatiei (1.1).
Analog la ecuatia (1.2) n domeniul n care X1 (x)Y (y) 6= 0, integrand
termen cu termen se obtine
Z Z
X(x) Y1 (y)
dx + dy = c, c IR
X1 (x) Y (y)
ceea reprezinta solutia generala a ecuatiei (1.2).

Daca pentru o valoare y = y0 avem g(y0 ) = 0, atunci functia constanta
y = y0 este o solutie a ecuatiei (1.1), fapt ce se poate verifica direct n
ecuatia (1.1). De asemenea, daca a este o radacina a ecuatiei X1 (x) = 0 si
b a ecuatiei Y1 (y) = 0, atunci dreptele x = a, y = b sunt curbe integrale ale
ecuatiei (1.2). Aceste solutii se numesc solutii singulare ale ecuatiei cu
variabile separabile.
Observatia 1.1. Ecuatia diferentiala de forma y 0 = f (ax+by +c), a, b, c
IR, b 6= 0 se reduce la o ecuatie cu variabile separabile prin substitutia
u = ax + by + c.
Exemplul 1.1. (1 + y 2 ) + xyy 0 = 0, x0 = 1, y0 = 0
1.2. ECUATII DIFERENTIALE OMOGENE 11
dx ydy
Demonstratie. Impartind cu x(1+y 2 ), n ipoteza x 6= 0, gasim x + 1+y 2 = 0.
De aici rezulta solutia generala
2 ln |x| + ln(1 + y 2 ) = c1 sau x2 (1 + y 2 ) = c, c > 0.
Scriind ca x0 = 1, y0 = 0 verifica solutia generala , deducem c = 1 si solutia
problemei Cauchy este x2 (1 + y 2 ) = 1.
1 1 1
Exemplul 1.2. y 0 = 1 + x y 2 +2
x(y 2 +2)
2
Demonstratie. Grupam termenii convenabil si scriem y 0 = (1 + x1 ) yy2 +1
+2
.
y 2 +1
Rezulta y 2 +2
dy = (1 + x1 )dx. Prin integrare obtinem solutia generala
y + arctg y = ln |x| + x + c.
1.2 Ecuatii diferentiale omogene

Definitia 1.7. Ecuatia diferentiala
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0,
P, Q : D IR2 IR fiind date se numeste omogena daca functiile P si Q
sunt functii omogene de acelasi grad de omogenitate.
O ecuatie diferentiala omogena poate fi scrisa ntotdeauna sub forma
y
y 0 = f ( ), x 6= 0. (1.3)
x
Prin substitutia z(x) = y(x)x , unde z(x) este noua functie necunoscuta ,
ecuatia (1.3) se reduce la urmatoarea ecuatie cu variabile separabile :
xz 0 = f (z) z
care se va rezolva ca n Sectiunea 1.1.
Observatia 1.2. Ecuatia diferentiala

0 ax + by + c
y =f , a, b, c, a1 , b1 , c1 IR
a1 x + b1 y + c1
se poate transforma printr-o schimbare de variabila ntr-o ecuatie omogena
1) Daca aa1 6= bb1 , facem schimbarea de variabile x = u + x0 , y = v + y0 ,
unde ax0 + by0 + c = 0, a1 x0 + b1 y0 + c1 = 0.
2) Daca aa1 = bb1 , facem schimbarea de functie u(x) = a1 x + b1 y(x), u(x)
fiind noua functie necunoscuta .
Unele ecuatii diferentiale neomogene devin omogene daca facem substitutiile
x = ur , y = v s cu r si s convenabil alesi.
2 +x2
Exemplul 1.3. y 0 = y xy , x0 = 1, y0 = 0
Demonstratie. Facem schimbarea z(x) = y(x) 0 1

x si obtinem z x + z = z + z.
dz 1 dx 2
Rezulta dx x = z . Separand obtinem zdz = x . Deci z = 2 ln |x| + c,
respectiv y 2 = 2x2 ln |x| + cx2 .
Pentru conditiile initiale gasim c = 0. Deci solutia problemei Cauchy
este y 2 = 2x2 ln |x|.

Exemplul 1.4. ydx + (2 xy x)dy = 0
y(x)
Demonstratie. Cu schimbarea de functie z(x) = x obtinem

z + (2 z 1)(z 0 x + z) = 0.
Desfacem parantezele si mpartim prin z si ecuatia devine

dz 1 1 1
3 = .
dx z 2z 2 x

Separand variabilele obtinem z1 13 dz = dx x . Deci
2z 2
1
ln |z| + = ln |x| + c.
z
q
q x
Asadar, ln xy + xy = ln |x| + c echivalent cu ye y
= c, x
y 0.
Exemplul 1.5. (3x 7y 3)y 0 + 7x 3y 7 = 0
Demonstratie. Dreptele de ecuatii 3x 7y 3 = 0 si 7x 3y 7 = 0 sunt

concurente n punctul x0 = 1, y0 = 0. Facem translatia x = u + 1, y = v
si ecuatia diferentiala devine (3u 7v)v 0 + 7u 3v = 0. Noua ecuatie este
omogena si facem schimbarea de functie z(u) = v(u) u obtinand o ecuatie
cu variabile separabile a carei solutie generala este (z 1)2 (z + 1)5 u7 = c
echivalent cu (v u)2 (v + u)5 = c sau (y x 1)2 (y + x 1)5 = c.
Radacinilor z = 1 si z = 1 ale functiei f (z) z le corespund solutiile
particulare y = x 1 si y = x + 1.
Exemplul 1.6. (3x + 3y 1)dx + (x + y + 1)dy = 0
Demonstratie. Dreptele 3x+3y 1 = 0 si x+y +1 = 0 sunt paralele. Facem

schimbarea de functie x + y = u(x) si ecuatia diferentiala devine
du
2dx + du + 2 = 0.
u1
Solutia ei generala este 2x + u + 2 ln |u 1| = c1 , respectiv
3x + y + ln(x + y 1)2 = c1
1.3. ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINUL INTAI 13
sau (x + y 1)2 = ce(3x+y) .

Sa vedem daca prin separarea variabilelor nu am pierdut solutii. Factorul
cu care am mpartit, egalat cu 0, u1 = 0, ne da solutia particulara y = 1x
(c = 0); deci nu s-au pierdut solutii.
Exemplul 1.7. x y 2 + 2xyy 0 = 0
Demonstratie. Transformam ecuatia diferentiala data punand x = ur , y =

v s . Obtinem
sv 2s1
ur v 2s + 2ur r1 v 0 = 0.
ru
Ea va fi omogena daca putem determina numerele r si s astfel ncat sa avem
r = 2s = r + 2s 1 r + 1. Astfel putem lua r = 1, s = 12 . Deci daca luam
1
x = u, y = v 2 , ecuatia diferentiala data se transforma n ecuatia omogena
v 0 = vu 2
u . Se va obtine solutia generala y = x(c ln |x|).
1.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai

Definitia 1.8. Se numeste ecuatie diferentiala liniara de ordinul
ntai o ecuatie de forma
y 0 = p(x)y + q(x), p, q C 0 (I), I IR. (1.4)
Daca functia q(x) 6= 0, ecuatia (1.4) se numeste ecuatie diferentiala
liniara neomogena de ordinul ntai.
Daca functia q(x) 0, ecuatia y 0 = p(x)y se numeste ecuatie diferentiala
liniara omogena de ordinul ntai.
In acest caz variabilele se separa si solutia generala e ecuatiei liniare
omogene este Rx
p(s)ds
y(x) = ce x0 .
Solutia generala y(x) a ecuatiei neomogene (1.4) este egala cu solutia
generala y(x) a ecuatiei diferentiale liniare omogene plus o solutie particulara
yp (x) a ecuatiei diferentiale neomogene (1.4):
y(x) = y(x) + yp (x).
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei liniare neomo-
gene (1.4) se foloseste metoda variatiei constantelor sau metoda lui
Lagrange ce consta n urmatoarele: se cauta o solutie a ecuatiei neomo-
gene sub forma Rx
p(s)ds
yp (x) = c(x)e x0 ,
functia c(x) fiind necunoscuta . Derivand si nlocuind n ecuatia liniara
neomogena (1.4) se obtine
Rx Rx Rx
p(s)ds p(s)ds p(s)ds
c0 (x)e x0 + c(x)p(x)e x0 = p(x)c(x)e x0 + q(x)
Rx Rx Rt
p(s)ds p(s)ds
si rezulta c0 (x) = q(x)e x0 . Deci c(x) = x0 q(t)e
x0 dt. Adica
solutia particulara este
Z x Rt R
x
p(s)ds p(s)ds
yp (x) = q(t)e x0 dt e x0 .
x0
Asadar, solutia generala a ecuatiei (1.4) este

Rx Z x R
p(s)ds t p(s)ds
y(x) = e x0 c+ q(t)e x0 dt .
x0
Exemplul 1.8. y 0 + y cos x = sin x cos x, x0 = 0, y0 = 1
Demonstratie. Atasam ecuatia liniara omogena y 0 + y cos x = 0. Separam

dy
varabilele si obtinem dx +y cos x = 0, adica dy
y = cos xdx. Solutia generala
este y(x) = ce sin x .
Luam yp (x) = c(x)e sin x si punem conditia ca yp sa verifice ecuatia
diferentiala neomogena si obtinem
c0 (x)e sin x + c(x)e sin x ( cos x) + c(x)e sin x cos x = sin x cos x.
Rezulta c0 (x) = sin x cos xesin x . Deci prin integrare obtinem
c(x) = esin x (sin x 1).
Asadar yp (x) = sin x 1 si solutia generala este y(x) = sin x 1 + ce sin x .

Scriem ca x0 = 0, y0 = 1 verifica ecuatia data si obtinem c = 2. Deci
solutia problemei Cauchy este y(x) = sin x 1 + 2e sin x .
arcsin x y
Exemplul 1.9. y 0 +
1x2
=
1x2 arcsin x
y
Demonstratie. Ecuatia omogena asociata este y 0 =
1x2 arcsin x
.
Rezulta dy dx
y = 1x2 arcsin x si are solutia generala y(x) = c arcsin x.

O solutie particulara a ecuatiei liniare neomogene o aflam prin metoda

variatiei constantelor. Consideram solutia particulara de forma
yp (x) = c(x) arcsin x.
1 arcsin x c(x) arcsin x

Obtinem c0 (x) arcsin x + c(x) 1x 2
+
1x2
=
1x2 arcsin x
.
1
Rezulta c0 (x) = 1x 2
, deci c(x) = arcsin x si solutia particulara
este yp (x) = arcsin2 x.
Solutia generala este y(x) = (arcsin x c) arcsin x.
Exemplul 1.10. y 2 dx + (x 2xy y 2 )dy = 0

1.3. ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINUL INTAI 15
Demonstratie. Luam pe y drept variabila independenta si obtinem ecuatia

liniara pentru functia necunoscuta x(y):
(1 2y)x
x0 + = 1.
y2
(12y)x
Ecuatia omogena atasata este x0 + y2
= 0 si solutia sa generala este
1
x(y) = ce y 2 .
y
Observam ca o solutie particulara a ecuatiei diferentiale liniare neomo-

gene este xp (y) = y 2 . Solutia generala a ecuatiei date va fi
1
x(y) = x(y) + xp (y) = ce y y 2 + y 2 .
Exemplul 1.11. y 0 = 1 + ex+2y
Demonstratie. Facem schimbarea de functie z(x) = e(x+2y) si obtinem

z0 1
y0 = ,
2z 2
respectiv ecuatia diferentiala z 0 + 3z = 2.
Solutia generala a ecuatiei omogene atasate este z(x) = ce3x si o solutie
particulara a ecuatiei liniare neomogene este zp (x) = 23 . Atunci solutia
generala este z(x) = ce3x 32 , adica e(x+2y) = ce3x 23 , de unde se poate
scoate y.
Exemplul 1.12. y 2 (y 0 1) = (2 y 0 )2
Demonstratie. Facem schimbarea de functie
2 y 0 (x) = y(x)t(x), (1.5)
t(x) fiind noua functie necunoscuta .

Ecuatia data devine
1
y= t (1.6)
t
Calculand din (1.6) pe y 0 si nlocuind n (1.5), atat pe y cat si pe y 0 ,
obtinem ecuatia diferentiala n t :
t0
= 1.
t2
Solutia generala este
1
t(x) = (1.7)
x+c
Avand n vedere (1.7) si (1.6), solutia generala a ecuatiei diferentiale date
1
se scrie y(x) = x + c x+c .
1
Exemplul 1.13. xy 0 + y = xy 2
Demonstratie. Impartind cu x, multiplicand cu 3y 2 si notand y 3 = Y (x),

obtinem
Y 3
Y0+3 = 2 (1.8)
x x
Solutia generala a ecuatiei omogene corespunzatoare ecuatiei diferentiale
(1.8) este Y (x) = xc3 . Pentru determinarea unei solutii particulare folosim
3
metoda lui Lagrange si gasim Yp (x) = 2x . Solutia generala a ecuatiei
diferentiale (1.8) va fi Y (x) = x3 + 2x , adica y 3 = xc3 + 2x
c 3 3
.
1.4 Ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii diferentiale

liniare de ordinul ntai
1.4.1 Ecuatii Bernoulli
Definitia 1.9. O ecuatie diferentiala de ordinul ntai de forma

y 0 + p(x)y = q(x)y , IR \ 0, 1 , unde p, q C 0 (I)
sunt functii date se numeste ecuatie diferentiala Bernoulli.

Prin substitutia z = y 1 , ecuatia Bernoulli se reduce la urmatoarea
ecuatie diferentiala liniara n necunoscuta z :
z 0 + (1 )p(x)z = (1 )q(x).
4y
Exemplul 1.14. y 0 x = x y, y 0, x 6= 0
1
Demonstratie. = 12 si facem schimbarea z(x) = y 2 . Obtinem ecuatia
2
liniara z 0 2 xz = x2 a carei solutie generala este z(x) = cx2 + x2 ln |x|.
2
Solutia generala a ecuatiei diferentiale date este y = cx2 + x2 ln |x|.
y = 0 este solutia singulara .
Exemplul 1.15. xy 0 + y = x2 y 2 , x0 = 1, y0 = 1
Demonstratie. = 2 si facem schimbarea z(x) = y1 . Obtinem ecuatia liniara

z 0 x2 = x cu solutia generala z(x) = cx + x2 . Solutia generala a ecuatiei
1
diferentiale date este y(x) = cx+x 2.
1
Scriem ca x0 = 1, y0 = 1 verifica ecuatia 1 = y(1) = c1+1 2 si obtinem
1
c = 0. Deci solutia problemei Cauchy este y = x2 .
2y 4
Exemplul 1.16. y 0 = x(x2 +2y 3 )
1.4. ECUATII DIFERENTIALE REDUCTIBILE LA ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINU
Demonstratie. Luand pe x drept functie de y obtinem ecuatia Bernoulli cu

= 3,
x x3
x0 = + 4 ,
y 2y
care prin schimbarea de functie z(y) = x2 se transforma n ecuatia diferentiala
cy+1
liniara z 0 + 2z 1
y = y 4 . Aceasta ecuatie are solutia generala z(y) = y 3 . Deci
solutia generala a ecuatiei diferentiale date este y 3 = x3 (1 + cy).
(1+y)2
Exemplul 1.17. y 0 = (1+y)xx2
Demonstratie. Scriem ecuatia astfel :
dx x x2
=
dy 1 + y (1 + y)2
si rezulta o ecuatie Bernoulli cu = 2. Facem schimbarea de functie

z 1
z(y) = x1 si obtinem ecuatia diferentiala liniara z 0 + 1+y = (1+y)2 cu
1
solutia generala z(y) = 1+y (ln |1 + y| c). De aici deducem ca ecuatia
diferentiala data va avea solutia generala 1 + y = x ln |1 + y| cx.
1.4.2 Ecuatii Riccati

Definitia 1.10. O ecuatie diferentiala de ordinul ntai de forma
y 0 = p(x)y 2 + q(x)y + r(x), unde p, q, r C 0 (I)
sunt functii date, iar functia y este necunoscuta se numeste ecuatie diferentiala
Riccati.
In general ecuatia Riccati nu se poate integra prin cvadraturi.
Daca se cunoaste o solutie particulara yp (x) a ecuatiei, integrala sa gen-
erala se determina prin cvadraturi, cu schimbarea de functie
1
y(x) = yp (x) + .
z(x)
Introducand n ecuatie avem
z0 1 1 1
yp0 2
= p(x)(yp2 + 2yp + 2 ) + q(x)(yp + ) + r(x).
z z z z
Cum yp0 = p(x)yp2 +q(x)yp +r(x), rezulta ca z 0 = (2p(x)yp (x)+q(x))zp(x),

adica o ecuatie liniara neomogena .

Exemplul 1.18. 2(x x2 x)y 0 + 2 xy 2 y x = 0, yp (x) = x
1
Demonstratie. Facem substitutia y(x) = x + z(x) si gasim ecuatia liniara

0 1 4x x x
z + 2
z= (1.9)
2(x x x) x x2 x
Facem schimbarea de variabila independenta x = t2 ; deoarece dx = 2tdt,

daca notam z(x(t)) = (t), ecuatia (1.9) devine
d 1 4t3 2t
+ 4
= .
dt tt t t4
1
Solutia generala a acestei ecuatii diferentiale liniare este (t) = (c + t2 ) tt 4

c+x 2 . xx2
sau z(x) = xx
Solutia generala a ecuatiei date va fi y(x) = x + c+x .
1.5 Ecuatii cu diferentiala exacta . Factor inte-

grant
Definitia 1.11. Fie D IR2 un domeniu si P, Q : D IR continue. Se
numeste forma diferentiala expresia = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Definitia 1.12. Forma diferentiala se numeste exacta pe D daca
exista o functie U C 1 (D) cu proprietatea dU = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Definitia 1.13. Presupunem ca ecuatia diferentiala de ordinul ntai
y 0 = f (x, y), (1.10)
unde f : D IR, f C 0 (D) are proprietatea ca pentru orice punct (x, y)

P (x,y)
D avem f (x, y) = Q(x,y) cu P, Q : D IR continue si Q 6= 0 pe D.
Daca forma diferentiala = P (x, y)dx + Q(x, y)dy este exacta pe D,
ecuatia diferentiala (1.10), adica P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 se numeste
ecuatie cu diferentiala exacta .
Teorema 1.1. Daca ecuatia diferentiala (1.10) este o ecuatie cu diferentiala
exacta , atunci o functie y = (x) definita pe un interval oarecare este solutie
a ecuatiei (1.10) daca si numai daca verifica ecuatia implicita U (x, y) = c,
cu c constanta reala oarecare.
Demonstratie. Fie : I IR o solutie a ecuatiei diferentiale (1.10), unde
I = (a, b) IR. Atunci pentru orice x I punctul (x, (x)) D si se
verifica egalitatea
P (x, (x))
0 (x) = ,
Q(x, (x))
care se poate scrie sub forma P (x, (x)) + Q(x, (x)) 0 (x) = 0 sau
U U
(x, (x)) + (x, (x)) 0 (x) = 0.
x y
1.5. ECUATII CU DIFERENTIALA EXACTA . FACTOR INTEGRANT19
d
Pentru orice x I avem egalitatea dx (U (x, (x))) = 0, de unde rezulta ca
U (x, (x)) = c, x I.
Reciproc, fie y = (x), : I IR o solutie a ecuatiei implicite U (x, y) =
c. Pentru orice x I avem (x, (x)) D si U (x, (x)) = c, de unde derivand
P (x,(x))
obtinem U U 0 0
x (x, (x)) + y (x, (x)) (x) = 0 sau (x) = Q(x,(x)) =
f (x, (x)), deci y = (x) este o solutie a ecuatiei diferentiale (1.10).
Definitia 1.14. Forma diferentiala = P (x, y)dx + Q(x, y)dy cu P, Q

Q
C 1 (D) se numeste nchisa daca P
y = x pe D.
Teorema 1.2. Presupunem ca ecuatia diferentiala (1.10) se scrie sub forma
dy P (x, y)
= ,
dx Q(x, y)
unde P, Q C 1 (D) cu D IR2 un domeniu simplu conex si Q 6= 0 pe D

astfel ncat forma diferentiala = P (x, y)dx + Q(x, y)dy sa fie o forma
diferentiala nchisa . Atunci orice solutie a ecuatiei diferentiale (1.10) se
obtine din ecuatia implicita U (x, y) = c, unde
Z x Z y
U (x, y) = P (t, y0 )dt + Q(x, t)dt, cu (x0 , y0 ) D fixat.
x0 y0
Uneori forma diferentiala = P (x, y)dx + Q(x, y)dy nu este nchisa n

D, dar prin nmultire cu o functie (x, y), : D IR de clasa C 1 , numita
factor integrant, forma diferentiala
= P dx + Qdy

devine nchisa si se verifica ecuatia y (P ) = x (Q), numita ecuatia
factorului integrant.
Daca
1 Q P
= g(x)
Q x y
este o functie numai de variabila x, atunci factorul integrant este o functie
numai de x si se determina din ecuatia diferentiala d
= g(x)dx.
Daca
1 Q P
= h(y)
P x y
este o functie numai de variabila y, atunci factorul integrant este o functie
numai de y si se determina din ecuatia diferentiala d
= h(y)dy.
xy xy
Exemplul 1.19. (ye 4xy)dx + (xe 2x )dy = 0 2
Demonstratie. Avem P (x, y) = yexy 4xy si Q(x, y) = xexy 2x2 . Deci

P xy + xyexy 4x si Q = exy + xyexy 4x. Atunci forma diferentiala
y = e x
= (yexy 4xy)dx+(xexy 2x2 )dy este nchisa . Asadar, conform Teoremei

1.2, solutia ecuatiei date este U (x, y) = c, unde
Z x Z y
U (x, y) = (y0 ety0 4ty0 )dt+ (xext 2x2 )dt = exy 2x2 yex0 y0 +2x20 y0
x0 y0
Deci solutia este exy 2x2 y = c.

Exemplul 1.20. (x sin y + y cos y)dx + (x cos y y sin y)dy = 0
Demonstratie. Avem P (x, y) = x sin y + y cos y si Q(x, y) = x cos y y sin y.
Q
Atunci P
y = x cos y + cos y y sin y si x = cos y. Cum

1 Q P 1
= (cos y x cos y cos y + y sin y) = 1,
Q x y x cos y y sin y
se cauta factorul integrant functie numai de x din ecuatia d = dx. Deci
ln = x sau = e . x
Inmultim ecuatia initiala cu = ex si obtinem ecuatia cu diferentiala

exacta :
ex (x sin y + y cos y)dx + ex (x cos y y sin y)dy = 0
si conform Teoremei 1.2,
Z x Z y
U (x, y) = et (t sin y0 + y0 cos y0 )dt + ex (x cos t t sin t)dt =
x0 y0
x x0
= e (x sin y sin y + y cos y) e (x0 sin y0 sin y0 + y0 cos y0 )
Solutia generala este ex (x sin y sin y + y cos y) = c.
Exemplul 1.21. (1 + 3x2 sin y)dx xctg ydy = 0
Demonstratie. Avem P (x, y) = 1 + 3x2 sin y si Q(x, y) = xctg y. Atunci
P 2 Q
y = 3x cos y si x = ctg y. Cum

1 Q P 1
= (ctg y 3x2 cos y) = ctg y,
P x y 1 + 3x2 sin y
se cauta factorul integrant functie numai de y din ecuatia d = ctg ydy.
1
Deci ln || = ln | sin y| sau = sin y .
Inmultim ecuatia initiala cu = sin1 y si obtinem ecuatia cu diferentiala
exacta este
1 2 cos y
+ 3x dx x 2 dy = 0
sin y sin y
si conform Teoremei 1.2,
Z x Z y
1 2 cos t x 3 x0 3
U (x, y) = + 3t dt x 2 dt = +x + x0 .
x0 sin y0 y0 sin t sin y sin y0
x
Solutia generala este sin y + x3 = c.
1.6. ECUATII DIFERENTIALE PENTRU CARE SOLUTIILE SUNT DATE PARAMETRIC21
1.6 Ecuatii diferentiale pentru care solutiile sunt

date parametric
1.6.1 Ecuatii Lagrange
Definitia 1.15. O ecuatie diferentiala de forma
y = x(y 0 ) + (y 0 ), (1.11)
unde , C 1 (I), I = (a, b) IR si 6= 1 se numeste ecuatie Lagrange.

Ecuatie Lagrange nu este o ecuatie diferentiala de forma normala .
Pentru rezolvarea ei se deriveaza ecuatia (1.11) si se face substitutia
y 0 = p. Rezulta
p = (p) + x0 (p)p0 + 0 (p)p0 .
Avem p = p(x) si inversam local aceasta functie, adica schimbam rolul
dp 1
variabilelor x = x(p). Atunci p0 = dx = dp = x10 si obtinem
dx
x0 (p (p)) = x0 (p) + 0 (p).
Cum p (p) 6= 0, obtinem o ecuatie liniara neomogena
0 (p) 0 (p)
x0 = x+
p (p) p (p)
definita pe un interval J IR. Deci o solutie a sa este x = x(p, c), c IR.

Din ecuatia (1.11) deducem y = x(p, c)(p) + (p) si solutia ecuatiei
Lagrange este data sub forma parametrica
x = x(p, c)
y = x(p, c)(p) + (p), p J.

Exemplul 1.22. y = 2xy 0 y 02
Demonstratie. Facem substitutia y 0 = p si obtinem
y = 2xp p2 . (1.12)
Derivam ecuatia n raport cu x si obtinem
p = 2p + 2xp0 2pp0 .
dp dp
Rezulta p0 (2p 2x) = p sau dx (2p 2x) = p sau dx = 2p2x
p = 2 2 xp sau
p dx
dp = 2x + 2p.
Solutia generala a acestei ecuatii liniare este x = 23 p + pc2 .
p2 2c
Inlocuind pe x n (1.12) obtinem y = 3 + p.
Solutia generala parametrica a ecuatiei date este

2 c
x= p+ 2
3 p
p2 2c
y= +
3 p
2
y 0 +1
Exemplul 1.23. x + y = y 0 1
Demonstratie. Notam y 0 = p n ecuatie si derivam n raport cu x. Avem

p+1 2 dp
1+p=2 .
p1 (p 1)2 dx
4dp 2
Ecuatia se mai scrie dx = si are solutia generala x = c +
(p1)3 (p1)2
.
2
Din ecuatia data deducem y = p+1p1
2
(p1) 2 c.
Exemplul 1.24. y = xy 02 + y 02
Demonstratie. Notam y 0 = p n ecuatie si derivam n raport cu x. Avem

dp
p = p2 + (2xp + 2p) .
dx
Pentru p = 0 gasim solutia y = 0.
Egaland cu zero al doilea factor rezulta
dx 2x 2
+ = .
dp p 1 p1
c
Integrala generala a acestei ecuatii liniare este x = (p1)2
1.
cp2
Din ecuatia data obtinem y = (p1)2
.
1.6.2 Ecuatii Clairaut

Ecuatia Clairaut este o forma particulara a ecuatiei Lagrange. Daca
(y 0 ) y 0 , ecuatia Lagrange devine
y = xy 0 + (y 0 ).
Notam y 0 = p si derivand n raport cu x obtinem
p = p + xp + 0 (p)p0
sau
p0 (x + 0 (p)) = 0
Avem de tratat doua cazuri:

p0 = 0 si x + 0 (p) = 0.
In cazul p0 = 0 avem p = c si nlocuind n ecuatia data , avem integrala
generala y = cx + (c).
Observam ca integrala generala a ecuatiei Clairaut se obtine nlocuind
pe p cu constanta arbitrara c n ecuatie; de exemplu, ecuatia y = px + p2
are integrala generala y = cx + c2 .
Studiem a doua posibilitate x + 0 (p) = 0 sau x = 0 (p) si din ecuatia
initiala obtinem solutia parametrica
x = 0 (p), y = p 0 (p) + (p)
care este solutie singulara a ecuatiei Clairaut.

Exemplul 1.25. y = xy 0 + y 0n
Demonstratie. Notam y 0 = p si derivam ecuatia :
p = xp0 + p + npn1 p0 .
Rezulta p0 (x + npn1 ) = 0. In cazul p0 = 0 avem p = c, deci y = cx + cn

este solutia generala .
Integrala singulara se obtine din x = npn1 , y = (1 n)pn .
n n1
x y
Ecuatia carteziana a solutiei singulare este n = 1n si reprezinta
nfasuratoarea familiei de drepte y = cx + c . n
p
Exemplul 1.26. y = xy 0 + 1 + y 02
Demonstratie. Notam y 0 = p si derivam

ecuatia
:
p = p + xp0 + p 2 p0 sau dx dp
x+ p 2 =0
1+p 1+p
dp

In cazul dx = 0 avem p = c, deci y = cx + 1 + c2 este solutia generala .
Integrala singulara este x = p 2 , y = 1 2 , adica x2 +y 2 = 1.
1+p 1+p
1
Exemplul 1.27. y = xy 0 + y0
Demonstratie. Notam y 0 = p siderivam

ecuatia :
dp 1 dp dp 1
p = p + x dx p2 dx sau dx x p2 = 0.
dp
In cazul dx = 0 avem p = c, deci y = cx + 1c este solutia generala .
Integrala singulara este x = p12 , y = p2 , adica y 2 = 4x.
1.6.3 Ecuatii de forma x = f (y 0 ), f C 1

Pentru o astfel de ecuatie, notam y 0 = p si rezolvam x = f (p).
dy
Cum y 0 = dx = p, rezulta dy = pdx = pf 0 (p)dp si solutia este data de
x = f (p)
Z
y = pf 0 (p)dp + c
0
Exemplul 1.28. x = 2y 0 + ey
Demonstratie.
R Notam y 0 = p, deci dy = pdx, dar dx = (2 + ep )dp. Asadar,
y = (2 + e )pdp = p2 + ep (p 1) + c.
p
Solutia generala este x = 2p + ep , y = p2 + ep (p 1) + c.
1.6.4 Ecuatii de forma y = f (y 0 ), f C 1

Notam y 0 = p si rezulta y = f (p).
dy f 0 (p)
Cum y 0 = dx = p, rezulta dx = dy p = p dp, de unde
Z
f 0 (p)
x= dp + c
p
y = f (p)
Exemplul 1.29. y 0 y (y 0 )2 = 1
1
Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta py p2 = 1, deci y = p + p.
dy 12 +1 1+p2
p
Cum dx = p , rezulta dx = p dp = p3
dp, deci
Z
1 + p2 1
x= 3
dp = ln p + 2 + c.
p 2p
Exemplul 1.30. y = ln(1 + y 02 )
Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta y = ln(1 + p2 ).

Cum dx = dy 1 2p
p , rezulta dx = p 1+p2 dp, deci x = 2arctg p + c.
Exemplul 1.31. y = y 02 + 2y 03
Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta y = p2 + 2p3 .

Cum dx = dy 1 2
p , rezulta dx = p (2p + 6p )dp = (2 + 6p)dp, deci
x = 2p + 3p2 + c.
1.6.5 Ecuatii de forma y = f (x, y 0 ), f C 1

Notam y 0 = p si derivand n raport cu x obtinem
f f dp
p= + (1.13)
x p dx
dp
Ecuatia astfel rezultata o rezolvam n raport cu dx .
Daca putem integra ecuatia (1.13) avem p = (x, c) si y = f (x, (x, c))
solutia generala .
Exemplul 1.32. y 02 + xy 0 + 3y + x2 = 0
Demonstratie. Notam y 0 = p si derivam ecuatia n raport cu

x:
dp dp dp dp
2p dx +p+x dx +3p+2x = 0 sau dx (2p+x)+4p+2x = (2p+x) dx + 2 = 0.
dp
Din dx = 2 rezulta p = 2x + c, deci y = 13 [x2 + x(c 2x) + (c 2x)2 ]
este solutia generala .
Avem x = 2p care mpreuna cu y = 13 (x2 + xp + p2 ) ne da
x = 2p, y = p2 .
Exemplul 1.33. y = 12 xy 0 + 1 02
x2
y
Demonstratie. Notam
y 0 = p si derivam ecuatia n raport cu x:
p = 21 p x23 p2 + x2 + x2p2 dx
dp
sau (x3 + 4p)(xdp pdx) = 0.
Daca xdp pdx = 0, avem dp dx
p = x , deci p = cx si solutia generala va fi
y = 12 cx2 + c2 .
1 4 1 4
Pentru x3 + 4p = 0 avem x = (4p) 3 si y = (2 3 2 3 )p 3 solutia
singulara .
1.6.6 Ecuatii de forma x = f (y, y 0 ), f C 1

Notam y 0 = p si rezulta x = f (y, p). Derivam ecuatia n raport cu y
considerand x si p ca functii de y :
1 f f dp
= + (1.14)
p y p dy
Daca putem integra (1.14), care este o ecuatie diferentiala n p si y explicitata

dp
n raport cu dy , obtinem
p = (y, c). (1.15)
Daca introducem pe (1.15) n (1.14) obtinem solutia generala x = f (y, (y, c)).
Exemplul 1.34. x = y10 y + y 0n
Demonstratie. Notam y 0 = p si rezulta x = p1 y + pn . Derivam n raport cu

y si obtinem :
1 1 1 dp n1 dp sau dp (npn1 y ) = 0.
p = p y p2 dy + np dy dy p2
dp
Din dy = 0 avem p = c, deci solutia generala x = 1c y + cn .
Din npn1 py2 = 0, avem y = npn+1 si x = (n + 1)pn obtinand astfel
solutia singulara .

y 2y
Exemplul 1.35. x = y0 y0
1
Demonstratie. Notam y 0 = p(y) si obtinem x = y 2 p1 2y p1 . Derivam n
raport
cu y si obtinem :
6 y1 dp
2 y(2y y) dy = p sau
y(2 y 1)2 = cp.
Inlocuind p cu relatia ce exprima ecuatia, obtinem :
1
x = ( y 2y)cy 2 (2 y 1)2 echivalent cu (x c)2 = 4x2 y.
Capitolul 2
Sisteme de ecuatii
diferentiale
Definitia 2.1. Sistemul de n ecuatii diferentiale de ordinul ntai

x01 = f1 (t, x1 , x2 , . . . , xn )
x02 = f2 (t, x1 , x2 , . . . , xn )
(2.1)
........................
x0n = fn (t, x1 , x2 , . . . , xn )
cu fi continue pe un domeniu D IRn+1 , i = 1, n se numeste sistem sub

forma normala .
Definitia 2.2. Se numeste solutie a sistemului (2.1), solutie pe un interval
I = (a, b), orice sistem de functii reale (1 , 2 , . . . , n ) definite pe I ce
satisface urmatoarele conditii:
1. i sunt derivabile pe I, i = 1, n;
2. (t, 1 (t), 2 (t), . . . , n (t)) D pentru t I;
3. (1 , 2 , . . . , n ) verifica ecuatia 0i (t) = f1 (t, 1 (t), 2 (t), . . . , n (t)),

t I si i = 1, n.
Definitia 2.3. Fie (t0 , 1 , 2 , . . . , n ) D arbitrar. Problema deter-
minarii unei solutii a sistemului (2.1) pe un interval I IR, t0 I care sa
verifice conditia
i (t0 ) = i , i = 1, n (2.2)
se numeste problema Cauchy cu datele t0 , 1 , . . . , n . Conditia (2.2) se
numeste conditia initiala .
Solutiile unui sistem diferential se numesc curbe integrale ale sistemu-
lui.
Se numeste solutie generala a sistemului (2.1) o solutie a sistemului
depinzand de n constante reale arbitrare.
27
28 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUATII DIFERENTIALE
Se numeste solutie particulara a sistemului, orice solutie obtinuta din

solutia generala prin particularizarea constantelor.
Teorema 2.1. (de existenta si unicitate a solutiei problemei Cauchy)

Presupunem ca functia f = (f1 , f2 , . . . , fn ) din sistemul diferential (2.1) este
de clasa C 1 (D). Atunci exista o solutie x = (t) a sistemului diferential
(2.1), definita n vecinatatea V a lui t0 care verifica (2.2). Orice doua
solutii ale sistemului diferential (2.1) care verifica conditiile initiale Cauchy
(2.2) coincid ntr-o vecinatate a lui t0 .
2.1 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti vari-

abili
Definitia 2.4. Fie I = (a, b) IR, A(t) = (aij (t))1i,jn o matrice cu
aij : I IR functii continue si b(t) = (bi (t))1in , unde bi : I IR sunt
functii continue. Sistemul diferential
x0 = A(t)x + b(t) (2.3)
se numeste sistem diferential liniar neomogen (de ordinul ntai) cu

coeficienti variabili. Daca b(t) 0, sistemul diferential
x0 = A(t)x (2.4)
se numeste sistem diferential liniar omogen (de ordinul ntai) cu

coeficienti variabili.
Teorema 2.2. Pentru sistemul diferential (2.3) exista si este unica o solutie
: I IRn care verifica conditiile initiale
x(t0 ) = x0 (2.5)
cu t0 I si x0 IRn fixate arbitrar.
Teorema 2.3. Fie x0 = A(t)x un sistem diferential liniar omogen cu coeficienti

variabili,
A(t) = (aij (t))1i,jn , unde aij : I IR sunt
functii continue. Fie
n 0
S = x : I IR | x solutie a sistemului x = A(t)x multimea solutiilor
sistemului diferential liniar omogen. Atunci :
1. S este spatiu vectorial peste IR;
2. Fie t0 I fixat si x S cu x(t0 ) = 0. Rezulta x 0.

3. Fie x(1) , x(2) , . . . , x(k) S si t0 I fixat. Solutiile x(1) , x(2) , . . . , x(k)

sunt liniar independente daca si numai daca vectorii x(1) (t0 ), x(2) (t0 ), . . . , x(k) (t0 )
sunt liniar independenti n IRn .
2.1. SISTEME DIFERENTIALE LINIARE CU COEFICIENTI VARIABILI29
4. dimIR S = n.
Definitia 2.5. Orice baza a spatiului S al solutiilor sistemului diferential
liniar omogen x0 = A(t)x se numeste sistem fundamental de solutii.
Definitia 2.6. Fie x(1) , x(2) , . . . , x(n) S un sistem fundamental de solutii
(j)
x1 (t)
(j)
x2 (t)
(j)
x (t) = .. , j = 1, n,

.
(j)
xn (t)
(j)
unde xk : I IR sunt functii de clasa C 1 .
Matricea de functii
(1) (2) (n)

x1 (t) x1 (t) . . . x1 (t)
(1)
x (t) x(2)
2 (t)
(n)
. . . x2 (t)
X(t) = (x(1) (t)|x(2) (t)| . . . |x(n) (t)) = 2
... ... ... ...
(1) (2) (n)
xn (t) xn (t) . . . xn (t)
se numeste matrice fundamentala a sistemului diferential si determinan-
tul ei, det X(t) = W
(1) (t), se numeste wronskianul sistemului fundamental
x , x(2) , . . . , x(n) .
Corolarul 2.1. Fie X(t) Mn (C 1 (I)) o matrice fundamentala a sistemului
diferential liniar omogen x0
= A(t)x. Atunci orice solutie x S are forma
c1
c2
x(t) = X(t) C, unde C =
. . . Mn,1 (IR). Solutia problemei Cauchy
cn
x0 = A(t)x, x(t0 ) = x0 IRn are forma x(t) = X(t) (X(t0 ))1 x0 .
Demonstratie.
(1) (2) Deoarece
coloanele matricei fundamentale X(t),
x , x , . . . , x(n) S formeaza o baza a lui S, pentru orice x S exista
constantele reale c1 , c2 , . . . , cn IR astfel ncat
x = c1 x(1) + c2 x(2) + . . . + cn x(n) .
Rezulta ca t I avem x(t) = X(t) C, unde C Mn,1 (IR). Impunand
conditia x(t0 ) = x0 solutiei oarecare x(t) = X(t) C obtinem sistemul alge-
bric liniar
X(t0 ) C = x0 . (2.6)
(1) (2) (n)

Deoarece x , x , . . . , x este un sistem fundamental de solutii, coloanele
matricei X(t0 ) sunt liniar independente, deci rangX(t0 ) = n, adica
W (t0 ) = det X(t0 ) 6= 0.
Atunci sistemul algebric liniar (2.6) are solutia unica C = (X(t0 ))1 x0 ,
deci solutia problemei Cauchy este x(t) = X(t) (X(t0 ))1 x0 .
Observatia 2.1. Solutia x(t) = X(t) C, cu C Mn,1 (IR) se numeste

solutia generala a sistemului diferential omogen.
Teorema 2.4. (Liouville)
(1) (2) Daca(n)W(t) este wronskianul sistemului funda-
mental de solutii x , x , . . . , x al sistemului diferential liniar omogen
(2.4), atunci R t
TrA( )d
W (t) = W (t0 ) e t0 ,
unde TrA(t) = a11 (t) + a22 (t) + . . . + ann (t) este urma matricei A(t) si t0 I
este fixat.
Demonstratie. Fie W (t) = det X(t). Scriind W (t) cu ajutorul definitiei
determinantului si derivand n raport cu t, obtinem ca
W (t) = W1 (t) + W2 (t) + . . . + Wn (t),
unde
x(1) (t) (2)
x1 (t) . . . x1 (t)
(n)
1
... ... ... ...

(1) 0 (2) 0 (n) 0
Wi (t) = (xi ) (t) (xi ) (t) . . . (xi ) (t)

... ... ... ...

x(1)
n (t)
(2)
xn (t)
(n)
. . . xn (t)
(i = 1, 2, . . . , n) are aceleasi linii ca si W (t) cu exceptia liniei i, n care apar

(1) (2) (n)
derivatele functiilor xi , xi , . . . , xi . Deoarece coloanele matricei X(t)
sunt solutii ale sistemului (2.4), obtinem relatiile
n
X
(j) (j)
(xi )0 (t) = aik (t) xk (t), i, j = 1, 2, . . . , n.
k=1
(j)
Inlocuind pe (xi (t))0 n Wi (t) obtinem ca Wi (t) este egal cu suma a n
determinanti, dintre care n 1 au cate doua coloane proportionale, deci
Wi (t) = aii (t) W (t), t I.
Atunci rezulta ca W 0 (t) = TrA(t) W (t), t I, adica functia W (t) satisface

o ecuatie diferentiala liniara omogena . Asadar,
Rt
TrA( )d
W (t) = C e t0 , cu C IR constanta .
Lema 2.1. Fie S multimea solutiilor sistemului diferential liniar omogen

(2.4) si S multimea solutiilor sistemului diferential liniar neomogen (2.3).
Daca xp S este o solutie fixata (particulara ), atunci avem

S = S + xp = x + xp | x S .
2.1. SISTEME DIFERENTIALE LINIARE CU COEFICIENTI VARIABILI31
Demonstratie. Atat solutiile din S cat si solutiile din S sunt definite pe tot
intervalul real I = (a, b), deci n egalitatea S = S + xp adunarea functiilor
si egalitatea functiilor se considera tot pe intervalul I.
Pentru orice x S avem x0 (t) = A(t)x(t) si adunand cu x0p (t) =
A(t)xp (t) + b(t) obtinem (x + xp )0 (t) = A(t)(x + xp )(t) + b(t), t I,
deci S + xp S. Reciproc, pentru orice y S avem y 0 (t) = A(t)y(t) + b(t),
de unde (y xp )0 (t) = A(t)(y xp )(t), t I, adica y xp = x S, deci
y = x + xp S + xp si S S + xp .
Teorema 2.5. (Lagrange) Fie X(t) Mn (C 1 (I)) o matrice fundamentala

a sistemului diferential liniar omogen (2.4). Atunci orice solutie x S are
forma
Z t
1
x(t) = X(t) C + X ( )b( )d ,
t0
unde t0 I este fixat si C Mn,1 (IR). Solutia problemei Cauchy
x0 = A(t)x + b(t), x(t0 ) = x0 IRn
are forma
Z t
1 1
x(t) = X(t) X (t0 )x0 + X ( )b( )d .
t0
Demonstratie. Din Lema 2.1 rezulta ca e suficient sa aflam o solutie partic-

ulara xp S. Vom aplica metoda variatiei constantelor, adica vom cauta o
solutie particulara de forma
xp (t) = c1 (t) x(1) (t) + c2 (t) x(2) (t) + . . . + cn (t) x(n) (t),
unde constantele c1 , c2 , . . . , cn din solutia generala a sistemului omogen au

fost nlocuite cu functiile necunoscute de clasa C 1 , ci : I IR, i = 1, 2, . . . , n.
Calculam derivata
x0p (t) = c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t).
Punem conditia ca xp sa fie solutie a sistemului diferential neomogen (2.3)

si tinem seama de faptul ca x(j) , j = 1, 2, . . . , n sunt solutii ale sistemu-
lui diferential omogen (2.4), adica (x(j) )0 (t) = A(t)x(j) (t), jj = 1, 2, . . . , n.
Rezulta egalitatea:
c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t) =
A(t)(c1 (t) x(1) (t) + c2 (t) x(2) (t) + . . . + cn (t) x(n) (t)) + b(t),
deci c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) = b(t), t I.
Putem scrie egalitatea

de mai sus sub forma X(t) C 0 (t) = b(t), unde
0
c1 (t)
0 ..
C (t) = . . Deoarece rangX(t) = n, rezulta ca W (t) = det X(t) 6=
c0n (t)
0, deci X(t) este inversabila . Atunci C 0 (t) = X 1 (t)b(t), t I. Integrand
pe fiecare componenta obtinem n scriere vectoriala
Z t
C(t) = X 1 ( ) b( )d,
t0
deci solutia particulara are forma

Z t
xp (t) = X(t) X 1 ( ) b( )d, t I.
t0
Atunci o solutie oarecare x S are forma

Z t
1
x(t) = X(t) C + X ( ) b( )d , t I.
t0
Impunand conditia x(t0 ) = x0 obtinem ca si n demonstratia Corolarului

2.1, sistemul algebric liniar X(t0 )C = x0 , cu solutia unica C = X 1 (t0 )x0 .
Atunci solutia problemei Cauchy are forma
Z t
1 1
x(t) = X(t) X (t0 )x0 + X ( ) b( )d , t I.
t0
2.2 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti

Definitia 2.7. Fie matricea A = (aij )1i,jn Mn (IR). Sistemul
diferential
x0 = Ax (2.7)
se numeste sistem diferential liniar omogen cu coeficienti constanti.
Observatia 2.2. Deoarece elementele aij (1 i, j n) sunt constante,
din Teorema 2.2 rezulta ca solutiile sistemului (2.7) sunt definite pe IR.
Teorema 2.6. Fie S spatiul vectorial real al solutiilor sistemului (2.7).
1. Daca x S, atunci x0 S.
2. Fie (A), IR si x0 V . Fie t0 IR fixat si fie x S solutia

care verifica conditia initiala x(t0 ) = x0 . Atunci x(t) V pentru
orice t IR.
2.2. SISTEME DIFERENTIALE LINIARE CU COEFICIENTI CONSTANTI33
3. Fie (A), IR si u V . Atunci functia x(t) = et u, t IR

este solutie a sistemului (2.7).
Demonstratie. 1. Fie x S. Atunci x0 = Ax si deoarece x este functie de
clasa C putem deriva relatia anterioara : x00 = Ax0 + A0 x sau (x0 )0 = Ax0 ,
deci x0 S.
2. Daca x0 = 0, atunci x(t) = 0, t IR (Teorema 2.3, punctul 2),
deci x(t) V . Fie x0 6= 0. Din x0 V rezulta ca Ax0 = x0 . Functia
y = Ax x = x0 x S si y(t0 ) = Ax0 x0 = 0, deci y(t) = 0, t IR,
adica Ax(t) = x(t), de unde rezulta ca x(t) V , t IR.
3. Avem x0 (t) = et u; Ax(t) = et Au = et u, deci x0 (t) =
Ax(t), t IR, adica x S.
1.Cazul cand A Mn (IR) este matrice diagonalizabila

Fie 1 , . . . , n (A) valori proprii reale si u1 , . . . , un o baza n IRn
formata din vectorii proprii corspunzatori valorilor proprii 1 , . . . , n .
Conform Teoremei 2.6, rezulta ca functiile
x(1) (t) = e1 t u1 , x(2) (t) = e2 t u2 , x(n) (t) = en t un , t IR
sunt solutii ale sistemului (2.7).
Pentru t = 0 obtinem x(i) (0) = ui , i = 1, n, deci u1 , u2 , . . . , un este
n
sistem liniar independent
(1) (2)de vectori n IR . Conform Teoremei 2.3, punc-
tul 3, multimea x , x , . . . , x (n) S este sistem liniar independent .

Deoarece dimIR S = n (Teorema 2.3, punctul 4), rezulta ca x(1) , x(2) , . . . , x(n)
este baza n S, deci este sistem fundamental de solutii.
Prin urmare o matrice fundamentala de solutii pentru sistemul (2.7) este
X(t) = (e1 t u1 |e2 t u2 | . . . |en t un )
2.Cazul cand A Mn (IR) nu se diagonalizeaza peste IR, dar poli-
nomul ei caracteristic admite radacinile reale 1 , . . . , k cu ordinul
de multiplicitate n1 , . . . , nk (n1 + . . . + nk = n)
x1

Putem cauta solutii pentru sistemul (2.7) de forma x = ... cu
xn
n
X
xj (t) = Pij (t)ei t , j = 1, n cu Pij (t) polinoame de grad mai mic sau egal
i=1
cu ni 1. Punand conditia ca aceasta functie sa fie solutie a sistemului,
se determina coeficientii polinoamelor Pij (t). Aceasta metoda se numeste
metoda coeficientilor nedeterminati.
3.Cazul cand A Mn (IR) nu se diagonalizeaza peste IR, iar poli-
nomul ei caracteristic admite si radacinile complexe
Polinomul caracteristic al lui A avand si solutii complexe , rezulta ca
el are ca solutie si pe . Pentru a indica un sistem fundamental de solutii
reale pentru sistemul (2.7) se procedeaza astfel :
Se considera A Mn (IR) Mn (C) si se rezolva sistemul ca fiind cu

coeficienti din C. Solutiile corespunzatoare lui sunt conjugatele solutiilor
corespunzatoare lui .
Propozitia 2.1. Fie sistemul (2.7) cu A Mn (IR) si z(t) = P (t) + iQ(t)
o functie z : IR Cn derivabila . Privind sistemul diferential (2.7) ca fiind
un sistem cu A din Mn (C) avem :
1. z este solutie a sistemului daca si numai daca P si Q sunt solutii reale
ale sistemului daca si numai daca z = P iQ solutie a sistemului.
2. daca z, z, y = y sunt solutii liniar independente peste C, rezulta
P = Rez, Q = Imz, y sunt solutii liniar independente peste IR.
Observatia 2.3. Un sistem fundamental de solutii pentru sistemul
diferential liniar real (2.7) este dat de
(1)
x , . . . , x(s) , Rex(s+1) , . . . , Rex(s+k) , Imx(s+1) , . . . , Imx(s+k) ,
unde (1)
x , . . . , x(s) , x(s+1) , . . . , x(s+k) , x(s+1) , . . . , x(s+k)
este un sistem fundamental de solutii pentru sistemul (2.7), cu A considerata
din Mn (C).
Exemplul 2.1. Sa se rezolve sistemul liniar omogen cu coeficienti constanti:
x01 = x1 x2 x3
x02 = 3x1 + x2 3x3
x03 = 4x1 2x2 + x3
Demonstratie. Scriem ecuatia caracteristica a sistemului

1 1 1

3 1 3 = 3 + 32 + 4 12 = 0

4 2 1
Ea are radacinile 1 = 2, 2 = 2,
3 =3. Vectorii proprii
corespunzatori

1 1 1
acestor valori proprii sunt u1 = 3 , u2 = 1 , u3 = 9 ,
2 2 7
deci matricea A este diagonalizabila
2t . Asadar,
o matrice fundamentala a
e e2t e 3t
sistemului este X(t) = 3e2t e2t 9e3t . Atunci solutia generala a

2e2t 2e2t 7e3t
sistemului este
x1 (t) = c1 e2t + c2 e2t + c3 e3t
x2 (t) = 3c1 e2t + c2 e2t 9c3 e3t
x3 (t) = 2c1 e2t + 2c2 e2t + 7c3 e3t
2.2. SISTEME DIFERENTIALE LINIARE CU COEFICIENTI CONSTANTI35
x01 = 9x1 12x2 5x3

x02 = 5x1 + 6x2 + 3x3
x03 = x1 + 4x2 + x3

9 12 5

5 6 3 = ( 2)( + 2)2 = 0

1 4 1
Ea are radacinile 1 = 2, 2 = 3 = 2. Vectorul propriu corespunzator

2 1
valorii proprii 1 este u1 = 1 . Avem V2 = sp 1 , deci
2 1
dim V2 = 1 6= 2 care este ordinul de multiplicitate al valorii proprii 2 ,
deci matricea A nu este diagonalizabila . Suntem n cazul 2, deoarece valo-
rile proprii sunt reale, deci vom determina solutia generala a sistemului cu
metoda coeficientilor nedeterminati. Cautam solutia de forma
x1 (t) = e2t (a1 t + b1 )

x2 (t) = e2t (a2 t + b2 )
x3 (t) = e2t (a3 t + b3 )
Punand conditia ca aceste functii sa verifice sistemul dat se determina coeficientii

ai si bi , i = 1, 3.
Solutia generala a sistemului va fi :
x1 (t) = 2c1 e2t + c2 a1 e2t t + c3 b1 e2t
x2 (t) = c1 e2t + c2 a2 e2t t + c3 b2 e2t

x3 (t) = 2c1 e2t + c2 a3 e2t t + c3 b3 e2t
unde ai si bi , i = 1, 3 sunt coeficientii determinati anterior.
x01 = 2x1 + 2x2 + 2x3

x02 = 10x1 + 6x2 + 8x3
x03 = 3x1 x2 2x3

2 2 2

10 6 8 =0

3 1 2
Ea are radacinile 1 = 0, 2 = 1+i, 3 = 1i. Vectorii proprii corespunzatori

fiecarei valori proprii sunt :

1 1 + i 1 i
u1 = 1 , u2 = 2i , u3 = 2i .
2 i i

1 1 + i
Notand cu x(1) = e0t 1 , x(2) = e(1+i)t 2i , x(3) = x(2) vom
2 i
t t
e ( cos t sin t) e (cos t sin t)
avea x(2) = 2et cos t + i 2et sin t . O matrice
t
e sin t t
e cos t
fundamentala a sistemului este X(t) = (x (1) Rex(2) Imx (2)
t t
) si nlocuind
1 e ( cos t sin t) e (cos t sin t)
obtinem X(t) = 1 2et cos t 2et sin t .
2 et sin t et cos t
Deci solutia generala a sistemului este :
x1 (t) = c1 + c2 et ( cos t sin t) + c3 et (cos t sin t)
x2 (t) = c1 2c2 et cos t 2c3 et sin t

x3 (t) = 2c1 c2 et sin t + c3 et cos t
Exemplul 2.4. Sa se rezolve sistemul determinand o solutie particulara

prin metoda variatiei constantelor :
x01 + 2x1 x2 = t2
x02 + x1 = 2t 1
Demonstratie. Asociem sistemul omogen
x01 + 2x1 x2 = 0
x02 + x1 = 0

2 1

Ecuatia caracteristica este = ( + 1)2 = 0. Radacinile
1

1
ei sunt 1 = 2 = 1. Avem V1 = sp , deci dim V1 = 1 6=
1
2 care este ordinul de multiplicitate a lui 1 , deci matricea sistemului nu
este diagonalizabila . Asadar se cauta solutie prin metoda coeficientilor
nedeterminati de forma
x1 (t) = et (a1 t + b1 )
2.3. STABILITATEA SOLUTIILOR SISTEMELOR DIFERENTIALE 37
x2 (t) = et (a2 t + b2 )
si punand conditia ca aceasta sa verifice sistemul omogen obtinem a1 = a2 ,
a1 = b2 b1 . Deci solutia generala a sistemului omogen se poate scrie astfel
x1 (t) = c1 et + c2 tet
x2 (t) = c1 et + c2 (et + tet )

Se cauta o solutie particulara a sistemului neomogen de forma
x1p (t) = c1 (t)et + c2 (t)tet
x2p (t) = c1 (t)et + c2 (t)(et + tet )

Determinam functiile c1 (t) si c2 (t) din sistemul
c01 (t)et + c02 (t)tet = t2
c01 (t)et + c02 (t)(et + tet ) = 2t 1

Apoi solutia generala a sistemului diferential neomogen se va scrie
x1 (t) = x1 (t) + x1p (t)
x2 (t) = x2 (t) + x2p (t)
2.3 Stabilitatea solutiilor sistemelor diferentiale

Fie sistemul diferential x0 = v(t, x). Presupunem ca sunt ndeplinite
conditiile teoremei fundamentale de existenta si unicitate a solutiei proble-
mei Cauchy pentru t [t0 , ) si x U , U IRn deschis. Deci pentru orice
x0 U exista si este unica o solutie x = (t), : [t0 , ) U astfel ncat
(t0 ) = x0 .
Definitia 2.8. O solutie x = (t), : [t0 , ) U se numeste stabila
spre + n sens Poincare-Liapunov (sau echivalent x0 = (t0 ) este o
pozitie de echilibru) daca variind suficient de putin data initiala x0 ,
solutia corespunzatoare se departeaza si ea putin, i.e. pentru orice > 0
exista () > 0 astfel ncat de ndata ce x e0 IRn si kex0 x0 k < (),
solutiile (t)
e si (t) care la momentul t0 , iar respectiv valorile x e0 si x0
satisfac inegalitatea |(t)
e (t)| < pentru orice t [t0 , +).
Cazul stabilitatii spre se studiaza analog (sau se face schimbarea de
variabila independenta t = ).
Consideram sistemul diferential autonom x0 = v(x), x U IRn , unde
v este un camp de vectori de clasa C r , r 3 n domeniul U . Presupunem
ca sistemul are o singura pozitie de echilibru x0 n U (v(x0 ) = 0, x0 U )
si sa alegem coordonatele xi astfel ncat x0 = 0 (efectuam o translatie).

Atunci solutia cu conditia initiala (t0 ) = 0 este (t) = 0, t IR. Putem
presupune ca t0 = 0 IR.
Definitia 2.9. Pozitia de echilibru x = 0 a sistemului diferential autonom
se numeste stabila n sens Poincare-Liapunov daca pentru orice > 0
exista > 0 (care depinde numai de ) astfel ncat pentru orice x0 U
pentru care kx0 k < , solutia a sistemului cu conditia initiala (0) = x0
se prelungeste pe ntreaga semiaxa t > 0 si satisface inegalitatea k(t)k <
pentru orice t > 0.
Definitia 2.10. Pozitia de echilibru x = 0 a sistemului diferential autonom
se numeste asimptotic stabila daca ea este stabila si n plus, pentru solutia
(t) din Definitia 2.9 avem
lim (t) = 0.
t+
Consideram mai ntai cazul sistemelor liniare omogene
x0 = Ax, A : IRn IRn , x IRn , (2.8)
si presupunem ca A este un izomorfism. Atunci x = 0 este singurul punct

singular al campului v(x) = Ax, deci x = 0 este singura pozitie de echilibru
a sistemului (2.8).
Teorema 2.7. (Poincare-Liapunov) Daca toate valorile proprii ale op-

eratorului liniar A : IRn IRn au partea reala negativa , atunci pozitia
de echilibru x = 0 a sistemului diferential liniar omogen (2.8) este stabila
asimptotic. Daca exista (A) cu Re > 0, atunci x = 0 este instabila .

Observatia 2.4. Fie A Mn (IR) o matrice cu spectrul (A) = 1 , . . . , p .
Notam = max (Rei ). Conform Teoremei 2.7 rezulta ca daca < 0,
1ip
atunci solutia x = 0 a sistemului x0 = Ax este asimptotic stabila . Orice
alta solutie are aceeasi proprietate: daca xp este o solutie, atunci x0p = Axp
si punand x = xp + y, rezulta y 0 = Ay, iar solutia x = xp corespunde cu
y = 0. Daca > 0, atunci solutia x = 0 este instabila si se poate arata
ca daca = 0 si valorile proprii cu partea reala nula sunt simple, atunci
solutia banala este stabila (dar nu asimptotic stabila ). Daca = 0 si valo-
rile proprii cu partea reala nula nu sunt toate simple, atunci solutia x = 0
este instabila .
Exemplul 2.5. Sa se studieze stabilitatea
pozitiei de echilibru x = 0 a
4 1
sistemului x0 = Ax, unde A = .
1 2
Demonstratie. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 3, deci fiind reale si nega-

tive, solutia este asimptotic stabila .
2.3. STABILITATEA SOLUTIILOR SISTEMELOR DIFERENTIALE 39
Exemplul 2.6. Se considera sistemul diferential
x0 = x + z
y 0 = 2y z
z0 = y z
Sa se studieze stabilitatea punctului de echilibru (0, 0, 0).
Demonstratie. Ecuatia caracteristica atasata

1 0 1

0 2 1 =0

0 1 1

are radacinile 1 = 1, 2,3 = 32 i 23 . Cum toate au partea reala negativa
rezulta ca punctul de echilibru al sistemului considerat este asimptotic stabil.
Exemplul 2.7. Sa se studieze

stabilitatea
pozitiei de echilibru x = 0 a
0 2
sistemului x0 = Ax, unde A = , a IR.
1 a

a a2 +8
Demonstratie. Valorile proprii sunt 1,2 = 2 , deci fiind reale distincte
si 1 2 < 0, solutia este instabila .
Teorema 2.8. (Liapunov) Daca toate valorile proprii ale operatorului liniar
A sunt situate n semiplanul stang (Rek < 0, k = 1, 2, . . . , n). Atunci
pozitia de echilibru x = 0 a sistemului neliniar x0 = v(x) este asimptotic
stabila .
Exemplul 2.8. Sa se studieze stabilitatea solutiei banale a sistemului
x0 = x y + x2
y 0 = 2 sin x 3y + y 4
Demonstratie. Sistemul liniar asociat este
x0 = x y
y 0 = 2x 3y

1 1
iar matricea sistemului este A = . Valorile proprii sunt 1,2 =
2 3
2 i, deci solutia banala este asimptotic stabila .
Capitolul 3
Ecuatii diferentiale de ordin

superior
Definitia 3.1. Fie D IRn+1 un domeniu si f : D IR o functie

diferentiabila (de clasa C r , r 1) pe D. Se numeste ecuatie diferentiala
de ordinul n orice ecuatie de forma
x(n) = f (t, x, x0 , x00 , . . . , x(n1) ) (3.1)
Forma (3.1) se mai numeste si forma normala a ecuatiei diferentiale.

Uneori se considera ecuatii diferentiale de ordinul n si sub forma implicita
adica
F (t, x, x0 , x00 , . . . , x(n1) , x(n) ) = 0, (3.2)
unde F : U IR este o functie diferentiabila (de clasa C r , r 1) pe un
domeniu U IRn+2 .
Definitia 3.2. Se numeste solutie a ecuatiei (3.1) o aplicatie de clasa C n ,
: I IR definita pe un interval I = (a, b) IR astfel ncat :
1. punctul (t, (t), 0 (t), . . . , (n1) (t)) D, t I;
2. pentru orice t I, (n) (t) = f (t, (t), 0 (t), . . . , (n1) (t)).
Definitia 3.3. Se numeste data initiala orice punct (t0 , 0 , . . . , n1 )

D. Problema Cauchy corespunzatoare consta n determinarea unei solutii
(t) definita pe o vecinatate a lui t0 astfel ncat
(t0 ) = 0 , 0 (t0 ) = 1 , . . . , (n1) (t0 ) = n1 .
Solutia generala a ecuatiei (3.1) este o solutie a ecuatiei ce depinde

de n constante reale arbitrare.
Solutia particulara a ecuatiei (3.1) este o solutie a ecuatiei ce se
obtine din cea generala prin particularizarea constantelor.
40
3.1. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDIN N REZOLVABILE PRIN CUADRATURI41
3.1 Ecuatii diferentiale de ordin n rezolvabile prin

cuadraturi
3.1.1 Ecuatii de forma y (n) = f (x), f C 0 (I), n > 1
Ecuatia se rezolva prin n integrari succesive si solutia generala depinde
de n constante arbitrare.
x
Exemplul 3.1. y 00 = arcsin x + 1x 2
6
Demonstratie. Integram succesiv si obtinem

Z
0 x
y = arcsin x + dx = x arcsin x x + c1
1x 2 6 6
(am integrat prin parti)

Aplicand din nou formula de integrare prin parti obtinem
Z

y(x) = x arcsin x x + c1 dx =
6
x2 1 p 1
arcsin x + x 1 x2 arcsin x x2 + c1 x + c2
2 4 4 12
2
Exemplul 3.2. y 00 = x42 e x , x [0, ), y(0) = 1, y 0 (0) = 0
dy 0 2 2

Demonstratie. Scriem dx = x42 e x , deci dy 0 = x2 x22 e x dx.
2 2 R 2 2 2
Notam v = e x , deci dv = x22 e x dx. Atunci y 0 = x x2 e x dx =
R 2 2
= ln vdv = v ln v v + c1 = e x x2 e x + c1 .
R 2 2 2
R 2 2 2

Deci y(x) = e x x e x + c1 dx = x2 e x x e x + c1 dx =
2
= xe x + c1 x + c2
Determinam constantele c1 si c2 :
y(0) = 1 = c2 = 1

0 2 2 2
y (0) = 0 = 0 = lim e x e x + c1 = c1
x0 x
2
Deci curba cautata este y = 1 xe x , x [0, ).
42 CAPITOLUL 3. ECUATII DIFERENTIALE DE ORDIN SUPERIOR
3.1.2 Ecuatii de forma f (x, y (n) ) = 0

a) Daca ecuatia poate fi rezolvata n raport cu y (n) yf(n) 6= 0 , atunci
obtinem una sau mai multe ecuatii de forma 3.1.1.
b) Daca ecuatia f (x, y (n) ) = 0 nu este rezolvabila (cu ajutorul functiilor
elementare) n raport cu y (n) , dar cunoastem o reprezentare parametrica a
curbei f (u, v) = 0, si anume u = g(t) C 1 , v = h(t) C 0 , t [, ], atunci
solutia generala a ecuatiei 3.2.1 se obtine sub forma parametrica
x = g(t), dy (n1) = y (n) dx = h(t)g 0 (t)dt,
de unde rezulta
y (n1) = h1 (t, c1 )
..
.
y(t) = hn (t, c1 , . . . , cn )
Exemplul 3.3. x e y 00 + y 00 = 0
Demonstratie. Notam y 00 = t si obtinem x(t) = et t. Cum dy 0 = y 00 dx,

2
obtinem dy0 = t(et 1)dt, respectiv
y 0 = t2 + tet et + c1 . Dar dy = y 0 dx,
2
deci dy = t2 + tet et + c1 (et 1)dt. Asadar,
2
t 3 t t3
y(t) = e2t + et + 1 + c1 + c1 t + c2
2 4 2 6
3.1.3 Ecuatii diferentiale de forma f (y (n1) , y (n) ) = 0

a) Daca ecuatia este rezolvabila prin functii elementare n raport cu y (n) ,
punand z = y (n1) , obtinem z 0 = f (z). Aceasta ecuatie este cu variabile
separabile si conduce la ecuatia z = y (n1) = f1 (x, c1 ), care este de tipul
anterior.
b) Daca ecuatia 3.1.3 nu este rezolvabila prin functii elementare n raport
cu y (n) , dar cunoastem o reprezentare parametrica
y (n1) = h(t), y (n) = g(t), t [, ],
atunci folosind relatia dy (n1) = y (n) dx, putem obtine solutia sub forma
parametrica Z 0
h
x= dt + c1 , y (n1) = h(t)
g
hh0
dy (n2) = h(t)dx = dt
g
Z
(n2) hh0
y = dt + c2
g
..
.
Z
y= y 0 dx + cn
p
Exemplul 3.4. y 00 = 1 y 02
Demonstratie. Facem schimbarea de functie z(x) = y 0 si ecuatia diferentiala

devine
dz
= dx, |z| < 1.
1 z2
Ea are solutia generala arccos z = x + c1 sau z = cos(x + c1 ) sau y 0 =
cos(x + c1 ), de unde deducem y(x) = sin(x + c1 ) + c2 .
Solutii sunt si dreptele y = x + c3 si y = x + c4 .
Exemplul 3.5. y 002 = y 0

00
y 1
Demonstratie. Rezolvam ecuatia n raport cu y 00 si obtinem 2 y 0
= 2 sau

y 0 = 12 (x + c1 ), deci y 0 = 14 (x + c1 )2 .
1
Integrand obtinem y(x) = 12 (x + c1 )3 + c2 .
Ecuatia are si solutiile y(x) = c3 .
3.1.4 Ecuatii diferentiale de forma f (y (n2) , y (n) ) = 0

a) Daca ecuatia se poate rezolva (prin functii elementare) n raport cu
y (n) , prin schimbarea de functie z = y (n2) , z fiind noua functie necunoscuta
obtinem z 00 = f (z). Prin multiplicareqcu 2z 0 , z 00 = f (z) se scrie d(z 0 )2 =
R
2f (z)dz si prin integrare ne da z 0 = 2 f (z)dz + c1 , apoi printr-o noua
cuadratura obtinem F1 (z, x, c1 , c2 ) = 0 sau F1 (y (n2) , x, c1 , c2 ) = 0 care este
o ecuatie de tipul 3.1.2.
b) Daca ecuatia nu se poate rezolva prin functii elementare n raport cu
y (n) , dar cunoastem o reprezentare parametrica y (n2) = h(t) si y (n) = g(t),
(n1) (n2)
t [, ], din dyy(n) = dyy (n1) = dx obtinem pe y (n1)
Z
(n1) 2
(y ) =2 g(t)h0 (t)dt + c
si problema s-a redus la una deja ntalnita .

1
Exemplul 3.6. y 00 = 4 y

Demonstratie. Multiplicam cu 2y 0 si integram. Obtinem y 02 = y + c1 si de
aici deducem
dy
p = dx.
y + c1
2
Notand y + c1 = t2 , avem y = (t2 c1 )2 si ecuatia devine 4t(t c
t
1 )dt
= dx
4 3
si integrand obtinem t 4c t + c = x.
p 3 1 2

Deci x = 43 y + c1 ( y 2c1 ) + c2 , y 0, y + c1 0.
Exemplul 3.7. y 00 = y13 , y(2) = 1, y 0 (2) = 1
Demonstratie. Inmultim ecuatia cu y 0 si integram

1
y 02 = 2c1 + .
y2
Acum folosind conditiile initiale date, deducem c1 = 0, deoarece y 0 (2) = 1 si

y 02 = y12 , adica y 0 = y1 . Mai integram o data si gasim y 2 = 2x + 2c2 . Avand
n vedere ca y(2) = 1, rezulta ca c2 = 23 . Deci solutia particulara cautata
q
este y = 2(x 32 ).
3.1.5 Ecuatii diferentiale de forma f (x, y (k) , . . . , y (n) ) = 0

Ecuatia se rezolva facand schimbarea de functie y (k) = z(x) si obtinem
ecuatia de ordinul n k,
f (x, z, z 0 , . . . , z (nk) ) = 0. (3.3)
Integrand (3.3) gasim z = g(x, c1 , c2 , . . . , cnk ) si astfel obtinem o ecuatie

ntalnita y (k) = g(x, c1 , c2 , . . . , cnk ).
Daca (3.3) are integrale singulare, atunci nlocuindu-le n y (k) = z(x)
obtinem integralele singulare ale ecuatiei 3.1.5.
Exemplul 3.8. (1 + x2 )y 00 = 2xy 0
Demonstratie. Daca facem schimbarea de functie y 0 = z(x) obtinem ecuatia

z0 2x 0 2
z = 1+x2 si prin integrare avem z = y = c1 (1 + x ). Rezulta
x3
y(x) = c1 x + c1 + c2 .
3
0
Exemplul 3.9. xy 00 = y 0 ln yx
Demonstratie. Ecuatia se mai scrie si astfel
xy 00
ln y 0 = ln x
y0
Luand pe z = ln y 0 ca functie necunoscuta , ecuatia devine liniara

z ln x
z0 =
x x
Aceasta ecuatie liniara are solutia generala z = c1 x + ln x + 1, deci

ln y 0 = 1 + c1 x + ln x sau y 0 = xe1+c1 x , de unde

x 1
y(x) = e1+c1 x + c2 .
c1 c21
3.1.6 Ecuatii diferentiale de forma f (y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce nu

contin pe y)
Se integreaza luand pe y 0 drept variabila independenta si pe y 00 drept
functie de y 0 , y 00 = y 00 (y 0 ).
Exemplul 3.10. x2 y 00 = y 02 2xy 0 + 2x2
Demonstratie. Facem schimbarea de functie y 0 = z(x) si obtinem o ecuatie
Riccati
z2 z
z 0 = 2 2 + 2.
x x
Aceasta ecuatie are solutia particulara evidenta zp = x si se integraza
1
punand z = x + u(x) , u(x) fiind noua functie necunoscuta . Obtinem z(x) =
c1 x c1 x 2
x+ x+c 1
, deci y 0 (x) = x+ x+c 1
, de unde y(x) = x2 +c1 xc21 ln |x+c1 |+c2 .
p
Exemplul 3.11. 1 + y 02 + xy 0 y 00 = ay 00 1 + y 02
Demonstratie. Impartim cu 1 + y 02 , notam y 0 = z si luam pe x ca functie,
iar pe z ca variabila independenta . Obtinem ecuatia diferentiala liniara
dx xz a
+ 2
=
dz 1+z 1 + z2
c1 az
care are integrala generala x = 1+z 2
+ 1+z 2
.
0
Daca notam z = y = tg t, obtinem x(t) = c1 cos t + a sin t. Pe y l aflam
din relatia dy = y 0 dx care ne da

t
y(t) = a cos t + c1 sin t c1 ln tg + + c2 .
2 4
Astfel solutia generala a fost data sub forma parametrica .
3.1.7 Ecuatii diferentiale de forma f (y, y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce

nu contin pe x)
Aceste ecuatii admit micsorarea ordinului cu o unitate daca luam pe
y0 = p drept noua functie si pe y drept variabila independenta .
Procedand asa este posibil sa pierdem solutii de forma y = b. Inlocuind
y = b n ecuatia de forma 3.1.7 putem decide daca s-au pierdut sau nu
solutii.
Exemplul 3.12. 1 + y 02 = 2yy 0
Demonstratie. Luand pe y 0 = p drept functie si pe y drept variabila inde-

00 d dy d dy dp
pendenta , obtinem y = dx dx = dy (p) dx = p dy si ecuatia data devine
2pdp
1+p2
= dy 2
y ce are drept solutie y = c1 (1 + p ).
Calculam acum pe x ca functie de p si c1 . Cum dx = p1 dy si dy =
2c1 pdp, rezulta dx = 2c1 dp. Deci x = 2c1 p + c2 si solutia generala este
2
x(p) = 2c1 p + c2 , y(p) = c1 (1 + p2 ) sau y = c1 + (xc
4c1
2)
(parabole).
y 02
Exemplul 3.13. y 00 y yy 0 = 0
Demonstratie. Procedam ca la exemplul precedent si avem

dp p
p y = 0.
dy y
Ea ne da
i. p = 0, deci y = c1
dp
ii. dy yp = y
dy
Aceasta ecuatie are solutia generala p = y(y + c2 ). Deci y(y+c2 ) = dx si
deosebim cazurile :
1. c2 = 0 si rezulta y1 + x = c3
dy dy y
2. c2 6= 0 si rezulta y y+c2 = c2 dx, deci y+c2 = c4 ec2 x .
Exemplul 3.14. 2y 02 = y 00 (y 1), x0 = 2, y0 = 2, y00 = 1
Demonstratie. Procedand ca mai nainte avem

dp 2dy dp
2p2 = p (y 1) sau = .
dy y1 p
Solutia generala a acestei ecuatii este p = c1 (y 1)2 .

Conditiile initiale ne dau c1 = 1. Deci solutia generala devine
dy
= dx,
(y 1)2
1
ecuatie care se integreaza obtinand y1 = x + c2 .
x
Aplicand conditiile initiale gasim c2 = 1, deci y = x1 este ecuatia
curbei cautate.
3.1.8 Ecuatii de forma f (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0, omogene n y, y 0 , . . . , y (n)

Aceste ecuatii admit micsorarea ordinului cu o unitate daca facem schim-
0
barea de functie z(x) = yy . Determinand solutia generala a noii ecuatii
pentru z(x), y rezulta printr-o cuadratura .
Exemplul 3.15. xyy 00 + xy 02 yy 0 = 0
3.2. ECUATII DIFERENTIALE LINIARE DE ORDINUL N 47
y0
Demonstratie. Luam drept noua functie necunoscuta , functia z(x) = y si
obtinem
y 0 = zy, y 00 = z 0 y + z 2 y = y(z 0 + z 2 )
iar ecuatia data devine
xy 2 (z 0 + z 2 ) + xz 2 y 2 zy 2 = 0.
Deci obtinem ecuatia Bernoulli

z
z 0 + 2z 2 =0
x
care se integreaza luand u = z 1 .
x2 +c1
Astfel obtinem o ecuatie liniara n u(x) cu solutia generala u(x) = x .
0
x
Deci z = x2 +c 1
si yy = x2 +c
x
1
, de unde rezulta y 2 = c2 (x2 + c1 ).
Exemplul 3.16. x2 yy 00 = (y xy 0 )2
Demonstratie. Procedand la fel ca la exemplul anterior obtinem

2z 1
x2 (z 0 + z 2 ) = 1 2xz + x2 z 2 sauz 0 + = 2.
x x
1 c1 y0 1 c1
Aceasta ecuatie liniara are solutia generala z = x + x2
. Deci y = x + x2
si
c
x1
de aici y(x) = c2 xe .
3.2 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul n

variabili
Definitia 3.4. O ecuatie de forma
a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + . . . + an (x)y = f (x) (3.4)
cu a0 , a1 , . . . , an , f functii continue pe un interval (a, b) se numeste ecuatie

diferentiala liniara de ordinul n cu coeficienti variabili.
Daca f (x) 0, se spune ca ecuatia (3.4) este omogena , iar daca f (x)
nu este identic nula , se spune ca ecuatia este neomogena .
Definitia 3.5. Punctele n care se anuleaza a0 (x) n (a, b) se numesc
puncte singulare ale ecuatiei (3.4).
Notam cu L[y] = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + . . . + an (x)y numit operator
diferential liniar. Ecuatia (3.4) devine L[y] = f (x).
Operatorul L are proprietatea ca , IR si , C n ((a, b)) avem
L[ + ] = L[] + L[].
Daca notam cu ker L nucleul operatorului diferential L (i.e. y ker L,
daca L[y] = 0), avem ker L C n ((a, b)) daca se presupune ca a0 (x) 6= 0, x
(a, b), iar dim ker L = n, o baza a spatiului vectorial finit dimensional ker L
fiind constituita din orice n solutii particulare liniar independente n (a, b)
ale ecuatiei diferentiale L[y] = 0 si care vor forma un sistem fundamental
de solutii pentru ecuatia omogena L[y] = 0.
Teorema 3.1. Functiile y1 , y2 , . . . , yn C n ((a, b)) formeaza un sistem fun-
damental de solutii pentru ecuatia diferentiala L[y] = 0 daca si numai daca

y1 y2 ... yn

y10 y20 ... yn0

wronskianul W (y1 , y2 , . . . , yn ) = este nenul
...
(n1) ... ... . . .
y y2
(n1) (n1)
. . . yn
1
pe (a, b).
Demonstratie. Daca functiile y1 , y2 , . . . , yn C n ((a, b)) formeaza un sistem
fundamental de solutii, adica y1 , y2 , . . . , yn sunt solutii particulare liniar in-
dependente ce formeaza o baza n ker L, aratam ca ntr-un punct x0 (a, b)
avem W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6= 0.
Intr-adevar, y1 , y2 , . . . , yn formand o baza n ker L, pentru orice y ker L
exista un sistem unic de constante c1 , c2 , . . . , cn astfel ncat
y = c1 y1 + . . . + cn yn (3.5)
Sistemul de constante este unic pentru ca , daca ar mai exista altul
d1 , d2 , . . . , dn diferit de c1 , c2 , . . . , cn , atunci (c1 d1 )y1 + (c2 d2 )y2 + . . . +
(cn dn )yn = 0 ceea ce nu ar fi posibil deoarece y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar
independente.
Din (3.5) obtinem pentru punctul x0 :
y(x0 ) = c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn (x0 )
y 0 (x0 ) = c1 y10 (x0 ) + . . . + cn yn0 (x0 )
.. (3.6)
.
(n1)
y (n1) (x0 ) = c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn(n1) (x0 )
Aratam ca acest sistem de ecuatii n c1 , c2 , . . . , cn are solutia unica si
anume pe c1 , c2 , . . . , cn din (3.5), care e definit pe y ker L.
Daca sistemul ar mai avea o alta solutie d1 , d2 , . . . , dn diferita de c1 , c2 , . . . , cn ,
ea ar defini un alt element Y ker L :
Y = d1 y1 + d2 y2 + . . . + dn yn
ceea ce nseamna ca avem
Y (x0 ) = d1 y1 (x0 ) + . . . + dn yn (x0 )
Y 0 (x0 ) = d1 y10 (x0 ) + . . . + dn yn0 (x0 )
.. (3.7)
.
(n1)
Y (n1) (x0 ) = d1 y1 (x0 ) + . . . + dn yn(n1) (x0 )
Tinand seama ca d1 , d2 , . . . , dn este o solutie a sistemului (3.6), rezulta
Y (x0 ) = y(x0 ), Y 0 (x0 ) = y 0 (x0 ), Y (n1) (x0 ) = y (n1) (x0 ) (3.8)
Insa y si Y fiind solutii ale ecuatiei diferentiale L[y] = 0 si verificand

aceleasi conditii ale lui Cauchy (3.8) n punctul x0 , n baza teoremei de
existenta si unicitate a solutiei problemei Cauchy, ele sunt identice. Deci
y = Y ker L si deoarece y1 , y2 , . . . , yn formeaza o baza n ker L, vom avea
di = ci , i = 1, n.
Astfel am demonstrat ca sistemul (3.6) are o solutie unica ,
deci W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6= 0.
Reciproc, daca y1 , y2 , . . . , yn ker L sunt astfel ncat W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6=
0, atunci aratam ca y1 , y2 , . . . , yn formeaza un sistem fundamental de solutii
pe (a, b).
Presupunem contrariul, adica y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar dependente pe
(a, b). Atunci exista constantele c1 , c2 , . . . , cn nu toate nule astfel ncat
c1 y1 + . . . + cn yn = 0.
Pentru orice x (a, b) avem
c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) = 0
c1 y10 (x) + . . . + cn yn0 (x) = 0
.. (3.9)
.
(n1)
c1 y1 (x) + . . . + cn yn(n1) (x) = 0
si n particular sistemul este verificat si pentru x0 .

Insa determinantul sistemului n c1 , c2 , . . . , cn este W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6=
0 si prin urmare sistemul are doar solutia banala c1 = 0, . . . , cn = 0,
contradictie cu presupunerea facuta . Deci y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar inde-
pendente si formeaza un sistem fundamental de solutii pe (a, b).
In ipoteza ca y1 , y2 , . . . , yn formeaza un sistem fundamental de solutii

pentru ecuatia diferentiala L[y] = 0, orice solutie a sa se va scrie
y = c1 y1 + . . . + cn yn , c1 , c2 , . . . , cn IR.
Observatia 3.1.
1. Daca se cunoaste o solutie particulara a ecuatiei L[y] = 0, fie aceea

y1 (x), atunci, prin schimbarea de functie y(x) = y1 (x) z(x), z(x) fiind
noua functie necunoscuta , ordinul ei poate fi micsorat cu o unitate.
2. Daca a0 (x) + a1 (x) + . . . + an (x) = 0, atunci ecuatia L[y] = 0 admite

solutia particulara y1 (x) = ex .
3. Daca an1 (x) + xan (x) = 0, atunci L[y] = 0 admite solutia particulara
y1 (x) = x.
4. Ecuatiile de forma a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + . . . + an (x)y = 0, unde
a0 , . . . , an sunt polinoame, pot admite ca integrale particulare poli-
noame.
Orice solutie a ecuatiei diferentiale L[y] = 0 va fi de forma y = y + yp ,
unde L[y] = 0, iar L[yp ] = f (deci yp este o solute particulara a ecuatiei
diferentiale L[y] = f ). Solutia particulara yp se poate obtine cu ajutorul
metodei lui Lagrange, fiind de forma
yp (x) = c1 (x)y1 (x) + c2 (x)y2 (x) + . . . + cn (x)yn (x),
unde c01 (x), c02 (x), . . . , c0n (x) verifica sistemul
c01 (x)y1 (x) + . . . + c0n (x)yn (x) = 0
c01 (x)y10 (x) + . . . + c0n (x)yn0 (x) = 0
.. (3.10)
.
(n1) f (x)
c01 (x)y1 (x) + . . . + c0n (x)yn(n1) (x) =
a0 (x)
Exemplul 3.17. Sa se construiasca ecuatiile diferentiale liniare care admit
solutiile particulare indicate:
a) y1 = cos2 x, y2 = sin2 x
x
b) y1 = e 2 , y2 = ex , y3 = xex

cos2 x sin2 x
Demonstratie. a) Wronskianul este W (y1 , y2 ) = = sin 2x.

sin 2x sin 2x
In ipoteza sin 2x 6= 0, ecuatia cautata va fi

cos2 x sin2
x y

W (y1 , y2 , y) = sin 2x sin 2x y = 0,
0
2 cos 2x 2 cos 2x y 00
deci y 00 sin 2x 2y 0 cos 2x = 0.

x
e 2 ex xex
1 x
b) Avem W (y1 , y2 , y3 ) = 2 e 2 ex ex + xex = 1 e 32 x 6= 0.
4
1 e x2 ex 2ex + xex
4
Atunci ecuatia cautata va fi
x x
e 2
1 x ex xex y
e 2 e ex + xex y 0
W (y1 , y2 , y3 , y) = 12 x = 0,
4 e 2x e
x 2ex + xex y 00
1 e 2 ex 3ex + xex y 000
8
deci 2y 000 3y 00 + y = 0.
Exemplul 3.18. Sa se gaseasca solutia generala a ecuatiei

00 1 x 2
y + 2 y=e + ln x , x > 0,
x ln x x
stiind ca o solutie particulara a ecuatiei omogene este y1 = ln x.
Demonstratie. Facem substitutia y = y1 z = ln x z. Derivand succesiv

gasim y 0 = x1 z+ln x si y 00 = x12 z+ x1 z 0 + x1 z 0 +ln xz 00 = x12 z+ 2 0 00
2x z +ln xz .
1 2 0 00 1 x
Ecuatia devine x2 z + x z + ln x z + x2 ln x ln x z = e x + ln x sau
ln xz 00 + x2 z 0 ex x2 + ln x = 0. Pentru a reduce ordinul acestei 2 ecuatii vom
2
face substitutia z 0 = u si ecuatia devine u0 + xln x u e x
xln x + 1 = 0.
Aceasta este o ecuatie liniara de ordinul ntai a carei solutie generala este
u(x) = ln12 x (c2 + ex ln2 x) = lnc22 x + ex = z 0 = dx dz
. Integrand obtinem
R dx R
x dx x
z = c2 ln2 x + e + c1 , deci y = ln x c2 ln2 x + e + c1 .
Exemplul 3.19. (x 1)y 00 xy 0 + y = (x 1)3 e2x
Demonstratie. Ecuatia omogena este (x 1)y 00 xy 0 + y = 0 si admite

solutia particulara y1 (x) = x, conform Observatiei 3.1, punctul 3 si solutia
particulara y1 (x) = ex , conform Observatiei 3.1, punctul 2.
Atunci solutia generala a ecuatiei omogene este y(x) = c1 x + c2 ex .
Pentru a determina o solutie particulara a ecuatiei neomogene folosim
metoda lui Lagrange si cautam solutia yp de forma yp (x) = c1 (x)x + c2 (x)ex ,
functiile c1 (x) si c2 (x) determinandu-se din sistemul
c01 (x)x + c02 (x)ex = 0

(x 1)3 e2x (3.11)
c01 (x) + c02 (x)ex =
x1
Din sistemul (3.11) obtinem c01 (x) = (1 x)e2x , deci c1 (x) = 34 e2x x2 e2x si
c02 (x) = (x2 x)ex , decic2 (x) = 3ex x 2 x
3xe + x e .
2
Asadar yp (x) = e2x x2 94 x + 3 , iar solutia generala a ecuatiei date
2
este y(x) = c1 x + c2 ex + e2x x2 94 x + 3 .
Exemplul 3.20. (x3 x2 + 7x + 9)y 00 4(x2 x + 4)y 0 + (6x 6)y =

2x2 2x 16, x0 = 0, y0 = 0, y 0 (0) = 0
Demonstratie. Cautam pentru ecuatia omogena asociata
(x3 x2 + 7x + 9)y 00 4(x2 x + 4)y 0 + (6x 6)y = 0
o solutie de forma y 1 = x2 + a1 xn1 + . . . + an . Obtinem
n(n 1)xn+1 + . . . 4nxn+1 + . . . + 6xn+1 + . . . = 0.

De aici, prin identificare gasim ecuatia n2 n4n+6 = 0 care are radacinile

n1 = 2, n2 = 3.
Notand y 1 = x2 + a1 x + a2 si y 2 = x3 + b1 x2 + b2 x + b3 si punand conditia
sa verifice ecuatia omogena obtinem a1 = 0, a2 = 3, b1 = 0, b2 = 3, b3 = 8.
Deci am gasit doua solutii particulare y 1 = x2 + 3, y 2 = x3 + 3x 8.
Solutia generala a ecuatiei omogene asociate este
y(x) = c1 (x2 + 3) + c2 (x3 + 3x 8).
Cautam o solutie particulara a ecuatiei neomogene de forma yp (x) =

Ax + B si gasim A = 1, B = 0.
Astfel yp (x) = x si y(x) = c1 (x2 + 3) + c2 (x3 + 3x 8) + x.
Impunand conditiile Cauchy, obtinem sistemul
3c1 8c2 = 0
3c2 + 1 = 0
care are solutia c1 = 98 , c2 = 13 si care determina solutia particulara
cautata y(x) = 19 x2 (3x + 8).

constanti
Definitia 3.6. O ecuatie de forma
L[y] = a0 y (n) + a1 y (n1) + . . . + an y = f (x) (3.12)
cu a0 , a1 , . . . , an constante se numeste ecuatii diferentiala liniara de or-

dinul n cu coeficienti constanti.
Daca f (x) 0, se spune ca ecuatia (3.4) este omogena , iar daca f (x)
nu este identic nula , se spune ca ecuatia este neomogena .
Definitia 3.7. Se numeste polinomul caracteristic atasat ecuatiei
omogene L[y] = 0, polinomul F (r) = a0 rn +a1 rn1 +. . .+an , iar F (r) = 0
se numeste ecuatia caracteristica atasata ecuatiei L[y] = 0.
Teorema 3.2. 1. Daca ecuatia caracteristica F (r) = 0 are radacini reale
si distincte r1 , r2 , . . . , rn , atunci un sistem fundamental de solutii pen-
tru ecuatia diferentiala liniara cu coeficienti constanti L[y] = 0 este
y1 (x) = er1 x , y2 (x) = er2 x , . . . , yn (x) = ern x .
2. Daca printre radacinile ecuatiei caracteristice F (r) = 0 exista si radacini

reale multiple, de exemplu r1 este radacina cu ordinul de multiplici-
tate p, atunci ei i corespund p solutii liniar independente ale ecuatiei
L[y] = 0 :
y1 (x) = er1 x , y2 (x) = xer1 x , . . . , yp (x) = xp1 er1 x .

3. Daca printre radacinile ecuatiei caracteristice F (r) = 0 exista si radacini

complexe, de exemplu r = a + ib, r = a ib, atunci fiecarei perechi de
radacini complexe conjugate i corespund doua solutii liniar indepen-
dente
y1 (x) = eax cos bx, y2 (x) = eax sin bx.
4. Daca ecuatia caracteristica F (r) = 0 are printre solutiile ei radacini

complexe r = a + ib, r = a ib cu ordinul de multiplicitate p, atunci
lor le corespund 2p solutii liniar independente
y1 (x) = eax cos bx, y2 (x) = xeax cos bx, . . . , yp (x) = xp1 eax cos bx
yp+1 (x) = eax sin bx, yp+2 (x) = xeax sin bx, . . . , y2p (x) = xp1 eax sin bx.
Demonstratie. 1. Verificam ca yk (x) = erk x este solutia ecuatiei L[y] =

0 pentru k = 1, n. Avem L[yk ] = erk x (a0 rkn + a1 rkn1 + . . . + an ) = 0,
deoarece rk este radacina ecuatiei caracteristice. Deci yk (x) = erk x este
solutia ecuatiei L[y] = 0 pentru k = 1, n.
Solutiile y1 , y2 , . . . , yn formeaza un sistem fundamental, deoarece wron-
skianul lor este egal cu produsul dintre e(r1 +...+rn )x si determinantul Vander-
monde al numerelor distincte r1 , . . . , rn si deci este diferit de zero. Asadar,
solutia generala a ecuatiei diferentiale omogene este y = c1 er1 x + c2 er2 x +
. . . + cn ern x .
2. Daca r1 este radacina ecuatiei caracteristice cu ordinul de multiplici-
tate p, atunci
F (r1 ) = 0, F 0 (r1 ) = 0, F 00 (r1 ) = 0, . . . , F (p1) (r1 ) = 0, F (p) (r1 ) 6= 0.
Pentru y = erx z, calculam derivatele cu ajutorul formulei lui Leibniz si

obtinem
y 0 = erx (rz + z 0 )
y 00 = erx (r2 z + 2rz + z 00 )
.. (3.13)
.
y (n) = erx (rn z + Cn1 rn1 z 0 + Cn2 rn2 z 00 + . . . + Cnn z (n) ),
de unde rezulta ca L[erx z] = erx (bn z +bn1 z 0 +. . .+b0 z (n) ), unde coeficientii
se determina cu formulele (3.13). Avem
bn = a0 rn + a1 rn1 + . . . + an = F (r)
si n general
j F (j)(r)
bnj = Cnj rnj + a1 Cn1 rnj1 + . . . + anj Cjj = , j = 1, n
j!
De unde rezulta ca
" #
F 0 (r) 0 F 00 (r) 00 F (n)(r) (n)
L[erx z] = erx F (r)z + z + z + ... + z
1! 2! n!
h i
F (p)(r1 ) (p) F (n)(r) (n)
Asadar, L[er1 x z] = er1 x p! z + ... + n! z .
Daca z este nlocuit cu 1, x, . . . , xp1 , paranteza din membrul al doilea
este nula si, prin urmare, avem
L[er1 x ] = 0, L[er2 x ] = 0, . . . , L[ern x ] = 0,
ceea ce nseamna ca er1 x , xer1 x , . . . , xp1 er1 x sunt solutiile ecuatiei diferentiale
L[y] = 0.
Inmultind aceste solutii cu constante oarecare si adunand deducem ca la
radacina r1 cu ordinul de multiplicitate p a ecuatiei caracteristice corespunde
solutia y = er1 x (c0 xp1 + c1 xp2 + . . . + cp1 ) ce depinde de p constante
oarecare c0 , c1 , . . . , cp1 .
3. Fie r = a + ib radacina complexa a ecuatiei caracteristice. Aceasta
nseamna ca functia y = e(a+ib)x = eax eibx = eax cos bx + ieax sin bx este o
solutie complexa a ecuatiei L[y] = 0. Deoarece L[eax cos bx + ieax sin bx] = 0
este echivalent cu L[eax cos bx]+iL[eax sin bx] = 0, nseamna ca L[eax cos bx] =
0 si L[eax sin bx] = 0, deci eax cos bx si eax sin bx sunt solutii ale ecuatiei
L[y] = 0 ce corespund oricarei radacini complexe r = a + ib a ecuatiei car-
acteristice.
4. Rezulta din 2 si 3.
Exemplul 3.21. y 00 y = 0, y(0) = 2, y 0 (0) = 0
Demonstratie. Ecuatia caracteristica este r2 1 = 0 si are radacinile r1 =

1, r2 = 1. Deci un sistem fundamental de solutii este y1 (x) = ex , y2 (x) =
ex , iar solutia generala va fi y(x) = c1 ex + c2 ex .
Impunem solutiei si derivatei ei conditiile Cauchy date si obtinem sis-
temul c1 + c2 = 2, c1 + c2 = 0 care are solutia c1 = c2 = 1. Asadar, solutia
particulara este y(x) = ex + ex .
Exemplul 3.22. y 00 + 2y 0 + y = 0, y(0) = 0, y 0 (0) = 1
Demonstratie. Ecuatia caracteristica este r2 + 2r + 1 = 0 si are radacinile

r1 = r2 = 1. Deci un sistem fundamental de solutii este y1 (x) = ex , y2 (x) =
xex , iar solutia generala va fi y(x) = c1 ex + c2 xex .
Impunem solutiei si derivatei ei conditiile Cauchy date si obtinem c1 =
0, c2 = 1, deci solutia particulara este y(x) = xex .
Exemplul 3.23. y 00 + y 0 + y = 0
Demonstratie. Ecuatia caracteristica

este r2 + r + 1 = 0 si are radacinile
1 3 1 3
r1 = 2 + i 2 , r2 = 2 i 2 . Deci un sistem fundamental de solutii
x
x

3 3
este y1 (x) = e 2 cos 2 x, y2 (x) = e 2 sin 2 x, iar solutia generala va fi

x2 3 x
y(x) = c1 e cos 2 x + c2 e 2 sin 23 x.
Exemplul 3.24. y IV + 2y 00 + y = 0
Demonstratie. Ecuatia caracteristica este r4 + r2 + 1 = 0 si are radacinile

r1 = r2 = i, r3 = r4 = i. Deci un sistem fundamental de solutii este
y1 (x) = cos x, y2 (x) = x cos x, y3 (x) = sin x, y4 (x) = x sin x, iar solutia
generala va fi y(x) = c1 cos x + c2 x cos x + c3 sin x + c4 x sin x
Teorema 3.3. Fie y solutia generala a ecuatiei diferentiale liniare omo-

gene cu coeficienti constanti si yp o solutie particulara a ecuatiei neomo-
gene L[y] = f . Atunci solutia generala a ecuatiei liniare neomogene este
y = y + yp , yp putandu-se determina ntotdeauna prin metoda variatiei con-
stantelor.
In anumite cazuri se poate determina forma solutiei particulare yp dupa

forma functiei f (x). Indicam n continuare cateva astfel de cazuri:
1. Daca f = c, F (0) 6= 0, atunci

c
yp (x) =
an
2. Daca f = c, F (0) = 0, F 0 (0) = 0, . . . , F (p1) (0) = 0, F (p) (0) 6= 0,

atunci
cxp
yp (x) =
p!anp
3. Daca f = cex , F () 6= 0, atunci

cex
yp (x) =
F ()
4. Daca f = cex , F () = 0, F 0 () = 0, . . . , F (p1) () = 0, F (p) () 6= 0,

atunci
cex xp
yp (x) = (p)
F ()
Prin schimbarea de functie y(x) = ex z(x), z(x) fiind noua functie
necunoscuta regasim cazurile 1,2.
5. Daca f = Pm (x) si F (0) 6= 0, Pm (x) fiind un polinom n x de grad m,

atunci
yp (x) = Qm (x), unde Qm (x) este un polinom n x de grad m

6. Daca f = Pm (x) si F (0) = 0, F 0 (0) = 0, . . . , F (p1) (0) = 0, F (p) (0) 6=

0, atunci
yp (x) = xp Qm (x)
7. Daca f = ex Pm (x) si F () 6= 0, Pm (x) fiind un polinom n x de grad

m, atunci
yp (x) = ex Qm (x), unde Qm (x) este un polinom n x de grad m
8. Daca f = ex Pm (x), F () = 0, F 0 () = 0, . . . , F (p1) () = 0, F (p) () 6=

0, atunci
yp (x) = xp ex Qm (x)
In cazurile 7 si 8 punand y(x) = ex z(x), z(x) fiind noua functie
necunoscuta , regasim rezultatele de la punctele 5 si 6.
9. Daca f = ex Pm
1 (x) cos x+ex P 2 (x) sin x, iar F (+i) 6= 0, atunci
m
yp (x) = ex [Q1m (x) cos x + Q1m (x) sin x]
10. Daca f = ex Pm (x) si + i este o radacina multipla de ordinul p a

lui F (r), atunci
yp (x) = ex xp [Q1m (x) cos x + Q1m (x) sin x]
Folosind formulele lui Euler

eix + eix eix eix
cos x = si sin x = ,
2 2i
cazurile 9 si 10 se reduc la cele de la punctele 7 si 8.
1
Exemplul 3.25. y 00 + 3y 0 + 2y = 1+ex
Demonstratie. Asociem ecuatia omogena y 00 + 3y 0 + 2y = 0. Ecuatia sa

caracteristica este r2 + 3r + 2 = 0 si are radacinile r1 = 1, r2 = 2. Deci
solutia generala a ecuatiei omogene este y(x) = c1 ex + c2 e2x .
Vom determina o solutie particulara yp (x) a ecuatiei neomogene cu aju-
torul metodei variatiei constantelor, de forma yp (x) = c1 (x)ex + c2 (x)e2x .
Sistemul
c01 (x)ex + c02 (x)e2x = 0
1
c01 (x)ex 2c02 (x)e2x =
1 + ex
ex 2x e
are solutia c01 (x) = 1+ex si c02 (x) = 1+ex , de unde deducem
c1 (x) = ln(1 + ex ), c(x) = ex + ln(1 + ex ),

deci yp (x) = ex + (ex + e2x ) ln(1 + ex ).

Asadar, solutia generala este
y(x) = y(x) + yp (x) =
= c1 ex + c2 e2x ex + (ex + e2x ) ln(1 + ex ).
Exemplul 3.26. y 00 + y 0 = 3
Demonstratie. Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este r2 +r =

0 si are radacinile r1 = 0, r2 = 1. Deci solutia generala a ecuatiei omogene
este y(x) = c1 + c2 ex . O solutie particulara yp (x) a ecuatiei neomogene
3x
este de forma yp (x) = 1!1 = 3x, deci solutia generala este
y(x) = c1 + c2 ex + 3x.
ex ex
Exemplul 3.27. y 00 + y = 2 + 2
Demonstratie. Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este F (r) =

r2 + 1 = 0 si are radacinile r1 = i, r2 = i. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 cos x + c2 sin x.
O solutie particulara yp (x) a ecuatiei neomogene este de forma
yp (x) = yp1 (x) + yp2 (x),
ex ex
unde L[yp1 (x)] = 2
2 , L[yp (x)] = 2 . Deoarece F (1) 6= 0, avem
ex ex
ex ex
yp1 (x) = 2
F (1) = 4 . Analog yp2 (x) = 2
F (1) = 4 .
x x
Deci yp (x) = e4
+ e 4 = chx 2 .
chx
Solutia generala a ecuatiei date este y(x) = c1 cos x + c2 sin x + 2 .
Exemplul 3.28. y 00 4y 0 + 4y = e2x

r2 4r + 4 = 0 si are radacinile r1 = r2 = 2. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 e2x + c2 xe2x .
Cum F (2) = 0, F 0 (2) = 0, F 00 (2) = 2 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei
2x x2 2x 2
neomogene se cauta de forma yp (x) = Fe 00 (2) = e 2x .
e2x x2
Solutia generala a ecuatiei date este y(x) = c1 e2x + c2 xe2x + 2 .
Exemplul 3.29. y 00 9y 0 + 20y = 4000x2


r2 9r + 20 = 0 si are radacinile r1 = 4, r2 = 5. Deci solutia generala a
ecuatiei omogene este y(x) = c1 e4x + c2 e5x .
Cum F (0) 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei neomogene se cauta de
forma yp (x) = ax2 + bx + c. Din L[ax2 + bx + c] = 4000x2 , prin identificarea
coeficientilor, deducem ca a = 200, b = 180, c = 61, deci
yp (x) = 200x2 + 180x + 61.
Solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = c1 e4x + c2 e5x + 200x2 + 180x + 61.
Exemplul 3.30. y 00 5y 0 = 5x2 + 2x, y(0) = 0, y 0 (0) = 0

r2 5r = 0 si are radacinile r1 = 0, r2 = 5. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 + c2 e5x .
Cum F (0) = 0, F 0 (0) = 2 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei neomogene
se cauta de forma yp (x) = x(ax2 +bx+c). Din L[x(ax2 +bx+c)] = 5x2 +2x,
3
gasim a = 13 , b = 0, c = 0, deci yp (x) = x3 .
3
Solutia generala a ecuatiei neomogene este y(x) = c1 + c2 e5x + x3 .
Pentru rezolvarea problemei Cauchy calculam y 0 (x) = 5c2 e5x + x2 si
obtinem 0 = y(0) = c1 + c2 si 0 = y 0 (0) = 5c2 , deci c1 = c2 = 0. Asadar,
3
solutia particulara cautata este y(x) = x3 .
Exemplul 3.31. y 00 3y 0 + 2y = e3x (x2 + x)

r2 3r + 2 = 0 si are radacinile r1 = 1, r2 = 2. Deci solutia generala a
ecuatiei omogene este y(x) = c1 ex + c2 e2x .
Cum F (3) = 2 6= 0, o solutie particulara a ecuatiei neomogene se cauta
de forma yp (x) = (ax2 + bx + c)e3x . Avem
yp0 (x) = 3e3x (ax2 + bx + c) + e3x (2ax + b)
yp00 (x) = 9e3x (ax2 + bx + c) + 6e3x (2ax + b) + e3x 2a

Inlocuind yp , yp0 , yp00 n ecuatia neomogena data si identificand coeficientii
2
obtinem a = 21 , b = 1, c = 1. Deci yp (x) = x 2x+22 .
2
Solutia generala a ecuatiei neomogene este y(x) = c1 ex +c2 e2x + x 2x+22 .
Exemplul 3.32. y 00 y = xex + x3 ex


r2 1 = 0 si are radacinile r1 = 1, r2 = 1. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 ex + c2 ex .
Cautam solutia particulara a ecuatiei neomogene de forma yp (x) =
yp1 (x) + yp2 (x), unde L[yp1 (x)] = xex si L[yp2 (x)] = x3 ex .
Cum F (1) = 0, F 0 (1) 6= 0, vom lua yp1 (x) = x(ax + b)ex si obtinem
2
a = 41 , b = 14 . Deci yp1 (x) = x 4x ex .
Cum F (1) = 0, F 0 (1) 6= 0, vom lua yp2 (x) = x(cx3 +dx2 +ex+f )ex si
4
1 1 3 2 x x x3 3 2 3
obtinem c = 8 , d = 4 , e = f = 8 . Deci yp (x) = e 4 8x 8x .
2
4 3
8
Atunci yp (x) = x 4x ex + ex x8 x4 38 x2 38 x .
Solutia generala a ecuatiei neomogene este
4
x x x2 x x x x x3 3 2 3
y(x) = c1 e + c2 e + e +e x x .
4 8 4 8 8
Exemplul 3.33. y 00 y = xex sin x

r2 1 = 0 si are radacinile r1 = 1, r2 = 1. Deci solutia generala a ecuatiei
omogene este y(x) = c1 ex + c2 ex .
Pentru a calcula mai usor pe yp (x) facem schimbarea de functie y(x) =
u(x)ex si obtinem u00 + 2u0 = x sin x. Pentru aceasta ecuatie cautam up (x)
de forma up (x) = (ax+b) sin x+(cx +d) cos x. Obtinem
a = 13 , b = 10
9 ,c =
2 14 x 10 2 14
3 , d = 9 si up (x) = 3 9 sin x + 3 x + 9 cos x. Solutia yp (x) va fi
yp (x) = up (x)ex . Atunci

x x x x 10 2 14
y(x) = c1 e + c2 e + e sin x + x + cos x .
3 9 3 9
Exemplul 3.34. y 00 2y 0 + 2y = 2ex cos x 4xex sin x

r2 2r + 2 = 0 si are radacinile r1 = 1 + i, r2 = 1 i. Deci solutia generala
a ecuatiei omogene este y(x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x.
Facem substitutia y(x) = u(x)ex si ecuatia data devine
L[u] = u00 + u = 2 cos x 4x sin x.
Cautam up (x) = u1p (x) + u2p (x), unde L[u1p (x)] = 2 cos x si L[u2p (x)] =
4x sin x.
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene n u este r2 +1 = 0 si are
radacinile simple r1 = i, r2 = i. Atunci cautam u1p (x) = x(a cos x + b sin x)
si u2p (x) = x[(cx+d) cos x+(ex+f ) sin x]. Introducand n ecuatia neomogena
n u determinam coeficientii a = c = 1, b = d = e = f = 0, deci up (x) =
x2 cos x si yp (x) = x2 cos xex . Asadar, solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x + x2 cos xex .
3.3 Aplicatii
3.3.1 Ecuatii Euler
Definitia 3.8. Ecuatia diferentiala liniara de ordinul n de forma
L[y] = a0 xn y (n) + a1 xn1 y (n1) + . . . + an y = f (x) (3.14)
cu a0 , a1 , . . . , an constante si f C 1 (I) se numeste ecuatie Euler.

Daca f (x) 0, ecuatia (3.14) se numeste omogena , iar daca f (x) 6= 0,
ecuatia (3.14) se numeste neomogena .
O ecuatie Euler se poate transforma ntr-o ecutie cu coeficienti constanti
prin schimbarea de variabila |x| = et . Vom analiza cazul x > 0, cazul x < 0
tratandu-se analog. Avem :
dy dy dt
y 0 (x) = = = y 0 (t) et
dx dt dx
dy 0 dy 0 dt d(y 0 (t) et )
y 00 (x) = = = et = e2t (y 00 (t) y 0 (t))
dx dt dx dt
Derivata de ordinul k va fi

y (k) = ekt y (k) (t) + 1 y (k1) (t) + . . . + k1 y 0 (t) ,
unde 1 , . . . , k1 sunt constante.

Exemplul 3.35. x2 y 00 xy 0 + y = x
Demonstratie. Cu substitutia de mai sus, ecuatia devine
e2t e2t (y 00 (t)y 0 (t))et y 0 (t)et +y(t) = et sau y 00 (t)2y 0 (t)+y(t) = et
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene y 00 (t) 2y 0 (t) + y(t) = 0

este F (r) = r2 2r + 1 = (r 1)2 = 0 si are radacinile r1 = r2 = 1. Atunci
solutia generala a ecuatiei omogene este y(t) = c1 et + c2 tet .
O solutie particulara a ecuatiei neomogene n y 00 (t) 2y 0 (t) + y(t) = et
2 t 2 t
este de forma yp (t) = Ft00e(1) = t 2e .
t2 et x ln2 x
Deci y(t) = c1 et + c2 tet + 2 si y(x) = c1 x + c2 x ln x + 2 .
3.3. APLICATII 61
3.3.2 Metoda eliminarii pentru sisteme diferentiale liniare

Metoda derivarii si eliminarii permite reducerea sistemelor de ordinul I
la ecuatii de ordin superior.
Exemplul 3.36.
tx0 x 3y = t
ty 0 x + y = 0
Demonstratie. Pentru a reduce sistemul la o ecuatie cu coeficienti constanti

trebuie sa facem schimbarea de variabila independenta t = e . Vom avea
1 dx dy 1 dy
dt = e d ; d 1 1 dx dx d
dt = e = t ; dt = d dt = t d ; dt = t d . Sistemul devine
dx
x 3y = e
d (3.15)
dy
x+y =0
d
Vom deriva n raport cu prima ecuatie si obtinem
x00 x0 3y 0 = e . (3.16)
Din ecuatia a doua a sistemului avem y 0 = x y. Introducand expresia lui

y 0 n ecuatia (3.16), obtinem
x00 x0 3x + 3y = e . (3.17)
Din prima ecuatie a sistemului (3.15) avem
3y = x0 x e . (3.18)
Introducand expresia lui y din (3.18), ecuatia (3.17) devine
x00 x0 3x + x0 x e = e sau x00 4x = 2e .
Aceasta ecuatie cu coeficienti constanti este echivalenta cu sistemul (3.15).

Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este F (r) = r2 4 = 0 si
are radacinile r1 = 2, r2 = 2. Solutia generala a ecuatiei omogene este
x( ) = c1 e2 + c2 e2 .
O solutie particulara a ecuatiei neomogene este de forma

2e 2
xp ( ) = = e .
F (1) 3
Deci solutia generala a ecuatiei neomogene este
2
x( ) = c1 e2 + c2 e2 e .
3
Revenind la variabila t avem x(t) = c1 t2 + c2 t2 23 t. Din ecuatia (3.18)

determinam y:

1 dx 1 dx
y= x e = t xt =
3 d 3 dt

1 2 2 1
2c1 t 2c2 t t c1 t c2 t + t t = c1 t2 3c2 t2 t
2 2 2 2
3 3 3 3
Exemplul 3.37.
x0 + 5x + y = 7et 27
y 0 2x + 3y = 3et + 12
Demonstratie. Din prima ecuatie scoatem y si derivam :
y = 7et 27 5x x0 ; y 0 = 7et 5 x00 .
Inlocuim n a doua ecuatie a sistemului si obtinem
x00 + 8x0 + 17x = 31et 93.
Ecuatia caracteristica asociata ecuatiei omogene este F (r) = r2 +8r+17 = 0

si are radacinile r1 = 4+i, r2 = 4i. Solutia generala a ecuatiei omogene
este x(t) = e4t (c1 cos t + c2 sin t).
Cautam o solutie particulara a ecuatiei neomogene cu ajutorul metodei
lui Lagrange, de forma xp (t) = e4t (c1 (t) cos t + c2 (t) sin t). Functiile c1 (t) si
c2 (t) le determinam din sistemul :
c01 (t) cos te4t + c02 (t) sin te4t = 0
c01 (t)( sin te4t 4 cos te4t ) + c02 (t)(cos te4t 4 sin te4t ) = 31et 93
Obtinem c01 (t) = 31 sin te5t +93 sin te4t si c02 (t) = 31 cos te5t 93 cos te4t .
Atunci
31 5t 93
c1 (t) = e (5 sin t cos t) + e4t (4 sin t cos t),
26 17
31 5t 93
c2 (t) = e (5 sin t + cos t) e4t (4 sin t + cos t).
26 17
31 t 93
Deci x(t) = e4t (c1 cos t + c2 sin t) + 26 e 17 .
4t 2 t 6
Rezulta y(t) = e [(c1 c2 ) sin t (c1 (t) c2 ) cos t) 13 e + 17 .
Exemplul 3.38.
y10 = y2 + 1
x2 y20 = 2y1 + x2 ln x
3.3. APLICATII 63
Demonstratie. Derivam prima ecuatie si obtinem y20 = y100 . Inlocuind n a

doua ecuatie obtinem x2 y100 2y1 = x2 ln x care este o ecuatie Euler.
Ecuatia omogena atasata este x2 y100 2y1 = 0. Facem schimbarea x = et
si obtinem y100 y10 2y1 = 0. Ecuatia caracteristica asociata este r2 r2 = 0
si are radacinile r1 = 2, r2 = 1. Atunci solutia generala a ecuatiei omogene
este y 1 (t) = c1 e2t +c2 et si y 1 (x) = c1 x2 +c2 x1 . Cautam o solutie particulara
a ecuatiei neomogene cu metoda lui Lagrange, de forma :
1
y1p (x) = c1 (x)x2 + c2 (x)
x
si determinam functiile c1 (x), c2 (x) din sistemul :
1
c01 (x)x2 + c02 (x) =0
x
1 x2 ln x
2xc01 (x) c02 (x) = = ln x
x2 x2
Atunci c01 (x) = ln x 0
, c (x) = ln3x . Deci c1 (x) = 6x12 ln x + 6x
3x3 2
1
ln x + 1
6x ,
c2 (x) = 31 (x ln x x).
Atunci y1p (x) = 16 x ln x + 21 ln x + x6 13 .
Avem y1 (x) = c1 x2 + c2 x1 + 16 x ln x + 12 ln x + x6 13 .
Din prima ecuatie avem y2 (x) = 1y10 = 16 ln x2c1 xc2 x12 + 2x 1
23 .
Capitolul 4
Ecuatii cu derivate partiale

de ordinul ntai
4.1 Integrale prime pentru sisteme diferentiale

Definitia 4.1. Un sistem diferential de forma
x0j = vj (x1 , . . . , xn ), j = 1, 2, . . . , n, (4.1)
unde v = (v1 , . . . , vn ) : U IRn este un camp de vectori de clasa C r (r 1)
definit ntr-un domeniu U IRn se numeste sistem diferential autonom.
Sistemul (4.1) se poate scrie si sub forma simetrica astfel
dx1 dxn
= ... = (= dt)
v1 vn
Campul v asociaza fiecarui punct x U un vector tangent v(x) Tx U ' IRn .
Daca f : U IR este o functie de clasa C 1 (U ), atunci pentru orice x U se
poate considera derivata lui f n punctul x si n directia vectorului
Xn
df df f
v(x), notata dv (x) si definita prin dv (x) = vi (x) (asa cum se stie de
xi
i=1
la cursul de analiza ).
Definitia 4.2. Fie v : U IRn un camp de vectori si f : U IR o functie
de clasa C 1 (U ). Functia f se numeste o integrala prima a sistemului
diferential x0 = v(x), x U , daca derivata sa n directia campului de
df
vectori v este nula n fiecare punct din U , adica dv = 0.
Proprietatea unei functii f de a fi integrala prima se poate enunta echiva-
lent si astfel : o functie diferentiabila f : U IR este o integrala prima
pentru sistemul diferential autonom x0 = v(x) daca si numai daca oricare ar
fi solutia x = (t), : I U , functia f este constanta pe I. Intr-adevar,
t I, ddt = v((t)) si
n
X f X f n
d di df
(f )|t=t0 = |(t0 ) |t=t0 = |(t0 ) v i ((t0 )) = ((t0 )).
dt xi dt xi dv
i=1 i=1
64
4.1. INTEGRALE PRIME PENTRU SISTEME DIFERENTIALE 65
Uneori se mai scrie f (x1 , . . . , xn ) = c constant. De aceea se mai spune ca

integralele prime reprezinta legi de conservare.
In exercitii, pentru determinarea integralelor prime ale unor sisteme con-
crete se recomanda scrierea lor sub forma simetrica dx dxn
v1 = . . . = vn si gasirea
1
(prin aplicarea proprietatilor rapoartelor egale) unui raport de forma df0 egal
cu rapoartele precedente. Atunci f va fi o integrala prima , deoarece df = 0,
deci f =constant n lungul curbelor integrale.
Exemplul 4.1. Sa se gaseasca integrale prime ale sistemului simetric :
dx dy dz
= = .
zy xz yx
Demonstratie. Folosind proprietatile proportiilor, putem scrie sistemul dat
astfel :
dx dy dz dx + dy + dz dx + dy + dz
= = = =
zy xz yx zx+xz+yx 0
si
dx dy dz xdx + ydy + zdz xdx + ydy + zdz
= = = =
zy xz yx x(z x) + y(x z) + z(y x) 0
De aici rezulta doua ecuatii diferentiale, daca egalam cu zero numaratorii
ultimelor rapoarte din cele doua siruri de rapoarte egale :
dx + dy + dz = 0 si xdx + ydy + zdz = 0
Ele ne dau doua integrale prime x + y + z = c1 si x2 + y 2 + z 2 = c2 .
In general, pentru un sistem diferential autonom pot sa nu existe in-

tegrale prime globale, adica definite pe ntreg domeniul U IRn . Exista
nsa integrale prime locale (adica definite ntr-o vecinatate a oricarui punct
x0 U ), fapt enuntat n teorema urmatoare; demonstratia poate fi gasita
n [5], pg. 305.
Teorema 4.1. Fie v : U IRn un camp de vectori de clasa C r (U ) (r 2)pe
domeniul U IRn si fie x0 U un punct nesingular al campului (v(x0 ) 6= 0).
Atunci exista o vecinatate W a lui x0 n U astfel ncat sistemul diferential
autonom x0 = v(x), x W are, n domeniul W , n 1 integrale prime
functional independente f1 , . . . , fn1 si orice integrala prima a sistemului n
domeniul W este functie de f1 , . . . , fn1 .
Observatia 4.1. Pentru sistemele diferentiale neautonome x0 = v(x, t), t
IR, x U , o functie f : U IR IR diferentiabila va fi integrala prima de-
pendenta de timp daca ea este integrala prima pentru sistemul autonom
care se obtine din sistemul precedent prin adaugarea ecuatiei t0 = 1:
X 0 = V (X), X U IR, X = (x, t), V (X) = (v(x, t), 1).
Campul de vectori V nu se anuleaza si i se poate aplica Teorema 4.1.
66CAPITOLUL 4. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL INTAI
4.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai

Definitia 4.3. Fie v : U IRn un camp de vectori de clasa C r (U ) (r 2)
si v1 , . . . , vn : U IR componentele sale. Se numeste ecuatie cu derivate
partiale de ordinul ntai liniara omogena pentru functia necunoscuta
u : U IR de clasa C 1 , egalitatea
n
X u
vi (x1 , . . . , xn ) (x1 , . . . , xn ) = 0, x = (x1 , . . . , xn ) U (4.2)
xi
i=1
Definitia 4.4. Functia u : U IR de clasa C 1 care verifica relatia (4.2)

pentru x U se numeste solutie a ecuatiei (4.2) pe domeniul U .
Teorema 4.2. Orice integrala prima pe U a sistemului autonom x0 = v(x)

este solutie pe U a ecuatiei (4.2) si, reciproc, orice solutie pe U a ecuatiei
(4.2) este integrala prima pe U a sistemului x0 = v(x).
Demonstratie. Fie u : U IR o functie de clasa C 1 care este integrala prima

a sistemului diferential x0 = v(x), x U .
X n
du u
Atunci 0 = dv (x) = vi (x), x U , deci functia u este solutie a
xi
i=1
ecuatiei (4.2).
Reciproc, fie u : U IR o solutie a ecuatiei (4.2) si fie : I U o solutie
oarecare a sistemului diferential x0 = v(x). Pentru t I avem din (4.2) :
n
X u
vi ((t)) ((t)) = 0.
xi
i=1
n
X
d u di
Dar dt = v((t)), deci rezulta ((t)) = 0, t I sau echivalent
xi dt
i=1
d(u)
dt = 0, t I, adica u = constanta pe I, deci functia u este integrala
prima a sistemului autonom.
Observatia 4.2. Sistemul diferential autonom
dx1 dx2 dxn

= = ... =
v1 (x1 , . . . , xn ) v2 (x1 , . . . , xn ) vn (x1 , . . . , xn )
se numeste sistemul caracteristic

p asociatp
ecuatiei (4.2).
Exemplul 4.2. xy ux y 1 y 2 u + (z 1 y 2 axy) u = 0
y z
Demonstratie. Sistemul caracteristic asociat este
dx dy dz
= p = p
xy y 1 y 2 z 1 y 2 axy
4.2. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL INTAI 67
Din primele doua rapoarte obtinem dx

x = dy si integrand avem
1y 2
ln |x| + arcsin y = c,
deci xearcsin y = c1 . Din dy = dz

si din prima integrala prima
y 1y 2 z 1y 2 axy
obtinuta avem
dz z e arcsin y
= ac1 p
dy y 1 y2
care este o ecuatie diferentiala
p liniara n z. Atunci
psolutia sa generala este
arcsin y
z = cy2 ac1 e 2y (y + 1 y 2 ) sau 2yz + ax(y + 1 y 2 ) = 2c2 , care este
cea de-a doua integrala prima .
Solutia generala a ecuatiei date este
p
u(x, y, z) = (xearcsin y , 2yz + ax(y + 1 y 2 )), C 1 .
Definitia 4.5. Se numeste ecuatie cu derivate partiale de ordinul

ntai cvasiliniara egalitatea
n
X u
gi (x1 , . . . , xn , u) = g(x1 , . . . , xn , u), (4.3)
xi
i=1
unde gi (i = 1, . . . , n), g : D IR sunt de clasa C 1 pe domeniul D IRn+1 .

Definitia 4.6. Se numeste solutie a ecuatiei (4.3) orice functie de clasa
C 1 definita pe un domeniu U IRn , u : U IR astfel ncat x U sa avem
X n
u
(x, u(x)) D si gi (x, u(x)) )(x) = g(x, u(x)), x U .
xi
i=1
Pentru rezolvarea ecuatiei (4.3) vom proceda astfel: cautam solutia u
sub forma implicita F (x1 , . . . , xn , u) = 0, unde F : D IR este de clasa C 1
si F
u 6= 0 pe D. Atunci rezulta
F
u x
= Fi , i = 1, . . . , n
xi u
si ecuatia (4.3) devine

n
X u F
gi (x1 , . . . , xn , u) (x1 , . . . , xn , u)+g(x1 , . . . , xn , u) (x1 , . . . , xn , u) = 0,
xi u
i=1
adica o ecuatie cu derivate partiale de ordinul ntai liniara omogena , care

se poate rezolva ca mai nainte.
z z
Exemplul 4.3. (1 + z x y) x + y =2
Demonstratie. Sistemul caracteristic este

dx dy dz
= =
1+ zxy 1 2
Din ultimele doua rapoarte rezulta z 2y = c1 o integrala prima .

Folosind proprietatile rapoartelor egale avem
dz dx dy
dy = ,
zxy

de unde rezulta y + 2 z x y = c2 o alta integrala prima .
Deci solutia generala sub forma implicita este

(z 2y, y + 2 z x y) = 0.
Definitia 4.7. Fie U IR3 un domeniu si v : U IR un camp de clasa

C 1 fara puncte singulare pe U (v nu se anuleaza pe U ), unde
v = P (x, y, z)i + Q(x, y, z)j + R(x, y, z)k.
Orbitele solutiilor sistemului diferential autonom

dx dy dz
= = , (x, y, z) U (4.4)
P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
se numesc linii de camp pentru v.

Liniile de camp ale unui camp vectorial v sunt suporturi de curbe :
x = x(t), t I, n lungul carora vectorul tangent n fiecare punct t coincide
cu v(x(t)). In unele cazuri concrete (de exemplu, campul electromagnetic),
liniile de camp sunt numite si linii de forta .
Exemplul 4.4. Sa se determine liniile de camp ale campului vectorial
x2 + y 2 + z 2 2y x2 + y 2 z 2
v= i j + .
x2 z xz xz 2
Demonstratie. Sistemul simetric asociat este
x2 zdx xzdy xz 2 dz
= =
x2 + y 2 + z 2 2y x2 + y 2 z 2
echivalent cu
2xdx dy 2zdz
= =
x2 2
+y +z 2 y x + y 2 z 2
2
sau
2xdx 2ydy 2zdz
= = =
x2 2
+y +z 2 2y 2 x + y 2 z 2
2
2xdx + 2ydy + 2zdz 2xdx + 2ydy + 2zdz

= =
x2 y2 2 2 2 2
+ + z 2y x + y z 2 0
Deci 2xdx+2ydy +2zdz = 0. Atunci o integrala prima este x2 +y 2 +z 2 = c1 .
2xdx 2ydy
Primele doua rapoarte x2 +y 2 +z 2 = 2y 2 , pe baza integralei prime aflate
2
x2
ne dau 2xdx
c21
= dy
y , deci y = c2 e
c1
.
Liniile de camp au ecuatiile
x2 + y 2 + z 2 = c1
2
x2
y = c2 e c1
si sunt curbe situate pe sfera de raza c1 si centru 0.
Definitia 4.8. O suprafata S U de clasa C 1 , fara puncte singulare

(adica cu plan tangent n fiecare punct) se numeste suprafata de camp
pentru v daca n orice punct P S, vectorul v(M ) este tangent suprafetei.
Observatia 4.3. Fie S data de ecuatia F (x, y, z) = 0 n U , unde F : U
IR este de clasa C 1 . Deoarece S nu are puncte singulare are normala n orice
punct M S si un vector director al normalei n P este dat de
F F F
gradM F = (M )i + (M )j + (M )k 6= 0
x y z
Atunci v(M ) este tangent la S daca si numai daca v(M ) este ortogonal
vectorului gradM F , adica daca si numai daca are loc egalitatea
F F F
v(M ) gradM F = P (x, y, z) + Q(x, y, z) + R(x, y, z) = 0, (4.5)
x y z
pentru M = (x, y, z). Rezulta ca S este o suprafata de camp pentru v daca

si numai daca este data de o ecuatie F (x, y, z) = 0, unde functia F : U IR,
de clasa C 1 , cu gradF 6= 0, este solutie a ecuatiei cu derivate partiale de
ordinul ntai liniara (4.5), numita ecuatia suprafetelor de camp ale lui
v.
Sistemul diferential (4.4) se mai numeste si sistem caracteristic al
ecuatiei (4.5), iar liniile de camp se mai numesc si curbe caracteristice.
Determinarea unei suprafete de camp care trece printr-o curba data
U de ecuatii 1 (x, y, z) = 0, 2 (x, y, z) = 0, (x, y, z) U se numeste
problema Cauchy pentru ecuatia (4.5).
Fie f1 , f2 : U IR doua integrale prime functional independente pentru
sistemul (4.4). Daca : I U este o solutie a sistemului, atunci orice punct
(t) = (x(t), y(t), z(t)) al liniei de camp corespunzatoare verifica relatiile
f1 (x(t), y(t), z(t)) = c1 , f2 (x(t), y(t), z(t)) = c2 cu c1 , c2 IR.

Aplicand teorema functiilor implicite sistemului f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) =

c2 rezulta ca , cel putin local, orice linie de camp este data de ecuatiile
f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) = c2 . Daca nu este o linie de camp, atunci ea
va intersecta o linie de camp daca si numai daca constantele c1 , c2 verifica o
relatie de compatibilitate (c1 , c2 ) = 0 ( functie de clasa C 1 ), obtinuta din
sistemul algebric 1 = 2 = 0, f1 = c1 , f2 = c2 .
Suprafata data de ecuatia (f1 (x, y, z), f2 (x, y, z)) = 0 este (conform
Teoremei 4.2) o suprafata de camp ce trece prin curba .
Daca este o linie de camp ea este data , cel putin local, de ecuatii de
forma f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) = c2 , deci exista o infinitate de suprafete
de camp (f1 (x, y, z) c1 ) + (f2 (x, y, z) c2 ) = 0, , IR care trec prin
, adica problema Cauchy pentru curbe caracteristice este nedeterminata .
z z
Exemplul 4.5. Sa se determine solutia ecuatiei x x + y y = z ce trece
prin curba x2 + y 2 = 1, z = 2.
dy
Demonstratie. Sistemul caracteristic asociat este dx dz
x = y = z . Integralele
prime se obtin din egalarea primelor doua rapoarte si a ultimelor doua :
x x
y = c1 , z = c2 .
Din sistemul xy = c1 , xz = c2 , x2 + y 2 = 1, z = 2 eliminam variabilele
c21 x2 x2 x2 x2 x2
x, y, z si obtinem c21 c22 + c22 = 4 si revenind avem y2
z2
z2
+ z2
= 4y 2
sau
z2
x2 + y2 = 4 (con cu varful n origine).
Exemplul 4.6. Se da campul vectorial v = (x + y)i + (y x)j 2zk. Sa

se determine:
a) liniile de camp;
b) linia de camp ce trece prin punctul M (1, 0, 1);
c) suprafata de camp;
d) suprafata de camp ce contine dreapta z = 1, y 3x = 0.
dx dy dz
Demonstratie. a) Sistemul caracteristic asociat este x+y = yx = 2z .
d(x2 +y 2 )
Rezulta xdx+ydy
x2 +y 2
dz
= 2z , deci 12 x2 +y2 = 12 dz 2 2
z . Atunci (x + y )z = c1
este o integrala prima .
x+y
Din primele doua rapoarte obtinem dx dy = yx , care este o ecuatie diferentiala
dt 2
omogena si facem substitutia y = tx. Avem x dx + t = t1 dt 1+t
t+1 sau x dx = t+1
dx t+1 y
sau x = t2 +1 dt, care are solutia ln(x2 + y 2 ) + 2arctg x = c2 , fiind cea de-a
doua integrala prima .
Liniile de camp sunt
(x2 + y 2 )z = c1
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg = c2
x
b) Cum M (1, 0, 1) apartine liniei de camp, din sistemul de mai sus aflam
constantele c1 , c2 : c1 = 0, c2 = 0. Deci linia de camp ce trece prin punctul
M (1, 0, 1) este
(x2 + y 2 )z = 0
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg =0
x
c) Ecuatia suprafetei de camp este
y
((x2 + y 2 )z, ln(x2 + y 2 ) + 2arctg ) = 0.
x

d) Suprafata de camp ce contine dreapta z = 1, y 3x = 0 rezulta din
eliminarea variabilelor x, y, z din sistemul
(x2 + y 2 )z = c1
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg = c2
x
z=1

y 3x = 0
y
si se obtine ln c1 + 2arctg 3 = c2 , deci z = earctg x 3 este ecuatia suprafetei
de camp ce trece prin dreapta data .
Capitolul 5
Ecuatii cu derivate partiale

de ordinul doi
5.1 Clasificarea si aducerea la forma canonica a

ecuatiilor cu derivate partiale de ordinul doi
Definitia 5.1. Se numeste ecuatie cvasiliniara cu derivate partiale
de ordinul II (cu doua variabile independente) o ecuatie de forma

2z 2z 2z z z
A(x, y) 2 + 2B(x, y) + C(x, y) 2 + D x, y, z, , = 0 (5.1)
x xy y x y
unde A, B, C sunt functii reale continue pe un deschis din IR2 si functia D

este continua n argumentele ei.
Definitia 5.2. Se numesc curbe caracteristice pentru ecuatia (5.1),
curbele aflate pe suprafatele integrale ale acestei ecuatii, ale caror proiectii
n planul xOy verifica ecuatia caracteristica :
A(x, y)dy 2 2B(x, y)dxdy + C(x, y)dx2 = 0 (5.2)
Clasificare:
1) Daca B 2 AC > 0, cele doua familii de caracteristice sunt reale si
distincte si ecuatia este de tip hiperbolic.
2) Daca B 2 AC = 0, avem o singura familie de caracteristice reale si
ecuatia este de tip parabolic.
3) Daca B 2 AC < 0, cele doua familii de caracteristice sunt complex
conjugate si ecuatia este de tip eliptic.
Exemple clasice
1. Ecuatia omogena a coardei vibrante sau ecuatia undelor plane
2u 1 2u
= 0, a2 = , (5.3)
x2 a2 t2 T0
72
5.1. CLASIFICAREA SI ADUCEREA LA FORMA CANONICA A ECUATIILOR CU DERIVATE PART
unde este masa specifica liniara a coardei, T0 este tensiunea la care

e supusa coarda n pozitia de repaus este o ecuatie de tip hiperbolic.
2. Ecuatia caldurii
2u 1 u k
2
= 2 , a2 = , (5.4)
x a t c
unde k este coeficientul de conductibilitate termica , c caldura specifica

densitatea este o ecuatie de tip parabolic.
3. Ecuatia Laplace
2u 2u
+ 2 =0 (5.5)
x2 y
este o ecuatie de tip eliptic.
Definitia 5.3. Directiile
dy dy
= 1 (x, y), = 2 (x, y) (5.6)
dx dx
determinate de ecuatia (5.2) se numesc directii caracteristice ale ecuatiei
(5.1).
Prin integrarea ecuatiilor (5.6) se obtin doua familii de curbe n planul
xOy, 1 (x, y) = c1 , 2 (x, y) = c2 (c1 , c2 constante arbitrare), curbe care sunt
proiectiile pe planul xOy ale curbelor caracteristice.
Daca ecuatia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile
= 1 (x, y), = 2 (x, y), ecuatia (5.1) se aduce la prima forma canonica

2z z z
+ G1 , , z, , =0 (5.7)

Daca se efectueaza acum transformarea = x + y, = x y, din ecuatia

(5.7) rezulta

2z 2z 0 z z
+ G 1 , , z, , =0 (5.8)
x2 y 2 x y
care este a doua forma canonica pentru ecuatia cvasiliniara de tip hiperbolic.
Daca ecuatia este de tip parabolic, 1 (x, y) = 2 (x, y) = (x, y), cu
schimbarea de variabile = (x, y), = x, ajungem la forma canonica a
ecuatiei (5.1)

2z z z
+ G2 , , z, , =0 (5.9)
2
Daca ecuatia este de tip eliptic, functiile 1 (x, y) si 2 (x, y) sunt com-
plex conjugate si notam (x, y) = Re1 (x, y), (x, y) = Im1 (x, y). Cu
74CAPITOLUL 5. ECUATII CU DERIVATE PARTIALE DE ORDINUL DOI
schimbarea de variabile = (x, y), = (x, y) se ajunge la forma canonica

a ecuatiei (5.1)

2z 2z z z
+ + G 3 , , z, , =0 (5.10)
2 2
In cazul ecuatiilor liniare si omogene n raport cu derivatele partiale de
ordinul II cu coeficienti constanti
2z 2z 2z
A + 2B + C =0 (5.11)
x2 xy y 2
A, B, C constante, ecuatia diferentiala a proiectiilor curbelor caracteristice
pe planul xOy este
Ady 2 2Bdxdy + Cdx2 = 0. (5.12)
Directiile caracteristice sunt
dy 1 dx = 0, dy 2 dx = 0 (5.13)
si ne dau y 1 x = c1 , y 2 x = c2 , c1 , c2 constante.
Daca ecuatia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile
= y 1 x, = y 2 x,
ecuatia (5.11) devine

2z
=0 (5.14)

cu solutia generala z = f ()+g(), unde f, g sunt functii arbitrare. Revenind
la vechile variabile z(x, y) = f (y 1 x) + g(y 2 x)
Daca ecuatia este de tip parabolic, 1 = 2 = B A si ecuatia (5.12) se
reduce la Ady Bdx = 0, cu integrala generala Ay Bx = c, c constanta
Schimbarea de variabile = Ax By, = x aduce ecuatia (5.11) la forma
canonica
2z
=0 (5.15)
2
Solutia generala a ecuatiei (5.15) este z = f ()+g(), unde f, g sunt functii
arbitrare.
Daca ecuatia este de tip eliptic, forma sa canonica este ecuatia Laplace
2z 2z
+ =0 (5.16)
2 2
Exemplul 5.1. Sa se aduca la forma canonica ecuatia
2u 2u 2u u u
2
+ 2 3 2
+2 +6 = 0.
x xy y x y
5.1. CLASIFICAREA SI ADUCEREA LA FORMA CANONICA A ECUATIILOR CU DERIVATE PART
Demonstratie. A = 1, B = 1, C = 3 = B 2 AC = 4 > 0, deci ecuatia

este de tip hiperbolic
Ecuatia
caracteristica este :
2
dy dy dy dy
dx 2 dx 3 = 0 = dx = 3, dx = 1 = y 3x = c1 , y + x = c2
Facem schimbarea de variabile = y 3x, = y + x si obtinem
u u u
= 3 +
x
u u u
= +
y
2u 2u 2u 2u
= 9 6 +
x2 2 2
2u 2u 2u 2u
= 3 2 2 + 2
xy
2u 2u 2u 2u
= + 2 +
y 2 2 2
Forma canonica este :
2u u 2u 1 u
16 +8 = 0 = = 0.
2
Exemplul 5.2. Sa se aduca la forma canonica ecuatia

2u 2
2 u u u
(1 + x2 ) + (1 + y ) +x +y = 0.
x2 y 2 x y
Demonstratie. B 2 AC = (1 + x2 )(1 + y 2 ) < 0, deci ecuatia este de tip
eliptic
Din ecuatia caracteristica
(1 + x2 )dy 2 + (1 + y 2 )dx2 = 0
rezulta p p
1 + x2 dy = i 1 + y 2 dx,
deci familiile de caracteristice sunt
p p
ln(y + 1 + y 2 ) + i ln(x + 1 + x2 ) = c1 ,
p p
ln(y + 1 + y 2 ) i ln(x + 1 + x2 ) = c2
p
Facem schimbarea de variabile = ln(y + 1 + y 2 ), = ln(x + 1 + x2 ) si
obtinem
u u u u 1
= + =
x x x 1 + x2
2u 1 2u x u
2
= 2
2
3
x 1 + x (1 + x2 ) 2
u 1 u
=p
y 1 + y 2
2u 1 2u y u
2
= 2
2
3
y 1 + y (1 + y ) 2
2
2u 2u
Ecuatia se reduce la forma canonica 2
+ 2
= 0.
Exemplul 5.3. Sa se aduca la forma canonica si sa se determine solutia

generala a ecuatiei
2u 2u 2
2 u u u
x2 2
2xy + y 2
+x +y = 0.
x xy y x y
Demonstratie. A = x2 , B = xy, C = y 2 = B 2 AC = 0, deci ecuatia

este de tip parabolic
Ecuatia caracteristica este :
2
dy dy dy
x2 dx + 2xy dx + y 2 = 0 = dx = xy = xy = c
Facem schimbarea de variabile = xy, = x si obtinem
u u u
=y +
x
u u
=x
y
2u 2
2 u 2u 2u
= y + 2y +
x2 2 2
2u 2
2 u
= x
y 2 2
2u u 2u 2u
= + xy 2 + x
xy
Ecuatia devine :
2u
2
+ 1 u
= 0 =

u
= 0 = u
= f () =
u
= 1
f ().
Integram n raport cu si obtinem u(, ) + g() = f () ln =
= u(x, y) = f (xy) ln x + g(xy)
Exemplul 5.4. Sa se rezolve problema Cauchy
2u 2u 2u u
3 2
+ 7 + 2 2
= 0, u(x, 0) = x3 , (x, 0) = 2x2 .
x xy y y
5.2. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI INFINITE. METODA DE REZOLVARE A LUI D
Demonstratie. A = 3, B = 72 , C = 2 = B 2 AC = 25 5 > 0, deci ecuatia

este de tip hiperbolic
Ecuatia caracteristica este :
2
dy dy dy dy
3dy 2 7dxdy +2dx2 = 0 = 3 dx 7 dx +2 = 0 = dx = 2 si dx = 13 .
Atunci familiile de curbe caracteristice sunt :
2x y = c1
x 3y = c2
Cu schimbarea de variabile = 2x y, = x 3y, ecuatia se reduce la
2u
forma canonica = 0, de unde rezulta solutia generala
u(x, y) = (2x y) + (x 3y).
Conditiile problemei Cauchy sunt :

(2x) + (x) = x3
0 (2x) 3 0 (x) = 2x2
Integrand a doua relatie obtinem 12 (2x) 3(x) = 32 x3 + k
19 7 3
Atunci (2x) = 96 (2x)3 +c1 si (x) = 12 x c1 , deci solutia problemei
Cauchy este
19 7
u(x, y) = (2x y)3 (x 3y)3 .
96 12
5.2 Problema lui Cauchy asupra coardei infinite.

Metoda de rezolvare a lui dAlembert
Problema presupune determinarea functiei u(x, t) definita pentru x IR
si t 0 ce satisface urmatoarele conditii
2u 2u
a2 = , x IR, t > 0
x2 t2
u
u(x, 0) = (x) si (x, 0) = (x), pentru x IR,
t
unde si sunt doua functii precizate pe toata axa Ox. Functia (x)
reprezinta profilul coardei vibrante n momentul initial t = 0, iar (x)
reprezinta viteza punctelor coardei n momentul initial t = 0.
Ecuatia caracteristica atasata este
a2 dt2 dx2 = 0
din care obtinem

dt 1
=
dx a
dt 1
=
dx a
Atunci familiile de curbe caracteristice sunt :
x at = c1
x + at = c2
Deoarece este o ecuatie de tip hiperbolic, facem schimbarea de variabile
= x at, = x + at si obtinem
2u 2u 2u 2u
= + 2 +
x2 2 2
2u 2
2 u
2
2 u
2
2 u
= a 2a + a
t2 2 2
Deci forma canonica devine
2u
= 0.

u
Putem scrie ecuatie astfel = 0, de unde rezulta ca u
= f ().
Integrand n raport cu , deducem ca
Z
u(, ) = f ()d + 2 () sau u(, ) = 1 () + 2 ().
Revenind la variabilele x si t, solutia generala este
u(x, t) = 1 (x + at) + 2 (x at).
Tinand seama de conditiile initiale avem :
1 (x) + 2 (x) = (x)
a10 (x) a20 (x) = (x)

Integrand a doua ecuatie n raport cu x obtinem :
1 (x) + 2 (x) = (x)

Z x
a1 (x) a2 (x) = ( )d + c, unde c este o constanta oarecare.
0
Adunand aceste identitati gasim
Z x
(x) 1 c
1 (x) = + ( )d + ,
2 2a 0 2a
iar daca scadem a doua identitate din prima rezulta ca
Z x
(x) 1 c
2 (x) = ( )d ,
2 2a 0 2a
5.2. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI INFINITE. METODA DE REZOLVARE A LUI D
adica Z x+at
(x + at) 1 c
1 (x + at) = + ( )d +
2 2a 0 2a
si Z xat
(x at) 1 c
2 (x at) = ( )d ,
2 2a 0 2a
deci solutia problemei Cauchy se poate scrie sub forma
Z x+at
1 1
u(x, t) = [(x at) + (x + at)] + ( )d (5.17)
2 2a xat
numita formula lui dAlembert.

Din formula lui dAlembert se poate trage concluzia ca , daca exista
solutia problemei Cauchy a coardei vibrante aceasta este unica . Intr-adevar,
sa presupunem ca problema Cauchy ar avea doua solutii u1 (x, t) si u2 (x, t).
Notam u(x, t) = u1 (x, t) u2 (x, t). Functia u(x, t) satisface ecuatia coardei
vibrante, deoarece este o combinatie liniara de solutiile u1 si u2 . Observam
ca
u(x, 0) = u1 (x, 0) u2 (x, 0) = (x) (x) = 0
u u1 u2
(x, 0) = (x, 0) (x, 0) = (x) (x) = 0
t t t
Rezulta ca functia u(x, t) este solutia unei probleme Cauchy avand conditiile
initiale identic nule. In acest caz, formula lui dAlembert ne da u(x, t) = 0,
deci u1 (x, t) = u2 (x, t), adica solutia problemei Cauchy este unica .
Pentru a demonstra existenta solutiei problemei Cauchy a coardei vi-
brante, vom arata ca functia u(x, t) data de formula (5.17) este tocmai
solutia acestei probleme. Deci vom demonstra ca aceasta functie satisface
ecuatia coardei vibrante si conditiile initiale. Intr-adevar, avem
u 0 (x + at) + 0 (x at) 1
= + [(x + at) (x at)]
x 2 2a
u a0 (x + at) a0 (x at) 1
= + [a(x + at) + a(x at)]
t 2 2a
2u 00 (x + at) + 00 (x at) 1
2
= + [ 0 (x + at) 0 (x at)]
x 2 2a
2u a2 00 (x + at) + a2 00 (x at) 1
2
= + [a2 0 (x + at) a2 0 (x at)]
t 2 2a
de unde rezulta
2u 2u
a2 2 = 2
x t
ceea ce arata ca functia data de formula (5.17) satisface ecuatia coardei
vibrante.
Facand n egalitatea (5.17) t = 0, avem u(x, 0) = (x) si de asemenea,

nlocuind t = 0 n u u
t (x, 0), obtinem t (x, 0) = (x).
Deci problema Cauchy a coardei infinite are ntotdeauna o solutie unica
si aceasta este data de formula (5.17).
Exemplul 5.5. Sa se gaseasca solutia ecuatiei coardei vibrante
2u 2u
2 =0
x2 t
x
cu conditiile initiale u(x, 0) = , u (x, 0)
1+x2 t
= sin x.
Demonstratie. Cf. formulei lui dAlembert avem

Z
1 xt x+t 1 x+t
u(x, t) = + + sin ydy =
2 1 + (x t)2 1 + (x + t)2 2 xt

1 xt x+t 1
2
+ 2
[cos(x + t) cos(x t)] =
2 1 + (x t) 1 + (x + t) 2

1 xt x+t 1 x+t+xt x+tx+t
+ 2 sin sin =
2 1 + (x t)2 1 + (x + t)2 2 2 2

xt x+t
+ + sin x sin t
1 + (x t)2 1 + (x + t)2
5.3 Problema lui Cauchy asupra coardei finite. Metoda

separarii variabilelor
In studiul vibratiilor coardei finite nu este suficient sa se cunoasca numai
profilul si vitezele punctelor coardei n momentul initial t = 0, ci trebuie s
se precizeze si comportarea coardei la capetele ei. Cel mai simplu caz ese
acela cand ambele capete ale coardei sunt fixate. Pentru rezolvarea acestei
probleme vom folosi o metoda generala numita metoda separarii variabilelor,
atribuita lui Fourier.
Consideram o coarda de lungime l. Presupunem ca n pozitie de repaus
ea este situata de-a lungul intervalului 0 x l de pe axa Ox. Formulam
urmatoarea problema Cauchy asupra coardei finite:
Sa se determine functia u(x, t) definita pentru 0 x l si t 0 si care
satisface urmatoarele conditii :
2u 2u
1. a2 = pentru 0 < x < l si t > 0
x2 t2
u
2. u(x, 0) = (x) si (x, 0) = (x), pentru 0 x l
t
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARARII VARIABILELOR
3. u(0, t) = u(l, t) = 0 pentru t 0

Conditiile 3, care precizeaza comportarea celor doua capete ale coardei se
numesc conditii la limita .
Metoda separarii variabilelor consta n gasirea unui sir infinit de solutii
de forma particulara ale ecuatiei considerate, iar apoi, cu ajutorul acestor
solutii, se formeaza o serie ai carei coeficienti se determina astfel ncat suma
seriei sa ne dea tocmai solutia problemei tratate.
Se cauta solutiile coardei vibrante de forma
u(x, t) = X(x)T (t) (5.18)
si astfel ncat sa satisfaca conditiile la limita
u(0, t) = X(0)T (t) = 0 si u(l, t) = X(l)T (t) = 0.
De aici rezulta ca trebuie sa avem
X(0) = 0, X(l) = 0, (5.19)
n caz contrar am avea T (t) = 0 ceea ce ar conduce la solutia banala u(x, t) =

0, pe care o excludem din consideratiile noastre.
Inlocuind functia (5.18) n ecuatia coardei vibrante obtinem
XT 00 = a2 X 00 T.
impartim aceasta egalitate cu a2 XT si obtinem
1 T 00 X 00
= ,
a2 T X
unde n membrul stang avem o functie care depinde numai de variabila t, iar
n membrul drept o functie care depinde numai de variabila x. Egalitatea
ntre aceste functii pentru orice x si t nu este posibila decat atunci cand
ele sunt egale cu o constanta . Notand aceasta constanta cu , obtinem
urmatoarele ecuatii diferentiale
X 00 + X = 0 (5.20)
T 00 + a2 T = 0 (5.21)
Pentru a determina solutiile de forma (5.18) ale ecuatiei coardei vibrante
si care verifica conditiile la limita indicate, determinam mai ntai solutiile
ecuatiei (5.20), care satisfac conditiile (5.19), iar apoi integram ecuatia
(5.21).
Ecuatia diferentiala (5.20) este de ordinul doi, liniara cu coeficienti constanti.
Solutia ei generala este :

a) Daca < 0, X(x) = c1 e x + c2 e x , unde c1 si c2 sunt constante
arbitrare. Conditiile (5.19) ne conduc la urmatorul sistem liniar omogen n
c1 si c2 :
c1 + c2 = 0

l
c1 e + c2 e l
=0
Avand n vedere ca functia exponentiala
nu se anuleaza pentru nicio valoare,
putem mparti a doua ecuatie cu e l si gasim urmatorul sistem :
c1 + c2 = 0

c1 e2 l + c2 = 0

1 1
Determinantul sistemului este 2l = 1e2 l 6= 0, deoarece l 6= 0

e 1
si 6= 0. Cum determinantul sistemului este diferit de 0, atunci sistemul are
numai solutia banala c1 = 0, c2 = 0. In consecinta , pentru < 0, ecuatia
(5.20) nu admite nicio solutie nebanala care sa satisfaca conditiile (5.19).
b) Daca = 0, X(x) = c1 x + c2 , unde c1 si c2 sunt constante arbitrare.
Conditiile (5.19) ne dau X(0) = c2 = 0, X(l) = c1 l = 0, de unde rezulta
c1 = 0, c2 = 0. Astfel ajungem din nou la solutia banala , care nu serveste
la nimic.
c) Daca > 0, X(x) = c1 cos x + c2 sin x. Conditiile (5.19) ne
conduc la urmatoarele egalitati :
X(0) = c1 = 0

X(l) = c2 sin l = 0.

Ultimul produs se anuleaza daca c2 = 0 sau daca sin l = 0. Primul caz ne
conduce din nou la solutia banala . Acceptam
deci ca c2 =
6 0 si 2l = 0.
sin
Aceasta egalitate este satisfacuta pentru l = n sau = n l , unde
n = 1, 2, . . . . 2
Solutia ecuatiei (5.20) corespunzatoare lui = n l o scriem astfel :
n
Xn = cn sin x,
l
unde cn este o constanta arbitrara .
In concluzie, ecuatia (5.20) admite un sir infinit de solutii nebanale care
satisfac si conditiile (5.19).
2
Urmeaza sa integram ecuatia (5.21). Corespunzator lui = n l avem
ecuatia diferentiala n 2
T 00 + a2 T =0 (5.22)
l
a carei solutie generala Tn (t) este
n n
Tn (t) = n cos at + n sin at.
l l
Astfel ecuatia (5.21) (respectiv (5.22)) ne conduce de asemenea la un sir

infinit de functii.
Notam
n n n
un (x, t) = Xn (x)Tn (t) = an cos at + bn sin at sin x (5.23)
l l l
unde an , bn sunt constante oarecare ce provin din constantele n , n , cn . Din
felul cum au fost gasite functiile Xn (x) si Tn (t) rezulta ca functia un (x, t)
satisface atat ecuatia coardei vibrante cat si conditiile la limita din problema
Cauchy.
Am obtinut n acest fel un sir infinit de solutii de forma particulara (5.18)
a coardei vibrante si care satisface conditiile la limita din problema Cauchy:
u1 (x, t), u2 (x, t), . . . , un (x, t), . . . (5.24)
Trecem la a doua etapa a metodei lui Fourier, la determinarea solutiei prob-

X
lemei Cauchy cu ajutorul functiilor un (x, t). Consideram seria un (x, t)
n=1
sau mai explicit, seria

X n n n
an cos at + bn sin at sin x. (5.25)
l l l
n=1
Presupunem ca exista u(x, t) suma seriei (5.25)

X n n n
u(x, t) = an cos at + bn sin at sin x. (5.26)
l l l
n=1
Admitem de asemenea ca functia u(x, t) este solutia problemei Cauchy, deci

sunt satisfacute conditiile initiale ale problemei

X n
u(x, 0) = an sin x = (x), 0 x l (5.27)
l
n=1
si
u n n
(x, 0) = abn sin x = (x), 0 x l. (5.28)
t l l
Aceste egalitati reprezinta dezvoltarea functiilor (x) si (x) n serie Fourier
de sinusuri. Prin urmare, coeficientii acestor serii se exprima cu formulele
cunoscute din teoria seriilor Fourier (asa cum vom vedea n Capitolul 7) :
Z
2 l n
an = (x) sin xdx (5.29)
l 0 l
Z l
2 n
bn = (x) sin xdx (5.30)
na 0 l
Invers, sa presupunem ca an si bn din seria (5.26) sunt determinati cu

ajutorul formulelor (5.29) si (5.30). Vom demonstra ca seria (5.26) cu
coeficientii astfel determinati ne da tocmai solutia problemei Cauchy, daca
functiile si din conditiile initiale ale problemei ndeplinesc anumite
cerinte pe care urmeaza sa le precizam n continuare.
Reamintim un rezultat care se demonstreaza n teoria seriilor Fourier:
Daca o functie periodica f , avand perioada 2l, admite toate derivatele pana
la ordinul k inclusiv si acestea sunt continue pe axa Ox, si daca derivata de
X
ordinul k + 1 este continua pe portiuni, atunci seria numerica nk (|n | +
n=1
|n |) este convergenta . Am notat cu n si n coeficientii Fourier ai functiei
f.
Pornind de la acest rezultat aratam ca seria

X
n2 |an | (5.31)
n=1
este convergenta daca functia satisface urmatoarele conditii:

1. admite derivatele 0 si 00 care sunt continue pe intervalul 0 x l;
2. admite si derivata 000 care este continua pe portiuni pe intervalul
0 x l;
3. (0) = (l) = 0 si 00 (0) = 00 (l) = 0.
Din (0) = (l) = 0 rezulta ca se poate prelungi impar pe [l, 0] si
dupa acesta pe toata axa Ox ca o functie periodica si continua .
Aratam ca derivatele 0 si 00 prelungite pe toata axa Ox sunt, de aseme-
nea, continue. Derivatele 0 si 00 fiind continue pe intervalul (0, l), vor fi
continue pe orice interval de forma (nl, (n + 1)l), unde n este un numar
ntreg oarecare. Deci continuitatea functiilor 0 si 00 trebuie verificata doar
n punctele x = nl, n = 0, 1, 2, . . . ale axei Ox. Sa alegem arbitrar punctul
x = nl. Functia este impara , deci avem identitatea (nl+x) = (nlx)
pentru orice x. Derivand ambii membri ai egaltatii obtinem 0 (nl + x) =
0 (nlx). Daca x 0, atunci 0 (nl+x) 0 (nl) si 0 (nlx) 0 (nl)
ceea ce demonstreaza continuitatea lui 0 n x = nl. Analog obtinem
00 (nl + x) = 00 (nl x). Tinand seama de 00 (0) = 00 (l) = 0, avem
00 (nl + x) 0 si 00 (nl x) 0 cand x 0. Prin urmare si functia
00 este continua n x = nl. Avand n vedere ca 00 este evident continua
pe orice interval de forma (nl, (n + 1)l), n = 0, 1, 2, . . ., am demonstrat
continuitatea functiei 00 pe toata axa Ox. In sfarsit, functia 000 prelungita
pe toata axa Ox va ramane continua pe portiuni, deoarece eventuala discon-
tinuitate a functiei 000 n punctele x = nl nu are importanta la continuitatea
pe portiuni.
Astfel, din rezultatul pe care l-am amintit mai sus, rezulta ca seria nu-
merica (5.31) este convergenta .
Formulam acele conditii asupra lui care ne asigura convergenta seriei

X
n2 |bn |. (5.32)
n=1
Daca
1. 0 exista si este continua pe 0 x l,
2. 00 exista si este continua pe portiuni pe 0 x l,
3. (0) = (l) = 0,
atunci seria (5.32) este convergenta .
Demonstratia acestei afirmatii se face analog cu cea anterioara .
Demonstram acum ca seria (5.26), unde coeficientii an si bn sunt calculati
cu ajutorul formulelor (5.29) si (5.30) ne da solutia problemei Cauchy, daca
functiile si satisfac conditiile 1,2,3 de mai sus.
Aratam mai ntai ca seria (5.26) este uniform si absolut convergenta
pentru 0 x l si t 0. Intr-adevar, sunt evidente urmatoarele inegalitati

n n X
X
X
n
an cos at + bn sin at sin x |an |+|bn | n2 (|an |+|bn |)
l l l
n=1 n=1 n=1
Cum seriile (5.31) si (5.32) sunt convergente, din inegalitatea de mai sus si
din criteriul lui Weierstrass, rezulta ca seria (5.26) este uniform si absolut

X
convergenta . Notam cu u(x, t) suma seriei (5.26), deci u(x, t) = un (x, t).
n=1
Vom demonstra ca functia u(x, t) satisface ecuatia coardei vibrante si
conditiile initiale.
Functia u(x, t) satisface ecuatia coardei vibrante, daca seriile
2
X un
(5.33)
x2
n=1
si
2
X un
(5.34)
t2
n=1
sunt uniform convergente. Intr-adevar, avem urmatoarele inegalitati
2 2 2
X un X
= n n n n
x2 a n cos at + bn sin at sin x
l2 l l l
n=1 n=1

2 X 2
n (|an | + |bn |)
l2
n=1
si
2 2 2
n n
2
X X
un n a n
= an cos at + bn sin at sin x
t2 l2 l l l
n=1 n=1

2 a2 X 2
2 n (|an | + |bn |)
l
n=1
de unde va rezulta absolut si uniform convergenta seriilor (5.33) si (5.34).

Din calculul diferential si integral, din uniform convergenta seriilor (5.33) si
2 2
(5.34) rezulta existenta derivatelor partiale xu2 si t2u si egalitatile

2 u X 2 un 2 u X 2 un
= si = .
x2 x2 t2 t2
n=1 n=1
X 2

2 2u 2 un 2u
Prin urmare a2 xu2 t2
= a 2 = 0, deoarece functiile
x2 t
n=1
un (x, t) satisfac ecuatia coardei vibrante. Aceasta egalitate arata ca u(x, t)
este o solutie a ecuatiei coardei vibrante.
Verificam conditiile initiale. Pentru t = 0, din seria (5.26) gasim u(x, 0) =
X
n
an sin x. Insa , deoarece an sunt coeficientii Fourier calculati cu for-
l
n=1
X
n
mula (5.29), avem an sin x = (x), deci u(x, 0) = (x).
l
n=1
Pentru verificarea celei de-a doua conditii initiale, calculam
na n

X
u n n
(x, t) = an sin at + bn cos at sin x.
t l l l l
n=1
La fel ca mai nainte se poate demonstra ca si aceasta serie este uniform si

absolut convergenta pentru 0 x l si t 0. Putem deci sa nlocuim t = 0

X na n
si obtinem u
t (x, 0) = bn sin x. Formula (5.30) arata ca membrul
l l
n=1
drept este exact seria Fourier a functiei , deci u t (x, 0) = (x).
Cum un (x, t) satisfac conditiile la limita rezulta evident ca u(x, t) satis-
face aceste conditii.
Exemplul 5.6. Sa se determine vibratiile unei coarde de lungime l,
avand
capetele
fixate, cand forma initiala a coardei e data de functia (x) =
x2
4 x l , iar viteza initiala este 0.
Demonstratie. Avem de rezolvat urmatoarea problema :
2u 2u
= , 0 < x < l, t > 0
x2 t2
u
u(x, 0) = (x) si (x, 0) = 0 pentru 0 x l
t
u(0, t) = u(l, t) = 0 pentru t 0
Conform (5.30), bn = 0.
Conform (5.29) avem
Z l Z Z
2 x2 n 8 l n 8 l 2 n
an = 4 x sin xdx = x sin xdx 2 x sin xdx
l 0 l l l 0 l l 0 l
Dar Z Z
l l
n l n l l n
x sin xdx = x cos x/0 + cos xdx =
0 l n l n 0 l
l2 l2 n l l2
(1)n + 2 2 sin x/0 = (1)n+1
n n l n
si
Z l Z l
n l n l 2l n l3
x2 sin xdx = x2 cos x/0 + x cos xdx = (1)n+1 +
0 l n l n 0 l n
Z l
2l l n l l n l3 2l n l
x sin x/0 sin xdx = (1)n+1 + 3 3 cos x/0 =
n n l n 0 l n n l
l3 2l
(1)n+1 + [(1)n + 1]
n n3 3
8l 8l 16
Deci an = (1)n+1 n (1)n+1 n n3 3
[(1)n 1].
32l
Atunci a2n = 0, a2n+1 = (2n+1)3 3 .
Asadar, conform (5.26),
32l X 1 (2n + 1) (2n + 1)

u(x, t) = cos t sin x.
3 (2n + 1)3 l l
n0
Exemplul 5.7. Sa se rezolve problema Cauchy asupra coardei vibrante

finite :
2u 2u
2
= 4 2 , 0 < x < , t > 0
t x
u
u(x, 0) = sin 3x 4 sin 10x, (x, 0) = 2 sin 4x + sin 6x, 0 x
t
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0.
Demonstratie. Vom determina coeficientii an si bn prin identificare folosind

formula (5.26) si conditiile initiale ale problemei date.

X
Din u(x, 0) = sin 3x 4 sin 10x = an sin nx = sin 3x 4 sin 10x.
n=1
Egaland coeficientii obtinem a3 = 1, a10 = 4, an = 0, pentru n 6= 3, 10.

X
u
Din t (x, 0) = 2 sin 4x + sin 6x = 2nbn sin nx = 2 sin 4x + sin 6x.
n=1
1 1
Egaland coeficientii obtinem b4 = 4 , b 6 = 12 , bn = 0, pentru n 6= 4, 6.
Deci
1 1
u(x, t) = cos 6t sin 3x4 cos 20t sin 10x+ sin sin 8t sin 4x+ sin 12t sin 6x.
4 12
5.4 Rezolvarea problemei Dirichlet pentru discul

unitate
2Consideram discul unitate raportat la reperul ortogonal xOy. Fie D =

x + y 2 < 1 si = D \ D frontiera orientata pozitiv a lui D. Problema
Dirichlet consta n determinarea unei functii continue u : D IR care sa
2 2
fie armonica n D (i.e. u = xu2 + yu2 = 0) si astfel ncat u| sa ia valori
prescrise.
Aratam ca aceasta problema admite o solutie unica . Intr-adevar, fie
u1 , u2 doua solutii si v = u1 u2 . Atunci v = 0 n D si v| = 0. Aplicand
formula Green-Riemann, rezulta
Z Z Z
v v v v
(v dx + v dy) = v v dxdy =
y x D x x y x
Z Z " 2 2 #
v v
vv + + dxdy
D x y
Tinand cont ca v| = 0 si v = 0 n D, rezulta
Z Z " 2 2 #
v v
+ dxdy = 0,
D x y
v 2 2
v v v
deci x + y = 0. Atunci x = 0, y = 0, deci v este constanta n
D, v = k. Fiind continua n D, v va fi egala cu k si n punctele lui , deci
k = 0, deci v = 0 si ca atare u1 = u2 n D.
Se trece la coordonate polare si problema se reformuleaza astfel : trebuie
determinata o functie u(, ), (, ) [0, 1] IR astfel ncat
2u u 2 u
2 2
+ + 2 =0 (5.35)

pentru [0, 1], IR si n plus u(, 0)|=1 = f () cu f : IR IR cunoscuta
presupusa continua , nenula , periodica de perioada 2. (Daca f 0, atunci
u 0).
5.4. REZOLVAREA PROBLEMEI DIRICHLET PENTRU DISCUL UNITATE89
Aplicam metoda separarii variabilelor si cautam solutii de forma
u(, ) = X()Y () (5.36)
cu X, Y functii de clasa C 2 (si Y neaparat periodica de perioada 2). Atunci
u 2u 2u
= X 0 ()Y (), = X 00
()Y (), = X()Y 00 ()
2 2
si nlocuind n ecuatia data , rezulta
2 X 00 ()Y () + X 0 ()Y () + X()Y 00 () = 0
sau separand variabilele avem
2 X 00 () + X 0 () Y 00 ()
= (5.37)
X() Y ()
Atunci ambii membri vor fi egali cu aceeasi constanta reala k, deci
2 X 00 () + X 0 () kX() = 0
si
Y 00 () + kY () = 0 pentru [0, 1), IR.
Pentru k < 0, solutia generala a ecuatiei n Y este

Y () = c1 e k
+ c2 e k
cu c1 , c2 constante si aceasta este periodica doar daca c1 = c2 = 0, adica

Y = 0 si f ar rezulta nula , din nou caz exclus.
Ramane ca unica posibilitate k 0, k = 2 ( 0) si ecuatia
Y 00 () + 2 Y () = 0
are o solutie Y () = A cos + B sin cu A, B constante. Functia Y ()

fiind periodica de perioada 2 rezulta n mod necesar ca = n ntreg (n
0).
Atunci Y () = A cos n + B sin n.
Pe de alta parte, rezulta k = n2 si
2 X 00 () + X 0 () n2 X() = 0.
Aceasta este o ecuatie Euler si solutia ei generala este de forma
X() = Cn + Dn ,
cu C, D constante. Daca D 6= 0, atunci facand 0 ar rezulta ca

X() si ar rezulta ca functia armonica u(, ) ar tinde catre infinit
spre centrul discului, ceea ce este exclus. Asadar, D = 0 si X() = Cn .
Astfel, pentru orice ntreg n 0 am pus n evidenta cate o solutie (5.36)

a ecuatiei (5.35), anume
un (, ) = n (An cos n + Bn sin n)

X
Aplicam principiul suprapunerii efectelor care afirma ca suma seriei un (, )
n=0
este de asemenea solutie (n ipoteza convergentei).
Asadar, functia

X
u(, ) = n (An cos n + Bn sin n) (5.38)
n=0
este solutie si ramane sa determinam constantele An , Bn , din conditia la
frontiera u(, )|=1 = f (), adica

X
f () = (An cos n + Bn sin n)
n=0
Aceasta este de fapt dezvoltarea Fourier a lui f , rezulta
Z Z
1 1
A0 = f ( )d, An = f ( ) cos n d, (5.39)
2
Z
1
Bn = f ( ) sin n d, n 1 (5.40)

Inlocuind n (5.38), rezulta
Z "
#
1 X
n
u(, ) = f ( ) 1 + 2 cos n( ) d
2
n=1
Dar

"
# " #
X X ei( )
n n in( )
1+2 cos n( ) = Re 1 + 2 e = Re 1 + 2 =
n=1 n=1
1 ei( )
1 + ei( ) 1 2
Re =
1 ei( ) 1 2 cos( ) + 2
si solutia explicita a problemei Dirichlet pentru discul unitate este
Z
1 2 f ( )
u(, ) = 2
d (formula clasica a lui Poisson)
2 1 2 cos( ) +

In cazul discului x2 + y 2 R2 de raza R > 0, dupa un rationament
analog, formula devine
Z
R2 2 f ( )
u(, ) = 2 2R cos( ) + 2
d
2 R
Exemplul 5.8. Sa se gaseasca solutia problemei Dirichlet n cazul discului
unitate cand conditia la limita este u(1, ) = sin + cos 2 + 6 sin 3.
5.5. REZOLVAREA PROBLEMEI LUI NEUMANN PENTRU DISC 91
Demonstratie. Solutia problemei este de forma (5.38) si scriind conditia la

limita obtinem

X
u(1, ) = An cos n + Bn sin n = sin + cos 2 + 6 sin 3,
n=0
de unde, prin identificarea coeficientilor rezulta A2 = 1 si Ai = 0, i 6= 1

si B1 = 1, B3 = 6, Bi = 0, i 6= 1, 3.
Deci u(, ) = sin + 2 cos 2 + 63 sin 3.
5.5 Rezolvarea problemei lui Neumann pentru disc

Problema lui Neumann pentru disc o putem formula astfel:
Sa se gaseasca functia u(, ) continua mpreuna cu derivatele
sale patiale

de ordinul ntai n domeniul nchis DR = DR + , unde DR = x2 + y 2 < R
si = DR \ DR , care satisface urmatoarele conditii :
2u 1 u 1 2u
1. 2
+ + 2
2
= 0 n punctele din DR
u
2. (R, ) = f () pe
unde f () este o functie data , continua mpreuna cu derivata sa de ordinul

ntai
R 2si avand derivata a doua continua pe portiuni. Presupunem de asemnea
ca 0 f ()d = 0.
Solutia acestei probleme o putem gasi aplicand metoda separarii vari-
abilelor care ne conduce la seria
A0 X n

u(, ) = + (An cos n + Bn sin n) (5.41)
2 R
n=1
Coeficientii An si Bn i determinam din conditia la limita . In acest scop sa

derivam pe u n raport cu

u X n1
= n n (An cos n + Bn sin n).
R
n=1
Conditia la limita este exprimata astfel :

X
n(An cos n + Bn sin n) = f ().
n=1
Am ajuns din nou la o serie Fourier, deci

Z 2 Z 2
1 1
An = f () cos nd si Bn = f () sin nd (5.42)
n 0 n 0
Coeficientul A0 ramane o constanta arbitrara , deoarece solutia problemei

lui Neumann nu este unica , ea depinde de o constanta aditiva .
Se poate demonstra ca seria (5.41) n care coeficientii sunt calculati cu
ajutorul formulelor (5.42) esre absolut si uniform convergenta , iar suma
ei ne da solutia problemei lui Neumann, daca functia f satisface conditiile
specificate n formularea acestei probleme.
Exemplul 5.9. Sa se determine solutia problemei lui Neumann definita
pe discul DR cu conditia la limita u
(R, ) = cos + sin 5.
Demonstratie. Solutia problemei este de forma
A0 X n

u(, ) = + (An cos n + Bn sin n).
2 R
n=1
Coeficientii acestei serii i vom determina direct folosind conditia la limita :

X
n(An cos n + Bn sin n) = cos + sin 5,
n=1
de unde rezulta ca A1 = 1, An = 0, n 2 si B5 = 15 , Bn = 0, n 6= 5. Deci

5
solutia catata este u(, ) = A20 + R cos + 15 R sin 5.
5.6 Ecuatia caldurii

Vom trata problema asupra ecuatiei caldurii :
Sa se gaseasca functia continua u(x, t) pentru 0 x l, t 0 si care
u 2
1. t = a2 xu2 pentru 0 < x < l, t > 0
2. u(x, 0) = (x) pentru 0 x l
3. u(0, t) = 1 (t), u(l, t) = 2 (t) pentru t 0

unde (x), 1 (t), 2 (t) sunt functii date.
Aceasta problema se numeste problema lui Cauchy pentru ecuatia
caldurii. Aceasta se ntalneste des la studierea fenomenelor de fizica si
tehnica legate de propagarea caldurii si la fenomene chimice cu caracter de
difuzie. Conditia 2 se numeste conditia initiala , iar conditiile 3 se numesc
conditii la limita .
Cazul 1. Vom rezolva mai ntai problema lui Cauchy pentru cazul
particular cand conditiile la limita sunt
u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.
In acest caz spunem ca avem conditii la limita omogene. La rezolvarea

acestei probleme vom aplica metoda epararii variabilelor.
5.6. ECUATIA CALDURII 93
La nceput cautam un sir infinit de solutii ale ecuatiei caldurii, care sa

satisfaca si conditia la limita omogena . In acest scop vom determina solutiile
de forma
u(x, t) = X(x)T (t)
ale ecuatiei caldurii. Dupa nlocuirea acestei functii n ecuatia caldurii
obtinem
XT 0 = a2 X 00 T
sau, mpartind cu a2 XT , ajungem la
1 T0 X 00
= .
a2 T X
Observam ca n prima parte a acestei egalitati a aparut o functie care de-
pinde numai de variabila t, iar n partea a doua o functie care depinde numai
de variabila x. Repetand rationamentul aplicat la ecuatia coardei vibrante,
ajungem la concluzia ca egalitatea ntre aceste doua functii este posibila
numai daca ele sunt identice cu o constanta . Obtinem astfel urmatoarele
ecuatii diferentiale :
X 00 + X = 0 (5.43)
si
T 0 + a2 T = 0 (5.44)
Deoarece cautam acele solutii ale ecuatiei caldurii care satisfac conditiile la
limita omogene, avem
u(0, t) = X(0)T (t) = 0, u(l, t) = X(l)T (t) = 0
de unde rezulta
X(0) = 0 si X(l) = 0 (5.45)
Deci cautam acele solutii ale ecuatiei (5.43) care satisfac si conditiile la limita
(5.45). Aceasta problema am ntalnit-o la rezolvarea problemei Cauchy
pentru
necuatia
2 coardei vibrante unde am vazut ca are solutii numai daca
= l , n = 1, 2, . . ., iar solutiile corespunzatoare acestor valori sunt
Xn (x) = sin n l x. 2
Trecem la rezolvarea ecuatiei (5.44) pentru = n l . Deci vom integra
ecuatia (5.44) care este o ecuatie diferentiala de ordinul ntai cu variabile
separabile. O scriem sub forma
T0 n 2
= a2
T l
si rezulta ca solutia ei generala ete data de
n 2 2
T (t) = cn e( l )
a t
unde cn este o constanta arbitrara .

Asadar, solutiile particulare ale ecuatiei caldurii, care satisfac si conditiile
la limita omogene sunt
n 2 2 n
un (x, t) = cn e( l) a t
sin x, n = 1, 2, 3, . . .
l
Solutia problemei Cauchy o obtinem cu ajutorul seriei

X n 2 2 n
cn e( l )a t
sin x (5.46)
l
n=1
formata din solutiile particulare ale ecuatiei caldurii obtinute mai sus.
Pentru a gasi formulele care sa ne permita calcularea coeficientilor cn sa
presupunem ca solutia problemei Cauchy este data de seria (5.46), adica

X n 2 2 n
u(x, t) = cn e( l) a t
sin x (5.47)
l
n=1
Facand t = 0 si tinand seama de conditia initiala trebuie sa avem

X n
u(x, 0) = cn sin x = (x).
l
n=1
Observam ca aceasta formula reprezinta dezvoltarea functiei (x) n serie

Fourier, deci cn sunt coeficientii Fourier si se calculeaza cu ajutorul formulei
cunoscute din teoria seriilor Fourier:
Z
2 l n
cn = (x) sin xdx. (5.48)
l 0 l
In urmatoarea teorema vom arata si invers, calculand coeficientii cn cu

formula (5.48), seria (5.46) va fi convergenta si ca suma ei da tocmai solutia
problemei Cauchy.
Teorema 5.1. Daca functia (x) definita pe intervalul 0 x l este

continua si are derivata continua pe segmente si daca satisface conditiile la
limita
(0) = (l) = 0, (5.49)
atunci seria (5.46), n care coeficientii sunt calculati cu formula (5.48), este
absolut convergenta si uniform convergenta , iar suma ei pe care o notam
cu u(x, t) este solutia problemei Cauchy.
Demonstratie. Vom arata mai ntai ca seria (5.46) este absolut convergenta
si uniform convergenta pentru 0 x l, t 0.
Datorita conditiilor la limita (5.49), functia (x) se poate prelungi pe

toata axa Ox astfel ncat sa obtinem o functie periodica si impara cu pe-
rioada 2l. Functia astfel prelungita ramane continua si cu derivata continua
pe portiuni. Atunci, rezulta ca seria numerica

X
|cn | (5.50)
n=1
este convergenta . Pe de alta parte,

n 2 2 n
|cn e( l) a t
sin x| |cn | daca t 0.
l
Conform criteriului lui Weierstrass rezulta ca seria (5.46) este absolut
convergenta si uniform convergenta pentru 0 x l, t 0. Notam cu
u(x, t) suma acestei serii.
In particular obtinem

X n
u(x, 0) = cn sin x = (x)
l
n=1
ceea ce nseamna ca functia u(x, t) satisface conditia initiala a problemei

Cauchy.
Ramane sa aratam ca functia u(x, t) satisface ecuatia caldurii n punctele
de coordonate t > 0 si 0 < x < l. In acest scop este suficient sa demonstram
ca seriile
X
un X 2 un
, (5.51)
t x2
n=1 n=1
converg absolut si uniform pentru t t0 > 0 si 0 x l, unde t0 > 0

este un numar fixat oricat de mic. Intr-adevar, din convergenta uniforma
a acestor serii, dupa cum se stie din calculul diferential si integral, rezulta
2u
existenta derivatelor partiale u
t si x2 si valabilitatea urmatoarelor egalitati:

u X un 2 u X 2 un
= si = .
t t x2 x2
n=1 n=1
Deci putem scrie

u 2u X un 2 un
a2 2 = a2 =0
t x t x2
n=1
ceea ce arata ca functia u(x, t) satisface ecuatia caldurii n punctele de co-

ordonate t t0 si 0 x l. Numarul t0 > 0 fiind ales arbitrar, rezulta ca
u(x, t) satisface ecuatia caldurii pentru orice punct (x, t) astfel ncat t > 0
si 0 x l.
Demonstram acum convergeta uniforma a seriilor (5.51) pentru t t0 >

0 si 0 x l. Din convergenta seriei (5.50) rezulta ca cn sunt marginiti,
adica exista o constanta k > 0 astfel ncat
|cn | k, n.
n 2 n 2 2 u 2 2
Din un
t = l a2 cn e( )
sin n
l
a t n
l x deducem ca t n k1 e
2 ( n
l )
a t0
n 2 2
pentru t t0 > 0, deoarece functia e( l ) a t este descrescatoare. Am notat
2
k1 = l2 a2 k. Aplicand criteriul de convergenta al lui dAlembert, se poate

X n 2 2
arata ca seria numerica k1 n2 e( l ) a t0 este convergenta . Intr-adevar,
n=1
avem

(n+1) 2 2 2
2 a t0
(n + 1) e l
n+1 2 2t
lim n 2 2
= lim e(2n+1) l2 a 0
=0
n
n2 e( l) a t0 n n

X un
Din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria converge absolut si
t
n=1
uniform pentru t t0 > 0 si 0 x l.
2
X un
Demonstram acum uniform convergenta seriei .
x2
n 2 n=1
( n )
2 2
2 un n 2 2
2 un
Din x2 = l cn e l
a t
sin l x gasim x2 k2 n2 e( l ) a t0 ,
n
2
pentru t t0 > 0, unde k2 = l k.
Aplicand din nou criteriul de convergenta al lui dAlembert seriei
X
n 2 2
k2 n2 e( l ) a t0 converge. Deci, conform criteriul lui Weierstrass rezulta
n=1
2
X un
ca seria este absolut si uniform convergenta pentru t t0 > 0 si
x2
n=1
0 x l.
Observatia 5.1. Vom demonstra unicitatea solutiei problemei Cauchy

considerate. Fie u si v doua solutii ale aceleiasi probleme Cauchy. Atunci,
n particular, avem
u(x, 0) = (x) si v(x, 0) = (x)

X n n 2 2
Notam w = u v si fie w = n e( ) a t
sin
x. Evident w(x, 0) = 0.
l
l
n=1
Deci rezulta ca n = 0, n. Deci am demonstrat ca w = 0, de unde rezulta
u = v, deci unicitatea solutiei.
Cazul 2. Vom rezolva problema Cauchy formulata la nceputul sectiunii.
Vom transforma mai ntai problema Cauchy ntr-o alta problema Cauchy n
care conditia initiala si conditiile la limita sunt omogene. Va trebui deci sa

omogenizam conditia initiala si conditiile la limita prin considerarea unei
functii ajutatoare
x
U (x, t) = 1 (t) + [2 (t) 1 (t)] (5.52)
l
Evident aceasta functie satisface conditiile la limita ale problemei Cauchy,
adica U (0, t) = 1 (t) si U (l, t) = 2 (t).
In locul functiei necunoscute u introducem alta functie necunoscuta v
astfel
v = u U. (5.53)
Precizam acum conditiile pe care trebuie sa le verifice functia v. Avem
v 2v u 2 u U 2U x
a2 2 = a2 2 a2 2 = [10 (t) + (20 (t) 10 (t))]
t x t x t x l
(5.54)
Functia v trebuie sa satisfaca n mod evident conditia initiala
x
v(x, 0) = (x) [1 (0) + (2 (0) 1 (0))] (5.55)
l
si conditiile la limita omogene
v(0, t) = 0 si v(l, t) = 0 (5.56)
Notand
x 0
f (x, t) = [10 (t) + ( (t) 10 (t))]
l 2
si
x
(x) = (x) [1 (0) + (2 (0) 1 (0))]
l
obtinem ca functia v(x, t) trebuie sa continua pentru 0 x l, t 0 si care
v 2v
= a2 2 + f (x, t) pentru 0 < x < l si t > 0 (5.57)
t x
v(x, 0) = (x) pentru 0 x l (5.58)
v(0, t) = 0 si v(l, t) = 0 pentru t 0 (5.59)
unde f (x, t) si (x) sunt functii date. Aceasta problema se numeste prob-
lema Cauchy asupra ecuatiei caldurii neomogene cu conditii la
limita omogene.
Aceasta problema se mai poate simplifica astfel ncat si conditia initiala
sa devina omogena . Intr-adevar, daca z(x, t) este solutia urmatoarei prob-
leme Cauchy pe care am rezolvat-o la cazul 1:
1. z 2 2z
t = a x2 pentru 0 < x < l si t > 0
2. z(x, 0) = (x) pentru 0 x l

3. z(0, t) = 0 si z(l, t) = 0 pentru t 0 si daca notam w = v z, atunci
gasirea functiei w revine la rezolvarea urmatoarei probleme Cauchy : Sa se
determine functia w(x, t) continua pentru 0 x l, t 0 si care satisface
urmatoarele conditii :
w 2w
= a2 2 + f (x, t) pentru 0 < x < l si t > 0 (5.60)
t x
w(x, 0) = 0 pentru 0 x l (5.61)
w(0, t) = 0 si w(l, t) = 0 pentru t 0 (5.62)
Am ajuns asadar la o problema Cauchy n care atat conditia initiala cat si
conditiile la limita sunt omogene.
Cautam solutia aceste probleme ca suma urmatoarei serii

X n
cn (t) sin x (5.63)
l
n=1
unde cn (t) sunt functii de varibila t. Pentru a determina aceste functii

presupunem ca seria (5.63) este convergenta si ca suma ei este solutia w(x, t)
a problemei Cauchy, adica

X n
w(x, t) = cn (t) sin x. (5.64)
l
n=1
Sa admitem de asemenea ca functia f (x, t) se poate dezvolta n serie Fourier

astfel

X n
f (x, t) = fn (t) sin x, (5.65)
l
n=1
unde Z l
2 n
fn (t) = f (x, t) sin xdx.
l 0 l
Inlocuind n ecuatia (5.60) functiile w si f obtinem identitatea
X n 2
0 2 n
cn (t) + a cn (t) fn (t) sin x = 0. (5.66)
l l
n=1
Din teoria seriilor Fourier si identitatea (5.66) rezulta

n 2
c0n (t) + a2 cn (t) = fn (t) (5.67)
l
La aceasta ecuatie diferentiala putem atasa o conditie Cauchy daca luam n
considerare si conditia initiala pe care o satisface functia w, adica

X n
w(x, 0) = cn (0) sin x = 0.
l
n=1
De aici rezulta ca
cn (0) = 0. (5.68)
Ecuatia diferentiala (5.67) este o ecuatie liniara de ordinul ntai. Astfel,
solutia ei ce satisface conditia (5.68) este
Z l n 2 2
cn (t) = e( l) a (t )
fn ( )d (5.69)
0
Invers, daca cn (t), coeficientii seriei (5.63) sunt calculati cu formula (5.69)
si daca functia f (x, t) se poate reprezenta cu ajutorul seriei (5.65), atunci
seria (5.63) este uniform convergenta si suma ei, pe care o notam cu w(x, t),
este solutia problemei Cauchy data de conditiile (5.60), (5.61), (5.62).
Rezumand cele de mai sus, putem spune ca solutia u(x, t) a problemei
Cauchy formulata la nceputul sectiunii este
u=U +w+z (5.70)
unde U este functia (5.52), w satisface ecuatia (5.60), conditia initiala omogena
si conditiile la limita omogene (5.61) si (5.62), iar z satisface ecuatia omogena
a caldurii, conditia initiala neomogena data de functia (x) si conditiile la
limita omogene.
Exemplul 5.10. Sa se rezolve urmatoarea problema Cauchy asupra
ecuatiei caldurii :
u 2u
= , 0 < x < 1, t > 0
t x2
u(x, 0) = x2 x, 0 x 1
u(0, t) = u(1, t) = 0, t 0
Demonstratie. Solutia problemei are forma (5.47) :

X 2
u(x, t) = cn e(n) t sin(nx),
n=1
unde cn se calculeaza cu ajutorul formulei (5.48) :

Z 1
cos(nx) 1
cn = 2 (x2 x) sin(nx)dx = 2(x2 x) |0 +
0 n
Z 1 Z 1
cos(nx) 2 sin(nx) 1 sin(nx)
+2 (2x1) dx = (2x 1) |0 2 dx =
0 n n n 0 n
Z 1
4 4 cos(nx) 1
= 2
sin(nx)dx = |0 =
(n) 0 (n)2 n
4 4
= 3
[cos(n) cos 0] = [(1)n 1].
(n) (n)3
Asadar solutia problemei Cauchy este

X 4 2
u(x, t) = [(1)n 1]e(n) t sin(nx).
(n)3
n=1

ecuatiei caldurii :
u 2u
= 9 2 + t sin x, 0 < x < , t > 0
t x
u(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 x
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0
Demonstratie. Notam v(x, t) = u(x, t) z(x, t), unde z(x, t) este solutia
problemei :
z 2z
= 9 2 , 0 < x < , t > 0
t x
z(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 x
z(0, t) = z(, t) = 0, t 0

X 2
adica z(x, t) = cn e9n t sin(nx).
n=1

X
Cum z(x, 0) = cn sin(nx) = sin x+2 sin 2x+3 sin 3x, prin identificarea
n=1
coeficientilor obtinem c1 = 1, c2 = 2, c3 = 3, cn = 0, n 4.
Deci z(x, t) = e9t sin x + 2e39t sin 2x + 3e81t sin 3x.
Cu notatia facuta la nceput obtinem o noua problema Cauchy :

v 2v u 2u z 2z
9 2 = 9 2 9 2 = t sin x, 0 < x < , t > 0
t x t x t x
v(x, 0) = u(x, 0) z(x, 0) = 0, 0 x

v(0, t) = u(0, t) z(0, t) = 0, v(, t) = u(, t) z(, t) = 0, t 0
Aceasta este o problema Cauchy cu conditia initiala si conditiile la limita
X
omogene. Solutia acestei probleme va fi de forma (5.64), v(x, t) = cn (t) sin(nx)
n=1
calculand cn (t) cu ajutorul formulelor (5.69) si (5.65). Coeficientii Fourier
fn (t) ai functiei f (x, t) = t sin x se obtin prin identificare :

X
t sin x = fn (t) sin(nx),
n=1
deci f1 (t) = t, fn (t) = 0, n 2. Atunci

Z t 9 Z t 9
9(t ) 9t e t e
c1 (t) = e d = e |0 d =
0 9 0 9
t e9t e9 t t 1
= | = [1 e9t ]
9 9 9 0 9 81

Deci v(x, t) = 9t 81 1
(1 e9t ) sin x.
Asadar, u(x, t) = v(x, t) + z(x, t) = 9t 81
1
(1 e9t ) sin x+
+e9t sin x + 2e39t sin 2x + 3e81t sin 3x

ecuatiei caldurii :
u 2u
= , 0 < x < 1, t > 0
t x2
u(x, 0) = 6 sin(3x), 0 x 1
u(0, t) = t, u(1, t) = t2 , t 0
Demonstratie. Vom omogeniza conditia initiala si conditiile la limita . Vom

considera functia U (x, t) din formula (5.52) :
U (x, t) = t + x(t2 t).
Deci U (0, t) = t, U (1, t) = t2 .
Introducem functia necunoscuta v(x, t) = u(x, t) U (x, t) si obtinem
urmatoarea problema Cauchy :

v 2 v u 2 u U 2U
= = t + x(2t 1), 0 < x < 1, t > 0
t x2 t x2 t x2
v(x, 0) = u(x, 0) U (x, 0) = 6 sin(3x), 0 x 1
v(0, t) = u(0, t)U (0, t) = tt = 0, v(1, t) = u(1, t)U (1, t) = t2 t2 = 0, t 0
Rezolvam problema ca n exemplul 5.11. Notam w(x, t) = v(x, t) z(x, t),
unde z(x, t) este solutia problemei Cauchy :
z 2z
= , 0 < x < 1, t > 0
t x2
z(x, 0) = 6 sin(3x), 0 x 1
z(0, t) = 0, z(1, t) = 0, t 0

X
X
2
avand forma z(x, t) = cn e(n) t sin(nx). Cum z(x, 0) = cn sin(nx) =
n=1 n=1
(3)2t
6 sin(3x), rezulta c3 = 3, cn = 0, n 6= 3. Deci z(x, t) = 3e sin(3x).
Functia w(x, t) verifica problema Cauchy :
w 2w
= t + x(2t 1), 0 < x < 1, t > 0
t x2
w(x, 0) = 0, 0 x 1
w(0, t) = 0, w(1, t) = 0, t 0

X
si se cauta de forma w(x, t) = cn (t) sin(nx).
n=1

X
Presupunem ca f (x, t) = t + x(2t 1) = fn (t) sin(nx), unde
n=1
Z 1 Z 1
fn (t) = 2 f (x, t) sin(nx)dx = 2 [t + x(2t 1)] sin(nx)dx =
0 0
Z 1
cos(nx) 1 cos(nx)
= 2[t + x(2t 1)] |0 + 2 (2t 1) dx =
n 0 n
cos(n) cos 0 2t 1 sin(nx) 1
= 2(t 1) 2(t) +2 |0 =
n n n n
2(1)n+1 1
(t 1) 2t
= .
n n
Conform formulei (5.69) avem :
Z t
2(1)n+1 1 2
cn (t) = ( 1) 2 e(n) (t ) d =
0 n n
Z t Z
(n)2 t 2(1)
n+1 2 (n)2 t t (n)2
(n)2
=e ( 1)e d e e d =
n 0 n 0
" 2 Z t (n)2 #
n+1 e(n) t
(n)2 t 2(1) e
=e ( 1) | d
n (n)2 0 0 (n)
2
" 2 Z t (n)2 #
2 (n)2 t e(n) t e
e 2
|0 2
d =
n (n) 0 (n)
" 2 2
#
n+1 e(n) t e(n) t
(n)2 t 2(1) 1 1
=e (t 1) + |
n (n)2 (n)2 (n)2 (n)2 0
" 2 2
#
2 (n)2 t e(n) t 1 e(n) t
e t | =
n (n)2 (n)2 (n)2 0
" #
2(1) n+1 e (n)2 t 1 1 1
2 2
= e(n) t (t 1) + e(n) t +
n (n)2 (n)2 (n)4 (n)4
" 2
#
2 (n)2 t e(n) t 1 (n)2 t 1
e t e + =
n (n)2 (n)4 (n)4
2 (n)2 t n+1 (n)2 t n+1 (1)n+1 (n)2 t

= e [(1) (t 1)e + (1) e +
(n)3 (n)2
(1)n+1 2 1 2 1
+ t e(n) t + e(n) t ]
(n)2 (n)2 (n)2

X n+1
2 (n)2 t n+1 (n)2 t n+1 (1)
Deci w(x, t) = e [(1) (t1)e +(1)
(n)3 (n)2
n=1
(n)2 t (1)n+1 2 1 2 1
e + t e(n) t + e(n) t ] sin(nx).
(n)2 (n)2 (n)2
Asadar,
u(x, t) = w(x, t) + z(x, t) + U (x, t) =

X 2 (n)2 t n+1 (n)2 t n+1 (1)n+1 (n)2 t
= e [(1) (t 1)e + (1) e +
(n)3 (n)2
n=1
(1)n+1 2 1 2 1
+ 2
t e(n) t + 2
e(n) t ] sin(nx)+
(n) (n) (n)2
2
+3e(3) t sin(3x) + t + x(t2 t).
Capitolul 6
Functii complexe
6.1 Functii olomorfe. Conditiile Cauchy-Riemann.

Functii elementare
Definitia 6.1. Fie A C. Se numeste functie complexa orice functie
f : A C (deci o functie cu valori complexe de variabila complexa ).
Daca notam w = f (z) cu z A si z = x+iy, w = u+iv, unde x, y, u, v
IR, iar f = P +iQ (adica P = Ref, Q = Imf ), se pun n evidenta doua functii
reale P, Q : A IR, unde am considerat A IR2 ca o multime de perechi de
numere reale. Atunci egalitatea w = f (z) este echivalenta cu doua egalitati
reale u = P (x, y) si v = Q(x, y) si functia f : A C este echivalenta cu o
transformare punctuala A IR2 , (x, y) (P (x, y), Q(x, y)).
Definitia 6.2. Daca A C este o multime deschisa , functia complexa f
este continua ntr-un punct z0 = x0 + iy0 A daca si numai daca P si Q
sunt simultan continue n punctul (x0 , y0 ).
Definitia 6.3. Fie A C o multime deschisa si f : A C o functie
complexa . Functia f se numeste olomorfa ntr-un punct z0 A (sau
C- derivabila n z0 sau monogena n z0 ) daca exista si este finita (adica
f (z) f (z0)
apartine lui C) limita l = lim . Notam l cu f 0 (z0 ) si se
zz0 ,z6=z0 z z0
numeste derivata complexa a lui f n z0 .
Observatia 6.1. Daca functia f : A C este olomorfa n z0 A, atunci
ea este continua n z0 .
Definitia 6.4. Functia f : A C se numeste olomorfa pe deschisul A
daca ea este olomorfa n orice punct z0 A.
Observatia 6.2. Suma, produsul, catul si compunerea a doua functii
olomorfe pe un deschis A sunt functii olomorfe.
Fie w = f (z), f : A C definita pe un deschis A C si z0 A,
z0 = x0 + iy0 .
f (z0 + h) f (z0 )
Daca f este olomorfa n z0 , atunci f 0 (z0 ) = lim . In
h0 h
104
6.1. FUNCTII OLOMORFE. CONDITIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCTII ELEMENTARE105
particular, pentru h real va rezulta ca

f (z0 + h) f (z0 ) f (z0 + ih) f (z0 )
lim = lim = f 0 (z0 )
h0 h h0 ih
si tinand cont ca f = P + iQ se obtine
P (x0 + h, y0 ) P (x0 , y0 ) Q(x0 + h, y0 ) Q(x0 , y0 )
lim + i lim =
h0 h h0 h
P (x0 , y0 + h) P (x0 , y0 ) Q(x0 , y0 + h) Q(x0 , y0 )
lim + i lim
h0 ih h0 ih
Daca functiile P si Q au derivate partiale n raport cu x si y n punctul
(x0 , y0 ), atunci
P Q 1 P Q
(x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 )
x x i y y
de unde deducem
P Q
=
x y
Q P
=
x y
numite conditiile Cauchy-Riemann.
Teorema 6.1. Fie A C o multime deschisa . Functia f : A C, f =
P + iQ este olomorfa n z0 A daca si numai daca P, Q : A R sunt
diferentiabile n z0 = (x0 , y0 ) si derivatele lor partiale n (x0 , y0 ) verifica
conditiile Cauchy-Riemann.
Demonstratie. Presupunem ca f este olomorfa n z0 A si fie f 0 (z0 ) = a+ib.
Definim
(
f (z)f (z0 )
f 0 (z0 ), pentru z A, z 6= z0
(z) = zz0
0, pentru z = z0
Evident lim (z) = 0.

zz0
Definim
zz0
(z) |zz 0|
, pentru z A, z 6= z0
(z) =
0, pentru z = z0
Atunci lim |(z)| = lim |(z)| = 0, deci lim (z) = 0. Putem scrie
zz0 zz0 zz0
f (z) f (z0 ) = c(z z0 ) + (z z0 )(z) = c(z z0 ) + (z)|z z0 |. (6.1)
Dar
f (z) = P (x, y) + iQ(x, y), c = a + ib, z z0 = (x x0 ) + i(y y0 )

106 CAPITOLUL 6. FUNCTII COMPLEXE
deci
P (x, y) P (x0 , y0 ) + i(Q(x, y) Q(x0 , y0 )) =
p
= a(x x0 ) b(y y0 ) + Re(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 +
p
+i[b(x x0 ) + a(y y0 ) + Im(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 ]
Rezulta formulele
P (x, y) P (x0 , y0 ) = a(x x0 ) b(y y0 )+
p (6.2)
+ Re(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
Q(x, y) Q(x0 , y0 ) = b(x x0 ) + a(y y0 )+

p (6.3)
+ Im(x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
unde lim Re(x, y) = 0, lim Im(x, y) = 0, deci functiile P si
(x,y)(x0 ,y0 ) (x,y)(x0 ,y0 )
Q sunt diferentiabile n z0 = (x0 , y0 ) si atunci
P Q P Q
= (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ), b = (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )
x y y x
adica am obtinut conditiile Cauchy-Riemann.
Reciproc, daca P si Q sunt diferentiabile n z0 = (x0 , y0 ) si au loc
conditiile Cauchy-Riemann, atunci avem
P P
P (x, y) P (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )(x x0 ) + (x0 , y0 )(y y0 )+
x y (6.4)
p
+ 1 (x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
Q Q
Q(x, y) Q(x0 , y0 ) = (x0 , y0 )(x x0 ) + (x0 , y0 )(y y0 )+
x y (6.5)
p
+ 2 (x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2
unde lim 1 (x, y) = 0, lim 2 (x, y) = 0.
(x,y)(x0 ,y0 ) (x,y)(x0 ,y0 )
Notand a = P x (x0 , y0 ) = Q P
= Q
y (x0 , y0 ), b = y (x0 , y0 ) x (x0 , y0 ) si
= 1 + i2 , obtinem din relatiile (6.4) si (6.5), relatiile (6.2) si (6.3),
iar acestea sunt echivalente cu (6.1) daca notam f 0 (z0 ) = a + ib. Din
(6.1) obtinem f (z)fzz
(z0 )
f 0 (z0 ) = (z z0 ), pentru z 6= z0 si atunci
0
f (z) f (z0 )
lim = f 0 (z0 ) C, deci f este olomorfa n z0 C.
zz0 z z0
In plus, avem

P Q Q P
f 0 (z0 ) = +i (z0 ) = i (z0 ) =
x x y y

P P Q Q
i (z0 ) = +i (z0 )
x y y x
Corolarul 6.1. Fie A C o multime deschisa si f : A C, f = P + iQ.

Daca P, Q C 1 (A) si daca pentru z A au loc conditiile Cauchy-Riemann,
atunci f este olomorfa pe A.
Demonstratie. Daca P, Q C 1 (A), atunci P, Q sunt diferentiabile n orice
punct z0 A. Avand loc si conditiile Cauchy-Riemann n orice punct z0 A
afirmatia rezulta din Teorema 6.1.

Notam fz = 1 f
2 x i f
y si f
z = 1 f
2 x + i f
y (numita derivata are-
olara a lui f n z0 ).
Corolarul 6.2. Fie A C o multime deschisa si f : A C, f = P + iQ.
Daca P, Q C 1 (A) si f
z = 0 pe A, atunci functia f este olomorfa pe A.
Demonstratie. Vom arata ca relatia f

z = 0 pe A este echivalenta cu conditiile
Cauchy-Riemann si apoi aplicam Corolarul 6.1. Intr-adevar,

f 1 f f 1 P Q 1 P Q
= +i = +i +i +i =
z 2 x y 2 x x 2 y y

1 P Q i Q P
+ + ,
2 x y 2 x y
deci
f P Q Q P
= 0 = si = .
z x y x y
Exemplul 6.1. Sa se arate ca functia f : C C, f (z) = |z| nu e olomorfa

n nici un punct din C.
p
Demonstratie. Functia f se scrie f = P + iQ, unde P (x, y) = x2 + y 2 si
Q = 0.
Avem Px =
x , P
2 2 y
= 2y 2 , Q Q
x = y = 0 pentru z 6= 0.
x +y x +y
x y
Din conditiile Cauchy-Riemann obtinem = 0 si = 0, deci
x2 +y 2 x2 +y 2
x = y = 0, adica z = 0. Dar, n punctul z = 0 functia P nu are derivate
partiale, deci conform Teoremei 6.1, functia f nu poate fi olomorfa n acest
punct.
p
Exemplul 6.2. Sa se arate ca functia f : C C, f (z) = |z 2 z 2 | este
continua n z = 0, satisface conditiile Cauchy-Riemann n acest punct, dar
nu este olomorfa .
Demonstratie. lim f (z) = 0 = f (0), deci f este continua n z = 0

z0 p p
Daca z = x + iy, avem f (z) = 2 |xy|, deci P (x, y) = 2 |xy| si Q = 0.
P P (x, 0) P (0, 0) Q
x (0, 0) = x0
lim
x0
=0=
y
(0, 0)
P P (0, y) P (0, 0) Q
y (0, 0)
y0
= lim
y0
=0=
x
(0, 0)
Totusi f nu este olomorfa n z = 0, deoarece P nu e diferentiabila n
acest punct. Presupunem ca P ar fi diferentiabila , deci
P (x, y) P (0, 0) = 0 (x 0) + 0 (y 0) + P1 (z)|z 0|,
unde lim P1 (z) = 0.

z0
P (z) 2 |xy|
Pentru z 6= 0 avem P1 (z) = |z| =

x2 +y 2
Luand z = n1 , zn0 = n1 + i n , n IN avem
1
zn 0, zn0 0, dar

P1 (zn ) = 0 0, P1 (zn0 ) = 2 2, deci P1 nu are limita n (0, 0).
Definitia 6.5. Fie u : A IR o functie de clasa C 2 pe deschisul A. Functia

2 2
u se numeste armonica daca pentru a A avem xu2 (a) + yu2 (a) = 0,
adica u = 0 n orice punct din A.
Corolarul 6.3. Fie A C o multime deschisa si f : A C, f = P + iQ si

P, Q C 2 (A). Daca f este olomorfa pe A, atunci P, Q sunt functii armonice
pe A.
Demonstratie. Din conditiile Cauchy-Riemann si Teorema lui Schwartz avem

2P 2P P P
+ = + =
x2 y 2 x x y y

Q Q 2Q 2Q
= + = =0
x y y x xy yx
Definitia 6.6. Un deschis D C este conex (deci un domeniu) daca si

numai daca pentru orice doua puncte z1 , z2 D exista un drum : [a, b]
D astfel ca (a) = z1 si (b) = z2 . Un domeniu D se numeste simplu conex
daca frontiera lui D este conexa , adica orice curba nchisa cu suportul n D
se poate deforma continuu catre un punct.
Observatia 6.3. Se poate ara ta ca aceasta este echivalent cu faptul ca
orice curba nchisa cu suportul n D se poate deforma continuu catre un
punct. Coroana K(z0 ; r, R) nu este un domeniu simplu conex.
Teorema 6.2. Fie D IR2 un domeniu simplu conex. Daca functia

P : D IR este armonica pe D, atunci exista functia Q : D IR armonica
pe D astfel ncat functia f : D C, f = P + iQ sa fie olomorfa .
Demonstratie. Daca ar exista functia Q armonica pe D astfel ncat f =

P + iQ sa fie olomorfa pe D, atunci Q ar verifica relatiile Cauchy-Riemann
P Q Q P Q Q P P
x = y si x = y , deci dQ = x dx + y dy = y dx + x dy.
Consideram forma diferentiala = P

y dx +
P
x dy = P1 dx + Q1 dy.
P1 2P Q1 2P P1 Q1 2 2
Avem y = y 2
, x= , deci
x2
=y deoarece xP2 + yP2 = 0,
x ,
P fiind armonica pe D. Asadar, forma este nchisa , deci este exacta
deoarece D este simplu conex. Atunci exista functia Q pe D, Q C 2 (D)
astfel ncat = Q Q Q P Q
x dx + y dy = dQ. Rezulta relatiile x = y , y = x ,
P
adica tocmai conditiile Cauchy-Riemann. Aplicand Corolarul 6.1, rezulta

ca f = P + iQ este olomorfa pe D.
Observatia 6.4. Din relatia = dQ rezulta ca functia Q este unica pana

la adaugarea unei constante reale, deci f este unica pana la adaugarea unei
constante pur imaginare.
Exemplul 6.3. Sa se determine functia olomorfa f = P + iQ pe C, unde
Q(x, y) = (x2 y 2 ), C 2 .
Demonstratie. Notam = x2 y 2 .
2Q
Avem Q 0 Q 0
x = 2x (), y = 2y (), deci x2
= 20 () + 4x2 00 (),
2Q
y 2
= 20 () + 4y 2 00 ()
Cum Q este armonica rezulta ca Q = 0, deci
2Q 2Q
+ = 4(x2 + y 2 )00 () = 0 = 00 () = 0 = 0 () = c =
x2 y 2
= () = c + c1 = Q(x, y) = c(x2 y 2 ) + c1 , c, c1 IR
Din conditiile Cauchy-Riemann obtinem
P Q
= = 2cy
x y
P Q
= = 2cx
y x
Integrand a doua ecuatie si nlocuind n prima obtinem
P (x, y) = 2cxy + k,
deci f (z) = 2cxy + k + i(c(x2 y 2 ) + c1 ) = f (z) = ciz 2 + d, c, d IR
Exemplul 6.4. Fie P (x, y) = e2x cos 2y + y 2 x2 . Sa se determine functia

olomorfa f = P + iQ pe C astfel ncat f (0) = 1.
Demonstratie. Verificam ca functia P este armonica .

Aplicam conditiile Cauchy-Riemann si obtinem
P Q
= = 2e2x cos 2y 2x
x y
P Q
= = 2e2x sin 2y 2y
y x
Integram a doua ecuatie n raport cu x si obtinem
Q(x, y) = e2x sin 2y 2xy + c(y).
Inlocuind apoi n prima ecuatie avem c0 (y) = 0, deci c(y) = k. Atunci
f (z) = e2x cos 2y + y 2 x2 + i(e2x sin 2y 2xy + k) =
= e2x (cos 2y + i sin 2y) (x + iy)2 + ki = f (z) = e2z z 2 + ki.

Din conditia din enunt obtinem constanta k : f (0) = 1 = k = 0. Asadar,
f (z) = e2z z 2 .
Exemplul 6.5. Sa se arate ca daca u si v sunt doua functii armonice

ntr-un domeniu D, conditia necesara si suficienta ca functia f (z) = u + iv
sa fie o functie olomorfa este ca functia (x, y) = ln[(u + )2 + (v + )2 ] sa
fie armonica oricare ar fi constantele si .
Demonstratie. Calculam derivatele partiale de ordinul doi ale functiei .

Avem u 2 u 2 2 2v
2 x + x + (u + ) xu2 + (v + ) x 2
2
=2 2 2

x (u + ) + (v + )
" #
(u + ) u v
x + (v + ) x
4
(u + )2 + (v + )2
2 2 2 2
u u
2 y + y + (u + ) yu2 + (v + ) y
v
2
=2
y 2 (u + )2 + (v + )2
" #
(u + ) u v
y + (v + ) y
4
(u + )2 + (v + )2
2u 2u
Cum functiile u si v sunt armonice, adica u = x2
+ y 2
= 0,
2v 2v
v = x2
+ y 2
= 0, rezulta
u 2 2 v 2 2
u v
2 2 x + y + x + y
() = + =2
x2 y 2 (u + )2 + (v + )2
h i2
v 2
(u + ) u
x + (v + ) x + (u + ) u
y + (v + ) v
y
4 =
[(u + )2 + (v + )2 ]2

2 2
u 2 u 2 v 2 v 2
[(u + ) + (v + ) ] x + y x y
=2
[(u + )2 + (v + )2 ]2

u v u v
(u + )(v + ) x x + y y
4 .
[(u + )2 + (v + ) ]2
2
Daca functia f este olomorfa avem u v u v

x = y , y = x , deci = 0,
adica functia este armonica oricare ar fi si constante.
Daca functia este armonica oricare ar fi si constante, din relatia
(*) rezulta
2 2 2 2
u u v v u v u v
+ = + , + = 0,
x y x y x x y y
de unde deducem conditiile Cauchy-Riemann.
Functia exponentiala
Definitia 6.7. Se numeste exponentiala complexa functia exp : C
X n
z
C, z ez , unde exp z = ez = .
n!
n=0
Proprietati :
a) e0 = 1;
b) ez1 +z2 = ez1 ez2 , z1 , z2 C;
c) eiy = cos y + i sin y, y IR (formula lui Euler);
d) functia exponentiala este olomorfa si periodica de perioada 2.

X X zn X X zn
1 2
Demonstratie. b) Consideram seriile un = , vn = . Atunci
n! n!
n0 n0 n0 n0
n
X n
X 1 (z1 + z2 )n
wn = up vnp = z p z np = .
p!(n p)! 1 2 n!
p=0 p=0
X X X
Cum seria produs wn = up vq , avem
n0 p0 q0

X (z1 + z2 )n X zp X zq
= 1
1
.
n! p! q!
n0 p0 q0
c) Avem
X (iy)n y2 y4 (1)n y 2n
eiy = =1 + ... + + ...+
n! 2! 4! (2n)!
n0

y3 (1)n y 2n+1
+i y + ... + + . . . = cos y + i sin y
3! (2n + 1)!
folosind dezvoltarile n serie ale functiilor reale cos si sin.
d) Pentru orice z C ave ez = ex+iy = ex eiy = ex (cos y + i sin y), deci

Re exp = P (x, y) = ex cos y si Im exp = Q(x, y) = ex sin y. Functiile P si Q
Q Q
sunt de clasa C 1 si P x P x
x = e cos y = y si y = e sin y = x . Atunci
conform Corolarului 6.1, functia exp este olomorfa pe C.
Pentru orice z C avem
ez+2i = ex+iy+2i = ex ei(y+2) = ex (cos(y + 2) + i sin(y + 2)) =
= ex (cos y + i sin y) = ez ,
deci functia exp este periodica de perioada 2.
Functia logaritm
Pentru orice z C fixat ne punem problema sa aflam toate solutiile
w = u + iv C ale ecuatiei ew = z. Folosind scrierea trigonometrica a unui
complex, z = rei , unde r = |z|, iar = arg z, obtinem eu = |z|, de unde
rezulta u = ln |z| si tinand cont ca functia exp este periodica de perioada 2,
avem v = arg z + 2k, k ZZ. Asadar, toate solutiile ecuatiei sunt ew = z,
z C sunt w = ln |z| + i(arg z + 2k), k ZZ.
Definitia 6.8. Se numeste logaritmul numarului complex z C ,
multimea de numere complexe Lnz = ln |z| + i(arg z + 2k) | k ZZ .
Functia Lnz este o functie multiforma (care asociaza unei valori z mai
multe valori numerice). Functia logaritm are o infinitate de ramuri.
Pentru k = 0 obtinem valoarea princpala a logaritmului
ln z = ln |z| + i arg z.
Exemplul 6.6. Fie z = 2i. Sa se determine solutiile w C ale ecuatiei
ew = z.
z 3
Demonstratie. Cum |z| = 2, |z| = i, rezulta ca arg z = 2 , deci solutiile

ecuatiei sunt Ln(2i) = ln 2 + i( 3
2 + 2k) | k ZZ .
Functia putere
Este o functie multiforma

z m = emLnz = em(ln |z|+i(arg z+2k)) | k ZZ , m C.
Exemplul 6.7. Calculati ii .

Demonstratie. ii = eiLni = ei(ln |i|+i(arg(i)+2k)) | k ZZ =

= e 2 2k | k ZZ .
Functia radical

Este o functie multiforma n z = w C | wn = z , n IN, n 2.
Daca z 6= 0, z = rei , functia radical o definim cu ajutorul functiei putere si
scriem
1 1 1 1 +2k
n
z = z n = e n Lnz = e n (ln |z|+i(arg z+2k)) | k ZZ = e n ln |z| ei n | k ZZ =
+2k +2k
= n
rei n | k ZZ = n rei n | k = 0, 1, 2, . . . , n 1

Daca n = 2, z are doua valori z1 = rei 2 si z2 = rei 2 ce sunt
functii multiforme, numite ramurile functiei. Valorile ramurilor z1 si z2 se
schimba ntre ele ori de cate ori argumentul lui z creste cu 2, adica atunci
cand z descrie o curba ce nconjoara originea. Din aceasta cauza z = 0

se numeste punctul critic sau punctul de ramificatie al functiei z.
Prin urmare, functiile z1 si z2 devin uniforme facand n planul z o taietura
de-a lungul unei semidrepte care pleaca din origine, de exemplu semiaxa
pozitiva . Aceasta nseamna ca variabila z este supusa restrictiei de a nu
putea traversa aceasta semidreapta . In felul acesta argumentul variabilei
z nu poate sa creasca cu un multiplu de 2 si, prin urmare, z1 si z2 au o
valoare unica n fiecare punct al planului z. Sa presupunem ca am facut
taietura de-a lungul unei semidrepte care face cu axa Ox unghiul . Pe o
+2
parte a taieturii, n punctul z = rei , functia z1 = rei 2 , iar pe cealalta

parte, n acelasi punct, valoarea rei 2 = rei 2 , deoarece argumentul lui
z a crescut cu 2. Aceeasi observatie pentru functia z2 . Functiile z1 si z2
nu sunt continue n punctele taieturii.
Se poate imagina, dupa Riemann, o suprafata pe care cele doua ramuri z1
si z2 sa formeze o singura functie uniforma . Pentru aceasta consideram doua
plane complexe taiate de-a lungul semiaxei pozitive si asezate unul peste
altul astfel ncat marginea inferioara a taieturii planului de deasupra sa co-
incida cu marginea superioara a taieturii planului de dedesubt, iar marginea
inferioara a acestuia din urma sa coincida cu marginea superioara a taieturii
celuilalt. Se obtine astfel o suprafata cu doua foi, numita suprafata lui
Riemann. Pentru valorile variabilei z de pe prima foaie, unde argumentul
lui z variaza de la 0 la 2, obtinem valorile functiei z1 , iar pentru cele de pe a
doua foaie, unde argumentul lui z variaza de la 2 la 4, valorile functiei z2 .
Pe aceasta suprafata functiile z1 si z2 formeaza o singura functie uniforma

Corespondenta dintre punctele suprafetei lui Riemann si valorile functiei z
este biunivoca .

Pentru functia n z, n > 2, suprafata lui Riemann este analoaga ce aceea

a functiei z nsa are n foi.
Exemplul 6.8. Sa se rezolve ecuatia z 3 + 2 2i = 0.

Demonstratie. Avem ecuatia z 3 = 2(1 + i). Cum |w| = | 1 + i| = 2 si
w 1 1 3
|w| = 2 + i 2 , rezulta arg w = 4 .
i 3 4 +2k i( 2k + )
Deci z = 2e 3 | k = 0, 1, 2 = 2e 3 4 | k = 0, 1, 2 =
2k
2 cos 2k
3 + 4 + i sin 3 + 4 | k = 0, 1, 2 .

3+1 31 3+1 31
Asadar, z1 = 1 + i, z2 = 2 +i 2 , z3 = 2 i 2 .
Functiile trigonometrice complexe

Pentru orice C, definim functiile cos si sin prin
eiz + eiz eiz eiz

cos z = , sin z = .
2 2i
Se verifica relatiile
eiz = cos z + i sin z
cos2 z + sin2 = 1
iz iz
Definim tg : C \ 2 + k, k ZZ C, tg z = i eeiz e
+eiz
si
eiz + eiz
ctg : C \ k, k ZZ C, ctg z = i iz
e eiz
Functiile sin, cos, tg , ctg sunt functii uniforme (nu sunt multiforme) si
toate formulele trigonometrice din cazul real raman valabile.
Se definesc si functiile hiperbolice complexe
ez ez ez + ez shz
shz = , chz = , thz = (pentru ch6= 0
2 2 chz
Se observa ca shz = i sin(iz), ch = cos(iz).
Inversarea functilor trigonometrice complexe conduce la alte functii mul-
tiforme. Astfel, rezolvand ecuatia z = sin w, rezulta :
eiw eiw
z= sau e2iw 2izeiw 1 = 0,
2i

de unde eiw = iz 1 z 2 si iw = Ln(iz 1 z 2 ). Atunci se defineste
p
Arcsinz = iLn(iz 1 z 2 ).
Analog se definesc
p
Arccosz = iLn(z z 2 1),
i iz
Arctgz = Ln etc.
2 i+z
Exemplul 6.9. Sa se calculeze z1 = sin(1 + i).
1 e 1
Demonstratie. Avem z1 = sin 1 cos i+sin i cos 1 = sin 1 e 2i + e+e2 cos 1 =
1
= 2e [(e2 + 1) sin 1 + i(e2 1) cos 1]
Exemplul 6.10. Sa se calculeze z2 = sh(1 i).

1i ei1 e(cos 1+i sin 1)e1 (cos 1i sin 1)
Demonstratie. z2 = sh(1 i) = e 2 = 2 =
1
= 2e [(e2 1) cos 1 i(e2 + 1) sin 1]

Exemplul 6.11. Sa se calculeze z3 = ctg 4 i ln 3 .

ei( 4 i ln 3) +ei( 4 i ln 3)
Demonstratie. Avem z3 = i
i( 4 i ln 3)
.
i(
4 i ln 3)
e e
Cum ei( ) = eln 3 e
i
i ln 3
4 4 = 3 22 + i 22 = 3 2 2 (1 + i).

3 2
(1+i)+ 2
2 3 2(1+i) 11+7i 7736i
Atunci z3 =
3 2
= 7+11i = 85 .
(1+i) 2
2 3 2(1+i)
i

Exemplul 6.12. Sa se calculeze z4 = th ln 2 + 4 .
4 e ( 4 )
ln 2+ i ln 2+ i i i
Demonstratie. Avem z4 = e (ln 2+ i
, dar eln 2+ 4 = eln 2 e 4 =
e
i
ln 2+ 4
+e 4 )

2(1+i) 1
2 2
= 2 2 + i 2 = 2(1 + i). Atunci z4 = 2(1+i)+ 2(1+i) 1 = 4i1
4i+1 =
15+8i
17 .
2(1+i)
Exemplul 6.13. Sa se rezolve ecuatia sin z = 2.

Demonstratie.Avem z = iLn(2i + 1 4) = iLn(2i i 3) =
= iLn[i(2 3)] = i[ln(2 3) + i( 2 + 2k)] = 2 + 2k i ln(2 3) =

= 2 + 2k i ln(2 + 3), deoarece 2 3 = 213 , |i(2 3)| = 2 3 si

arg[i(2 3)] = 2 .

Exemplul 6.14. Sa se calculeze z5 = Arccos(i 3).
q
Demonstratie. Avem z5 = iLn(i 3 + (i 3)2 1 = iLn(i 3 + 2i) =

= i[ln( 3 + 2) + i(2k + 2 )] = 4k+1
2 i ln( 3 + 2).

3+i 5
Exemplul 6.15. Sa se calculeze z6 = Arctg 2 .

i 3+i 5
Demonstratie. Avem z6 = = 2i Ln 1+i
2i Ln 3+i
2
5
3.
3+ 5
i+
2

Cum 1+i 3 =
3+ 5 h
2
3+ 5
si z
|z| = 1
2 + i 2
3
, rezulta arg 3 =
1+i
3+ 5
2
3 .
i 2
2
i 3k+1 i

3 5
Asadar, z6 = 2 ln 3+ 5 + i 2k + 3 = 3 2 ln 2 .
Exemplul 6.16. Sa se demonstreze egalitatile :

a) | sin z|2 = sin2 x + sh2 y
b) | cos z|2 = cos2 x + sh2 y
unde z = x + iy.
Demonstratie. a) Avem sin z = sin(x + iy) = sin x cos iy + sin iy cos x. Dar
cos iy = chy, sin iy = i shy, deci sin z = sin x chy + i cos x shy.
De aici deducem | sin z|2 = sin2 x ch2 y + cos2 x sh2 y.
Tinand cont ca ch2 y sh2 y = 1, rezulta | sin z|2 = sin2 x + sh2 y.
b) Analog avem
cos z = cos(x + iy) = cos x cos iy sin x sin iy = cos x chy i sin x shy,
deci | cos z|2 = cos2 x ch2 + sin2 x sh2 y, adica | cos z|2 = cos2 x + sh2 y.
6.2 Integrala complexa . Teorema lui Cauchy. For-

mula integrala Cauchy
Fie A C o multime deschisa si : [a, b] A un drum (curba ) de clasa
C 1 pe portiuni. Fie f : A C o functie complexa continua , f = P + iQ.
Notam (t) = z(t) = x(t) + iy(t), deci x, y : [a, b] IR sunt functii
de clasa C 1 pe portiuni. Drumul : [a, b] IR este drumul opus lui ,
= (a + b t).
Fie 4n : a = t0 < t1 < . . . < tn = b o diviziune a intervalului [a, b]
care mparte drumul n n arce l0 , l1 , . . . , ln1 . Inceputul arcului lk este
punctul zk = (tk ) si sfarsitul lui lk este punctul zk+1 = (tk+1 ). Alegem
k [tk , tk+1 ] o valoare arbitrara si scriem k = (k ) = k + ik .
n1
X
Definitia 6.9. Suma f (k )(zk+1 zk ) se numeste suma integrala
k=0
complexa (relaiv la , f, 4n , k ).
Notam cu (4n ) = max t1 t0 , t2 t1 , . . . , tn tn1 norma diviziunii
4n .
Lema 6.1. In conditiile anterioare, pentru orice alegere a punctelor k ,

exista limita
n1
X Z Z
lim f (k )(zk+1 zk ) = P dx Qdy + i Qdx + P dy
(4n )0
k=0
(doua integrale curbilinii reale).
Demonstratie. Avem f (k ) = P (k , k ) + iQ(k , k ) si
zk+1 zk = (xk+1 xk ) + i(yk+1 yk ).
Deci
n1
X n1
X n1
X
f (k )(zk+1 zk ) = P (k , k )(xk+1 xk ) Q(k , k )(yk+1 yk )+
k=0 k=0 k=0
n1
X n1
X
+i Q(k , k )(xk+1 xk ) + i P (k , k )(yk+1 yk )
k=0 k=0
6.2. INTEGRALA COMPLEXA . TEOREMA LUI CAUCHY. FORMULA INTEGRALA CAUCHY117
Din ipoteza f este continua , deci P si Q sunt continue, iar x si y sunt functii
de clasa C 1 pe portiuni. Rezulta ca
n1
X Z n1
X Z
P (k , k )(xk+1 xk ) P dx si Q(k , k )(yk+1 yk ) Qdy, etc.
k=0 k=0
Definitia 6.10. Limita

n1
X
lim f (k )(zk+1 zk )
(4n )0(orice k )
k=0
se numeste Rintegrala complexa a functiei f de-a lungul curbei si se

noteaza cu f (z)dz.
R Rb
Corolarul 6.4. Avem f (z)dz = a f (z(t)) z 0 (t)dt, unde
: z = z(t), t [a, b].
Demonstratie. Din Lema 6.1 avem

Z Z Z
f (z)dz = P dx Qdy + i Qdx + P dy.

Dar
Z Z b
P dx Qdy = [P (x(t), y(t)) x0 (t) Q(x(t), y(t)) y 0 (t)]dt
a
Z Z b
Qdx + P dy = [Q(x(t), y(t)) x0 (t) + P (x(t), y(t)) y 0 (t)]dt,
a
deci
Z Z b Z b
0 0
f (z)dz = [P (x(t), y(t))+iQ(x(t), y(t))](x (t)+iy (t))dt = f (z(t))z 0 (t)dt.
a a
Asadar, o integrala complexa revine la o pereche de integrale Riemann reale.
Proprietatile integralei complexe :

R R
1. (schimbarea sensului) f (z)dz = f (z)dz
2. (liniaritatea) , C si f, g : A C continua ,
Z Z Z
f (z) + g(z)dz = f (z)dz + g(z)dz

3. (aditivitatea) Fie 1 : [a, b] A, 2 : [b, c] A drumuri de clasa C 1

pe portiuni cu 1 (b) = 2 (b) si = 1 2 . Atunci
Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz.
1 2
R R

4. f (z)dz |f (z)|dz .
5. (limitarea modulului integralei)

R Fie L lungimea drumului si fie

M = sup|f (z)| < . Atunci f (z)dz M L.
zA
R R
Exemplul 6.17. Sa se calculeze integralele I1 = |z|=1 z|dz|, I2 = S z|dz|,
unde cercul unitate este parcurs pozitiv o singura data , iar S e segmentul
care uneste 0 si i.
Demonstratie.
R 2 it z = eit , t [0, 2] = dz = ieit dt = |dz| = dt = I1 =
1 it 2
= 0 e dt = i e /0 = 0
Segmentul S are reprezentarea
R1 parametrica z = ti, t [0, 1] = dz =
= idt = |dz| = dt = I2 = 0 tidt = 2i
R
Exemplul 6.18. Sa se calculeze integrala complexa (z 2 + 1)dz, unde

e semidiscul z C/|z| r, Imz 0 cu r > 1.
Demonstratie. este reuniunea curbelor , unde (t) = (2t 1)r, t [0, 1]

si , unde (t) it
R 2= re , t [0,
R ] R
Atunci (z + 1)dz = (z 2 + 1)dz + (z 2 + 1)dz =
R1 R
= 0 (2t 1)2 r2 2rtdt + 0 r2 e2it rieit dt etc.
Definitia 6.11. Fie 1 , 2 : [a, b] C doua drumuri parametrizate con-

tinue, care au aceleasi capete c = 1 (a) = 2 (a), d = 1 (b) = 2 (b). Vom
spune ca 1 este omotop cu 2 daca exista o functie continua : [a, b]
[0, 1] C cu proprietatile:
1. (t, 0) = 1 (t); (t, 1) = 2 (t), t [a, b];
2. (a, u) = c; (b, u) = d, u [0, 1]
si vom scrie 1 2 . Functia se numeste deformare continua a lui 1

n 2 .
Definitia 6.12. Daca C este un punct fixat vom numi drumul
nul (zero) al lui , drumul 0 : [a, b] C, 0(t) = , t [a, b]. Daca
: [a, b] C este un drum nchis ( continuu) de capat ((a) = (b) = ),
vom spune ca drumul este omotop cu zero si vom scrie 0, daca
exista o deformare continua a lui n 0.
6.2. INTEGRALA COMPLEXA . TEOREMA LUI CAUCHY. FORMULA INTEGRALA CAUCHY119
Teorema 6.3. (Cauchy) Fie D C un domeniu simplu conex si f : D C

o functie olomorfa pe D astfel ncat P = Ref, Q = Imf sa fie de clasa
C 1 (D). Daca : [a, b] D este o curba nchisa jordaniana (i.e. o curba
fara autointersectii n IR2 = C) de clasa C 1 pe portiuni astfelRncat compactul
Int sa verifice conditiile formulei Green-Riemann, atunci f (z)dz = 0.
Demonstratie. Aplicand formula Green-Riemann obtinem
Z Z Z
f (z)dz = P dx Qdy + i Qdx + P dy =

Z Z Z Z
Q P P Q
= dxdy + dxdy, unde K = Int.
K x y K x y
Cum f este olomorfa au loc conditiile Cauchy-Riemann, deci cele doua in-
tegrale duble sunt nule.
Teorema 6.3 se poate enunta si demonstra si n conditii mai generale.

Teorema 6.4. Daca f : D C este o functie olomorfa pe un deschis D
si este un drum nchis 1
R jordanian de clasa C pe portiuni, situat n D si
omotop cu zero, atunci f (z)dz = 0.
Corolarul 6.5. Fie f : D C o functie olomorfa pe un domeniu simplu
conex D C si fie 1R, 2 doua drumuri
R de clasa C 1 avand aceleasi capete si
situate n D. Atunci 1 f (z)dz = 2 f (z)dz.
Demonstratie. Fie = 2 1 . Drumul este nchis si aplicam Teorema

6.3. Rezulta Z Z Z
0 = f (z)dz = f (z)dz f (z)dz
1 2
R ez sin z
Exemplul 6.19. Sa se calculeze integrala |z|=r 1z 3 dz.
Demonstratie. Conform Teoremei lui Cauchy rezulta ca

Z
ez sin z
3
dz = 0.
|z|=r 1 z

Fie C = z C| |z a| = r > 0 un cerc considerat ca un drum
nchis jordanian de clasa C 1 , orientat pozitiv (parcurs o singura data n sens
trigonometric direct).
Lema 6.2. Pentru orice n ZZ avem
Z
n 0, n 6= 1
(z a) dz =
C 2i, n = 1
Demonstratie. Fie z(t) = a + reit , t [, ] parametrizarea cercului.

Avem z 0 (t) = rieit . Deci
Z Z Z
n it n it n+1
(z a) dz = (re ) rie dt = r i ei(n+1)t dt.
C
Daca n 6= 1, atunci
Z Z Z
i(n+1)t
e dt = cos(n + 1)tdt + i sin(n + 1)tdt = 0.

R R dz
Daca n = 1, atunci ei0t dt = 2, deci C za = 2i.
Teorema 6.5. (formula integrala a lui Cauchy) Fie D C un domeniu

si f : D C o functie olomorfa pe D. Fie 4 D, unde 4 este un domeniu
simplu conex, marginit cu frontiera o curba nchisa jordaniana , de clasa
C 1 pe portiuni, orientata pozitiv. Atunci, pentru orice punct a 4 fixat,
are formula
Z
1 f (z)
f (a) = dz
2i z a
Demonstratie. Alegem doua discuri B(a; r0 ) B(a; ) 4 si fie C frontiera

discului B(a; ) orientata pozitiv. In domeniul D \ B(a; ) functia fza
(z)
este
R f (z) R f (z)
olomorfa . Deci za dz = C za dz.
Acum
R f (z) putemR scrie R (a) R 1
f (z)f (a)
C za dz = C za dz+ C fza dz = I +f (a) C za dz = I +2if (a),
R f (z)f (a)
unde I = C za dz. Vom arata ca I = 0. Functia f este olomorfa n a,
deci continua n a. Pentru > 0, > 0 astfel ncat

|z a| < = |f (z) f (a)| < .
2
Deoarece discurile erau alese arbitrar, vom lua < si atunci rezulta
Z Z Z
f (z) f (a) |f (z) f (a)|

|I| =
dz ds < ds =
C za C |z a| 2 C
Dar este arbitrar ( 0), deci obtinem I = 0 si atunci

Z Z
1 f (z) 1 f (z)
f (a) = dz = dz
2i C za 2i za
R 1
Exemplul 6.20. Sa se calculeze integrala |z2i|=1 z 2 +4 dz.
6.3. FUNCTII ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTARI IN SERIE LAURENT121
Demonstratie. Scriem integrala astfel

Z Z 1 Z
1 z+2i f (z)
2
dz = dz = ,
|z2i|=1 z +4 |z2i|=1 z 2i |z2i|=1 z 2i
1
unde f (z) = z+2i
Aplicam formula integrala a lui Cauchy si obtinem :
Z Z
1 f (z) f (z) 1
f (2i) = = = 2if (2i) = 2i = .
2i |z2i|=1 z 2i |z2i|=1 z 2i 4i 2
R zez
Exemplul 6.21. Sa se calculeze integrala |z|=r (z1)3 dz, pentru r > 1.
Demonstratie. Din formula integrala a lui Cauchy obtinem

Z
(n) n! f (z)
f (a) = dz.
2i C (z a)n+1
R zez 2! 00 z
Atunci |z|=r (z1) 3 dz = 2i f (1) = 3ie, unde f (z) = ze .
6.3 Functii analitice complexe. Dezvoltari n serie

Laurent
X
Definitia 6.13. Seria an (z z0 )n , unde z C, z0 C fixat, an C se
n0
numeste serie de puteri centrata n punctul z0X
.

Definitia 6.14. Fie R = sup r IR/r 0, seria an |r|n convergenta .
n0
Numarul
R se numesteraza de convergenta , iar discul B(z0 , R) =
= z C |z z0 | < R se numeste
discul de convergenta . Conventie :
pentru R = 0, B(z0 , R) = z0 , iar pentru R = , B(z0 , R) = C.
Teorema 6.6. (Cauchy- Hadamard) Fie o serie de puteri cu raza de

1
p
convergenta R. Atunci R = .
lim n |an |
n
X
Teorema 6.7. (Teorema lui Abel) Fie seria de puteri an z n cu raza
n0
de convergenta R. Atunci
1. seria este absolut convergenta daca |z| < R;
2. seria este divergenta |z| > R;
3. seria este uniform convergenta pe |z| , oricare ar fi < R.

X
Teorema 6.8. Fie z0 C fixat si S(z) = an (z z0 )n , z cu |z z0 | < R
n0
suma seriei centrate n punctul z0 , unde R este raza de convergenta . Atunci
functia S(z) este olomorfa n orice punct z B(z0 , R) si
X
S 0 (z) = nan (z z0 )n1 , z B(z0 , R).
n0
X
Corolarul 6.6. Fie z0 C fixat si S(z) = an (z z0 )n , z cu |z z0 | < R
n0
suma seriei centrate n punctul z0 , unde R este raza de convergenta . Atunci
functia S(z) are derivate complexe de orice ordin n orice punct z B(z0 , R)
S (k) (z0 )
si ak = k! , k IN.
Definitia 6.15. Fie A C o multime deschisa . Functia f :X A C

se numeste analitica pe A daca z0 A, exista o serie formala an X n
n0
convergenta ntr-un disc de raza R > 0 astfel ncat exista discul B(z0 , r) A,
0 < r R cu proprietatea
X
f (z) = an (z z0 )n , z B(z0 ; r).
n0
Propozitia 6.1. Fie A C o multime deschisa si f : A C o functie

analitica pe A. Atunci exista derivatele complexe de orice ordin ale lui f n
A si ntr-o vecinatate a oricarui punct z0 A avem
X f (n) (z0 )
f (z) = (z z0 )n .
n!
n0
Notiunile de analiticitate si olomorfie sunt echivalente si vom evidentia

acest fapt n urmatoarea teorema :
Teorema 6.9. (Weierstrass-Riemann-Cauchy) Fie A C o multime

deschisa si f : A C o functie complexa . Atunc f este analitica pe A daca
si numai daca f este olomorfa pe A.
Demonstratie. Presupunem ca f este analitica pe A. Fie z0 A un punct

oarecare. Atunci exista B(z0 ; r) A (r > 0) astfel ncat
X
f (z) = cn (z z0 )n , z B(z0 ; r).
n0
f (z)f (z0 )
X
Deoarece f (z0 ) = c0 putem scrie zz0 = cn (z z0 )n1 pentru z 6=
n1
f (z) f (z0 )
z0 , z B(z0 ; r) si atunci lim = c1 C.
zz0 z z0
Reciproc, presupunem ca f este olomorfa pe A si fie z0 A un punct

fixat oarecare. Fie = d(z0 , FrA) si fie B(z0 ; r) A cu 0 < r < . Fie
C = FrB(z0 ; r), circumferinta parcursa n sens trigonometric direct. Atunci,
din formula integrala a lui Cauchy, rezulta
Z
1 f (u)
f (z) = du, z B(z0 ; r).
2i C u z
Scriem
1 1 1 1
= = zz0
uz (u z0 ) (z z0 ) u z0 1 uz
0

zz0 zz0 |zz0 |
si notand w = uz 0
(u C, deci u =
6 z0 ) avem |w| = uz0 = r < 1.
X X 1
Atunci seria wn este convergenta si wn = , deci obtinem
1w
n0 n0
1 1 X z z0
n
f (u) X (z z0 )n
= ; = f (u) .
uz u z0 u z0 uz (u z0 )n+1
n0 n0
Pentru z B(z0 ; r) fixat putem scrie

(z z )n n n
f (u) 0 sup |f (u)| |z z0 | = M |z z0 | ,
(u z0 )n+1 r n+1 r n+1
uC
deoarece |f | este o functie continua pe compactul C A. Rezulta ca seria

X (z z0 )n
de functii f (u) este majorata (n modul) de seria numerica
(u z0 )n+1
n0
X |z z0 |n
convergenta rM
(o progresie geometrica cu ratia |zz
r
0|
<
rn
n0
1). Atunci, conform criteriului lui Weierstrass, seria de functii converge
uniform n raport cu u C (C compact) si poate fi integrata termen cu
termen (partile reala si imaginara converg uniform si aplicam rezultatele de
la integrale reale). Asadar obtinem
Z X
1 (z z0 )n
f (z) = f (u) du =
2i C (u z0 )n+1
n0
1 X Z f (u)
X
= n+1
du (z z0 )n = cn (z z0 )n ,
2i C (u z0 )
n0 n0
unde Z
1 f (u)
cn = du, n IN.
2i C (u z0 )n+1
Deoarece
X cn nu depinde de punctul z, ci numai de f si de z0 si cum seria
cn (z z0 )n ese convergenta pentru orice z B(z0 ; r), rezulta ca functia
n0
f este analitica pe A.
Observatia 6.5.
X Din demonstratie rezulta ca , pentru o functie olomorfa
f pe A, seria cn (z z0 )n este convergenta la f (z) n discul B(z0 ; ) (
n0
0 < r < , cu r arbitrar), unde este distanta de la punctul z0 la frontiera
deschisului A).
Definitia 6.16. Se numeste serie
X Laurent centrata n punctul z0 C
orice serie de functii de forma an (z z0 )n , an C.
nZ
X
Definitia 6.17. Seria an (z z0 )n , an C se numeste convergenta
X nZ X
n
daca seriile an (z z0 ) si an (z z0 )n sunt simultan convergente.
n0 n1
X
Definitia 6.18. Seria an (z z0 )n se numeste partea principala a
n1
X
seriei Laurent, iar seria an (z z0 )n numeste partea Taylor a seriei
n0
Laurent.
X p 1
Teorema 6.10. Fie seria Laurent an (zz0 )n si fie r = lim n
|an |, =
n R
p nZ
n
= lim |an |; presupunem ca 0 r < R. Atunci :
n
a) In coroana circulara B(z0 ; r, R) = z C/r < |z z0 | < R seria
Laurent converge absolut si uniform pe compacti.
b) In multimea C \ B(z0 ; r, R) seria
X Laurent diverge.
c) Suma seriei Laurent S(z) = an (z z0 )n este o functie olomorfa
nZ
pe coroana B(z0 ; r, R).
X
Demonstratie. a) Seria de puteri an (z z0 )n are raza de convergenta R
n0
si converge absolut si uniform convergent
Xpe compacti n discul
X B(z0 ; R) =
n
z C| |z z0 | < R . Seria de puteri an (z z0 ) = an wn (am
n0 n0
1
notat w = zz ) are raza de converenta 1r , deci converge absolut si uniform
0
pe compacti n discul B(0, 1r ) = w C| |w| < 1r , deci n exteriorul discului
B(z0 , r) (|w| < 1r |z z0 | > r). Deci, seria Laurent (ca suma a celor
doua serii de functii) converge absolut si uniform pe compacti n coroana
circulara B(z0 ; r, R).
b) In C \ B(z0 ; r, R) seria Laurent este suma a doua serii, dintre care una
este convergenta si cealalta divergenta , deci este
X divergenta .
c) Conform Teoremei 6.8, functia S1 (z) = an (z z0 )n este olomorfa
n0
X
pentru orice z C cu |zz0 | < R si functia S2 (w) = an wn este olomorfa
n0
pentru oricew C cu |w| < 1r .

Functia z C| |z z0 | > r w C| |w| < 1r , z w = zz 1
X 0
n
este olomorfa , deci compunerea S2 (z) = an (z z0 ) este o functie
n0
olomorfa pentru orice z C cu |z z0 | > r. Atunci S(z) = S1 (z) + S2 (z)
este 0
X o functie olomorfa pentru orice z B(z0 ; r; R). Mai mult, S (z) =
nan (z z0 )n1 .
nZZ
Teorema 6.11. Fie f : B(z0 ; r, R) C o functie olomorfa pe coroana cir-

culara
X D = B(z0 ; r, R)(0 r < R). Atunci exista o unica serie Laurent
an (z z0 )n a carei coroana de convergenta include coroana D astfel ncat
nZ X
n D avem f (z) = an (z z0 )n .
nZ
Exemplul 6.22. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui z functia
1
f (z) =
z3 6z 2 + 11z 6
n urmatoarele domenii:
a) |z| < 1;
b) 1 < |z| < 2;
c) 2 < |z| < 3;
d) |z| > 3.
Demonstratie. Functia f are ca poli radacinile ecuatiei z 3 6z 2 +11z6 = 0,

adica punctele z1 = 1, z2 = 2, z3 = 3.
a) In cercul |z| < 1, functia f este olomorfa , deci dezvoltabila n serie
Taylor n acest domeniu.
1 1 1 1
f (z) = (z1)(z2)(z3) = 2(z1) z2 + 2(z3) = 21 1z
1
+ 12 11 z 16 11 z
z z 2 3
In acest domeniu avem |z| < 1, 2 < 1, 3 < 1.
X 1 X zn 1 X zn
Atunci f (z) = 12 zn +
2 2n 6 3n
n0 n0 n0
b) In coroana circulara 1 < |z| < 2, functia f este dezvoltabila n serie
Laurent.
1
f (z) = 2z 11 1 + 21 11 z 16 11 z
z 2 3
In domeniul 1 < |z| < 2 avem z2 < 1, z3 < 1, z1 < 1, deci f (z) =
X1 1 X zn 1 X zn
1
= 2z +
zn 2 2n 6 3n
n0 n0 n0
1 1 1 1
f (z) = 2z 1 z1
z 1 z2
16 1

1 z3

c) In domeniul 2 < |z| < 3 avem z1 < 1, z3 < 1, z2 < 1.
X1 1 X 2n 1 X z n
1
Atunci f (z) = 2z .
zn z zn 6 3n+1
n0 n0 n0
1 1 1 1 1 1
d) f (z) =
1 z1
2z
z 1 2 +
2z 1 3
1 z2 z
In acest domeniu z < 1, z < 1, z3 < 1.

X1 1 X 2n 1 X 3n
1
Atunci f (z) = 2z + .
zn z z n 2z zn
n0 n0 n0
2z 2 +3z1
Exemplul 6.23. Sa se dezvolte functia f (z) = z 3 +z 2 z1
n jurul originii
si n jurul lui z = 1.
Demonstratie. z 3 + z 2 z 1 = 0 = (z 1)(z + 1)2 = 0, deci z = 1 e pol

simplu, iar z = 1 e pol dublu
1 1 1
Scriem f (z) = z1 + z+1 + (z+1)2
X
1 n n
Cum z+1 = (1) z , prin derivare obtinem
n0
X X
1
(z+1)2 = (1)n nz n1 = (1)n+1 (n + 1)z n .
n1 n0
X X
In cercul |z| < 1, f este olomorfa si f (z) = zn + (1)n z n +
n0 n0
X
n n
+ (1) (n + 1)z
n0
Pentru a dezvolta n jurul punctului z = 1 scriem
1 1 1 1
f (z) = (z+1)2 + z+1 2
1 z+1
.
X z + 1 n
2
1
In cercul |z + 1| < 2 avem 1 z+1 = .
2 2
n0
X z + 1 n
1 1 1
Deci f (z) = (z+1)2 + z+1 2 .
2
n0
1 1
Avem f (z) = 1+ z1 + 14
z1 + 2
1 1
2 . In cercul |z 1| < 2,
2 ( 2 )
1+ z1
X n X n
1 n z1 1 n (n + 1)(z 1)
z1 = (1) si 2 = (1) n
.
1+ 2 2 (1+ 2 )
z1
2
n0 n0
X
nn + 3
1
Atunci f (z) = z1 + (1) n+2 (z 1)n .
2
n0
z
Exemplul 6.24. Sa se dezvolte functia f (z) = sin z1 n jurul punctului
z = 1.

z 1 1 1
Demonstratie. Avem sin z1 = sin 1 + z1 = sin 1 cos z1 + cos 1 sin z1 .
Se stie ca
X 1
1
sin z1 = (1)n
(2n + 1)!(z 1)2n+1
n0
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR127
X 1
1
cos z1 = (1)n
(2n)!(z 1)2n
n0
X 1 X 1
Atunci f (z) = sin 1 (1)n 2n
+cos 1 (1)n
(2n)!(z 1) (2n + 1)!(z 1)2n+1
n0 n0
6.4 Puncte singulare. Reziduuri. Teorema rezidu-

urilor
Definitia 6.19. Fie A C o multime deschisa nevida si fie f : A C o
functie olomorfa pe A. Un punct z0 C se numeste punct singular izolat

al lui f daca exista un disc B(z0 , r)(r > 0) astfel nct B(z0 , r) \ z0 A
(adica functia f este olomorfa pe discul punctat B(z0 ; 0, r) = B(z0 , r)\ z0 ).
Pe coroana B(z0 ; 0, r) functia olomorfa f are o dezvoltare n serie Laurent
X
f (z) = an (z z0 )n .
n=
Exemplul 6.25. Punctul z = 2 este un punct singular izolat pentru
1
fiecare din functiile f (z) = z2 , f (z) = z 2 ,f (z) = sin z
z2 .
Exemplul 6.26. Punctele z = 0, i sunt puncte singulare izolate ale
functiei f : C \ 0, i C, f (z) = z 31+z .
Definitia 6.20. Fie f : A C o functie olomorfa , unde A C o multime
deschisa nevida si fie z0 C un punct singular izolat al lui f . Punctul
singular izolat z0 se numeste punct singular aparent daca seria Laurent
X
f (z) = an (z z0 )n are partea principala nula , adica an = 0, n < 0.
n=
Definitia 6.21.Punctul singular izolat z0 se numste pol daca n seria

X
Laurent f (z) = an (z z0 )n partea principala are un numar finit de
n=
termeni nenuli, adica exista m ZZ, m < 0 astfel ncat am 6= 0 si an =
0, n ZZ cu n < m. Numarul natural m se numeste ordinul polului z0 .
Polii de ordinul ntai se mai numesc simpli.
Definitia 6.22. Punctul singular izolat z0 se numste punct singular

X
esential daca partea principala a seriei Laurent f (z) = an (z z0 )n
n=
are o infinitate de termeni nenuli.
Lema 6.3. Fie f : B(z0 ; 0, r) C o functie olomorfa pe coroana B(z0 ; 0, r).

Daca |f (z)| M , pentru orice z B(z0 ; 0, r), atunci z0 este punct singular
aparent al lui f .
Demonstratie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem seria Laurent

X
f (z) = an (z z0 )n ,
n=
unde Z
1 f (t)
an = dt, n ZZ
2i C (t z0 )n+1

si C = t C| |t z0 | = (0 < < r). Putem scrie:
Z
1 |f (t)| 1 M M
|an | n+1
ds n+1 2 = n
2 C |t z0 | 2
Pentru n < 0 avem |an | M n si cand 0 obtinem an = 0, n

X
ZZ, n < 0, deci f (z) = an (z z0 )n , adica z0 este punct singular aparent
n=0
al lui f .
Propozitia 6.2. Fie f : B(z0 ; 0, r) C o functie olomorfa pe coroana

B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este punct singular aparent pentru f daca
si numai daca exista si este finita lim f (z).
zz0
Demonstratie. Fie z0 punct singular aparent al lui f . Atunci n coroana

X
B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea Laurent f (z) = an (z z0 )n si lim f (z) =
zz0
n=0
a0 C.
Reciproc, fie a0 = lim f (z) C. Pentru = 1 > 0 astfel ncat
zz0
|z z0 | < < r (z 6= z0 ) rezulta |f (z) a0 | < 1. Atunci rezulta |f (z)|
|a0 |+1, z B(z0 ; 0, r). Conform Lemei 6.3 rezulta ca z0 este punct singular
aparent al lui f .
Exemplul 6.27. Punctul z = 0 este o singularitate aparenta pentru

f (z) = sinz z , deoarece lim f (z) = 1.
z0

B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este pol pentru f daca si numai daca
lim f (z) = .
zz0
Demonstratie. Fie z0 pol de ordinul m = k al lui f .

Deci f (z) = (zz10 )m [am + am1 (z z0 ) + . . . + a0 (z z0 )m + . . .] =
h(z)
(zz0 )m
, unde h(z) = am + am1 (z z0 ) + . . . + a0 (z z0 )m + . . . este
olomorfa n discul B(z0 , r) si h(z0 ) 6= 0. Atunci lim f (z) = .
zz0
Reciproc, fie lim f (z) = . Pentru = 1 > 0 astfel ncat |z z0 | <

zz0
1
< r (z 6= z0 ) rezulta |f (z)| > 1. Notand g(z) = f (z) avem |g(z)| < 1 pentru
1
orice z B(z0 ; 0, ). Functia g(z) = f (z) este definita n coroana B(z0 ; 0, )
(f (z) 6= 0), este olomorfa n aceasta coroana (ca inversa functiei olomorfe
nenule f ) si marginita . Aplicand Lema 6.3 rezulta ca z0 este punct singular
aparent pentru g. Mai mult, lim g(z) = 0, deci seria Laurent pentru g este
zz0

X
g(z) = an (z z0 )n , z B(z0 , ). Putem scrie
n=1

X
g(z) = (z z0 )k an (z z0 )nk , k > 0, ak 6= 0,
n=k
deoarece z0 este zerou al functiei olomorfe g. Atunci

1
f (z) = , z B(z0 , 1 ),
(z z0 )k (z)

X
cu 0 < 1 < < r si (z) = an (z z0 )nk 6= 0 n B(z0 , 1 ) (fapt ce
n=k
rezulta din continuitatea functiei olomorfe si din (z0 ) 6= 0). Rezulta ca
1
(z) este olomorfa n discul B(z0 , 1 ) si are o dezvoltare Taylor n acest disc:
X
1
= n (z z0 )n , 0 6= 0.
(z)
n=0
Pentru functia f obtinem n coroana B(z0 ; 0, 1 ) seria

1
f (z) = [0 + 1 (z z0 ) + . . . + n (z z0 )n + . . .],
(z z0 )k
adica o serie Laurent cu un numar finit de termeni nenuli n partea principala
deci z0 este pol pentru f .
z
Exemplul 6.28. Punctul z = 1 este un pol simplu pentru f (z) = z1 .
Intr-adevar, lim f (z) = , iar dezvoltarea Laurent a lui f n jurul lui z = 1
z1
este f (z) = 1+z1 1 1
z1 = z1 + 1, cu partea principala z1 .
sin z
Exemplul 6.29. Punctul z = 2 este pol dublu pentru f (z) = (z2) 3.
2
Pentru orice z C avem sin z = a0 + a1 (z 2) + a2 (z 2) + . . ., unde
3 3
a0 = 0, a1 = , a2 = 0, a3 = 6 etc., deci f (z) = (z2)

2 6 + ...

B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este punct singular esential pentru f daca
si numai daca nu exista lim f (z).
zz0
Demonstratie. Rezulta din Propozitia 6.2 si Propozitia 6.3.
Exemplul 6.30. Pentru functia f (z) = ez punctul z = 0 este punct

1
1
singular esential, deoarece e z = 1 + 1!z + 2!z1 2 + . . . si partea principala are
o infinitate de termeni nenuli. Analog, z = 0 este singular esential pentru
g(z) = sin z1 si h(z) = cos z1 .
Cazul punctului de la infinit
Fie f : B(0; r, ) C o functie olomorfa pe coroana B(0; r, ) (exte-
riorul unui disc). Vom spune ca punctul este punct singular izo-
lat al lui f . Functia (t 7 z = 1t ) : B(0; 0, 1r ) B(0; r, ) este olo-
morfa ; compunand cu f obtinem functia olomorfa f : B(0; 0, 1r ) C,
f (t) = f ( 1t ), t B(0; 0, 1r ) care are punctul t = 0 ca punct singular izolat.
Vom spune ca z = este un punct singular aparent al lui f (sau
ca functia f este olomorfa n z = ) daca functia f are t = 0 ca punct
singular aparent. Vom spune ca z = este pol al lui f daca functia f
are t = 0 ca pol. Vom spune ca z = este punctul singular esential al
lui f daca functia f are t = 0 ca punct singular esential.
X
Observatia 6.6. Fie f (z) = an z n dezvoltarea n serie Laurent a lui
n=

X
f n coroana |z| > r. Atunci f (t) = f ( 1t ) = an tn este dezvoltarea
n=
n serie Laurent a functiei f n coroana B(0; 0, 1r ). Rezulta ca z = este
punct singular aparent al lui f daca an = 0, n 1; z = este pol al lui
f daca an = 0, n 1, cu exceptia unui numar finit de valori si z = este
punct singular esential al lui f daca an 6= 0 pentru o infinitate de valori ale
lui n 1.
Definitia 6.23. Fie A C o multime deschisa nevida , fie f : A C o
functie olomorfa si fie discul punctat (coroana) B(z0 ; 0, r) A(z0 C, r >
0) astfel ncat punctul z0 sa fie punct singular izolat al functiei f .
X
Fie f (z) = an (z z0 )n dezvoltarea n serie Laurent a functiei f n
n=
coroana B(z0 ; 0, r). Coeficientul a1 se numeste reziduul functiei f n
punctul singular z0 si se noteaza Rez(f, z0 ).
Exemplul 6.31. Sa se calculeze reziduul functiei f (z) = z sin1 z 2 n punctul
z = 0.
3 5
Demonstratie.
2 Avem sinz = 1!z z3! + z5! . . . = z sin z 2 =
6 10 4 8
= z z1! z3! + z5! . . . = z 3 1 z3! + z5! . . . =
1
= f (z) = 4 8

z 3 1 z3! + z5! ...
X
Exista o serie de puteri an z n astfel ncat
n0

z4 z8
1 + . . . (a0 + a1 z + a2 z 2 + . . .) = 1,
3! 5!
deci a0 = 1, a0 0 + aX
1 1 = 0, a0 0 + a1 0 + a2 1 = 0 = a2 = 0.
a0 a1 a2
Atunci f (z) = z 31
an z n = 3 + 2 + + a3 + . . ., deci Rez(f, 0) =
z z z
n0
= a2 = 0

Propozitia 6.5. Fie C = z C/|z z0 | = < r un cerc de raza > 0
parcurs n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
a1 = f (z)dz
2i C
Observatia 6.7. Daca z0 C este un punct singular aparent pentru

functia f , atunci Rez(f, z0 ) = a1 = 0.

B(z0 ; 0, r) si fie z0 C un pol de ordinul k > 0 pentru f . Atunci
1
Rez(f, z0 ) = lim [(z z0 )k f (z)](k1)
(k 1)! zz0
Demonstratie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea n serie Laurent

ak a1
f (z) = k
+ ... + + a0 + a1 (z z0 ) + . . . + an (z z0 )n + . . .
(z z0 ) z z0
cu ak 6= 0. Atunci functia
(z z0 )k f (z) = ak + ak+1 (z z0 ) + . . . + a1 (z z0 )k1 + a0 (z z0 )k + . . .
este o functie olomorfa n tot discul B(z0 ; 0, r), deoarece lim (z z0 )k f (z) =
zz0
ak C. Derivand de k 1 ori functia obtinuta rezulta
[(z z0 )k f (z)](k1) = (k 1)!a1 + k(k 1) . . . 2a0 (z z0 ) + . . .
si atunci obtinem
lim [(z z0 )k f (z)](k1) = (k 1)!a1

zz0
1
Exemplul 6.32. Sa se calculeze reziduul functiei f (z) = (z 2 +1)n
relativ
la polii ei.
Demonstratie. z = i sunt poli de ordin n

1
1
Rez(f, i) = (n1)! lim[(z i)n ](n1) =
zi (z i) (z + i)n
n
(n1)
1 n(n + 1) . . . (2n 2)
1
= (n1)! lim = (1)n1 (2i)2n+1 =
zi (z + i)n (n 1)!
i
= 22n1 n(n+1)...(2n2)
(n1)! .
Analog calculam Rez(f, i).
Corolarul 6.7. Fie f : B(z0 ; 0, r) C o functie olomorfa pe coroana B(z0 ; 0, r)

P (z)
astfel ncat f (z) = Q(z) , z B(z0 ; 0, r), cu P, Q functii olomorfe n discul
B(z0 ; r), P (z0 ) 6= 0, Q(z0 ) = 0, Q0 (z0 ) 6= 0. Atunci punctul z0 C este un
pol de ordinul ntai pentru f si Rez(f, z0 ) = QP0(z 0)
(z0 ) .
P (z)
Demonstratie. Punctul z0 este zerou de ordinul ntai pentru functia Q(z) ,
deci pol de ordinul ntai pentru f . Aplicand Propozitia 6.6 pentru k = 1
obtinem
P (z) P (z0 )
Rez(f, z0 ) = lim [(z z0 )f (z)] = lim = .
zz0 zz0 Q(z)Q(z0 ) Q0 (z0 )
zz0
Definitia 6.24. Fie f : B(0; r, ) C o functie olomorfa n exteriorul

discului B(0, r) (deci z = este punct singular izolat pentru functia f ). Se
numeste reziduul functiei f n punctul , reziduul functiei ( t12 )f ( 1t )
n punctul t = 0.

Propozitia 6.7. Fie C = z C/|z| = > r un cerc de raza parcurs
n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
Rez(f, ) = f (z)dz.
2i C
Teorema 6.12. (teorema reziduurilor) Fie D C un domeniu si
f : D \ 1 , 2 , . . . , k C o functie olomorfa pentru care 1 , 2 , . . . , k
sunt puncte singulare izolate. Fie K D un compact cu frontiera = FrK
curba de clasa C 1 pe portiuni, jordaniana , orientata pozitiv astfel ncat
j IntK, j = 1, k. Atunci
Z k
X
f (z)dz = 2i Rez(f, j )
j=1
Demonstratie. Fie 1 , 2 , . . . , k frontierele orientate pozitiv ale unor discuri

centrate n 1 , 2 , . . . , k disjuncte doua cate doua si continute n IntK.
Rezulta
Z X k Z
f (z)dz = f (z)dz.
j=1 j
Atunci, din Propozitia 6.5, obtinem

Z k
X
f (z)dz = 2i Rez(f, j ).
j=1
Corolarul 6.8. Fie 1 , 2 ,. . . , k C punctele singulare

izolate ale unei
functii f : C\ 1 , 2 , . . . , k C, olomorfe pe C\ 1 , 2 , . . . , k . Atunci
Xk
Rez(f, j ) + Rez(f, ) = 0 (suma tuturor reziduurilor este nula n cazul
j=1
unui numar finit de puncte singulare izolate).
Demonstratie. Alegem r > 0 astfel ncat j B(0, r), j = 1, k. Rezulta ca
functia este olomorfa n exteriorul discului B(0, r), deci punctul z = este
punct singular izolat pentru f . Fie = FrB(0, r0 )(r0 > r) frontiera orientata
pozitiv a discului B(0, r0 ) si aplicand Teorema 6.12,
Z Xk
f (z)dz = 2i Rez(f, j ).
j=1
R
Din Propozitia 6.7 rezulta ca f (z)dz = 2iRez(f, ), deci
k
X
Rez(f, j ) + Rez(f, ) = 0.
j=1
Exemplul 6.33. Sa se rezolve integrala

Z
ez
dz, r > 0, r 6= 1, r 6= 2.
|z|=r (z i)(z 2)
Demonstratie.
R 1) Daca 0 < r < 1, aplicam teorema lui Cauchy si obtinem
ez
|z|=r (zi)(z2) dz = 0.
2) Daca 1 < r < 2, aplicam formula integrala a lui Cauchy si obtinem
R R ez R
ez z2 f (z) ez
|z|=r (zi)(z2) dz = |z|=r zi dz = |z|=r zi dz, unde f (z) = z2 .
R ei
Atunci |z|=r fzi (z)
dz = 2if (i) = 2i i2 .
3) Daca r > 2, aplicam teorema reziduurilor.
i si 2 sunt poli simpli
ez ei
Calculam Rez(f, i) = lim(z i) =
zi (z i)(z 2) i2
ez e2
Rez(f, 2) = lim (z 2) =
z2 (z i)(z 2) 2 i
R ez ei e2 i e2
Atunci |z|=r (zi)(z2) dz = 2i i2 + 2i = ei2 .
6.5 Calculul unor integrale reale folosind teorema

reziduurilor
R 2
Tipul I: I = 0 R(sin t, cos t)dt, unde R(x, y) este o functie rationala
al carei numitor nu se anuleaza pe cercul unitate.
Aceste integrale se calculeaza facand schimbarea z = eit , t [0, 2].
Atunci z va parcurge cercul unitate, adica |z| = 1. Avem dz = ieit dt = izdt,
1
dz eit eit z it it z+ z1
deci dt = iz . Cum sin t = 2i = 2iz , cos t = e +e 2 = 2 , integrala
R z 1 z+ 1
devine I = |z|=1 iz1 R( 2iz , 2 z )dz.
R 2 1
Exemplul 6.34. Sa se calculeze 0 (2+cos t)2
dt.
it it
Demonstratie. Deoarece cos t = e +e 2 vom face schimbarea de variabila
it it
z = e , t [0, 2], deci dz = ie dt si |z| = 1.
Integrala devine
Z 1 Z
iz dz 4 z
2 = dz.
|z|=1 2 + 1 z + 1 i |z|=1 (z + 4z + 1)2
2
2 z
z

Functia f (z) = (z 2 +4z+1) 2,z C \ 2 3 e olomorfa si are polii

dubli 2 3.
Aplicam teorema reziduurilor, tinand cont de faptul ca doar 2 + 3 se
afla n interiorul cercului de centru 0 si raza 1 si rezulta ca
Z
z
2 2
dz = 2iRez(f, 2 + 3).
|z|=1 (z + 4z + 1)
1
Calculam Rez(f, 2 + 3) = lim [(z + 2 3)2 f (z)]0 = =
z2+ 3 6 3
R z i
R 2 1 4
= |z|=1 (z 2 +4z+1)2 dz =
3 3
= 0 (2+cos t)2 dt =
3 3
R
Tipul II: I = R(x)dx, unde R(x) este o functie fara poli reali
cu proprietatea ca lim xR(x) = 0 (conditie suficienta ca integrala sa fie
|x|
convergenta ).
Consideram extinderea R(z), z C si o integram pe un semicerc
X r =
R
[r, r](r) de raza r cu centrul n O. Obtinem r R(z)dz = 2i Rez(R, k ),
k
unde k sunt polii din semidisc. Deci
Z r Z X
R(x)dx + R(z)dz = 2i Rez(R, k ).
r (r) k
Z r R
Cum lim R(x)dx = I, vom arata ca (r) R(z)dz 0 cand r si
r r
R X
vom obtine ca R(x)dx = 2i Rez(R, k ), unde suma se ia dupa toti
k
6.5. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE FOLOSIND TEOREMA REZIDUURILOR135
polii lui R(z) din semiplanul y > 0 (functia rationala R(z) are un numar
finit de poli, deci pentru r suficient de mare toti polii
R din semiplanul y > 0
se afla n semidiscul de raza r). Pentru a arata ca (r) R(z)dz 0 cand
r , vom folosi lema urmatoare :
Lema 6.4. (Jordan) Fie f o functie continua definita n sectorul 1

2 (z = reit ). Daca lim zf (z) = 0 (1 arg z 2 ), atunci
|z|
Z
f (z)dz 0 cand r ,
(r)
unde (r) este arcul de cerc centrat n origine de raza r continut n sectorul
1 2 .
Demonstratie. Fie M (r) = sup |f (z)|. Atunci avem

|z|=r
Z Z

f (z)dz M (r) ds = M (r)r(2 1 ),
(r) (r)
R
si cum lim rM (r) = 0, rezulta ca (r) f (z)dz 0, cand r .
r
R x2
Exemplul 6.35. Sa se calculeze integrala 0 (1+x2 )3
dx.
x2
Demonstratie. lim x = 1 pentru = 4 > 1, deci integrala
x (1 + x2 )3
R x2
0 (1+x2 )3 dx este convergenta .
x2
R x2 R x2
Functia f (x) = (1+x 2 )3 este para , deci 0 (1+x2 )3
dx = 12 (1+x 2 )3 dx.
z 2
Fie f (z) = (1+z 2 )3 ,z C \ i olomorfa .
i sunt poli de ordinul 3 pentru f
Fie r > 1 si r = [r, r] r , unde r = reRit , t [0, ].
Aplicam teorema reziduurilor si obtinem r f (z)dz = 2iRez(f, i)
00
1 3 z2 i
Rez(f, i) = 2! lim (z i) 2 3
=
R zi (1 + z ) 16
Deci r f (z)dz = 8 .
R Rr x2
R
Dar 8 = r f (z)dz = r (1+x 2 )3 dx + f (z)dz.
r
In aceasta relatie

R x2
trecem la limita cand r si obtinem 8 = (1+x 2 )3 dx, deoarece
Z
z2
lim f (z)dz = 0 conform Lemei 6.4 ( lim zf (z) = lim z = 0).
r z z (1 + z 2 )3
r
R x2
Asadar, 0 (1+x 2 )3 dx = 16 .
Lema 6.5. (Jordan) Fie f o functie continua definita n sectorul 1

2 (z = reit ). Daca lim zf (z) = 0 (1 arg z 2 ), atunci
|z|0
Z
f (z)dz 0 cand r 0,
(r)
1 2 .
R
Tipul III: I = f (x)eix dx, unde f (z) este olomorfa n semiplanul
y > 0 cu exceptia, eventual, a unei multimi finite de puncte.
Cazul 1). Presupunem
Rr ca punctele singulare nu sunt pe Raxa reala .
r
Atunci integrala r f (x)eix dx are sens (sunt doua integrale reale r f (x) cos xdx
Rr R
si r f (x) sin xdx) si cand r , tinde la f (x)eix dx, daca acesta in-
tegrala converge.
Lema 6.6. Daca lim f (z) = 0 pentru y 0, atunci

|z|
Z r X
lim f (x)eix dx = 2i Rez(f (z)eiz , k ),
r r
k
unde suma se ia dupa toate punctele singulare ale lui f (z) situate n semi-
planul y > 0.
Demonstratie. Pentru y 0 avem |eiz | = ey 1 si vom R aplica aceeasi ca

la integralele de tip II. Cu aceleasi notatii vom arata ca (r) f (z)eiz dz 0
cand r si rezulta lema.
Lema 6.7. Fie f o functie continua definita n sectorul 1 2 din

semiplanul y 0. Daca lim f (z) = 0, atunci
|z|
Z
f (z)eiz dz 0 cand r ,
(r)
1 2 .
Demonstratie. Fie z = ei , M (r) = sup |f (rei )|.

R 1 2
iz R r sin
Avem (r) f (z)e dz M (r) 0 e rd.
R r sin R 2 r sin
Dar 0 e rd = 2 0 e rd si, deoarece, daca 0 2,
2 sin
atunci 1, rezulta ca
Z Z Z
2 2 2 2
er sin rd e r rd e r rd = ,
0 0 0 2
6.5. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE FOLOSIND TEOREMA REZIDUURILOR137
R
deci 0 er sin rd .
R
Obtinem (r) f (z)eiz dz M (r) si pentru r , M (r) 0 prin
ipoteza .
R cos x
Exemplul 6.36. Sa se calculeze 0 (x2 +1)(x 4 +4) dx.
R eiz
Demonstratie. Consideram integrala I = r (z 2 +1)(z 2 +4) dz, unde r = [r, r]
r , r > 2
eiz
Functia f (z) = (z 2 +1)(z 2 +4) este olomorfa cu polii simpli i, 2i.
Cum polii i si 2i sunt in interiorul conturului r , aplicam teorema rezidu-

urilor si avem I = 2i(Rez(f, i) + Rez(f, 2i)).
eiz e1 1
Calculam Rez(f, i) = lim(z i)f (z) = lim 2 = = .
zi zi (z + 4)(z + i) 6i 6ie
eiz 1
Rez(f, 2i) = lim (z 2i)f (z) = lim 2 =
z2i zi (z + 1)(z + 2i) 12ie2
Deci I = (2e1)
6e2
.
Rr eix
R eiz
Pe de alta parte I = r (x2 +1)(x 4 +4) dx + (z 2 +1)(z 2 +4) dz. In aceasta
r
R eix
relatie trecem la limita cand r si obtinem (x2 +1)(x 4 +4) dx =
Z
eiz
= (2e1)
6e2 , deoarece, conform lemei lui Jordan, lim dz =
r (z 2 + 1)(z 2 + 4)
r
zeiz ey
= 0 (|zf (z)| = (z 2 +1)(z 2 +4) < |z|3 (y > 0) = lim |zf (z)| = 0)
|z|
R0 eix
R eix
R cos x
Dar (x2 +1)(x4 +4) dx = 0 (x2 +1)(x4 +4) dx = 0 (x2 +1)(x 4 +4) dx =
(2e1)
= 12e2
.
Cazul 2). Consideram cazul n care f (z) are si puncte singulare pe axa
reala si ne limitam la cazul cand f (z) are un pol simplu n 0. Alegem drumul
r, = [r, ] [, r] r , unde si r sunt semicercuri n semiplanul
superior cu < r.
Lema 6.8. (a semireziduurilor) Daca n z = 0 functia g(z) are un pol

simplu, atunci Z
lim g(z)dz = iRez(g, 0)
0
( parcurs n sens trigonometric direct).

a
Demonstratie.
R In vecinatatea lui 0 avem g(z) = Rz +a h(z), cu h(z) olomorfa
Atunci h(z)dz 0, cand 0 si 2 dz = ia (cu calculul
z = eit ).
Folosind acesta lema pentru functia f (z)eiz si metoda anterioara

R g(z) = ix
din cazul 1) putem calcula integrala f (x)e dx.
R
Exemplul 6.37. Sa se calculeze I = 0 sinx x dx.
Demonstratie.
Z Z
1 sin x 1 eix eix
I= dx = dx =
2 x 2 2ix
Z Z Z
1 1 eix eix 1 eix
= dx dx = dx.
2 2i x x 2i x
Dar Z Z ix Z r ix

eix e e
dx = lim dx + dx =
x r,0 r x x
"Z Z Z #
eiz eiz eiz
= lim dz dz dz
r,0 r, z z r z
si Z iz
eiz X e
dz = 2i Rez , k = 0,
r, z z
Z iz Z
eiz e eiz
dz iRez , 0 = i, dz 0,
z z r z
1
deci I = 2i i = 2 .
R
Observatia 6.8. a) Pentru integrala f (x)eix dx se alege drumul din
semiplanul inferior y 0.
R
b) Pentru integrala f (x)eax dx, unde a C se alege semiplanul n
care |eax | 1.
Capitolul 7
Serii Fourier. Integrala

Fourier
7.1 Serii Fourier

In stiinta si n tehnica ntalnim deseori fenomene periodice, adica fenomene
care se reproduc la un anumit interval de timp T , numit perioada . Diferitele
marimi n legatura cu fenomenul periodic considerat, dupa scurgerea pe-
rioadei T revin la valorile lor anterioare si reprezinta functii periodice de
timpul t, caracterizate prin (t + T ) = (t) (de exemplu, intensitatea si ten-
siunea curentului alternativ). Cea mai simpla functie periodica este functia
sinusoidala A sin(t + ), unde este frecventa, = 2 T . Daca se aduna
mai multe marimi sinusoidale de forma
y0 = A0 , y1 = A1 sin(t + 1 ), y2 = A2 sin(2t + 2 ), . . . (7.1)
se obtine o functie periodica (cu perioada T ) diferita de marimile de tipul

(7.1). Acum se pune problema daca o functie periodica (t) data de perioada
T se poate reprezenta sub forma de suma a unei multimi finite sau infinite
de marimi sinusoidale (7.1). Vom vedea ca se poate da un raspuns afirmativ
dar daca se ia n considerare tot sirul infinit de marimi (7.1). Deci este
posibila urmatoarea dezvoltare n serie trigonometrica

X
(t) = A0 + An sin(nt + n ), (7.2)
n=1
unde A0 , A1 , A2 , . . . , 1 , 2 , . . . sunt constante avand valori speciale pentru

fiecare functie de acest fel, iar frecventa este data de = 2 T . Geometric
acesta nseamna ca diagrama unei functii periodice se obtine prin supra-
punerea unei serii de sinusoide.
In studiul acusticii, ntalnim notiunea de armonice. O coarda fixata la
ambele capete poate vibra cu un numar de frecvente diferite. Cea mai joasa
139
140 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER
dintre ele, , se numeste frecventa fundamentala . Celelalte vor avea

valorile 2, 3 . . . si se numesc armonice. Aceste armonice pot fi excitate
simultan, iar vibratia rezultata are o forma de unda complexa . Aceasta
va fi si ea periodica cu o perioada T = 1 . Observam ca prin compunerea
unui numar de frecvente n relatie armonica se obtine o forma de unda
periodica complexa . Reciproc, o forma de unda periodica complexa poate
fi descompusa ntr-un numar de componente sinusoidale, care sunt n relatie
armonica . In acest capitol ne vom ocupa de cel de-al doilea proces. Graficul
amplitudinii n raport cu frecventa, care n cazul de fata este format dintr-
un numar de linii discrete corespunzatoare frecventelor , 2, . . . se numeste
spectrul formei de unda .
Daca se alege ca variabila independenta x = t = 2tT se obtine functia
f (x) = x , periodica de perioada 2. Dezvoltarea (7.2) devine :

X
f (x) = A0 + An sin(nx + n ). (7.3)
n=1
Daca desfasuram termenii seriei (7.3) dupa formula sinusului de suma si

punand
A0 = a0 , An sin n = an , An cos n = bn , n 1
obtinem dezvoltarea trigonometrica

X
f (x) = a0 + (an cos nx + bn sin nx) (7.4)
n=1
Vom arata metoda determinarii coeficientilor an si bn , aplicata n a doua

jumatate a secolului XVIII de Euler si independent de el la nceputul sec-
olului XIX de Fourier.
Presupunem ca functia f este integrabila pe intervalul [, ] si ca dez-
voltarea (7.4) se poate scrie. O vom integra termen cu termen de la la
si obtinem :
Z X Z Z
f (x)dx = 2a0 + an cos nxdx + bn sin nxdx = 2a0
n=1
Deci Z
1
a0 = f (x)dx (7.5)
2
Inmultim ambii membri ai egalitatii (7.4) cu cos mx si integram de la la
: Z Z
f (x) cos mxdx = a0 cos mxdx+

X Z Z
+ an cos nx cos mxdx + bn sin nx cos mxdx =
n=1
7.1. SERII FOURIER 141

X Z
1
= [an (cos(n + m)x + cos(n m)x)dx+
2
n=1
Z
1
+bn (sin(n + m)x + sin(n m)x)dx =
2
Z Z
1 + cos 2mx
= am cos2 mxdx = am dx = am ,
2
deoarece Z
sin nx cos mxdx = 0

Z
0, pentru n 6= m
cos nx cos mxdx =
, pentru n = m
Deci Z
1
am = f (x) cos mxdx, m = 1, 2, . . . . (7.6)

In mod similar nmultind (7.4) cu sin mx si integrand de la la obtinem

Z
1
bm = f (x) sin mxdx, m = 1, 2, . . . . (7.7)

Formulele (7.5), (7.6), (7.7) se numesc formulele lui Euler-Fourier; coeficientii

calculati cu ajutorul acestora se numesc coeficientii Fourier ai functiei re-
spective, iar seria trigonometrica (7.4) formata cu ajutorul lor se numeste
seria Fourier.
Am folosit anterior integrarea termen cu termen, dar conditia suficienta a
aplicarii ei este convergenta uniforma a seriei (7.4). Pana nu vom demonstra
riguros acest lucru vom considera numai formal seria Fourier a functiei f
date si notam
X
f (x) a0 + (an cos nx + bn sin nx). (7.8)
n=1
Tinand cont de formulele (7.5) si (7.8) putem scrie

a0 X
f (x) + (an cos nx + bn sin nx). (7.9)
2
n=1
si Z
1
a0 = f (x)dx.

R +2
Observam ca pentru functia F (u) cu perioada 2, valoarea integralei F (u)du
ntr-un interval cu lungimea 2 nu depinde de . De aceea, si n formulele
(7.6) si (7.7) integralele pot fi luate pe orice interval de lungime 2; de

exemplu, putem scrie :
Z
1 2
am = f (x) cos mxdx, m = 0, 1, 2, . . . (7.10)
0
Z
1 2
bm = f (x) sin mxdx, m = 1, 2, . . . (7.11)
0
Pentru a studia comportarea seriei (7.9) ntr-un anumit punct x = x0 , scriem
urmatoarea expresie a sumei partiale
n
a0 X
sn (x0 ) = + (am cos mx0 + bm sin mx0 )
2
m=1
Inlocuim am si bm cu expresiile lor din (7.6) si (7.7) (n variabila u) si

obtinem:
Z Xn Z
1 1
sn (x0 ) = f (u)du+ f (u)[cos mu cos mx0 +sin mu sin mx0 ]du =
2
m=1
Z " n
#
1 1 X
= f (u) + cos m(u x0 ) du
2
m=1
Stim ca
n
1 X sin(2n + 1) ux2
0
+ cos m(u x0 ) = ,
2
m=1
2 sin ux
2
0
deci Z
1 sin(2n + 1) ux
2
0
sn (x0 ) = f (u) du.
2 sin ux
2
0
Aceasta integrala se numeste integrala lui Dirichlet.

Cum functiile de variabila u care apar aici sunt de perioada 2, inter-
valul de integrare [, ] se poate nlocui, conform observatiei anterioare cu
intervalul [x0 , x0 + ]
Z
1 x0 + sin(2n + 1) ux
2
0
sn (x0 ) = f (u) ux du.
x0 2 sin 2 0
Prin substitutia t = u x0 integrala devine
Z
1 sin(n + 21 )t
sn (x0 ) = f (x0 + t) dt.
2 sin 2t
Descompunand integrala n doua integrale una de la 0 la si alta de la
la 0 si reducand si a doua integrala , prin schimbarea semnului variabilei,
tot la intervalul [0, ], obtinem
Z
1 sin(n + 21 )t
sn (x0 ) = [f (x0 + t) + f (x0 t)] dt (7.12)
0 2 sin 2t
Asadar, problema se reduce la studiul comportarii acestei integrale care

contine parametrul n.
Lema 7.1. (Riemann) Daca g este o functie absolut integrabila ntr-un
interval oarecare finit [a, b], atunci
Z b
lim g(t) sin ptdt = 0
p a
si Z b
lim g(t) cos ptdt = 0.
p a
Demonstratie. Oricare ar fi intervalul [, ] avem

Z
cos p cos p 2

sin ptdt = .
p p

Presupunem ca functia g este integrabila n sens propriu. Descompunem

intervalul [a, b] n n parti prin punctele
a = t0 < t1 < . . . < ti < ti+1 < . . . < tn = b
si astfel descompunem integrala
Z b XZ
n1 ti+1
g(t) sin ptdt = g(t) sin ptdt.
a i=0 ti
Notand mi = inf g(t) scriem

t[ti ,ti+1 ]
Z b X Z ti+1
n1 n1
X Z ti+1
g(t) sin ptdt = [g(t) mi ] sin ptdt + mi sin ptdt.
a i=0 ti i=0 ti
Daca i este oscilatia functiei g n intervalul [ti , ti+1 ], atunci n acest interval
g(t) mi i . Atunci
Z b n1 n1
X 2X
g(t) sin ptdt t + |mi |.
i i
p
a i=0 i=0
Pentru > 0 arbitrar alegem diviziunea intervalului [a, b] astfel ncat sa avem
n1
X
i ti < . Acest lucru este posibil deoarece functia g este integrabila .
2
i=0
n1
X
4
Cum numerele mi sunt definite, putem lua p > |mi |, iar pentru aceste
i=0
valori ale lui p vom obtine
Z b

g(t) sin ptdt < ,

a
ceea ce demonstreaza afirmatia din enunt .

Daca functia g este absolut integrabila este suficient sa ne marginim la
ipoteza ca n intervalul [a, b] exista un singur punct singular, de exemplu
b. Altfel, s-ar putea descompune intervalul ntr-un numar finit de termeni
de parti cuprinzand numai cate un punct singular si aplicam rationamentul
Rlab fiecare
R b separat.
Rb Fie 0 < < b a. Descompunand integrala n doua
a = a + b , avem
Z Z
b b

g(t) sin ptdt |g(t)|dt <
2
b b
R b
daca se alege destul de mic. Integrala a g(t) sin ptdt tinde catre 0 daca
p , conform celor demonstrate anterior, deoarece R pe intervalul [a,
b]
b
functia g este integrabila (n sensul propriu), deci a g(t) sin ptdt < 2 .
Atunci rezulta ceea ce trebuia demonstrat.
Corolarul 7.1. Coeficientii Fourier am , bm ai unei functii absolut integra-

bile tind catre 0 cand m .
Teorema 7.1. (Riemann) Natura seriei Fourier a unei functii f ntr-

un punct oarecare x0 depinde exclusiv de valorile luate de functie ntr-o
vecinatate a acestuia.
Observatia 7.1. Daca se iau doua functii ale caror valori ntr-o vecinatate
a punctului x0 coincid, atunci, oricat ar fi ele de diferite n afara acestei
vecinatati, seriile Fourier corespunzatoare acestor functii se comporta n
mod identic n punctul x0 , ele sunt fie ambele convergente si anume catre
aceeasi suma , fie ambele divergente.
Demonstratie. Fie 0 < < arbitrar. Descompunem integrala din (7.12)

n suma
Z Z
sin(n + 12 )t sin(n + 21 )t
[f (x0 +t)+f (x0 t)] dt = [f (x 0 +t)+f (x0 t)] dt+
0 2 sin 2t 0 2 sin 2t
Z sin(n + 21 )t
+ [f (x0 + t) + f (x0 t)] dt
2 sin 2t
Daca transcriem cea de-a doua integrala din membrul al doilea sub forma
Z Z
sin(n + 12 )t
f (x0 + t) + f (x0 t) 1
[f (x0 +t)+f (x0 t)] dt = sin(n+ )tdt
2 sin 2t
t
2 sin 2 2
f (x0 +t)+f (x0 t)

rezulta ca 2 sin 2t
este o functie absolut integrabila de variabila t n
intervalul [, ]. Conform Lemei 7.1, aceasta integrala tinde catre 0 cand
n , deci existenta limitei sumei partiale a seriei Fourier, sn (x0 ) este

determinata de comportarea integralei
Z
1 sin(n + 21 )t
n (x0 ) = [f (x0 + t) + f (x0 t)] dt. (7.13)
0 2 sin 2t
Aceasta integrala contine numai valorile functiei f care corespund variatiei

argumentului n intervalul (x0 , x0 + ).
Revenim la studiul comportarii sumei partiale sn (x0 ) a seriei Fourier

pentru care am obtinut expresia integrala (7.12). Daca se ia f (x) = 1,
atunci sn (x0 ) = 1, iar din (7.12) rezulta
Z
2 sin(n + 12 )t
1= dt.
0 2 sin 2t
Inmultim ambii membri ai egalitatii cu S0 , suma presupusa a seriei si scazand

rezultatul din (7.12) rezulta
Z
1 sin(n + 21 )t
sn (x0 ) S0 = [f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ] dt. (7.14)
0 2 sin 2t
Daca vrem sa stabilim ca S0 este suma seriei trebuie sa aratam ca integrala

(7.14) tinde la 0 cand n .
Criteriul 7.1. (Criteriul lui Dini) Seria Fourier a functiei f n punctul

x0 converge catre suma S0 daca pentru un h > 0 oarecare, integrala
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 |
dt
0 t
exista .
R |f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 |
Demonstratie. In aceasta ipoteza exista si integrala 0 t dt.
Daca se poate transcrie expresia (7.14) sub forma
Z t
1 |f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 | 1
2 t sin(n + )tdt
0 t sin 2 2
rezulta din Lema 7.1 ca , daca n , ea tinde la 0, deoarece functiile

t
f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 f (x0 +t)+f (x0 t)2S0
t si t sin2 t sunt absolut convergente.
2
Observatia 7.2. Daca functia f este continua n x0 , atunci integrala lui

Dini se scrie Z h
|f (x0 + t) + f (x0 t) 2f (x0 )|
dt,
0 t
iar daca f are n x0 doar discontinuitati de prima speta , atunci integrala

lui Dini se scrie
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 t) f (x0 + 0) f (x0 0)|
dt.
0 t
Evident, este suficient sa se presupuna existenta separata a integralelor
Z h Z h
|f (x0 + t) + f (x0 )| |f (x0 t) + f (x0 )|
dt si dt
0 t 0 t
sau
Z h Z h
|f (x0 + t) + f (x0 + 0)| |f (x0 t) + f (x0 0)|
dt si dt.
0 t 0 t
Criteriul 7.2. (Criteriul lui Lipschitz) Seria Fourier a functiei f converge
n punctul x0 , unde este continua , catre suma f (x0 ), daca pentru valori t
suficient de mici, este satisfacuta inegalitatea
|f (x0 t) + f (x0 )| Lt ,
unde L si sunt constante pozitive ( 1).

Corolarul 7.2. Daca functia f are n punctul x0 o discontinuitate de prima
speta si exista si sunt finite limitele
f (x0 + t) + f (x0 + 0) f (x0 t) + f (x0 0)
lim , lim ,
t+0 t t+0 t
f (x0 +0)+f (x0 0)
atunci seria Fourier a lui f este convergenta si suma sa este 2 .
Lema 7.2. Daca functia g este monoton crescatoare, ramanand marginita
n intervalul [0, h], atunci
Z h
sin pt
lim g(t) dt = g(+0).
p 0 t 2
Demonstratie. Scriem intgrala ca suma de doua integrale
Z h Z h Z h
sin pt sin pt sin pt
g(t) dt = g(+0) dt + [g(t) g(+0)] dt.
0 t 0 t 0 t
Facem substitutia pt = z si obtinem
Z h Z ph
sin pt sin z
g(+0) dt = g(+0) dz.
0 t 0 z
Daca p , atunci integrala tinde catre 2 g(+0), deoarece
Z
sin z
dz = .
0 z 2
Rh
Asadar, problema se reduce la a demonstra ca integrala 0 [g(t)g(+0)] sint pt dt
tinde catre 0.
Pentru orice > 0 arbitrar, exista > 0 (se poate considera < h) astfel
ncat 0 g(t) g(+0) < pentru 0 < t . Descompunem integrala
Z h Z Z h
sin pt sin pt sin pt
[g(t)g(+0)] dt = [g(t)g(+0)] dt+ [g(t)g(+0)] dt.
0 t 0 t t
Avem
Z Z Z p
sin pt sin pt sin z
[g(t)g(+0)] dt = [g()g(+0)] dt = [g()g(+0)] dz
0 t t p z
(conform formulelor lui Bonnet- a doua teorema de medie). Primul termen

este mai mic decat , iar cel de-al doilea este uniform marginit pentru
R toate
valorile lui p. Intr-adevar, din convergentaR integralei improprii 0 sinz z dz
z
rezulta ca functia continua de variabila z 0 sinz z dz, avand o limita finita
cand z , va fi marginita pentru toate valorile lui z
Z z
sin z
dz L,
z
0
deci Z Z Z p
p
sin z p sin z sin z
dz = dz dz 2L.
z z z
p 0 0
Asadar, Z

sin pt
dt < 2L.
t

Rh
Integrala [g(t) g(+0)] sint pt dt tinde catre 0 cand p conform Lemei
7.1, deoarece factorul cu care este nmultit sin pt este o functie integrabila
(t ).
Criteriul 7.3. (Criteriul lui Dirichlet-Jordan) Seria Fourier a functiei

f converge catre suma S0 n punctul x0 daca n orice interval [x0 h, x0 + h]
functia are valori marginite.
Demonstratie. Am vazut ca suma partiala sn (x0 ) cand n este deter-
minata de comportarea integralei n (x0 ) (vezi (7.13)) unde se poate lua
n particular h. Atunci
Z t
1 h 1
n (h) = [f (x0 + t) + f (x0 t)] 2 t sin(n + )tdt.
0 sin 2 2
t
Suma f (x0 + t) + f (x0 t) este prin ipoteza o functie marginita , iar 2
sin t
2
t
este o functie crescatoare. Asadar si produsul [f (x0 + t) + f (x0 t)] 2
sin t
2
este o functie cu variatie marginita si prin urmare, se prezinta sub forma de

diferenta de doua functii monoton crescatoare. Cum Lema 7.2 este aplicabila
la fiecare dintre ele, ea este aplicabila si diferentei lor si obtinem
1 f (x0 + 0) + f (x0 0)
lim n (h) = [f (x0 + 0) + f (x0 0)] = .
n 2 2
Criteriul 7.4. (Criteriul lui Dirichlet) Daca functia f cu perioada 2

este monotona pe portiuni n intervalul [, ] (adica intervalul se poate
descompune ntr-un numar finit de intervale partiale n interiorul carora
functia este monotona n fiecare n parte) si are n el cel mult un numar finit
de puncte de discontinuitate, seria ei Fourier converge catre suma f (x0 ) n
fiecare punct de continuitate si catre suma f (x0 +0)+f 2
(x0 0)
n fiecare punct
de discontinuitate.
Cazul unui interval arbitrar
In cazul n care functia f are perioada T = 2`, (` > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile core-
spunzatoare. Coeficientii Fourier sunt:
Z
1 2` nx
an = f (x) cos dx, n = 0, 1, 2, ...,
` 0 `
Z
1 2` nx
bn = f (x) sin , n = 1, 2, ...
` 0 `
seria Fourier fiind :
a0 X nx

nx
f (x) = + an cos + bn sin .
2 ` `
n=1
Dezvoltarea n serie de cosinusuri si de sinusuri

Daca functia f data n intervalul [, ] integrabila este impara , tot
impara va fi si functia f (x) cos nx, deci an = 0, n 0 si
Z
2
bn = f (x) sin nxdx, n 1.
0
Asadar, seria Fourier a unei functii impare contine numai sinusuri

X
f (x) bn sin nx.
n=1
Daca functia f data n intervalul [, ] absolut integrabila este para ,

atunci f (x) sin nx este impara , deci bn = 0, n 1 si
Z
2
an = f (x) cos nxdx, n 0.
0
Asadar, seria Fourier a unei functii pare contine numai cosinusuri

a0 X
f (x) + an cos nx.
2
n=1
Observatia 7.3. O functie este data n intervalul [0, ] poate fi dezvoltata

n serie de cosinusuri si n serie de sinusuri astfel :
Vom defini functia n intervalul [, 0] punand f (x) = f (x) si obtinem
o functie para n intervalul [, ], deci dezvoltarea ei va fi n serie de cosi-
nusuri, sau punand f (x) = f (x), ea devenind impara , deci dezvoltarea
este n serie de sinusuri.
Fie f : [0, `] 7 IR, o functie integrabila si fie f : IR 7 IR, periodica de
perioada 2`, definita prin:

f (x) , x [0, `]
f(x) =
f (x) , x (`, 0)
Daca functia f satisface conditiile criteriului lui Dirichlet, atunci, dezvoltand

f n serie Fourier, rezulta :

1 a0 X nx
(f (x + 0) + f (x 0)) = + an cos , x (0, `),
2 2 `
n=1

a0 X a0 X
f (0 + 0) = + an , f (` 0) = + (1)n an ,
2 2
n=1 n=1
coeficientii an fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.

Formula de mai sus se numeste dezvoltarea n serie de cosinusuri a lui f .
Analog, daca functia (impara ):

f (x) , x [0, `]
f (x) =
f (x) , x (`, 0)
satisface conditiile criteriului lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de

sinusuri a functiei f este:
X
1 nx
(f (x + 0) + f (x 0)) = bn sin , x (0, `),
2 `
n=1
coeficientii bn fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.
Teorema 7.2. (Identitatea lui Parseval)

Z
a20 X 2 1 2`
+ an + b2n = f (t)2 dt.
2 ` 0
n1
Puterea undelor nesinusiodale

Consideram termenul R an cos nt. Puterea medie activa corespunzatoare
1 2 dt. De exemplu, daca a reprezinta
acestei oscilatii este 2 n(a cos nt) n
o tensiune, aceasta expresie da puterea activa care ar fi dezvoltata ntr-o
rezistenta deR valoare egala cu unitatea.
Insa 2 (an cos nt) dt = 12 a2n .
1 2
Similar, puterea pentru componenta bn sin ntR este data de 12 b2n . Puterea
1 2
unui semnal nesinusoidal f (t) este data de 2 [f (t)] dt, care, conform

X1
identitatii lui Parseval, este egala cu 14 a20 + (a2 + b2n ).
2 n
n=1
In consecinta , puterea unei unde nesinusoidale este egala cu suma put-
erilor, componentele lor Fourier.
Teorema 7.3. (Convergenta uniforma a seriei Fourier)
Daca f : R 7 C este o functie continua , de clasa C 1 pe portiuni si periodica
de perioada 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform convergenta
iar suma este f .
Exemplul 7.1. Sa se demonstreze formula:
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n
n1
Demonstratie. Fie f (x) = x 2 , x [0, 2), prelungita prin periodicitate la

IR; calculam coeficientii Fourier:
Z 2
1 2 x 1 x2
a0 = dx = x = 0.
0 2 2 2 0
Z
1 2 x
an = cos nx dx =
0 2
Z 2
( x) sin nx 2 1
= 2n sin nx dx = 0, n 1.
2n 0 0
Z
1 2 x
bn = sin nx dx =
0 2
Z 2n
( x) cos nx 2 1 1
= cos nx dx = , n 1.
2n 0 2n 0 n
Aplicand criteriul lui Dirichlet, rezulta :
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n
n1
In punctele x = 0 si x = 2 functia f nu este continua ; n aceste puncte

seria trigonometrica asociata ei are suma 0.
Exemplul 7.2. Sa se demonstreze egalitatea:

X sin 2nx x
= , x (0, ).
2n 4 2
n1
Demonstratie. Din formula:
x X sin nx
= , x (0, 2),
2 n
n1
demonstrata n exemplul 7.1, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identitatea:
2x X sin 2nx
= , x (0, ).
2 n
n1
Impartind acum cu 2, rezulta egalitatea ceruta .
Exemplul 7.3. Sa se demonstreze identitatile:

X sin(2n 1)x
= , x (0, )
2n 1 4
n1
X sin(2n 1)x
= , x (, 0).
2n 1 4
n1
Sa se calculeze apoi suma seriei:
1 1 1 1
1 + + ...
5 7 11 13
Demonstratie. Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele
doua egalitati demonstrate n exemplele precedente; a doua identitate rezulta
din prima si din imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei nu-
merice date, se ia x = 3 n prima egalitate si obtinem:
(2n1)
X sin 3
= ,
4 2n 1
n1

1 1 1 1 3
de unde rezulta : 1 5 + 7 11 + 13 ... = 6 .
Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier
asociata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt con-
duce la un defect de convergenta (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n contin-

uare un exemplu n acest sens.
Consideram restrictia functiei signum la intervalul (, ),

1 , x (, 0)
sgn : (, ) 7 IR, sgn(x) = 0 , x=0

1 , x (0, )
In exemplul 7.3 s-a demonstrat egalitatea:
4 X sin(2n 1)x
sgn(x) = , x (, ).
2n 1
n1
Notam cu Sn sirul sumelor partiale:

n
4 X sin(2k 1)x
Sn (x) = , x (, ).
2k 1
k=1
In punctul x = 0 functia sgn nu este continua ; seria sa Fourier converge

(conform criteriului lui Dirichlet) la 12 (1 + 1) = 0 = sgn(0); convergenta
lim Sn (x) = sgn(x), x (, ) este punctuala , nu si uniforma .
n
a. Sa se demonstreze egalitatea:
Z
2 x sin 2nt
Sn (x) = dt, x (, ).
0 sin t

b. Sa se arate ca functia Sn are un maxim n punctul x = 2n si:
2 Z sin t
lim Sn = dt 1, 1789.
n 2n 0 t
c. Sa se calculeze

lim Sn sgn(0+) .
n 2n
Demonstratie. a. Calculam mai ntai suma
A = cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x, x 6= k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sin x + sin 3x + ... + sin(2n 1)x si

calculam:
A + iB =
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n 1)x + i sin(2n 1)x) =
z 2n 1
= z2 ,
z2 1
unde am notat z = cos x + i sin x. Dupa calcule, rezulta :
sin nx
A + iB = (cos nx + i sin nx),
sin x
si deci:
sin 2nx
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x = , x 6= k, k Z.
2 sin x
Integrand de la 0 la x, rezulta :
n
X Z x
sin(2k 1)x sin 2nt
= dt,
2k 1 0 2 sin t
k=1
4
sau, nmultind cu :
Z x
2 sin 2nt
Sn (x) = dt, x (, ).
0 sin t
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca
2 sin 2nx
Sn0 (x) =
sin x

si deci 2n este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecinatate a lui 2n avem:
2 sin 2nx
Sn0 (x) = > 0, x < ,
sin x 2n
2 sin 2nx
Sn0 (x) = < 0, x > .
sin x 2n

Rezulta ca x = 2n este punct de maxim al functiei Sn .
Calculam acum:
2 Z 2n
sin 2nt
Z
2 sin u du
Z
1 sin u
Sn = dt = u
= u du.
2n 0 sin t 0 sin 2n 2n n 0 sin 2n
Rezulta : 2 Z sin u
lim Sn = du.
n 2n 0 u
Ultima integrala se aproximeaza dezvoltand functia sinus n serie de puteri:

Z Z X n
sin u (1)
du = x2n2 du =
0 u 0 (2n 1)!
n1

X (1)n X (1)n 2n1
2n1
= x = .
(2n 1)!(2n 1) 0 (2n 1)!(2n 1)
n1 n1
Seria fiind alternata , eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mica decat 103 , se obtine

lim Sn 1, 1789.
n 2n

c. Rezulta : lim Sn sgn(0+) 0, 1789.
n 2n
Exemplul 7.4. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = x, pe

(, ).
Demonstratie. Intrucat functia f e impara avem:
ak = 0, k 0,
R k+1
iar bk = 2 0 x sin kxdx = 2(1) k , k > 0 (am integrat prin parti, tinand
k
cont ca sin k = 0 si cos k = (1) )
X
(1)k+1
Prin urmare,x R avem x = 2 sin kx.
k
k=1
1 1 1
Pentru x = 2 se obtine 4 =1 3 + 5 7 + . . ..
Exemplul 7.5. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = 2 x2 , pe

2
X1
(, ) si sa se demonstreze ca 6 = .
n2
n1
Demonstratie. Deoarece functia e para bk = 0, k 1

Z
2 2 4 2
a0 = ( x2 )dx =
0 3
Z
2 4(1)k1
ak = ( 2 x2 ) cos kxdx = ,k 1
0 k2
(am integrat prin parti)

X
2 2 (1)k1
Atunci 2 x2 = 3 +4 cos kx.
k2
k=1
Sunt ndeplinite conditiile criteriului lui Dirichlet, deci dezvoltarea e val-
abila pentru x [, ].
X
1 2
Pentru x = se obtine = .
k2 6
k=1
Exemplul 7.6. Sa se dezvolte n serie Fourier functia

ax, daca x (, 0)
f (x) =
bx, daca x [0, )
Demonstratie. Z
1
a0 = f (x)dx = (b a)
2
Z Z 0 Z
1 1
an = f (x) cos nxdx = ax cos nxdx + bx cos nxdx
0
Z Z 0 Z
1 1 1
bn = f (x) sin nxdx = ax sin nxdx + ax sin nxdx
0
Calculand prin parti urmatoarele doua integrale obtinem

Z
1 1
x cos nxdx = x sin nx + 2 cos nx + c1
n n
Z
1 1
x sin nxdx = x cos nx + 2 sin nx + c2
n n
unde c1 , c2 sunt constante de integrare.
Avem
Z 0 Z
1 k 1
t cos ktdt = 2 [1 (1) ], t cos ktdt = 2 [1 (1)k ]
k 0 k
Z 0 Z
(1)k (1)k
t sin ktdt = , t sin ktdt =
k 0 k
a b 1 (1)k (1)k1
ak = , b k = (a + b)
k2 k
Se observa ca avem
2(a b) 1
a2n1 = , a2n = 0, n = 1, 2, 3, . . .
(2n 1)2
Seria Fourier a functiei f (t) este

ab 2(a b) X cos(2n 1)t X sin nt
f (t) = + 2
+ (a + b) (1)n1
4 (2n 1) n
n=1 n=1
Observatia 7.4. Din aceasta dezvoltare putem calcula suma seriei nu-
X
1
merice care este convergenta . Intr-adevar, functia f (t) este
(2n 1)2
n=1
continua n punctul t = 0 si, conform criteriului lui Dirichlet, suma seriei
Fourier n punctul t = 0 este egala cu f (0). Avem astfel

ab 2(a b) X 1
0 = f (0) = + ,
4 (2n 1)2
n=1

X 1 2
de unde 2
= .
(2n 1) 8
n=1
|x|
Exemplul 7.7. Sa se dezvolte n serie de sinusuri functia f (x) = x
definita n intervalul (0,l).
Demonstratie. Prelungim functia f impar fata de origine

1, daca 0 < x < l
f (x) = 0, daca x = 0

1, daca l < x < 0
Calculam coeficientii Fourier ai acestei functii periodice impare definite pe

intervalul (-l,l):
an = 0, n 0
Z l 4 1
2 nx 2 1 (1)n 2n+1 , daca n = 2k + 1
bn = 1 sin dx = =
l 0 l n 0, daca n = 2k

X
4 1 x
Atunci f (x) = sin(2n + 1) .
2n + 1 l
n=0
Exemplul 7.8. Sa se dezvolte n serie de cosinusuri functia

sin x + cos x, daca 0 < x 2
f (x) =
sin x cos x, daca 2 < x
Demonstratie. Observam ca

f1 (x) = sin x + cos x = 2 sin x +
4

f2 (x) = sin x cos x = 2 sin x
4

Deci f1 (x) = f2 x + 2 .
De aceea dezvoltarea n serie de cosinusuri a functiei f coincide cu dez-
voltarea n serie de cosinusuri a functiei f1 definita pe intervalul (0, 2 ).
Prelungim functia f1 par fata de origine si obtinem coeficientii Fourier:
bn = 0, n 1
Z
2 2 2 4
a0 = sin(x + )dx =
0 4
Z
4 2 2 4 (1)n + 1
an = sin(x + ) cos 2nxdx = =
0 4 1 4n2
8 1
= 14n2 , daca n = 2k
0, daca n = 2k + 1

X
4 8 cos 4nx
Atunci f (x) = + .
1 16n2
n=1
Exemplul 7.9. Sa se dezvolte functia f (x) = cos ax dupa sinusuri n

intervalul [0, ], a 6= 0.
Demonstratie. SeRprelungeste prin imparitate

R n intervalul (, 0).

Avem bn = 2 0 cos ax sin nxdx = 1 0 [sin(a + n)x + sin(n a)x]dx
Pentru |a| = n = bn = 0.
Pentru |a| 6= n = bn = 2n 1 n
n2 a2 [1 (1) cos a]
Daca |a| nu este natural, atunci
2(2k 1)
b2k1 = (1 + cos a)
[(2k 1)2 a2 ]
si
4k
b2k = (1 cos a), k IN
(4k 2 a2 )
astfel ca

X 2k 1
cos ax = 2 (1 + cos a) sin(2k 1)x+
(2k 1)2 a2
k=1
X
2k
+ 2 (1 cos a) sin 2kx
4k a2
2
k=1
4(2k1)
Daca a = 2m, atunci b2k1 = [(2k1) 2 4m2 ] , b2k = 0 si

X 2k 1
cos 2mx = 4 sin(2k 1)x, x [0, ].
(2k 1)2 4m2
k=1
8k
Daca a = 2m 1, atunci b2k1 = 0, b2k = [4k2 (2m1) 2 ] si

X k
cos(2m 1)x = 8 sin 2kx, x [0, ].
4k (2m 1)2
2
k=1
Exemplul 7.10. Sa se dezvolte n serie Fourier f (x) = 10 x n (5, 15).

R 15
Demonstratie. a0 = 15 5 (10 x)dx = 0
Z
1 15 nx 1 nx 15
an = (10 x) cos dx = (10 x) sin / +
5 5 5 n 5 5
Z 15
1 nx
+ sin dx = 0
n 5 5
Z
1 15 nx 1 nx 15
bn = (10 x) sin dx = (10 x) cos /
5 5 5 n 5 5
Z 15
1 nx 10
cos dx = (1)n
n 5 5 n
X 1 nx
Atunci f (x) = 10
(1)n sin .
n 5
n1
1
Exemplul 7.11. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = 2+cos x pe
IR.
Demonstratie. f e para , deci bk = 0, k 1.

Z
2 dx 2
a0 = =
0 2 + cos x 3
(s-a facut schimbarea de variabila tg x2 = t)

X
Fie f (x) = a20 + an cos nx (1)
n=1
Inmultim ambii membri ai egalitatii (1) cu 2(2 + cos x) si obtinem:

X
X
2 = 2a0 + a0 cos x + 4 an cos nx + 2an cos x cos nx =
n=1 n=1

X
= 2 = 2a0 + a0 cos x + 4 an cos nx+
n=1

X
+ an [cos(n + 1)x + cos(n 1)x]
n=1
Functia g(x) = 2 poate fi considerata ca o functie para , deci dezvoltabila

n serie Fourier de cosinusuri pe toata axa reala . Tinand seama de egalitatea
a doua serii Fourier obtinem:
2 = 2a0 + a1
0 = a0 + 4a1 + a2
0 = 4ak + ak+1 + ak1
(k = 1, 2, . . .)
Sirul ak este un sir ce verifica relatia de recurenta liniara
ak = 4ak1 ak2

cu a0 = 23 = 2 3 3 si a1 = 2 2a0 = 643 3
atasata este r2 + 4r + 1 = 0 cu solutiile
Ecuatiacaracteristica
r1 = 2 + 3, r2 = 2 3.
Atunci ak = c1 (2 3)k + c2 (2 + 3)k , constantele c1 , c2 deter-
minandu-se din a0 si a1 . Deci obtinem sistemul:

2 3
c1 + c2 =
3

64 3
c1 (2 3) + c2 (2 + 3) =
3

2 3
Asadar, c1 = 0 si c2 = 3 .

Obtinem ak de forma ak = 2 3 3 ( 3 2)k .
X

3 2 3
Deci f (x) = 3 + 3 ( 3 2)n cos nx.
n=1
Exemplul 7.12. Sa se calculeze:

Z n
sin x
lim n2 dx.
n 0 n3 + x3
Demonstratie.
Rn Facem schimbarea deRvariabila x = nt n integrala
1 sin nt
bn = n2 0 nsin x
3 +x3 dx si obtinem bn = 0 1+t3 dt.
1
Functia f (t) = 1+t 3 e continua pe [0,1] si bn fiind coeficientul ei Fourier
si seria Fourier fiind convergenta , rezulta bn 0, cand n .
Exemplul 7.13. Fie f si F doua functii de patrat integrabile definite pe

[, ] si

a0 X
f (x) = + (an cos nx + bn sin nx)
2
n=1

A0 X
F (x) = + (An cos nx + Bn sin nx)
2
n=1
seriile Fourier atasate lor. Sa se arate ca

Z
1
a0 A0 X
f (x)F (x)dx = + (an An + bn Bn ).
2
n=1
Demonstratie. Seriile Fourier atasate functiilor f + F si f F sunt

a0 + A0 X
f (x) + F (x) = + [(an + An ) cos nx + (bn + Bn ) sin nx]
2
n=1

a0 A0 X
f (x) F (x) = + [(an An ) cos nx + (bn Bn ) sin nx]
2
n=1
Deoarece f si F sunt functii de patrat integrabile, atunci si f + F si

f F sunt functii de patrat integrabile.
Egalitatea lui Parseval ne conduce la:
X
R
1 2
2 dx = (a0 +A0 ) +
[f (x) + F (x)] 2 [(an + An )2 + (bn + Bn )2 ]
n=1
X
R (a0 A0 )2
1
[f (x) F (x)]2 dx = 2 + [(an An )2 + (bn Bn )2 ]
n=1
Scazand cele doua egalitati obtinem:
Z
" #
4
a0 Ao X
f (x)F (x)dx = 4 + (an An + bn Bn ) =
2
n=1
Z
1 a0 A0 X
= f (x)F (x)dx = + (an An + bn Bn )
2
n=1
7.2 Integrala Fourier

In aceasta sectiune vom prezenta n liniile esentiale consideratiile remar-
cabile, desi lipsite de rigurozitate, care au condus pe Fourier la formula sa
integrala . Vom demonstra formula integralei Fourier ca un caz limita al
seriei Fourier. Parametrul m ce lua valori naturale va fi nlocuit aici cu un
parametru z variind continuu, iar seria infinita va devini o integrala .
Daca functia f este data n intervalul [l, l], ea poate fi reprezentata ,
n anumite conditii care nu ne intereseaza aici, n acest interval, prin seria
trigonometrica

a0 X mx mx
f (x) = + am cos + bm sin ,
2 l l
m=1
unde Z l
1 mu
am = f (u) cos du, m = 0, 1, 2, . . .
l l l
si Z l
1 mu
bm = f (u) sin du, m = 1, 2, . . .
l l l
Atunci putem scrie
Z l
X Z l
1 1 m
f (x) = f (u)du + f (u) cos (u x)du. (7.15)
2l l l l l
m=1
Presupunem acum ca functia f este definita n tot intervalul (, ). In

acest caz, oricare ar fi x, valoarea corespunzatoare a lui f se exprima prin
dezvoltarea (7.15), pentru orice l > |x|. Trecand aici la limita cand l ,
vom ncerca sa stabilim forma limita a acestei dezvoltari.
Primul termen al membrului drept al egalitatii (7.15) este natural sa
se considere
R ca tinde catre 0 (lucru evident, daca se presupune ca inte-
grala f (u)du este convergenta ). In seria infinita putem privi mu l
drept valori discrete z1 = l , z2 = 2 l , . . . , zm = m
l , . . . ale unei vari-
abile oarecare z, variind continuu de la 0 la . In acest caz, cresterea
7.2. INTEGRALA FOURIER 161
zm = zm+1 zm = l tinde catre 0 cand l . Cu aceste notatii se-

X Z l
ria se transcrie 1 zm1 f (u) cos zm (u x)du. Ea aminteste de suma
m=1 R l

Riemann a functiei 1 f (u) cos z(u x)du de variabila z n intervalul
[0, ]. Trecand la limita cand l , n locul seriei obtinem o integrala
si astfel ajungem la formula integrala a lui Fourier
Z Z
1
f (x) = dz f (u) cos z(u x)du. (7.16)
0
Dezvoltand cosinusul diferentei obtinem

Z
f (x) = [a(z) cos zx + b(z) sin zx]dz,
0
R R
unde a(z) = 1 f (u) cos zudu, b(z) = 1 f (u) sin zudu.
Coeficientii a(z) si b(z) amintesc prin structura lor de coeficientii Fourier.
Toate aceste consideratii au numai un caracter de inductie, conditiile
reale de valabilitate a formulei lui Fourier vor fi stabilite, urmand principalele
etape ale rationamentelor n legatura cu seriile Fourier.
Presupunem ca functia f este absolut integrabila n intervalul (, )
si consideram integrala
Z A Z
1
J(A) = dz f (u) cos z(u x0 )du,
0
unde A este un numar pozitiv arbitrar, iar x0 o valoare oarecare fixata a lui
x. Aceasta integrala reprezinta un analog al sumei partiale a seriei Fourier;
integrala Fourier
Z Z
1
dz f (u) cos z(u x0 )du (7.17)
0
se obtine cand A .
Cum f este absolut integrabila si pe [B, B], B > 0, schimbam ordinea
de intregare si obtinem
Z A Z B
dz f (u) cos z(u x0 )du =
0 B
Z B Z A Z B
(7.18)
sin A(u x0 )
f (u)du cos z(u x0 )dz = f (u) du
B 0 B u x0
Dar
Z Z Z

f (u) cos z(u x0 )du |f (u) cos z(u x0 )|du |f (u)|du,

R
deci integrala f (u) cos z(u x0 )du este majorata de integrala conver-
R
genta |f (u)|du si prin urmare este uniform convergenta n raport cu z.
RB
Asadar, integrala B f (u) cos z(ux0 )du n care B , va tinde uniform
R
catre limita sa f (u) cos z(u x0 )du. De aceea, trecand la limita cand
B n egalitatea (7.16), se poate efectua n prima integrala trecerea
la limita sub semnul integral si obtinem
Z
1 sin A(u x0 )
J(A) = f (u) du
u x0
Integrala se poate aduce la forma

Z
1 sin At
J(A) = f (x0 + t) dt =
t
Z (7.19)
1 sin At
[f (x0 + t) + f (x0 t)] dt
0 t
Avem un rezultat analog Lemei 7.1 :
Lema 7.3. Daca g este absolut integrabila n intervalul [a, ), atunci

Z
lim g(t) sin ptdt = 0
p a
si Z
lim g(t) cos ptdt = 0.
p a
Inmultim ambii membri ai egalitatii

Z
2 sin At
1= dt
0 t
cu numarul S0 , valoarea presupusa a integralei (7.17), si scadem rezultatul

membru cu membru din egalitatea (7.19) si obtinem
Z
1 sin At
J(A) S0 = [f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ] dt (7.20)
0 t
Daca functia f este continua n punctul x0 , atunci S0 = f (x0 ), iar daca f

are n x0 dicontinuitate de prima speta , atunci S0 = f (x0 +t)+f
2
(x0 t)
.
Criteriul 7.5. (Criteriul lui Dini) Integrala Fourier a functiei f n punc-

tul x0 este convergenta si are valoarea S0 , daca pentru h > 0 oarecare, inte-
grala
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 |
dt
0 t
este convergenta .
7.2. INTEGRALA FOURIER 163
Scriem integrala (7.20) sub forma

Z Z
1 sin At 1 h sin At
[f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 ] dt = [f (x0 +t)+f (x0 t)2S0 ] dt+
0 t 0 t
Z
1 sin At
+ [f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ] dt.
h t
Prima integrala tinde catre 0 cand A conform Lemei 7.1. Cea de-a
doua integrala o descompunem astfel
Z
1 sin At
[f (x0 + t) + f (x0 t) 2S0 ] dt =
h t
Z Z
1 f (x0 + t) + f (x0 t) 2 sin At
= sin Atdt S0 dt.
h t h t
Cum functia f este absolut integrabila , atunci f (x0 +t)+f (x0 t)
este absolut
R f (x0 +t)+ft (x0 t)
integrabila si conform Lemei 7.3, integrala h sin Atdt tinde
R sin At R sin tz
catre 0 cand A . Integrala h t dt = Ah z dz tinde catre 0, din
definitia integralei improprii.
De aici putem obtine ca si n cazul seriilor Fourier criterii mai simple:
Criteriul 7.6. (Criteriul lui Dirichlet-Jordan) Integrala Fourier a functiei

f n punctul x0 este convergenta si are valoarea S0 , daca ntr-un interval
oarecare [x0 h, x0 + h], functia f are variatie marginita .
R
Demonstratie. Daca scriem integrala J(A) = 1 0 [f (x0 +t)+f (x0 t)] sintAt dt
ca suma de doua integrale
Z h Z
1 sin At 1 sin At
[f (x0 + t) + f (x0 t)] dt + [f (x0 + t) + f (x0 t)] dt,
0 t h t
am stabilit anterior ca cea de-a doua integrala tinde catre 0 cand A .

Prima integrala tinde catre 1 2 [f (x0 + 0) + f (x0 0)] = S0 conform Lemei
7.2. Intr-adevar, functia f (x0 + t) + f (x0 t) are n intervalul [0, h] variatie
marginita , deci ea se reprezinta ca diferenta a doua functii crescatoare,
fiecareia aplicandu-i-se separat Lema 7.2.
Avand n vedere ca integrala interioara din (7.17) este o functie para de

variabila z, aceasta formula se poate transcrie astfel :
Z Z
1
f (x) = dz f (u) cos z(u x)du. (7.21)
2
Capitolul 8
Transformarea Fourier
8.1 Transformarea Fourier a functiilor integrabile

pe IR
In cele ceR urmeaza se va nota cu L1 (IR) multimea functiilor f : IR C

pentru care |f (t)|dt <
Definitia 8.1. Se numeste transformarea Fourier a functiei f L1 (IR)
o functie F[f ] : IR C definita prin
Z
F[f ]() = f (t)eit dt (8.1)

Functia F[f ]() se mai numeste functia spectrala sau spectrul (n

frecventa) al semnalului f (t); prin transformarea Fourier semnalelor n
timp le corespund spectrele lor.
Daca f este o functie para , atunci (8.1) se scrie sub forma:
Z
F[f ]() = 2 f (t) cos tdt, IR (8.2)
0
si se numeste transformarea Fourier prin cosinus a functiei f , iar daca

f este impara , atunci:
Z
F[f ](w) = 2i f (t) sin t, IR (8.3)
0
si se numeste transformarea Fourier prin sinus a functiei f .

Teorema 8.1. (formula Fourier Rde inversare) Fie f : IR IR o functie

din L1 (IR). Notand cu F[f ]() = f (t)eit dt transformata Fourier a
R
lui f si presupunand ca |F[f ]()| < , rezulta
Z
1
f (t) = F[f ]()eit d, pentru orice t IR (8.4)
2
164
8.2. PROPRIETATILE TRANSFORMARII FOURIER 165
8.2 Proprietatile transformarii Fourier

1. (Liniaritatea) Daca f (t) F (), g(t) G() , iar , C, atunci
f (t) + g(t) F () + G().
2. (Simetria) Daca f (t) F (), atunci F (t) 2f ().
3. (Schimbarea de scala) Pentru C si f (t) F () avem

1
f (t) F ( ).
||
Exemplul 8.1. Sa se calculeze transformata Fourier a functiei

f (t) = ea|t| , a > 0.
Demonstratie. Avem
Z Z
|t| it
F () = e e dt = e|t| (cos t i sin t)dt =

Z Z
1 1 2
=2 et cos tdt = et (eit +eit )dt = + = 2 .
0 0 i 1 i + 1 +1
Conform schimbarii de scala obtinem :
1 2 2a
F[f ]() = F = 2 = 2
a a a( a2 + 1) + a2
4. (Translatia timpului) Daca f (t) F () si t0 IR, atunci
f (t t0 ) F ()eit0 .

f (t) = e7|t+4| , a > 0.
Demonstratie. Conform teoremei de translatie a timpului si exemplu-

lui 8.1 avem:
14e4i
F () = 2
+ 49
5. (Translatia frecventei) Daca f (t) F () si 0 IR, atunci
ei0 t f (t) F ( 0 ).
166 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER
6. (Derivarea n raport cu timpul) Daca f (t) F () si f este de n

n
ori derivabila, atunci ddtnf (i)n F ().
7. (Derivarea n raport cu frecventa)

Daca functiile f (t), tf (t), . . . tn f (t) sunt integrabile pe IR, iar
f (t) F (), atunci
dn F ()
(it)n f (t) .
d n
2
f (t) = tet , > 0.
Demonstratie. Calculam transformata Fourier a semnalului gaussian

2
f1 (t) = et .
Z Z Z
2 2 2
F1 () = et eit dt = et cos tdt i et sin tdt =
Z
Z
2 2 1
=2 et cos tdt = F10 () = 2 et t sin tdt = F1 ()
0 0 2
(s-a integrat prin parti)
S-a obtinut o ecuatie cu variabile separabile a carei solutie este:
2
F1 () = ce 4
Z
2 2
c = F1 (0) = et dt = = F1 () = e 4

2
Scriem e t2 = e( t) si folosind schimbarea de scala obtinem:

t2 1 1 2
F[e ]() = F1 = e 4

Conform teoremei de derivare n raport cu frecventa avem:

r r
2 i 2
F[f ]() = i e 4 = e 4
2 2 3
8. (Transformata complex conjugatei) Daca f (t) este complex con-

jugata functiei f si f (t) F (), atunci f (t) F ().
9. (Teorema de convolutie n Rtimp) Daca f (t) F () si g(t)

G(), iar h(t) = f g(t) = f ( )g(t )d este produsul de
convolutie al functiilor f si g, atunci f g(t) F ()G().
8.2. PROPRIETATILE TRANSFORMARII FOURIER 167
10. (Teorema de convolutie n Rfrecventa) In conditiile proprietatii

1
precedente avem f (t)g(t) 2 F (y)G( y)dy.
11. Daca f (t) F (), atunci F este uniform continua pe IR si, n plus,
lim |F ()| = 0.
||
12. Daca fn : IR IR, n IN este un sir de functii convergent catre

functia f : IR IR, n spatiul L1 (IR), adica
Z
lim |fn (t) f (t)|dt = 0,
n
iar fn (t) Fn (), f (t) F (), atunci sirul Fn converge catre F

uniform pe IR, adica lim sup |Fn () F ()| = 0.
nIR

1 |t|
T , daca |t| T
qT (t) =
0, daca |t| > T
(impulsul triunghiular de lungime 2T )
Demonstratie. Cum qT e functie para , atunci

Z T Z T
t sin t
F () = 2 1 cos tdt = 2 dt =
0 T 0 T
Z T
1 2(1 cos T ) 4 sin2 T2
=2 sin tdt = =
T 0 T 2 T 2
(integrala s-a rezolvat prin parti)

sin t
sin c(t) = (sinusul cardinal).
t
Demonstratie. Cum sin c(t) e functie para avem
Z Z
sin t sin t(1 + ) + sin t(1 )
F () = 2 cos tdt = dt =
0 t 0 t

= [sgn (1 + ) + sgn (1 )]
2
R
(am folosit relatia 0 sint at dt = 2 sgn a)
Exemplul 8.6. Sa se rezolve ecuatia integrala :

Z
1
y(t) cos txdt = 2 .
0 x +1
Demonstratie. Prelungim y(t) prin paritate la (, ) si obtinem:

Z
2
y(t) cos txdt = 2
x +1
R
Cum y(t) sin txdt = 0 avem:
Z
1 1 2
y(t)eitx dt =
2 2 x2 + 1
Inmultim aceasta
h egalitate
i cu 1 si conform formulei de inversare obtinem
R
ca y(t) = F (x21+1) (t), adica y(t) = 1 x21+1 eitx dx
Rezolvam integrala cu teorema reziduurilor si avem: y(t) = e|t|
Utilizand definitia transformarii Fourier si proprietatile precedente se

pot deduce transformatele Fourier ale unor functii remarcabile, pe care le
dam n tabelul 8.1.
Tabelul 8.1
Nr. f (t) F[f ]()
1 h(t + t0 ) h(t t0 ), t0 > 0 2t0 Sa (t0 )
0
2 Sa (0 t), 0 > 0 h( + 0 ) h( 0 )

1 t0
3 h(t) h(t0 ), t0 > 0 t0 Sa (t0 )+ t20 Sa2
2i 2
20
4 e0 t , 0 > 0 02+ 2

1 2 2 t0
5 h(t + t0 ) + 2h(t) h(t t0 ), t0 > 0 t0 Sa
i 2
0 1
6 e0 t h(t), 0 > 0 + 2
02 + 2 i 0 + 2
2
7 e0 |t| sgn t, 0 > 0 2
i 0 + 2

|t| t0
8 1 (h(t+t0 )h(tt0 )), t0 > 0 t0 Sa2
t0 2

2 2 2 /402
9 e0 t , 0 > 0 e
0
8.3. DISTRIBUTII 169
a) Functia lui Heaviside h : IR IR

0, daca t < 0
h(t) =
1, daca t 0
b) Functia sinus atenuat Sa : IR IR

sin t
Sa (t) = t , daca t 6= 0
1, daca t = 0
c) Functia semn sgn : IR IR

1, daca t < 0
sgn t = 0, daca t = 0

1, daca t > 0
8.3 Distributii
Definitia 8.2. Se numeste functie test o functie : IR IR indefinit
derivabila si nula n afara unui interval compact.
Notam cu D multimea functiilor test.
Exemplul 8.7. Functia : IR IR
( 2
exp( 2x2 ), pentru |x| <
(x) =
0, pentru |x|
definita pentru orice > 0 este o functie test.

Definitia 8.3. Spunem ca sirul (n )n1 de functii test converge catre
zero, daca acest sir se anuleaza n afara unui compact (acelasi pentru toate)
si daca el converge uniform catre zero mpreuna cu sirul derivatelor de orice
ordin.
Definitia 8.4. Se numeste distributie o aplicatie liniara f : D IR
cu proprietatea ca daca un sir de functii test (n )n1 converge catre zero,
atunci lim f (n ) = 0.
n
Multimea distributiilor pe D se noteaza D0 .
Un spatiu de distributii cu valori reale este un spatiu vectorial peste IR
daca se definesc operatiile:
1. (adunarea) Fiind date distributiile f si g se defineste distributia suma

f + g prin relatia:
(f + g)() = f () + g()
pentru orice functie test .

2. (nmultirea cu scalari) Fiind data distributia f si IR, distributia

f se defineste prin relatia:
(f )() = f () = f ()

Exemplul 8.8. Distributia Dirac n punctul a este functionala
a : D IR, a () = (a). Daca a = 0, atunci se scrie simplu n loc
de 0 .
Demonstratie. Aplicatia a este IR-liniara , deoarece , D si , IR,
a ( + ) = (a) + (a) = a () + a ().
Daca n 0 (n D), atunci exista un interval marginit I IR astfel

ncat toate n se anuleaza n afara lui I, n converg uniform (mpreuna cu
toate derivatele) catre 0 pentru n .
Daca a I rezulta ca n (a) 0, adica a (n ) 0, iar daca a nu
apartine lui I, atunci n (a) = 0 si a (n ) 0.
Exemplul 8.9. Distributia lui O. Heaviside

Z
H : D IR, 7 (x)dx
0
Demonstratie. Evident H este IR-liniara .

Daca n 0 (n D), atunci sirul (n )n1 converge uniform catre 0 pe
un interval compact I n afara caruia functiile n se anuleaza , deci
Z Z Z
lim H(n ) = lim n (x)dx = lim n (x)dx = 0dx = 0.
n n I I n I
Exemplul 8.10. Distributia f = V P 1t , numita valoarea principala a

lui 1t definita prin
Z Z Z
1 (t) (t)
f () = v.p. (t)dt = lim dt + dt , pentru orice D.
t 0,>0 t t
Demonstratie. Deoarece este nula m afara unui interval [R, R], iar
Z Z R
(0) (0)
lim dt + dt = 0
0,>0 R t t
rezulta ca
Z Z R
(t) (0) (t) (0)
f () = lim dt + dt (8.5)
0,>0 R t t
In general, daca u : IR IR este o functie de clasa C k , k 1, functia

u(x)u(0)
, daca x 6= 0
v(x) = 0
x
u (0), daca x = 0
Rx R1
este de clasa C k ; de fapt v(x) = x1 0 u0 (t)dt = 0 u0 (x )d . In plus, pentru
orice R > 0 si pentru orice x [R, R] avem |v(x)| sup |u0 (x)|.
x[R,R]
Folosind aceasta observatie, deoarece D, rezulta ca functia
(t)(0)
, daca t 6= 0
(t) = x
0 (0), daca t = 0
este continua si satisface conditia |(t)| M pentru orice

t [R, R],
0 R RR
unde M = sup | (t)|. Atunci R (t)dt + (t)dt 2RM si limita
t[R,R]
(8.5) exista si defineste un numar real f () bine determinat. Asocierea
RR
7 f () = v.p. R (t)dt data de (8.5) este evident liniara . In plus,
daca n 0 (n D), atunci toate n sunt nule n afara unui interval [R, R]
si avem |f (n )| 2RMn , unde Mn = sup |0n (t)|. Dar 0n 0 uniform
t[R,R]
pe [R, R], deci Mn 0 si atunci lim f (n ) = 0. Asadar, functionala
n
f = V P 1t este o distributie.
Definitia 8.5. O functie f : IR C se numeste local integrabila daca

este marginita si integrabila pe orice compact. Multimea acestor functii se
noteaza cu L1loc .
In exemplul urmator vom da un procedeu de fabricare a distributiilor.
Exemplul 8.11. Fie u : IR IR o functie local integrabila . Pentru orice
functie test D luam
Z
u() = u(x)(x)dx.

Atunci u este o distributie. O distributie definita n acest fel este numita

distributie regulata (asociata functiei local integrabile u) (sau de tip
functie).
Demonstratie. Deoarece este continua si se anuleaza n afara unui interval

compact J, integrala se calculeaza de fapt pe J. Obtinem astfel o aplicatie
IR-liniara u : D IR asociata functiei u. Daca n 0 (n D), atunci
n = 0 n afara unui interval compact I si n 0 converge uniform pe I,
deci
Z Z
lim u(n ) = lim u(x)n (x)dx = lim u(x)n (x)dx =
n n n I
Z Z
= u(x) lim n (x)dx = u(x) 0dx = 0.
I n I
Deci u este o distributie.
Definitia 8.6. O distributie care nu este regulata este numita singulara.

Observatia 8.1. Distributia a lui Dirac este singulara .
Demonstratie. Presupunem ca ar fi o distributie regulata asociata unei

functii u L1loc . Deci = u, adica
Z
() = u() = (0) = u(x)(x)dx, () D

Fie (
2
n (x) = , pentru x n1 , n1 , n 1
cn e n2 x2 1
0, n rest
R
unde cn sunt constante care pot fi alese astfel ncat n (x)dx = 1,
R R1
n 1. Rezulta n (0) = u(x)n (x)dx, adica cen = 1 u(x)n (x)dx,
n 1. Cum u este marginita pe [1, 1], fie M = sup |u(x)|, deci
t[1,1]
cn
R1
e M 1 n (x)dx = M . Ar rezulta cn M e, dar n lim cn = , deoarece

2
pentru orice x n1 , n1 avem e n2 x2 1 1e , deci
Z Z 1 Z 1
n 2 n 1 2cn

1= n (x)dx = cn e n2 x2 1 dx cn dx = ,
1
n 1
n e ne
ne
adica cn 2 .
Alte operatii cu distributii mai sunt :

1. (produsul cu o functie din C (IR)) Daca f este o distributie si
a C (IR), atunci af este distributia definita prin:
(a f )() = f (a)
2. (derivarea distributiilor) Pentru orice distributie f D0 se definesc

derivatele f 0 , f 00 , . . . , f (n) , . . . (care sunt distributii) prin
f 0 () = f (0 ), f 00 () = f 00 ), . . . , f (n) () = (1)n f ((n) )
pentru orice n 1 si D.
Asadar, orice distributie este indefinit derivabila .
Exemplul 8.12. Derivata distributiei Heaviside este distributia a
lui Dirac : H 0 = .
Demonstratie. Aratam ca H 0 () = (), adica H(0 ) = (). Dar

Z Z
0 0
H( ) = H(x) (x)dx = 0 (x)dx = (x)|0 = (0) = (),
0
deci rezulta ca H 0 = .
Exemplul 8.13. Sa se arate ca daca C (IR), atunci
()0 = (0) 0 .
Demonstratie. Fie D. Aratam ()0 () = (0) 0 () :
()0 () = ()(0 ) = (0 ) = (0 )(0) =
= (0)0 (0) = (0)((0 )) = (0) 0 ()
Exemplul 8.14. Sa se calculeze H 00 , unde (x) = x2 .
Demonstratie. Conform formulei Leibniz-Newton avem:
(x2 H)00 = C20 H 2 + C21 H 0 2x + C20 H 00 x2 = 2H + 4x + 0 x2 = 2H,
deoarece :
(4x)() = (4x) = (4x)(0) = 0
( 0 x2 )() = 0 (x2 ) = ((x2 )0 ) = (2x + x2 0 ) =
= [(2x)(0) + (x2 0 )(0)] = 0,
pentru D
Exemplul 8.15. Sa se calculeze urmatoarele derivate distributionale:

a) sgn x0 ;
b) |x|0 ;
c) |x| sin x(3)
Demonstratie.
Z Z
0 0 0
a)sgn x () = sgn x( ) = sgn x (x)dx = 0 (x)dx+
0
Z 0
+ 0 (x)dx = (x)/ 0
0 + (x)/ = (0) + (0) = 2(0) =

= 2(), D
b) Putem scrie |x| = x sgn x

|x|0 = (x sgn x)0 = (x sgn x)0 = C10 sgn x x0 + C11 sgn x0 x =
= sgn x + sgn x0 x = sgn x + 2x = sgn x
c)|x| sin x(3) = (sin x |x|)(3) = C30 |x| cos x + C31 |x|0 ( sin x)+
+ C32 |x|00 cos x + C33 |x|000 sin x = |x| cos x 3 sin x sgn x+
+ 6 cos x + (2)0 sin x = |x| cos x 3 sin x sgn x + 4
Exemplul 8.16. Fie a IR fixat, f : IR IR o functie continua pe

portiuni, de clasa C 1 pe (, a) si pe (a, ). Fie
sa = f (a + 0) f (a 0)
saltul lui f n punctul a. Sa se arate ca (f )0 = f 0 + sa a .
Demonstratie.
Z
D, (f )0 () = f (0 ) = f (x)0 (x)dx =

Z a Z
0 0
= f (x) (x)dx + f (x) (x)dx =
a
Z a Z
a 0
= f / f + f /a f 0 =
a
Z Z
0
= f (a 0)(a) + f (a + 0)(a) + f = sa (a) + f 0 =

= sa a () + f 0 ()
Definitia 8.7. Se spune ca o distributie f D0 se anuleaza pe

un deschis U IR daca f () = 0 pentru orice functie test D
care se anuleaza n afara lui U . Suportul lui f este multimea nchisa
Suppf =complementara celui mai mare deschis pe care f se anuleaza .
3. (produsul de convolutie) Fie f, g D0 doua distributii, una avand
suport compact (de exemplu, Suppf = K este compact). Alegem
o functie test : IR IR egala cu 1 ntr-un deschis care contine
K. Atunci convolutia h = f g este o distributie definita prin
h() = f (), unde este functia definita prin aplicarea distributiei g
pe functia y (y)(x + y), adica (x) = g(y)((y)((x + y))).
Proprietati ale produsului de convolutie
a) f g = g f pentru f, g distributii
b) f = f = f pentru f distributie
8.4. TRANSFORMAREA FOURIER A DISTRIBUTIILOR 175

Demonstratie. Cum are suport compact K = 0 rezulta ca D,
(f )() = f (), unde (x) = (y)((y) (x + y)) = (0) (x) =
(x), deci (f )() = f (), adica f = f .
c) f (m) g = (f g)(m) = f g (m) , m 1 pentru f, g distributii
Demonstratie. Demonstram prin inductie si e suficient sa consideram

cazul m = 1. Din definitie rezulta ca (f g)0 = f 0 g si aplicand a),
rezulta f g 0 = g 0 f = (g f )0 = (f g)0 .
d) f (m) = f (m) , m 1 pentru orice distributie f
Demonstratie. Avem f (m) = ( f )(m) = (m) f = f (m)
Observatia 8.2. Asociativitatea convolutiei distributiilor nu are loc

ntotdeauna. De exemplu, luand f = 1, g = 0 , h = H, rezulta
(f g) h = (1 0 ) H = 10 H = 0 H = 0,
n timp ce
f (g h) = 1 ( 0 H) = 1 H 0 = 1 = 1.
e) Fie f, g D0 astfel ncat sa existe f g. Atunci a, b IR,
f (t a) g(t b) = f (t a b) g.
In particular, au loc formulele de ntarziere
(t a) f = f (t a)
si
(t a) (t b) = (t a b).
8.4 Transformarea Fourier a distributiilor

Definitia 8.8. Se numeste functie rapid crescatoare o functie f : IR C
de clasa C si pentru care toate produsele xi f (k) (x) de puteri naturale ale
lui x si derivate ale lui f sunt functii marginite. Notam cu S multimea
acestor functii.
Definitia 8.9. Un sir (n )n1 de functii din S este convergent catre
zero (si se scrie n 0 n S) daca pentru orice ntregi j, k 0 sirul de
(k)
functii (xj n )n1 converge uniform catre zero pe IR.
Definitia 8.10. Se numeste distributie temperata orice aplicatie

C-liniara f : S C astfel ncat ori de cate ori n 0 n S, rezulta
lim f (n ) = 0. Se noteaza cu S 0 spatiul tuturor distributiilor temperate.
n
Definitia 8.11. Fie o distributie f S 0 . Se numeste transformata

Fourier a distributiei f , distributia Ff : S C definita prin
Ff () = f (F ()), S (8.6)
Exemplul 8.17. Sa se determine transformata Fourier a distributiei .
Demonstratie. Conform (8.6) avem :
Z Z
it
F () = (F ()) = F ()|=0 = (t)e dt|=0 = (t)dt = 1()

pentru orice S. Deci F = 1.
Analog F(k) = (i)k , k 1.
Transformatele Fourier ale unor distributii sunt date n tabelul 8.2 :
Tabelul 8.2
8.4. TRANSFORMAREA FOURIER A DISTRIBUTIILOR 177
Nr. f (t) F [f ]
1 ei0 t , 0 > 0 2( 0 )
2 1 2()
3 cos 0 t, 0 > 0 [( 0 ) + ( + 0 )]
4 sin 0 t, 0 > 0 i[( + 0 ) ( 0 )]
2
5 sgn t
i
1
6 h(t) () +
i
1
7 ei0 t h(t), 0 > 0 (0 )+
i( 0 )
i
8 h(t) cos 0 t, 0 > 0 [(0 )+(+0 )]+ 2
2 0 2
0
9 h(t) sin 0 t, 0 > 0 [(0 )+(+0 )]+ 2
2i 0 2
dn ()
10 t n 2in
d n
Capitolul 9
Transformata Laplace
9.1 Definitie si formule de inversare

Definitia 9.1. Se numeste functie original Laplace orice functie
f : IR C cu urmatoarele proprietati:
a) f (t) = 0 pentru t < 0;
b) f este derivabila pe portiuni pe intervalul [0, );
c) exista constantele M > 0 si s0 0 astfel ncat
|f (t)| M es0 t , t 0. (9.1)
Conditia c) se numeste conditia de crestere exponentiala (cu s0

indicele de crestere al functiei f ).
Exemplul 9.1. Cea mai simpla functie original este functia unitate u
definita prin
0, pentru t (, 0)
1
u(t) = , pentru t = 0
2
1, pentru t (0, )
Functia unitate joaca un rol important n cele ce urmeaza datorita fap-
tului ca , data fiind o functie care ndeplineste numai conditiile b) si c),
prin nmultirea cu u devine o functie original, cu pastrarea valorilor sale pe
(0, ).
Definitia 9.2. Transformata Laplace(sau functia imagine) a unei
functii original f este functia complexa F : s0 C| Rep > s0 C:
Z
F (p) = f (t)ept dt (9.2)
0
adica Z R
F (p) = lim f (t)ept dt (9.3)
&0
R%
178
9.1. DEFINITIE SI FORMULE DE INVERSARE 179
Se demonstreaza ca functia imagine F este olomorfa (analitica) n semi-

planul Rep > s0 si vom nota F = L[f ].
Teorema 9.1. (formula de inversare Mellin-Fourier) Fie f o functie

original, F = L[f ] si s0 indicele de crestere al functiei f , atunci are loc
egalitatea
Z +i
1
F (p)ept dp = f (t), (9.4)
2i i
cu > s0 arbitrar, oricare t (0, ) n care f este continua . In orice
punct de discontinuitate al functiei f , valoarea functiei din membrul stang
este egala cu media limitelor laterale ale functiei f n acel punct.
Demonstratie. Consideram functia definita pe IR prin
1
(t) = et [f (t 0) + f (t + 0)], t IR, > s0 . (9.5)
2
Evident, (t) = et f (t), n orice punct t n care f este continua . Aceasta

functie are urmatoarele proprietati evidente:
1) este derivabila pe portiuni;
2) are aceleasi puncte de discontinuitate ca functia f si n orice punct c
de discontinuitate (c) = 12 [(c 0) + (c + 0)];
3) este absolut integrabila pe [0, ) si fiind nula pe (, 0) este absolut
integrabila pe IR. Intr-adevar, tinand seama de (9.1), |(t)| et M es0 t =
M e(s0 )t , t [0, ] cu > s0 , prin ipoteza . Functia t e(s0 )t
fiind integrabila pe [0, ), (t) este absolut integrabila pe acest interval.
Functia poate fi reprezentata printr-o integrala Fourier,
Z Z
1
(t) = d f ( )e ei(t ) d.
2 0
Am putut nlocui n integrala ( ) cu e f ( )

Rb
in loc de 21 e [t( 0)+f ( +0)], deoarece integrala Riemann a g( )d , pe
un interval marginit [a, b], nu-si schimba valoarea daca se modifica valorile
functiei g ntr-un numar finit de puncte din acest interval.
Din ultima egalitate rezulta
Z Z
1 (+i)t
e (t) = e d f ( )e(+i) d.
2 0
Inlocuind + i = p, integrala din stanga se transforma ntr-o integrala pe

dreapta s = ,
Z +i Z
1 pt
e dp f ( )ep d = et (t)
2i i 0
180 CAPITOLUL 9. TRANSFORMATA LAPLACE
sau, tinand seama de (9.2) si de (9.5),

Z +i
1 1
F (p)ept dp = [f (t 0) + f (t + 0)], t (0, ). (9.6)
2i i 2
Presupunem ca transformata Laplace F admite o prelungire n C cu

exceptia unui numar finit de puncte singulare izolate p1 , p2 , . . . pn si ca
lim sup |F (p)| = 0.
n |p|n
Daca sunt ndeplinite conditiile n care relatia (9.6) este adevarata, atunci:
n
X
f (t) = Rez(F (p)ept , pk ) (9.7)
k=1
In particular, daca p1 , p2 , . . . sunt poli de ordin n1 , n2 , . . . respectiv, atunci

(9.7) devine:
n
X 1 dnk 1
f (t) = lim [F (p)(p pk )nk ept ] (9.8)
(nk 1)! ppk dpnk 1
k=1
In cazul particular, deosebit de frecvent n aplicatii, al functiei F (p) =

A(p)
B(p) , unde A(p) si B(p) sunt polinoame cu coeficienti reali, iar gradul
numaratorului este mai mic decat gradul numitorului, formula (9.7) se mai
scrie
X X
A(p) pt A(p) pt
f (t) = Rez e , pk + 2ReRez e , pk (9.9)
B(p) B(p)
k k
A(p)
Prima suma din formula (9.9) se refera la toti polii reali ai functiei B(p) , cea
de-a doua la toti polii complecsi cu partea imginara pozitiva .
A(p)
Cand toti polii functiei F (p) = B(p) sunt de ordinul unu formula (9.9)
devine:
X A(pk ) X A(pk ) p t
p t
f (t) = 0
e k + 2Re 0 e k (9.10)
B (pk ) B (pk )
k k
9.2. PROPRIETATIILE TRANSFORMARII LAPLACE 181
Tabelul 9.1
Nr. f (t) F (p)
1
1 h(t)
p
n!
2 tn pn+1
1
3 et p

4 sin t, > 0 p2 + 2
p
5 cos t, > 0 p2 + 2

6 sh t, > 0 p2 2
p
7 ch t, > 0 p2 2
p
( p2 + 1 p)n
8 Jn (t), (functie Bessel) p
p2 + 1
sin t
9 arcctgp
t
1 1
10 (sin tt cos t)
2 (p2 + 1)2
Functiile de la nr. 2-10 care apar n tabelul 9.1. sunt subntelese a fi

nmultite cu u(t), pentru ca , n caz contrar, nu ar fi functii original; astfel,
de exemplu, prin tn se ntelege tn u(t). Aceasta conventie va fi utilizata si n
continuare.
9.2 Proprietatiile transformarii Laplace

In continuare sunt date proprietatiile transformarii Laplace cu denumirile
uzuale.
1. (liniaritatea) Daca , IR atunci:
L[f + g] = L[f ] + L[g]

Demonstratie.
Z
L[f + g](p) = [f (t) + g(t)]ept dt =
0
Z Z
pt
= f (t)e dt + g(t)ept dt =
0 0
Z Z
= f (t)ept dt + f (t)ept dt =
0 0
= L[f ](p) + L[g](p)
Exemplul 9.2. Sa se determine transformata Laplace a functiei

f (t) = 3t4 2t3 + 4e3t 2 sin 5t.
Demonstratie.
L[f (t)](p) = 3L[t4 ](p) 2L[t3 ](p) + 4L[e3t ](p) 2L[sin 5t](p) =
4! 3! 1 5
=3 5
2 4 +4 2 2
p p p+3 p + 25
(conform linearitatii si tabelului 9.1)
2. (teorema asemanarii) Daca a > 0 si F (p) = L[f (t)](p), atunci:

1 p
L[f (at)](p) = F
a a
R
Demonstratie. Avem L[f (at)](p) = 0 f (at)ept dt. Cu schimbarea
de variabila at = , obtinem
Z
1 p 1 p
L[f (at)](p) = f ( )e a d = F
a 0 a a
3. (teorema ntarzierii) Daca > 0 si F (p) = L[f (t)](p), atunci:

L[f (t )](p) = ep F (p)
Demonstratie. Cum f (t) = 0, t < 0, rezulta ca f (t ) = 0 pentru

orice t < . Avem
Z Z
pt
L[f (t )](p) = f (t )e dt = f (t )ept dt.
0
Cu schimbarea de variabila t = , integrala devine
Z Z
L[f (t )](p) = f ()ep( +) d = ep f ()ep d = ep F (p).
0 0
4. (teorema deplasarii) Daca F (p) = L[f (t)](p), atunci
L[et f (t)](p) = F (p + )
Demonstratie.
Z
t
L[e f (t)](p) = f (t)et ept dt =
0
Z
= f (t)e(+p)t dt = F ( + p).
0

f (t) = sh2t sin 5t.
e2t e2t
Demonstratie. Scriem f (t) = 2 sin 5t
Atunci, conform liniaritatii si teoremei deplasarii avem:
1 1
L[f (t)](p) = L[e2t sin 5t](p) L[e2t sin 5t](p) =
2 2
1 1 1 5 1 5
= F (p 2) F (p + 2) = ,
2 2 2 (p 2) + 25 2 (p + 2)2 + 25
2
5
unde F (p) = L[sin 5t](p) = p2 +25
5. (derivarea imaginii) Daca F (p) = L[f (t)](p) si n IN , atunci:
dn F
L[tn f (t)] = (1)n
dpn
Demonstratie. Demonstratia se face prin inductie.

f (t) = (t 1)2 et1 .
Demonstratie. Conform teoremei ntarzierii avem L[f (t)](p) = ep F (p),

unde
2
F (p) = L[t2 et ](p) = ,
(p 1)3
1
conform teoremei derivarii imaginii si tinand cont ca L[et ](p) = p1 .
6. (derivarea originalului) Daca f este o functie original si presupunem

ca exista f 0 , f 00 , . . . , f (n) pe (0, ), f (n) este o functie original si
f (k) (0 + 0) = lim f (k) (t), 0 k n, iar F (p) = L[f (t)](p), atunci:
t0,t>0
n
d f (t)
L (p) = pn F (p)(pn1 f (0+0)+pn2 f 0 (0+0)+. . .+f (n1) (0+0))
dtn
R 0
Demonstratie. Avem L[f 0 (t)](p) pt
R 0 fpt(t)e dt. Integram prin parti
=
0 pt
L[f (t)](p) = [f (t)e ]/0 + p 0 f (t)e dt.
Tinand seama de (9.1), |f (t)ept | = |f (t)|est M e(ss0 )t , s > s0 ,
deci lim [f (t)ept ] = 0. Atunci
t
L[f 0 (t)](p) = pF (p) f (0). (9.11)
Inlocuim n (9.11) pe f 0 , succesiv cu f 00 , f 000 , . . . , f (n) ,
L[f 00 (t)](p) = pL[f 0 (t)](p) f 0 (0)
L[f 000 (t)](p) = pL[f 00 (t)](p) f 00 (0)
...
L[f (n) (t)](p) = pL[f (n1) (t)](p) f (n1) (0)

Inmultim egalitatea (9.11) cu pn1 , prima egalitate din sirul de mai
sus cu pn2 , a doua cu pn3 etc. , ultima cu p0 = 1. Prin adunare
obtinem egalitatea din teorema .
7. (integrarea originalului) Daca F (p) = L[f (t)](p), atunci:

Z t
F (p)
L f ( )d (p) =
0 p
Rt
Demonstratie. Notam g(t) = 0 f ( )d. Evident g este functie original
si g 0 = f aproape peste tot, deci L[g 0 (t)] = F (p). Adica
Z Z
F (p) = g 0 (t)ept dt = g(t)ept |
0 + p g(t)ept dt =
0 0
= pL[g(t)](p) g(0 + 0) = pL[g(t)](p),

deoarece g(0 + 0) = 0.
Exemplul
Rt 9.5. Sa se determine transformata Laplace a functiei
f (t) = 0 e d .
Demonstratie. Conform teoremei integrarii originalului avem L[f (t)] =

F (p) t 0
p , unde F (p) = L[te ] = (1)F1 (p)(conform teoremei derivarii
1 1
imaginii), unde F1 (p) = L[et ] = p+1 . Atunci F (p) = (p+1)2 si rezulta
1
L[f (t)] = p(p+1)2
.
8. (integrarea imaginii) Daca f (t) t este functie original, iar F este

transformata Laplace a functiei f , atunci
Z
f (t)
L (p) = F (v)dv
t p
Demonstratie. Fie g(t) = f (t) t , t > 0, deci f (t) = t g(t) si con-

form teoremei derivarii imaginii rezulta F (p) = G0 (p), unde G(p) =
L[g(t)](p). Daca L[ f (t) 0
t ](p) = H(p), atunci H (p) = F (p), deci H +G =
c constant. Dar G() = 0 si H() = 0, deci c = 0 si ca atare H = G,
deci L[ f (t)
t ](p) = G(p) = H(p).

f (t) = sht
t .
Demonstratie. Conform teoremei integrarii imaginii avem

Z Z
1
L[f (t)](p) = 2 2
dq = dq =
p q p (q )(q + )
1 q 1 p
= ln / = ln
2 q + p 2 p+
9. (teorema de convolutie) RFie h = f g produsul de convolutie al

t
functiilor f si g, i.e. h(t) = 0 f ( )g(t )d si fie F (p) = L[f (t)](p),
G(p) = L[g(t)](p) transformatele Laplace ale functiilor original f si g,
atunci
H(p) = F (p)G(p),
unde H(p) = L[h(t)](p).
Demonstratie. Se poate verifica usor ca functia h este functie original.

R
Cum F (p) = L[f (t)](p), adica F (p) =R 0 f ( )ep d . Inmultim n

ambii membri cu G(p), F (p)G(p) = 0 f ( )eRp G(p)d . Conform

teoremei ntarzierii,
R ep RG(p) = L[g(t )](p) = 0 g(t )ept dt, deci
pt
F (p)G(p) = 0 f ( )d 0 g(t )e dt. Se poate schimba ordinea
R R
de interare si rezulta F (p)G(p) = 0 ept dt 0 f ( )g(t )d . Cum
g este functie original, g(t ) = 0 pentru > t, deci
Z Z
f ( )g(t )d = f ( )g(t )d = (f g)(t).
0 0
R
Rezulta F (p)G(p) = 0 (f g)(t)ept dt.
Exemplul 9.7. Sa se rezolve urmatoarea ecuatie diferentiala
x00 x = tht, x(0) = 1, x0 (0) = 1.
Demonstratie. Fie X(p) = L[x(t)](p). Conform teoremei derivarii

originalului avem:
L[x00 (t)](p) = p2 X(p) px(0) x0 (0) = p2 X(p) + 1.
Ecuatia devine:
p2 X(p) + 1 X(p) = L[tht](p) = X(p)(p2 1) + 1 = L[tht](p) =
= X(p) = p211 L[tht](p) p211 si atunci, conform teoremei de
convolutie obtinem
Z t
x(t) = sh(t )th d sht
0
10. (formula lui Duhamel) Fie f si g functii original cu g derivabila si g 0

functie original. Fie F (p) si G(p) transformatele Laplace ale functiilor
f si g. Atunci
Z t
0
L f (t)g(0) + f ( )g (t )d (p) = pF (p)G(p)
0
Rt
Demonstratie. Luam h = f g. Cum h(t) = 0 f ( )g(t )d rezulta
conform formulei de derivare a integralelor cu parametru,
Z t
0
h (t) = f (t)g(0) + f ( )g 0 (t )d.
0
Deoarece h(0 + 0) = 0, rezulta
L[h0 (t)](p) = pL[h(t)](p) h(0 + 0) = pF (p)G(p),
conform teoremei de derivare a originalului

h si teoremei de convolutie.
i
Rt
Pe de alta parte, L[h0 (t)](p) = L f (t)g(0) + 0 f ( )g 0 (t )d (p),
deci exact ceea ce trebuia demonstrat.
Exemplul 9.8. Sa se calculeze ecuatia integrala

Z t
dx( )
sin t = t + (t )d.
0 d
Demonstratie. Din formula lui Duhamel avem

Z t
dx( ) 1 X(p)
L (t )d = pX(p) 2 = .
0 d p p
Aplicand transformata Laplace ecuatiei integrale obtinem
1 1 X(p) p 1
p2 +1
= p2
+ p = X(p) = p2 +1
p = x(t) = cos t 1
Exemplul 9.9. Sa se determine functia original a carei imagine

2 +p+4
Laplace este F (p) = p4 +p2p3 +2p 2 p+3 .
Demonstratie.
1 1 1 1
F (p) = + = + =
p2 p + 1 p2 + 2p + 3 (p 12 )2 + 3
4
(p + 1)2 + 2

2 t 3 1
= f (t) = e sin
2 t + et sin 2t
3 2 2
(conform teoremei deplasarii)

p
Laplace este F (p) = (p2 +4)(p2 +1) .
Demonstratie.
p 1
F (p) = = L[cos 2t](p)L[sin t](p) = L[cos 2t sin t](p) =
p2
+4p +12
Z t
1
= f (t) = cos 2 sin(t )d = (cos t cos 2t)
0 3
(conform teoremei de convolutie)

Laplace este F (p) = p23p4
p6
.
Demonstratie. Vom folosi formula (9.7).

p1 = 3, p2 = 2 sunt poli simpli

Atunci f (t) = Rez p23p4
p6
e pt , 3 + Rez 3p4 pt
2
p p6
e , 2 .
3p 4 pt
Calculam Rez p23p4
p6
ept , 3 = lim 2 e (p 3) = e3t .
p3 p p 6

Analog Rez p23p4
p4
, 2 = 2e2 . Deci f (t) = e3t + 2e2t .
Exemplul 9.12. Sa se rezolve ecuatia integrodiferentiala

Z t
0
y (t) = y( ) cos(t )d
0
cu conditia y(0) = 1.
Demonstratie. Conform teoremei derivarii originalului avem

L[y 0 (t)](p) = pY (p) 1.
Membrul drept al ecuatiei este produsul de convolutie y(t) cos t;
aplicand transformata Laplace ecuatiei obtinem:
p
pY (p) 1 = Y (p) 2 .
p +1
p2 1 1 t2
Atunci Y (p) = p3
= p + p3
= y(t) = 1 + 2.
Exemplul 9.13. Cu ajutorul transformatei Laplace sa se determine

solutia ecuatiei cu argumente ntarziate
3y(t) 4y(t 1) + y(t 2) = t, daca y = 0 pentru t < 0.
Demonstratie. Notam L[y(t)](p) = Y (p)

Conform teoremei ntarzierii avem:
L[y(t 1)] = ep Y (p)
L[y(t 2)] = e2p Y (p)
Dupa ce aplicam transformata Laplace, ecuatia devine:
1 1
(3 4ep + e2p )Y (p) =
2
= (1 ep )(3 ep )Y (p) = 2 =
p p
!
1 1 1 1 1 1 1
= Y (p) = 2 = 2 =
2p 1 ep 3 ep 2p 1 ep 3 1 ep
3
1 1 ep e2p
= 2 [1 + ep + e2p + . . . + enp + . . . (1 + + 2 + ...+
2p 3 3 3

enp 1 2 1 1
+ n + . . .)] = 2 [ + 1 2 ep + 1 3 e2p + . . . +
3 2p 3 3 3
np
1 1 1X 1 e
+ 1 n+1 enp + . . .] = 2 + 1 n+1 =
3 3p 2 3 p2
n=1
X
t 1 1
= y(t) = + 1 n+1 (t n)
3 2 3
n=1
(am folosit teorema ntarzierii)

Capitolul 10
Transformarea Z
Definitia 10.1. Se numeste semnal discret o functie x : ZZ C, n xn

(sau x(n) sau x[n]). Multimea semnalelelor discrete se va nota cu Sd . Daca
xn = 0 pentru orice n < 0, se spune ca semnalul x este cu suport pozitiv,
iar multimea acestor semnale se noteaza cu Sd+ .
Exemplul 10.1. Se noteaza cu k , k ZZ fixat, semnalul definit prin:

1, daca n = k
k (n) =
0, daca n 6= k
si numit impulsul unitar discret la momentul k si vom pune 0 = .

Definitia 10.2. Daca x Sd , atunci pentru orice k ZZ fixat, semnalul
y = (xnk )nZZ se numeste ntarziatul lui x cu k momente. Daca x, y Sd
X
si seria xnk yk este convergenta pentru orice n ZZ cu suma zn , atunci
k=
semnalul z = (zn )nZZ se numeste convolutia semnalelor x si y si se noteaza
z = x y.
Daca x, y Sd+ , atunci x y exista si avem x y = y x, de asemenea:
x = x si (x k )(n) = x(n k)
Pentru orice functie f : IR C si T > 0(pas de esantionare) se poate
obtine un semnal discret punand xn = f (nT ), n ZZ.
Definitia 10.3. Fie s Sd , s = (an )nZZ . Se numeste transformata Z
(sau transformata Laplace discreta) a acestui semnal, functia complexa
Ls definita prin:
X
Ls (z) = an z n
n=
definita n domeniul de convergenta al seriei Laurent respective.

Indicam principalele proprietati ale transformarii Z:
1. Exista R, r > 0 astfel ncat seria care defineste transformarea Z con-

verge n coroana r < |z| < R.
189
190 CAPITOLUL 10. TRANSFORMAREA Z
2. (Liniaritatea) Asocierea s Ls este C-liniara si injectiva , asadar:
L1 s1 +2 s2 (z) = 1 Ls1 (z) + 2 Ls2 (z), 1 , 2 C, s1 , s2 Sd .
3. Daca s Sd+ , s = (an )nIN , atunci lim Ls (z) = a0 , iar daca exista
z
z1
lim an = l, atunci lim Ls (z) = 1.
n z1 z
4. (Inversarea transformarii Z) Fie s Sd+ , s = (an )nIN si se presupune

ca functia Ls (z) este olomorfa n domeniul r < |z| < R. Pentru orice
r < < R, fie frontiera discului |z| parcursa n sens pozitiv o
singura data. Atunci avem:
Z
1
an = z n1 Ls (z)dz, n IN
2i
5. (Teorema de convolutie) Daca s, t Sd+ , atunci s t Sd+ si avem:
Lst = Ls Lt
In particular,
Lsk (z) = z k Ls (z), k ZZ
In tabelul 10.1 sunt date transformatele Z ale semnalelor uzuale.

191
Tabelul 10.1.
Nr. s Ls
h = (hn )nZZ unde hn = 0

z
1 pentru n < 0 si hn = 1
z1
pentru n 0
1
2 k , k ZZ
zk
z
3 s = (n)nIN (z 1)2
z(z + 1)
4 s = (n2 )nIN (z 1)3
z
5 s = (an )nIN , a C za
z
6 s = (ean )nIN , a IR z ea
z sin
7 s = (sin n)nIN , IR
z 2 2z cos + 1
z(z cos )
8 s = (cos n)nIN , IR
z 2 2z cos + 1
Exemplul 10.2. Sa se arate ca urmatorul semnal nu admite transformata
Z:
2
x Sd+ , xn = 2n h(n).

X 2
Demonstratie. Raza de convergenta a seriei 2n z n este
n=0
1p
R= n
= 0 , deci Dx = .
lim 2n2
n
Exemplul 10.3. Sa se determine semnalul x Sd+ a carui transformata

z
Z este data de Ls (z) = z 2 +2az+2a 2 , a > 0 dat.
Demonstratie. z1 ,2 = a(1 i) sunt poli simpli, pe care i putem scrie si

astfel
3 3
z1 = a(1 + i) = a 2(cos + i sin )
4 4
3 3
z2 = a(1 i) = a 2(cos i sin )
4 4
2
X zn an (1 + i)n an (1 i)n
Atunci xn = Rez( , zi ) = + =
(z 2 + 2a + 2a2 ) 2z1 + 2a 2z1 + 2a
i=1
n
i
= 2a (z1n z2n ). Deci xn = 2 2 an1 sin 3n
4 .
Exemplul 10.4. Fie x = (xn )n0 din Sd+ si y = (yn )n0 , unde yn =
z
x0 + x1 + . . . + xn . Sa se arate ca Y (z) = z1 X(z).

X
X
X
Demonstratie. Fie Y (z) = yn z n = x0 z n + x1 z n + . . . +
n=0 n=0 n=0

X
X
+... + xn1 z n + xn z n
n=0 n=0

X
X
1X 1
Dar X(z) = xn z n , xn1 z n = xn z n = X(z) (deoarece
z z
n=0 n=0 n=0

X 1 1
x1 = 0); xn2 z n = 2 z n = 2 X(z) etc. =
z z
n=0
1 1 z
= Y (z) = X(z) 1 + z + z 2 + . . . = X(z) z1
Exemplul 10.5. Daca x, y Sd+ si n ZZ, yn = xn +xn+1 , sa se calculeze

Y (z)
H(z) = X(z) .
Demonstratie. Avem y = x + x ? 1 = Y (z) = X(z) + X(z)z =

= H(z) = 1 + z
Exemplul 10.6. Cu ajutorul transformarii Z, sa se rezolve n multimea

semnalelor cu suport pozitiv ecuatia y a = x n urmatorul caz
a = 2 + 1 6, xn = n h(n), n ZZ
Demonstratie. Deoarece x Sd+ , ecuatia data are solutie y Sd+ si aceasta

este unica . Intr-adevar, ecuatia de convolutie se scrie
L[f 0 (t)](p) = pF (p) f (0).yn+2 + yn+1 6yn = n h(n), n ZZ. (10.1)
Cu x, y Sd+ , relatia (10.1) este identic satisfacuta pentru n 3, iar

pentru n = 2 si n = 1 ea furnizeaza valorile lui y0 , respectiv y1 : y0 =
0, y1 = 0. Pentru n 0 relatia de recurenta (10.1) devine:
yn+2 + yn+1 6yn = n, n ZZ,
cu solutia unica (yn )nIN de ndata ce y0 si y1 sunt cunoscuti.

Deoarece membrul drept al ecuatiei de convolutie este un semnal care
admite transformata Z, aplicam transformarea Z acestei ecuatii, n ipoteza
ca si semnalul y Sd+ are transformata Z, Ly (z).
193
z
Rezulta Ly (z) = (z1)2 (z 2 +z6)
. Rezolvam ca n exemplul 10.3:
z2
Rez(z n1 Ls (z), 1) = lim [(z 1)2 ]0 =
z1 (z 1)2 (z 2
+ z 6)
nz n1 2 n
(z + z 6) z (2z + 1) 4n + 3
= lim 2 2
= .
z1 (z + z 6) 16
n
2n
Analog Rez(z n1 Ls (z), 2) = 5 si Rez(z n1 Ls (z), 3) = (3)
80 .
n (3)3
Deci yn = 4n+3
16 + 5
2
80 , n IN.
Astfel am gasit un semnal y Sd+ cu proprietatea ca Lya (z) = Lx (z).
Din injectivitatea aplicatiei L rezulta y a = x si din unicitatea n
Sd+ a solutiei ecuatiei de convolutie rezulta ca semnalul gasit cu ajutorul
transformarii Z este cel cautat.
Exemplul 10.7. Cu ajutorul transformarii Z, sa se determine sirul

(xn )nIN definit prin relatia de recurenta
x0 = 0, x1 = 1, xn+2 4xn+1 + 3xn = (n + 1)4n , n IN.
Demonstratie. Consideram sirul (xn )nIN ca fiind restictia unui semnal

x Sd+ la IN si transcriem informatiile despre sirul dat sub forma unei ecuatii
de convolutie a x = y, pe care o rezolvam n Sd+ procedand ca la exemplul
10.6.
Avem a x = y, a = 2 41 + 3, yn = 0, n 2, y1 = 1,
yn = (n + 1)4n , n IN.
Fie s1 = (n4n )nIN si s2 = (4n )nIN
z 0 4 4z
Ls1 (z) = zL0s2 (z) = z( z4 ) = z( (z4) 2 ) = (z4)2
4z z z2
Deci Lx (z)(z 2 4z + 3) = (z4)2
+ z4 +z = (z4)2
+ z =
z(z 2 7z+16)
= Lx (z) = (z4)2 (z1)(z3)
Descompunem n fractii simple si gasim
1
xn = [18 3n + (3n 13)4n 5], n IN.
9
Exemplul 10.8. Sa se determine sirurile (an )nIN si (bn )nIN cu
a0 = 1, b0 = 1 si an1 + 7an bn = 0, bn+1 + an + 5bn = 0, n IN.
Demonstratie.

0, daca n 0 sau n 2
an1 + 7an bn =
1, daca n = 1

0, daca n 0 sau n 2
bn+1 + an + 5bn =
1, daca n = 1
Atunci a 1 + 7a b = 1 si b 1 + a + 5b = 1 .
Asadar,
La (z)z + 7La (z) Lb (z) = z
Lb (z)z + La (z) + 5Lb (z) = z
z z
Rezulta La (z) = z+6 , Lb (z) = z+6 = an = bn = (6)n .
Capitolul 11
Functii speciale
11.1 Polinoame ortogonale

11.1.1 Functii si polinoame ortogonale
Consideram spatiul liniar E al functiilor reale de variabila reala care
pe intervalul [a, b], finit sau infint, sunt netede sau netede pe portiuni si
au numai puncte de discontinuitate se speta ntai. Produsul scalar al
elementelor f si g este numarul real
Z b
(f, g) = (x)f (x)g(x)dx, (x) > 0 pondere.
a
Functiile f si g se numesc ortogonale daca (f, g) = 0.

Rb
Expresia kf k2 = (f, f ) = a (x)f 2 (x)dx este patratul normei lui f .
Prin distanta d(f, g) dintre f si g ntelegem
Z b
d(f, g) = kf gk = (x)[f (x) g(x)]2 dx.
a
Numarul d(f, g) se numeste uneori abaterea patratica medie a functiilor

f si g pe [a, b]. Convergenta (n norma ) a sirului de functii f1 , f2 , . . . , fn , . . .
din E catre functia f , o vom numi convergenta n medie. Spunem ca
sirul (fn (x))nIN din E converge n medie catre f daca pentru orice > 0
Rb
arbitrar dat, exista N () astfel ncat sa avem a (x)[fn (x) f (x)]2 dx <
pentru orice n > N (). Presupunem ca n spatiul E orice sir fundamental
are o limita apartinand tot lui E, spatiul liniar astfel organizat fiind deci
complet.
Sistemul de functii e0 , e1 , e2 , . . . , en , . . . din E se numeste ortonormat
daca functiile sistemului sunt ortogonale doua cate doua , iar fiecare din ele
are norma 1, i.e.
0, cand m 6= n
(em , en ) =
1, cand m = n
195
196 CAPITOLUL 11. FUNCTII SPECIALE
Un asemenea sistem este nchis n raport cu multimea functiilor din E,

daca nu exista n E niciun element nenul care sa fie ortogonal cu toate
elementele sistemului. Se poate arata ca un sistem ortonormat nchis al
spatiului E formeaza o baza n sensul ca pentru fiecare element f E

X
exista dezvoltarea (Fourier generalizata ) ck ek (x) convergenta n medie
k=0
catre f (x). Coeficientii Fourier generalizati ck se calculeaza cu formula
Z b
ck = (f, ek ) = (x)f (x)ek (x)dx,
a
ei fiind legati de functia f prin formula lui Parseval

X
kf k2 = c2k .
k=0
Sirul puterilor 1, x, x2 , . . . , xn , . . . sta la baza catorva sisteme ortogonale par-

ticulare, polinoame ortogonale, pe care le vom studia n continuare. Ele se
obtin ortogonalizand sirul anterior n situatii particulare convenabile pentru
a, b, (x). De exemplu,
pentru a = 1, b = 1, (x) = 1, obtinem polinoamele lui Legendre;
1
pentru a = 1, b = 1, (x) = 1x 2
, polinoamele lui Cebsev;
x
pentru a = 0, b = , (x) = e , polinoamele lui Laguerre,
2
pentru a = , b = , (x) = ex , polinoamele lui Hermite.
Notiunile introduse se extind si asupra spatiului functional E alcatuit
din functii complexe de parametru real t [a, b]. Definim produsul scalar al
elementelor f si g ca fiind numarul complex
Z b
(f, g) = f (t)g(t)dt,
a
unde g(t) nseamna conjugata lui g(t). De aici

Z b
kf k2 = |f (t)|2 dt > 0.
a
11.1.2 Polinoamele lui Legendre

In teoria potentialului se ntalneste functia g : [0, 1)[1, 1] IR definita
prin
1
g(r, x) = . (11.1)
1 2rx + r2
Se pune problema dezvoltarii functiei g n serie de puteri ale lui r pentru
r < 1. In prealabil, observam ca x [1, 1] implica existenta unui unghi
11.1. POLINOAME ORTOGONALE 197
ei +ei
[0, ] astfel ncat x = cos = 2 , deci
1 1 1 1
=p = .
1 2rx + r 2 i i
1 r(e + e ) + r 2 1 re i 1 rei
Deoarece |rei | = |rei | = r, [0, ], fiecare dintre acesti doi factori

poate fi dezvoltat n serie binomiala , serie de puteri ale lui r, pentru r [0, 1)
cu x [1, 1] arbitrar. Obtinem astfel o serie de forma
X
g(r, x) = Pn (x)rn , r [0, 1), x [1, 1]. (11.2)
n0
Vom obtine coeficientii Pn (x) pe o cale indirecta . Notam u = r(2x r) si

1 1
g(r, x) = (1 2rx + r2 ) 2 devine (1 u) 2 . Pentru |u| < 1 avem
1 X 1 3 5 . . . (2n 1)
(1 u) 2 = 1 + un .
2n n!
n1
Inlocuim u cu r(2x r) si strangem termenii n rn . Ultimul termen care

contine pe rn este un . Un termen unk va contine pe rn daca si numai daca
2k n. Contributia sa este (1)k Cnk
k (2x)n2k r n , deci
X 1 3 5 . . . (2n 2k 1) n2k
Pn (x) = (1)k Cnk
k
x , k IN (11.3)
2k (n k)!
0k n
2
Coeficientii dezvoltarii n seria (11.2) sunt polinoame care contin numai

puteri pare sau impare, dupa cum n este numar par sau impar.
Definitia 11.1. Polinoamele Pn definite prin (11.3) se numesc poli-
noamele lui Legendre, iar functia g definita prin (11.1), a carei dezvoltare
n serie (11.2) are coeficientii Pn (x), se numeste functia generatoarea poli-
noamelor Legendre.
Teorema 11.1. Polinoamele lui Legendre mai pot fi exprimate prin for-
mula lui Olinde-Rodrigues
1 dn
Pn (x) = n
n (x2 1)n (11.4)
n!2 dx
X
Demonstratie. Din egalitatea (x2 1)n = (1)k Cnk x2n2k deducem
0kn
dn 2 X
n
(x 1) = (1)k Cnk (2n 2k)(2n 2k 1) . . . (n 2k + 1)x2n2k .
dxn n
0k 2
Coeficientul lui xn2k se mai poate scrie, abstractie facand de semn,

n! (2n 2k)! k (2n 2k)! k 1 3 5 . . . (2n 2k 1)2nk
= n!Cnk = n!Cnk ,
k!(n k)! (n 2k)! [(n k)!]2 (n k)!
deci
dn 2 X 1 3 5 . . . (2n 2k 1) n2k
n n
n
(x 1) = n!2 (1)k Cnk
k
x
dx n (n k)!2k
0k 2
Comparand cu (11.3) rezulta (11.4).
Teorema 11.2. Polinoamele lui Legendre au toate radacinile reale, distincte

si cuprinse n intervalul (-1,1).
Demonstratie. Ecuatia (x2 1)n = 0 are radacinile -1 si 1, multiple de

d
ordinul n. Conform teoremei lui Rolle, ecuatia dx (x2 1)n = 0 are, n afara
de radacinile -1,1, multiple de ordinul n 1, o radacina n intervalul (-1,1).
d2 2 n = 0
Aplicand din nou teorema lui Rolle, rezulta ca ecuatia dx 2 (x 1)
admite doua radacini distincte n intervalul (-1,1), celelalte radacini fiind
dn 2 n = 0 echivalenta
-1,1, multiple de ordinul n 2 etc. Ecuatia dx n (x 1)
cu ecuatia Pn (x) = 0 are toate cele n radacini reale, distincte si situate n

intervalul (-1,1).
Teorema 11.3. Intre polinoamele lui Legendre exista relatia de recurenta
(n + 1)Pn+1 (x) (2n + 1)xPn (x) + nPn1 (x) = 0, n = 1, 2, . . . (11.5)
Demonstratie. Egalitatea (11.2), scrisa sub forma

1 X
(1 2rx + r2 ) 2 = Pn (x)rn ,
n0
o derivam n raport cu r. Obtinem

3 X
(1 2rx + r2 ) 2 (x r) nPn (x)rn1
n1
sau echivalent
X X
(x r) Pn (x)rn = (1 2rx + r2 ) nPn (x)rn1 .
n0 n1
Identificand coeficientii lui rn , rezulta
xPn (x) Pn1 (x) = (n + 1)Pn+1 (x) 2nxPn (x) + (n 1)Pn1 (x)
egalitate echivalenta cu (11.5).
Teorema 11.4. Polinomul lui Legendre Pn , n IN este solutie a ecuatiei

diferentiale
(x2 1)y 00 + 2xy 0 n(n + 1)y = 0 (11.6)
d
Demonstratie. Derivam relatia evidenta (x2 1) dx (x2 1)n = 2nx(x2 1)n
de n + 1 ori, folosind formula lui Leibniz,
dn+2 2 dn+1 2 dn 2
(x2 1) (x 1)n
+ 2(n + 1)x (x 1) n
+ n(n + 1) (x 1)n =
dxn+2 dxn+1 dxn
dn+1 2 dn
= 2nx n+1
(x 1)n + 2n(n + 1) n (x2 1)n
dx dx
n
Impartim ambii membri cu n!2 si tinem seama de (11.4). Obtinem
(x2 1)Pn00 (x)+2(n+1)xPn0 (x)+n(n+1)Pn (x) = 2nxPn0 (x)+2n(n+1)Pn (x)
sau
(x2 1)Pn00 (x) + 2xPn0 (x) n(n + 1)Pn (x) = 0.
Deci Pn este solutie a ecuatiei (11.6).
Teorema 11.5. Polinoamele lui Legendre formeaza un sistem de functii

ortogonale pe intervalul [-1,1]. Mai mult,
Z 1
0, pentru k =
6 n
Pk (x)Pn (x)dx = 2
1 2n+1 , pentru k = n
Demonstratie. Pn si Pk sunt solutii ale unor ecuatii diferentiale de forma

d
(11.6), pe care o scriem sub forma echivalenta dx ((x2 1)y 0 ) = n(n + 1)y.
Deci
d
[(x2 1)Pn0 (x)] = n(n + 1)Pn (x)
dx
d
[(x2 1)Pk0 (x)] = k(k + 1)Pk (x)
dx
Inmultim n prima egalitate cu Pk (x), n a doua cu Pn (x) si apoi le scadem.
Obtinem
d
[(x2 1)(Pk (x)Pn0 (x) Pk0 (x)Pn (x))] = (n(n + 1) k(k + 1))Pn (x)Pk (x)
dx
De aici rezulta
Z 1
(n(n + 1) k(k + 1)) Pn (x)Pk (x)dx = 0,
1
R1
care pentru k 6= n se reduce la 1 Pn (x)Pk (x)dx = 0. Deci, polinoamele Pn
formeaza un sistem de functii ortogonale pe intervalul [-1,1].
Pentru a verifica egalitatea din enunt n cazul cand k = n, vom scrie pe
langa relatia de recurenta (11.5) si relatia obtinuta din aceasta nlocuind n
cu n 1. Avem
(n + 1)Pn+1 (x) (2n + 1)xPn (x) + nPn1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .

nPn (x) (2n 1)xPn1 (x) + (n 1)Pn2 (x) = 0, n = 2, 3, . . .

Inmultim n prima relatie cu Pn1 (x), n doua cu Pn (x) si integram pe
intervalul [-1,1]. Datorita proprietatii de ortogonalitate, rezulta
Z 1 Z 1
2
n Pn1 (x)dx = (2n + 1) xPn (x)Pn1 (x)dx, n = 1, 2, 3, . . .
1 1
Z 1 Z 1
n Pn2 (x)dx = (2n 1) xPn (x)Pn1 (x)dx, n = 2, 3, . . .
1 1
Din compararea acestor doua egalitati, deducem

Z 1 Z
2 2n 1 1 2
Pn (x)dx = P (x)dx, n = 2, 3 . . .
1 2n + 1 1 n1
R1 3 5 7
Notam In = 1 Pn2 (x)dx si avem I2 = 5 I1 , I3 = 7 I2 , I4 = 9 I3 , . . . , In =
2n1
2n+1 In1 .
3
De aici rezulta In = 2n+1 I1 .
R1
Din (11.4) deducem P0 (x) = 1, P1 (x) = x si avem 1 P02 (x)dx =
R1 R1
2, 1 P12 (x)dx = 1 x2 (x)dx = 32 , deci egalitatea din enunt este verificata
pentru k = n = 0 si pentru k = n = 1. Pentru k = n 2 avem
3 3 2 2
In = I1 = = .
2n + 1 2n + 1 3 2n + 1
Exemplul 11.1. Sa se calculeze integrala

Z 1
(1 x2 )[Pn0 (x)]2 dx.
1
Demonstratie. Integram prin parti si tinem seama de Teorema 11.4. Avem

Z 1
I= (1 x2 )Pn0 (x)Pn0 (x)dx = (1 x2 )Pn0 (x)Pn (x)|11
1
Z 1 Z 1
d 2n(n + 1)
Pn (x) [(1 x2 )Pn0 (x)]dx = n(n + 1) [Pn (x)]2 dx =
1 dx 1 2n + 1
(conform Teoremei 11.5)
Exemplul 11.2. In relatia (11.2) luam x = cos si r = ei . Sa se obtina

pentru 0 < < dezvoltarile
cos 2
Pn (cos ) cos n = p
2(cos cos )
sin 2
Pn (cos ) sin n = p
2(cos cos )
X
din care sa se deduca suma seriei Pn (cos ).
n0
Demonstratie. Tinand seama ca ei + ei = 2 cos putem scrie

p p p
1 2xr + r2 = 1 2ei cos + e2i = ei 2 ei 2 cos + ei =
p
= ei 2 2(cos cos )
Atunci conform relatiei (11.2) si notatiilor din enuntul problemei,

ei 2 X
p = Pn (cos )ein .
2(cos cos ) n0
Identificand partile reale si imaginare ale celor doi membri obtinem
cos 2
Pn (cos ) cos n = p
2(cos cos )
sin 2
Pn (cos ) sin n = p
2(cos cos )
In prima dezvoltare luam = 0 si obtinem
X 1
Pn (cos ) = .
n0
2 sin 2
Exemplul 11.3. Sa se deduca formulele de recurenta

0
a) Pn (x) = Pn+1 0
(x) + Pn1 (x) 2xPn0 (x)
0
b) (2n + 1)Pn (x) = Pn+1 0
(x) Pn1 (x)
0
c) Pn+1 (x) = (n + 1)Pn (x) + xPn0 (x)
0
d) (1 x2 )Pn0 (x) = nPn1 (x) nxPn (x)
Demonstratie. a) Derivam relatia (11.2) n raport cu x si nmultim egalitatea

obtinuta cu 1 2xr + r2 :
r X
= (1 2xr + r2 ) Pn0 (x)rn .
1 2xr + r2 n0
Relatia se mai poate scrie

X X
r Pn (x)rn = (1 2xr + r2 ) Pn0 (x)rn .
n0 n0
Identificand coeficientii lui rn+1 din ambii membri obtinem a).

b) Derivam formula (11.5) si eliminam termenul xPn (x) din acesta si din
formula a).
0
c) Derivam relatia (11.5) si eliminam Pn1 (x) din aceasta si din formula
a).
d) Din c) avem Pn+10 (x) = (n+1)Pn (x)+xPn0 (x) si Pn0 (x) = (n)Pn1 (x)+
0
xPn1 (x). Cu acestea formam expresia xPn+1 0 0
(x) xPn1 (x) si o egalam cu
cea pe care o obtinem din b).
Exemplul 11.4. Sa se arate ca functia generatoare g data de (11.1)

satisface ecuatia r g g
r = (x r) x obtinand cu ajutorul acesteia relatia de
recurenta
xPn0 (x) Pn1
0
(x) = nPn (x). (11.7)
Demonstratie. Ecuatia diferentiala din enunt se verifica prin calcul direct.

Folosind (11.2) scriem ecuatia diferentiala sub forma
X X
(x r) Pn0 (x)rn = r nPn (x)rn1
n1 n1
si identificand coeficientii lui rn din ambii membri obtinem relatia de recurenta

xPn0 (x) Pn10 (x) = nPn (x). Calculam
Z p
1 x cos
Pn0 (x) = 2
n(x + x 1 cos )n1
1+ d
0 x2 1
si amplificam ambii membri cu x2 1 grupand convenabil termenii din

dreapta. Obtinem
Z p Z p
2 0 1 n 1
(x 1)Pn (x) = nx 2
(x+ x 1 cos ) dn (x+ x2 1 cos )n1 d
0 0
sau
(1 x2 )Pn0 (x) = nPn1 (x) nxPn (x) (11.8)
(vezi Exemplul 11.3 d)).
11.1.3 Polinoamele lui Cebsev

Din formula lui Moivre
cos n + i sin n = (cos + i sin )n

rezulta X
cos n = (1)k Cn2k cosn2k sin2k .
0k n
2
Cu notatia x = cos , egalitatea devine

X
cos(n arccos x) = (1)k Cn2k xn2k (1 x2 )k
0k n
2
Definitia 11.2. Polinoamele Tn definite prin
Tn (x) = cos(n arccos x), n IN (11.9)
se numesc polinoamele lui Cebsev.

Teorema 11.6. Polinoamele lui Cebsev au urmatoarele proprietati :
1x
1. admit functia generatoare (, x) = 12x+ 2
, adica
X
(, x) = Tn (x) n , || < 1
n0
2. exista relatia de recurenta
Tn+1 (x) 2xTn (x) + Tn1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .
3. polinomul Tn este solutie a ecuatiei diferentiale
(1 x2 )y 00 xy 0 + n2 y = 0, n IN
4. exista relatiile

Z 1 0, pentru k 6= n
1
Tk (x)Tn (x)dx = 2 , pentru k = n 6= 0
1 1x2
, pentru k = n = 0
X
Demonstratie. 1. Consideram seria Taylor Tn (x) n n care nlocuim
n0
Tn (x) = cos(n arccos x) prin cos n. Avem
X X 1 X in
Tn (x) n = cos n n = (e + ein ) n .
2
n0 n0 n0
Pentru orice C cu || < 1, seria este convergenta , deoarece este suma

a doua serii geometrice cu ratiile |ei | = || < 1, |ei | = || < 1. Rezulta
X
n 1 1 1 1 cos
cos n = i
+ i
= .
2 1 e 1 e 1 2 cos + 2
n0
Revenind la variabila x, obtinem

X 1 x
Tn (x) n = , || < 1.
1 2x + 2
n0
2. Din identitatea
cos(n + 1) 2 cos cos n + cos(n 1) = 0,
nlocuind = arccos x, se obtine relatia de recurenta din enunt .

3. Deoarece Tn (x) = cos(n arccos x), avem
p
1 x2 Tn0 (x) = n sin(n arccos x),
x p n2
Tn0 (x) + 1 x2 Tn00 (x) = cos(n arccos x).
1 x2 1 x2

Inmultind cu 1 x2 si nlocuind cos(n arccos x) cu Tn (x), rezulta
(1 x2 )Tn00 (x) xTn0 (x) + n2 Tn (x) = 0.
4. In integrala din membrul stang, pe care o vom nota cu I(n, k), facem
substitutia x = cos ,
Z Z
1
I(n, k) = cos k cos nd = [cos(k + n) + cos(k n)]d.
0 2 0
h i
Pentru k 6= n, I(n, k) = 12 sin(k+n)
k+n + sin(kn)
kn |0 = 0.

1 sin 2n

Pentru k = n 6= 0, I(n, k) = R2 2n + |0 = 2 .

Pentru k = n = 0, I(0, 0) = 0 d = .
Observatia 11.1. Polinoamele lui Cebsev formeaza un sistem ortogonal

1
cu ponderea p, pe intervalul [-1,1], unde p(x) = 1x 2
, x (1, 1).
11.1.4 Polinoamele lui Hermite

Consideram functia : C IR C definita prin
2 +2x) 2 2
(, x) = e( = ex e(+x) (11.10)
Aceasta functie este olomorfa pe C, n raport cu , x IR, deci admite

dezvoltarea n serie Taylor
X n
(, x) = Hn (x) , (11.11)
n!
n0
11.2. FUNCTIILE LUI BESSEL 205
unde Hn (x) este derivata de ordinul n n punctul = 0 a functiei 7

2 2
e(+x) , nmultita cu ex ,
2 dn x2
Hn (x) = ex e , n IN. (11.12)
dxn
Hn este un polinom de gradul n.
Definitia 11.3. Polinoamele Hn definite prin (11.12) se numesc poli-
noamele lui Hermite, iar functia definita de (11.10) se numeste functia
generatoare a polinoamelor lui Hermite.
Teorema 11.7. Polinoamele lui Hermite au urmatoarele proprietati:
1. verifica relatia de recurenta :
Hn+1 (x) + 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .
2. Hn este solutie a ecuatiei diferentiale :
y 00 2xy 0 + 2ny = 0
3. au loc relatiile :
Z
2 0, pentru k 6= n
ex Hk (x)Hn (x)dx = n , pentru k = n
n!2
11.2 Functiile lui Bessel

11.2.1 Ecuatia lui Bessel. Functiile lui Bessel de prima speta
si de speta a doua
Definitia 11.4. Ecuatia diferentiala
x2 y 00 + xy 0 + (x2 2 )y = 0 (11.13)
unde este un parametru cu valori reale sau complexe, se numeste ecuatia

lui Bessel, iar solutiile acestei ecuatii se numesc functii Bessel sau functii
cilindrice.
Observatia 11.2. Denumirea de functii cilindrice este justificata prin
faptul ca se ntalnesc n probleme la limita din teoria potentialului pentru
domenii cilindrice.
Observatia 11.3. Ecuatia lui Bessel poate aparea sub diverse forme, iar
forma (11.13) se numeste forma canonica . Cea mai apropiata de forma
(11.13) este ecuatia
x2 y 00 + xy 0 + (k 2 x2 2 )y = 0 (11.14)
care poate fi adusa la forma canonica prin schimbarea de variabila = kx.

O familie de ecuatii care pot fi aduse la forma (11.13) este
x2 y 00 + axy 0 + (bxn + c)y = 0
cu a, b, c, n constante reale sau complexe. Pentru a ajunge la forma canonica

2
se face mai ntai schimbarea de variabila x = t n si apoi y = t z, unde
urmeaza sa fie determinat astfel ncat sa se obtina o ecuatie de forma (11.14).
Vom considera ecuatia (11.13) pentru functii complexe de o variabila
complexa si cautam solutii de forma
X
y(x) = xr ck xk , x C (11.15)
k0
exponentul
X r si constantele ck urmand a fi determinate. Presupunem ca
k
seria ck x are raza de convergenta 6= 0. Pentru orice x interior discului
k0
de convergenta , X
y 0 (x) = xr1 (r + k)ck xk
k0
X
y 00 (x) = xr2 (r + k)(r + k 1)ck xk
k0
Introducem n ecuatia (11.13) si simplificam cu xr . Obtinem

X X
[(r + k)(r + k 1) + (r + k)]ck xk + (x2 2 ) ck xk = 0
k0 k0
sau echivalent X X
[(r + k)2 2 ]ck xk = ck xk+2 .
k0 k0
Rezulta
(r2 2 )c0 = 0, [(r + 1)2 2 ]c1 = 0 (11.16)
[(r + k)2 2 ]ck = ck2 , k = 2, 3, 4 . . . (11.17)
Putem presupune c0 6= 0. Daca c0 = 0, seria (11.15) va ncepe cu termenul
r+1 si cu schimbarea de notatie r + 1 = r , k = p + 1 am avea y =
c1 xX 1
r
x1 cp xp , adica o serie de aceeasi forma cu (11.15). Din prima egalitate
p0
(11.16) rezulta
r2 2 = 0. (11.18)
Aceasta ecuatie, numita ecuatia determinata a ecuatiei diferentiale (11.13),
are radacinile si .
Cum intervine n ecuatia diferentiala prin patratul
sau, 2 C \ 0 , arg0 ( 2 ) [0, 2) si putem preciza pe 6= 0 prin
arg0 () [0, ). Deci, daca IR, atunci 0.
Pentru r = , a doua relatie (11.16) devine (2 + 1)c1 = 0. Deoarece

nu poate lua valori strict negative, 2 + 1 6= 0 si c1 = 0. Tot pentru r = ,
relatiile (11.17) devin
k(2 + k)ck = ck2 , k = 2, 3, . . . (11.19)
Pentru k = 3, 5, . . ., tinand seama ca c1 = 0, rezulta ca toti coeficientii ck

de indice impar sunt nuli. Pentru k = 2, 4, . . . notam k = 2p, p = 1, 2, 3, . . .
si obtinem din (11.19)
4p( + p)c2p = c2p2 , p = 1, 2, 3, . . . (11.20)
din care se pot deduce toti coeficientii cu indice par n functie de c0 . Din
primele p relatii
( + 1)c2 = c0
( + 2)c4 = c2
............
( + p)c2p = c2p2
rezulta
p!22p ( + 1)( + 2) . . . ( + p)c2p = (1)p c0
Tinand seama de proprietatile functiei a lui Euler, avem
( + p + 1)
( + 1)( + 2) . . . ( + p) = .
( + 1)
Rezulta
(1)p ( + 1)c0
c2p = , p = 1, 2, 3, . . . .
p!22p ( + p + 1)
Astfel (11.15) devine
X X x+2p
y(x) = x c2p x2p = ( + 1)c0 (1)p .
p!22p ( + p + 1)
p0 p0
Ecuatia (11.13) fiind omogena , solutiile sale pot fi determinate n afara unui
1
factor constant. Vom lua c0 = 2 (+1) si obtinem functia
X (1)p x +2p
y(x) =
p!( + p + 1) 2
p0
Vom determina multtimea pe care suma acestei serii exista si este solutie a
ecuatiei diferentiale. Vom scrie
x X (1)p x 2p
y(x) = .
2 p!( + p + 1) 2
p0
x 2 X (1)p
In aceasta serie notam 2 = si avem de studiat seria de puteri p.
p!( + p + 1)
p0
Raza de convergenta a acestei serii este

(1) p (p + 1)!( + p + 2)
= lim = lim (p+1)| +p+1| =
p
p p!( + p + 1) (1)p+1
Fie functia definita prin

X (1)p
() = p , C.
p!( + p + 1)
p0
X (1)p
Seria p poate fi derivata de cate ori este necesar; la fel si
p!( + p + 1)
p0
X (1)p x 2p
seria = f (x) a carei suma este f .
p!( + p + 1) 2
p0
x
Functia y obtinuta mai sus are valorile x y(x) = 2 f (x).
Pentru = n IN, primul factor, 2 defineste o functie olomorfa pe
C, deci y este o functie olomorfa pe C si verifica ecuatia lui Bessel pe C.
Daca nu este numar natural, este sau un numar strict pozitiv diferit
de un ntreg
sau un numar complex cu partea imaginara strict pozitiva ,
x
deci 2 ia mai multe valori pentru x C \ 0 dat.
Fie T o semidreapta cu originea n O, T = x = rei |r x 0 cu
[0, 2) constant. Consideram ramura corespondentei x 2 definita
(ln| x2 |+iarg ( x2 ))
pe D = C \ T cu valorile e . Pentru a evita complicatiile de

scriere vom nota aceste valori tot cu x2 . Functia x 7 x2 este olomorfa

pe D = C \ T , deci x 7 y(x) = x2 f (x) este olomorfa pe D si verifica
ecuatia (11.13) pe D.
Definitia 11.5. Functia J definita prin
X (1)p x +2p
J (x) = (11.21)
p!( + p + 1) 2
p0
este solutie a ecuatiei lui Bessel (11.13).

In continuare vom ncerca sa obtinem o a doua solutie particulara a
ecuatiei (11.13) corespunzatoare lui r = , fiind cealalta solutie a
ecuatiei determinate, n ipoteza 6= 0.
A doua relatie (11.16) devine (2 + 1)c1 = 0, iar relatiile (11.17) vor
avea forma k(2 + k)ck = ck2 , k = 2, 3, . . .. Vom scrie aceste relatii
separat, pentru k par si pentru k impar.
( + 1)c2 = c0 , (2 + 1)c1 = 0
( + 2)c4 = c2 , 3(2 + 3)c3 = c1

...............
( + p)c2p = c2p2 , (2p + 1)(2 + 2p + 1)c2p+1 = c2p1
Cazul 1. nu este numar natural. Avem + p 6= 0, p IN si din
primele p relatii de mai sus rezulta
(1)p ( + 1)c0
c2p = , p = 1, 2, 3, . . .
p!22p ( + p + 1)
Relatiile de pe a doua coloana pot fi satisfacute luand c2p+1 = 0, p =

0, 1, 2, . . . si seria (11.15) devine
X
y(x) = x c2p x2p .
p0
2
Luand c0 = (+1) , obtinem functia J care poate fi dedusa din (11.21)
nlocuind cu ,
X (1)p x +2p
J (x) = (11.22)
p!( + p + 1)) 2
p0

cu conventia de mai sus, x2 = e (ln| 2 |+iarg ( 2 )) . Functia J este olo-
x x
morfa pe D = C \ T si este solutia a ecuatiei lui Bessel pe domeniul D.

Se poate verifica usor ca J si J sunt liniar xindependente.

Intr-adevar,
x J si J sunt de forma J (x) = 2 (a0 +a2 x2 +. . .), J =
2 (b0 + b2 x2 + . . .) cu a0 6= 0, b0 6= 0, deci nu exista C astfel ncat
J = J sau J = J . Avem deci urmatorul rezultat:
Teorema 11.8. Cu conventia arg0 () [0, ), daca nu este numar nat-

ural, atunci solutia generala a ecuatiei lui Bessel pe domeniul D = C \ T
este
y = aJ + bJ
unde J si J sunt functiile definite prin (11.21) s(11.22), iar a si b sunt
constante complexe arbitrare.
Cazul 2. = n IN. In acest caz, 2n + 2p + 1 6= 0, p N si din

relatiile scrise mai sus, rezulta c1 = c3 = . . . = c2p+1 = . . . = 0.
Daca = 0, cele doua radacini si nu sunt distincte, deci nu putem
obtine o a doua solutie pe aceasta cale.
Daca = n IN , n relatiile de mai sus de pe prima coloana , coeficien-
tul lui c2n este nul si rezulta c2n2 = c2n4 = . . . = c0 = 0, fapt ce contrazice
ipoteza c0 6= 0, deci nu putem avea o a doua solutie de forma (11.15) liniar
independenta fata de prima. De altfel, considerand n continuare relatiile
de pe prima coloana pentru p = n + 1, n + 2, . . . obtinem o solutie de forma
(11.15), care difera de solutia Jn printr-un factor constant.
Evident, pentru = n, (11.21) devine

X (1)p x n+2p
Jn = (11.23)
p!(n + p)! 2
p0
deoarece (n + p + 1) = (n + p)!.
In acest caz va trebui sa cautam o a doua solutie particulara a ecuatiei
lui Bessel pe alta cale.
Teorema 11.9. Fie Jn si Jn functiile obtinute din (11.21) si (11.22) pen-

tru = n. Intre aceste functii exista relatia
Jn = (1)n Jn , n IN. (11.24)

X (1)p x n+2p
1
Demonstratie. Avem Jn (x) = . Cum (n+p+1) =
p!(n + p + 1) 2
p0
0 pentru n + p + 1 = 0, 1, 2 . . ., adica pentru p = n 1, n 2, . . . , 1, 0
X (1)p x n+2p
(deoarece p 0). Ramane Jn (x) = sau cu
p!(n + p + 1) 2
p0
schimbarea p = n + q a indicelui de nsumare,
X (1)n+q x n+2q X (1)q x n+2q
Jn (x) = = (1)n
(n + q)!(q + 1) 2 q!(n + q)! 2
q0 q0
Comparand cu (11.23) rezulta (11.24).
Teorema 11.10. Wronskianul functiilor J , J are valorile

J (x) J (x)

w(x) = 0 = sin (11.25)
J (x) J (x)
0
x
Demonstratie. Pornim de la faptul ca J si J sunt solutii ale ecuatiei lui

Bessel (11.13), deci
x2 J00 (x) + xJ0 (x) + (x2 2 )J (x) = 0
x2 J
00 0
(x) + xJ (x) + (x2 2 )J (x) = 0
Inmultim prima egalitate cu J (x), iar a doua cu J si adunam :
x2 (J (x)J
00
(x) J (x)J00 (x)) + x(J (x)J
0
(x) J (x)J0 (x)) = 0
Am obtinut xw0 + w = 0. Rezulta w(x) = xk , unde k este o constanta

complexa pe care o vom determina din calcul direct. Conform (11.21) si
(11.22),
1 x 1 x
J (x) = + . . . , J (x) = + ...
( + 1) 2 ( + 1) 2
1 x 1 1 x 1
J0 (x) = 0
+. . . , J (x) = +. . .
2 ( + 1) 2 2 ( + 1) 2
0 (x) si J (x)J 0 (x), singurii termeni n 1 sunt cei dati
In produsele J (x)J x
de produsele primilor termeni din dezvoltarile de mai sus. Asadar,
2 1
w(x) = .
( + 1)(1 ) x
Tinand seama de proprietatile functiei rezulta ca w(x) are forma din
enunt
Corolarul 11.1. Functiile J si J sunt liniar dependente daca si numai

daca IN.
Formula (11.25) sugereaza sa cautam o noua solutie Y , combinatie
liniara a functiilor J si J astfel ncat wronskianul functiilor J si Y
sa nu mai contina factorul sin . Evident, Y de forma
1
Y = [a()J (x) + b()J (x)]
sin
este solutie a ecuatiei Bessel, pentru n nenatural, oricare a(), b() C.
Putem alege a(), b() astfel ncat wronskianul functiilor J , Y sa nu se
anuleze pentru nicio valoare a lui , sa existe Yn = lim Y (x), n IN si Yn
n
sa fie solutie a ecuatiei Bessel pentru = n.
Teorema 11.11. Functia
1
Y = (J (x) cos J (x)), nenatural (11.26)
sin
are urmatoarele proprietati :

J (x) Y (x)
1. W (J (x), Y (x)) = 0 =

2
x , n nenatural
J (x) Y0 (x)
2. cu restrictia IR \ IN exista Yn (x) = lim Y (x), n IN, anume :

n

1 J (x) J (x)
Yn (x) = (1) (11.27)
=n
3. Yn este solutie a ecuatiei lui Bessel pentru = n, n IN.

Demonstratie. 1. Avem

1 J (x) J (x) cos J (x)
=
W (J (x), Y (x)) =
sin J0 (x) J0 (x) cos J
0 (x)
1
= W (J (x), J (x))
sin
2
Comparand cu (11.25) rezulta W (J (x), Y (x)) = x .
2. Restrictia impusa , n calculul limitei, este posibila , deoarece ne
intereseaza o solutie particulara Yn liniar independenta fata de Jn , indiferent
pe ce cale o obtinem. Avem
J (x) cos J (x)

Yn (x) = lim =
n,[0,)\IN sin
J (x)
cos J
(x)
sin J (x)

= lim
n,[0,)\IN cos
Evident cos n = (1)n , n IN si am folosit relatia (11.24). Calculand
ultima limita obtinem egalitatea din enunt .
3. Daca scriem ca J si J sunt solutii ale ecuatiei lui Bessel (11.13) si
derivam n raport cu , prin schimbarea ordinei de derivare, obtinem
2

2 d J d J J
x 2
+x + (x2 2 ) 2J = 0
dx dx

d2 J d J J
x2 2 +x + (x2 2 ) 2J = 0
dx dx
1
Inmultim prima egalitate cu , a doua cu 1 (1) si adunam. Obtinem
2
x2 U00 + xU0 + (x2 2 )U (J (1) J ) = 0

Am notat U = 1 J
(1) J . Trecand la limita pentru n si

tinand seama de (11.27) si (11.24), obtinem
x2 Yn00 + xYn0 + (x2 n2 )Yn = 0,
deci Yn este solutie a ecuatiei lui Bessel pentru = n IN arbitrar.
Definitia 11.6. Functiile J si J definite pentru = 0 si pentru orice

cu arg0 () [0, ) prin (11.21) si (11.22) se numesc functiile lui Bessel
de prima speta si de ordinul , respectiv . Functia Y definita
de (11.26) pentru numar nenatural si prin (11.27) pentru = n IN se
numeste functia lui Bessel de speta a doua si de ordinul .
Corolarul 11.2. Solutia generala a ecuatiei lui Bessel (11.13) se poate scrie
sub forma y = aJ + bY cu a, b constante complexe arbitrare.
Observatia 11.4. In aplicatii se ntalnesc combinatiile liniare particulare
H(1) = J + iY , H(2) = J iY
numite functiile lui Bessel de speta a treia sau functiile lui Hankel.
Pentru nenatural aceste functii pot fi exprimate numai prin functiile

lui Bessel de prima speta :
J ei J J ei J
H(1) = i , H(2) = i
sin sin
Schimband pe cu se obtin relatiile
(1) (2)
H = ei H(1) , H = ei H(2)
11.2.2 Relatii de recurenta

Teorema 11.12. Intre functiile lui Bessel de prima speta si derivatele lor,
exista urmatoarele relatii de recurenta :
d d
[x J (x)] = x J1 (x), [x J (x)] = x J+1 (x) (11.28)
dx dx
sau echivalent cu acestea
2
J1 (x) + J+1 (x) = J (x)
x
J1 (x) J+1 (x) = 2J0 (x)
Demonstratie. Seria (11.21) poate fi derivata termen cu termen pe domeniul

de olomorfie al functiei J , deci
d X (1)p 2 d x 2+2p
[x J (x)] = =
dx p!( + p + 1) dx 2
p0
X (1)p 2 ( + p) x 2+2p1 X (1)p x 1+2p

= = x = x J1 (x)
p!( + p + 1) 2 p!( + p) 2
p0 p0
Analog,
d X (1)p 2 d x 2p X (1)p 2 p x 2p1

[x J (x)] = =
dx p!( + p + 1) dx 2 p!( + p + 1) 2
p0 p0
Termenul corespunzator lui p = 0 este nul, deoarece este derivata unei con-
stante. Simplificam cu p n expresia termenului general si schimbam indicele
de nsumare p n q + 1
d X (1)q+1 2 x 2q+1 X (1)p x +1+2q

[x J (x)] = = x
dx q!( + q + 2) 2 q!( + 1 + q + 1) 2
q0 q0
deci si a doua relatie (11.28) este demonstrata .

Efectuam operatiile de derivare n (11.28)
x1 J (x) + x J0 (x) = x J1 (x)
x1 J (x) + x J0 (x) = x J+1 (x)

Inmultim prima egalitate cu x si cea de-a doua cu x . Obtinem

J (x) + J0 (x) = J1 (x)
x

J (x) + J0 (x) = J+1 (x)
x
Din acestea rezulta celelalte relatii din enunt .
Observatia 11.5. Relatiile de recurenta (11.28) sunt satisfacute si de

functiile de speta a doua Y .

Teorema 11.13. Functiile lui Bessel J , pentru = n + 21 , n IN, pot
fi exprimate prin functii elementare
r
2 1 1
J (x) = An cos x + Bn sin x (11.29)
x x x
unde An si Bn sunt polinoame de grad cel mult n.
X (1)p x 1 +2p
2
Demonstratie. Conform formulei (11.21), J 1 (x) = 1 .
2
p0
p! 2 + p + 1 2
Avem

1 1 1 1 1 1 3 5 . . . (2p + 1)
+p+1 = +p + p 1 ... =
2 2 2 2 2 2p+1
sau, amplificand cu 2 4 6 . . . (2p) = p!2p ,

1 (2p + 1)!
+p+1 = .
2 p!22p+1
Astfel,
r r
2 X (1)p 22p+1 x 2p+1 2 X (1)p x2p+1
J 1 (x) = = ,
2 x (2p + 1)! 2 x (2p + 1)!
p0 p0
deci r
2
J 1 (x) = sin x.
2 x
Folosind proprietatea functiei : (z) = z1 (z + 1), avem

1 2 1 (2p)!
+p+1 = +p+1 = .
2 2p + 1 2 p!22p
Se va obtine
r r
2 X x2p 2
J 1 (x) = (1)p = cos x
2 x (2p)! x
p0
In relatiile din Teorema 11.12 nlocuim cu 21 si apoi cu 12 si rezulta

r
1 2 1
J1+ 1 (x) = J 1 (x) J 1 (x) = sin x cos x
2 x 2 2 x x
r
1 2 1
J1 1 (x) = J 1 (x) J 1 (x) = sin x cos x
2 2 x 2 x x
Cazul general din enunt se obtinem prin inductie, folosind relatiile de recurenta
11.2.3 Reprezentari integrale

Teorema 11.14. Functiile lui Bessel Jn , n IN admit urmatoarea reprezentare
Z x
( 1 )
1 e2
Jn (x) = n+1
d (11.30)
2i C
unde C este un cerc cu centrul n origine si cu raza > 0 arbitrara .
x ( 1 )
2
Demonstratie. Functia 7 f (, x) = e n+1 , unde x este un parametru
cu valori complexe, nuare n C alte singularitati decat = 0, punct singular
esential, x C \ 0 . R
1
Conform definitiei reziduului, 2i C f (, x)d = Rez(f, 0).
Pentru calculul reziduului, dezvoltam functia f n serie Laurent n jurul
originii,
1 x x 1 1 X 1 x p p X 1 x k 1
f (, x) = n+1 e 2 e 2 = n+1 (1)k k
p! 2 k! 2
p0 k0
Efectuand produsul celor doua serii, avem

XX 1 x p+k 1
f (, x) = (1)k n+kp+1 .
p!k! 2
p0 k0
1
Termenii n se obtin pentru p = n + k, k = 0, 1, 2, . . ., deci
X 1 x n+2k
Rez(f, 0) = (1)k .
k!(n + k)! 2
k0
Comparand cu (11.23), observam ca Rez(f, 0) = Jn (x) si formula (11.30)

este demonstrata .
In cazul cand x = 0,
1
f (, 0) =
n+1

1, pentru n = 0
Rez(f, 0) =
0, pentru n > 0
n concordanta cu faptul ca J0 (0) = 1 si Jn (0) = 0 pentru n IN , asa cum

rezulta din (11.23).
x
( 1 )
Observatia 11.6. Consideram functia 7 (, x) = e 2 , unde x
este un parametru cu valori complexe. Ca si functia f de maisus,

are n
C numai singularitatea = 0, punct singular esential, x C 0 .
Dezvoltarea n serie Laurent n jurul originii are forma
X Z x
( 1 )
x
( 1 ) 1 n e2
e 2 = cn , cn = n+1
d.
<n<
2i C
Comparand cu (11.30) avem cn = Jn (x), n IN.

Vom demonstra ca cn = Jn (x) si pentru n = 1, 2, 3, . . .. Din (11.23)
rezulta Jn (x) = (1)n Jn (x) si datorita egalitatilor (11.24) si (11.30) avem
Z x
( 1 )
1 e2
Jn (x) = Jn (x) = n+1
d.
2i C
In aceasta integrala facem schimbarea de variabila = z1 care transforma

cercul C, cu centrul n origine si cu raza , n cercul C1 , cu centrul n origine
si cu raza 1 = 1 . Deci
Z x
( 1 )
1 e2
Jn (x) = n+1
d = cn , n = 1, 2, 3, . . . (11.31)
2i C1
deoarece, datorita teoremei lui Cauchy, cercul C1 poate fi nlocuit cu C.

Asadar, avem dezvoltarea n serie Laurent n jurul originii :
x
( 1 )
X
e2 = Jn (x) n (11.32)
<n<
x
( 1 )
Pentru acest motiv 7 (, x) = e 2 se numeste functia genera-
toare a functiilor lui Bessel de prima speta si de ordin ntreg, notate cu
Jn .
Egalitatea (11.32)ramane
adevarata si pentru x = 0, deoarece J0 (0) = 1
si Jn (0) = 0, n ZZ 0 .
Teorema 11.15. Functiile Jn , n ZZ mai pot fi reprezentate prin urmatoarele

integrale : Z 2
1
Jn (x) = eix sin ein d (11.33)
2 0
Z 2
1
in Jn (x) = eix cos ein d (11.34)
2 0
Demonstratie. Comparand formula (11.31), valabila pentru n = 1, 2, 3, . . .
cu (11.30), unde n IN, putem afirma ca egalitatea (11.30) are loc pentru
orice n ZZ.
In (11.30) vom lua raza = 1. Notand = ei , integrala pe C se
transforma ntr-o integrala pe intervalul [0, 2],
Z 2 x (ei ei ) Z 2
1 e2 i 1
Jn (x) = ie d = eix sin ein d
2i 0 ei(n+1) 2 0
si formula (11.33) este demonstrata .

Daca n (11.33) facem schimbarea de variabila = 2 , rezulta
Z 3 Z 3
1 2
ix cos in( 2 ) n 1 2
Jn (x) = e e d = (1) eix cos ein d
2 2
2 2
Functia de sub
semnul integral este periodica de perioada 2, deci intervalul
de integrare 3
2 2 poate fi nlocuit cu [0, 2]. Inmultind apoi cu i n
, n
ambii membri obtinem egalitatea (11.34).
Corolarul 11.3. Functiile Jn , n IN admit si urmatoarele reprezentari :

Z
1
Jn (x) = cos(x sin n)d (11.35)
0
Z
1 ix cos
in Jn (x) = e cos nd (11.36)
0
Demonstratie. In (11.33) si (11.34), functiile de sub semnul integral au pe-
rioada 2, deci intervalul de integrare [0, 2] poate fi nlocuit cu [, ]. In
(11.33) avem eix sin ein = ei(x sin n) , deci
Z Z
1 1
Jn (x) = cos(x sin n)d + i sin(x sin n)d.
2 2
Sub semnul integral avem n primul termen o functie para n raport cu , n
al doilea o functie impara , deci
Z Z Z
cos(x sin n)d = 2 cos(x sin n)d, sin(x sin n)d = 0
0
si formula (11.35) este demonstrata . Egalitatea (11.36) se obtine analog

din (11.34).
11.2.4 Functiile lui Bessel modificate

In diverse probleme de fizica si tehnica se ntalneste ecuatia lui Bessel
sub forma
x2 y 00 + xy 0 (x2 + 2 )y = 0, IR. (11.37)
Cu schimbarea de variabila = ix, ecuatia (11.37) va avea forma canonica
2 00 + 0 ( 2 2 ) = 0, (11.38)
unde (ix) = y(x).

Conform Corolarului 11.2, solutia generala a ecuatiei (11.38) are forma
() = aJ () + bY ()
cu a si b constante complexe arbitrare, deci ecuatia (11.37) va avea solutia

generala
y(x) = aJ (ix) + bY (ix).
Inlocuind n (11.21) pe x cu ix, obtinem
X 1 x +2p
J (ix) = i (1)k .
p!( + p + 1) 2
p0
Observam ca
X 1 x +2p
I (x) = ei 2 J (ix) = (1)k (11.39)
p!( + p + 1) 2
p0
ia valori reale pentru IR. Functia I este solutie a ecuatiei (11.37).

Daca nu este numar natural, o a doua solutie particulara a ecuatiei
(11.37), liniar independenta fata de prima, se obtine analog din J (ix) sau
direct din (11.39) schimband cu . In acest caz solutia generala a ecuatiei
(11.37) se poate scrie sub forma
y(x) = aI (x) + bI (x)
cu a, b constante reale arbitrare (n ipoteza IR, x IR).

Daca N , datorita relatiilor

Jn (ix) = ein 2 In (x), Jn (ix) = ein 2 In (x), x IR,
(11.24) devine
In = In , n IN. (11.40)
Pentru a construi solutia generala a ecuatiei (11.37), n ipoteza N , se
considera functia K , de valori
I (x) I (x)
K (x) = , [0, ) \ IN (11.41)
2 sin
care mpreuna cu I formeaza un sistem fundamental de solutii pentru

ecuatia (11.37), [0, ) \ IN. Daca = n IN, K se nlocuieste
cu functia Kn , definita prin

1 n I I
Kn (x) = lim K (x) = (1) . (11.42)
n 2 =n
Definitia 11.7. Functiile I , I avand valorile

I (x) = ei 2 J (ix), I (x) = ei 2 J (ix)
x IR cu [0, ) se numesc functiile lui Bessel de prima speta

modificate.
Functiile K definite prin (11.41) si (11.42) se numesc functiile lui
Bessel de speta a doua modificate.
Functiile lui Bessel modificate se mai numesc si functii Bessel de ar-
gument pur imaginar.
Rezultatele obtinute pot fi formulate astfel :
Teorema 11.16. Solutia generala a ecuatiei (11.37) cu [0, ) poate fi

scrisa sub forma
y(x) = aI (x) + bK (x),
unde I si K sunt functiile lui Bessel modificate de prima speta , respectiv
de speta a doua, iar a, b sunt constante reale arbitrare.
Observatia 11.7. In electrotehnica se ntalneste functia de valori

X 1 x 2p
I0 (xei 4 ) = ip , x IR.
(p!)2 2
p0
Punand n evidenta partea reala si partea imaginara se obtin functiile lui

Thomson (Lord Kelvin), notate ber, bei (se citeste bessel-real, respectiv
bessel-imaginar),
1 x 4 1 x 8
ber(x) = 1 + + ...
(2!)2 2 (4!)2 2
1 x 2 1 x 6 1 x 10
bei(x) = + + ...
(1!)2 2 (3!)2 2 (5!)2 2
Analog se definesc functiile ker si kei (kelvin-real, kelvin-imaginar)

K0 (xei 4 ) = ker(x) + ikei(x).
Exemplul 11.5. Sa se dezvolte n serie Fourier n raport cu functiile

eix sin , cos(x sin ), sin(x sin ).
Demonstratie. Vom dezvolta n serii de puteri ale lui t functia

" xt 2 xt 3 #" x 2 x 3 #
xt x xt x xt x
e 2 2t = e 2 e 2t = 1 + + 2 + 2 + ... 1 + 2t 2t + . . . =
2 2! 3! 2t 2! 3!
= c0 + c1 t + c2 t2 + c3 t3 + . . . + c1 t1 + c2 t2 + c3 t3 + . . .
Fiecare dintre coeficientii cn este o serie infinita
x n x n+2 x n+4 x n+6
(1)k x n+2k

X
2 2 2 2
cn = + +. . . =
n! (n + 1)! 2!(n + 2)! 3!(n + 3)! k!(n + k) 2
k=0
Deci cn = Jn (x). Asadar,

xt x
e 2 2t = J0 (x)+tJ1 (x)+t2 J2 (x)+t3 J3 (x)+. . .+t1 J1 (x)+t2 J2 (x)+t3 J3 (x)+. . . =
= J0 (x) + J1 (x)(t t1 ) + J2 (x)(t2 t2 ) + . . . .

Fie t = ei = cos + i sin . Atunci
t2 = cos 2 + i sin 2
t2 = cos 2 i sin 2
...............
xt x x i
2t (e ei )
Avem e 2 =e 2 = eix sin , deci
eix sin = J0 (x)+2[J2 (x) cos 2+J4 (x) cos 4+. . .]+2i[J1 (x) sin +J3 (x) sin 3+. . .]
sau

X
eix sin = J0 (x) + 2 [J2k (x) cos 2k + iJ2k1 (x) sin(2k 1)]. (11.43)
k=1
Pentru a dezvolta celelalte functii observam ca
eix sin = cos(x sin x) + i sin(x sin x)
deci

X
cos(x sin x)+i sin(x sin x) = J0 (x)+2 [J2k (x) cos 2k+iJ2k1 (x) sin(2k1)]
k=1
Egaland partile reale si cele imaginare obtinem

X
cos(x sin x) = J0 (x) + 2 J2k (x) cos 2k
k=0

X
sin(x sin x) = 2 J2k1 (x) sin(2k 1)
k=0

Daca n (11.43) nlocuim cu 2 obtinem

X
ix cos
e = J0 (x) + 2 ik cos kx,
k=1
de unde rezulta

X
cos(x cos x) = J0 (x) + 2 (1)k J2k (x) cos 2k
k=1

X
sin(x cos x) = 2 (1)k J2k+1 (x) sin(2k + 1)
k=0
Exemplul 11.6. Sa se determine solutia ecuatiei diferentiale
x2 y 00 + (1 2)xy 0 + 2 (x2 + 1 2 )y = 0.
Demonstratie. Facem schimbarea de variabila x = t , urmand ca sa fie

determinat convenabil astfel ncat ecuatia sa se reduca la o ecuatie Bessel.
Avem
dy dy dt dy 1 1
y0 = = = t
dx dt dx dt

00 dy 0 dy 0 dt d 1 1 dy 1 1
y = = = t t =
dx dt dx dt dt

1 dy 1 1 d2 y 1 1
= (1 )t + t t
dt dt2
Ecuatia devine

2 1 dy 1 1 d2 y 1 1 dy 1 1
t (1 )t + t 2
t + (1 2)t t +
dt dt dt
+ 2 (t2 + 1 2 )y = 0
sau
d2 y dy
t2 + (1 2)t + 2 2 (t2 + 1 2 )y = 0
dt2 dt
1
Vom lua = pentru a avea t2 n ultima paranteza . Ecuatia se scrie
d2 y dy
t2 2
t + (t2 + 1 2 )y = 0. (11.44)
dt dt
Vom face schimbarea de functie y = t z(t), iar va fi determinat din

conditia ca coeficientul lui t dy
dt sa fie 1.
Avem
dy dz
= t1 z + t
dt dt
2
d y 2
2 1 dz 1 dz d z
= ( 1)t z + t + t + t
dt2 dt dt dt2

Inlocuind n ecuatia (11.44) si simplificand cu t obtinem ecuatia
d2 z dz
t2 2
+ (2 1)t + z( 2 2 + 1 + t2 2 ) = 0
dt dt
Din conditia 2 1 = 1, rezulta = 1, iar ecuatia este
d2 z dz
t2 2
+ t + z(t2 2 ) = 0.
dt dt
Aceasta ultima ecuatie este forma canonica a ecuatiei Bessel, deci solutia ei
este z(t) = c1 J (t) + c2 Y (t). Atunci solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = x [c1 J (x ) + c2 Y (x )].
xy 00 2py 0 cxy = 0.
Demonstratie. Facem schimbarea de functie y(x) = x z(x). Avem
dy dz
y0 = = x1 z(x) + x
dx dx
dy 0 dz d2 z
y 00 = = ( 1)x2 z + 2x1 + x 2
dx dx dx
Ecuatia devine
x2 z 00 + (2 2p)xz 0 + (2 2p cx2 )z = 0.
Vom lua 2 2p = 1 pentru ca xz 0 sa aiba coeficientul 1, deci = p + 21 si
ecuatia se scrie
" 2 #
1
x2 z 00 + xz 0 + (i cx)2 p + z = 0.
2

Daca n ultima ecuatie se face schimbarea de variabila i cx = t, se obtine
ecuatia "
2z
2 #
d dz 1
t2 2 + t + t2 p + z = 0.
dt dt 2
2
Ecuatia a fost adusa la formna canonica Bessel cu 2 = p + 12 , iar solutia
esi este h i
1
y = xp+ 2 c1 Jp+ 1 (i cx) + c2 Yp+ 1 (i cx) .
2 2
x2 y 00 + (x + 2)x2 ctg xy 0 + (xctg x 2 )y = 0.

1
Demonstratie. Facem schimbarea de functie y(x) = sin x z(x). Avem
cos x 1 0
y0 = z+ z
sin x sin x
1 00 cos x 0 1 + cos2 x
y 00 = z 2 z + z
sin x sin x sin3 x
Astfel ecuatia devine :
x2 z 00 + xz 0 + (x2 2 )z = 0
1
si are solutia z(x) = c1 J (x) + c2 Y (x). Deci y(x) = sin x [c1 J (x) + c2 Y (x)].
Bibliografie
[1] Th. Angheluta , Curs de teoria functiilor de variabila complexa Ed.

Tehnica , Bucuresti, 1957 .
[2] A. Angot, Complemente de matematici pentru inginerii din elec-
trotehnica si din telecomunicatii, Editura Tehnica , Bucuresti, 1966.
[3] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara . Geome-
trie analitica , diferentiala . Ecuatii diferentiale. Culegere de probleme,
Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[4] V. Barbu, Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[5] V. Branzanescu, O. Stanasila , Matematici speciale. Teorie, exemple,
aplicatii, Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[6] P. Cocarlan, M. Rosculet , Serii trigonometrice si aplicatii, Editura
Academiei Romane, Bucuresti, 1991.
[7] Mariana Craiu, M.N. Rosculet , Ecuatii diferentiale aplicative. Prob-
leme de ecuatii cu derivate partiale de ordinul I, Editura Didactica si
Pedagogica , Bucuresti, 1971.
[8] Tania-Luminita Costache, Gh. Oprisan, Transformari integrale, Edi-
tura Printech, Bucuresti, 2004.
[9] Tania-Luminita Costache, Analiza matematica . Notiuni teoretice.
Aplicatii, Editura Printech, Bucuresti, 2006.
[10] Tania-Luminita Costache, Matematici speciale. Culegere de probleme,
Editura Printech, Bucuresti, 2008.
[11] V. Ditkine, A. Proudnikov, Transformations integrales et calcul
operationnel, Editions MIR-Moscou, 1978.
[12] G. M. Fihtenholt , Curs de calcul diferential si integral, Editura Tehnica
Bucuresti, 1965.
[13] A. Halanay, Ecuatii diferentiale, Editura Didactica si Pedagogica , Bu-
curesti, 1972.
224
BIBLIOGRAFIE 225
[14] D. V. Ionescu, Ecuatii diferentiale si integrale, editia a doua, Editura

Didactica si Pedagogica , Bucuresti.
[15] D. V. Ionescu, C. Kalik, Ecuatii diferentiale ordinare si cu derivate

partiale, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1965.
[16] O. Kreindler, Curs de matematici superioare, Editura Tehnica , Bu-

curesti, 1956.
[17] Ioana Luca, Gh. Oprisan, Matematici avansate, Editura Printech, Bu-
curesti, 2001.
[18] Gh. Marinescu, Teoria ecuatiilor diferentiale si integrale, Editura Di-

dactica si Pedagogica , Bucuresti, 1963.
[19] O. Mayer, Teoria functiilor de o variabila complexa , vol.1, Ed.

academiei R.S.R., Bucuresti, 1981.
[20] Gh. Micula, Paraschiva Pavel, Ecuatii diferentiale si integrale prin prob-
leme si exercitii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
[21] Gh. Mocica , Probleme de functii speciale, Editura Didactica si Peda-

gogica , Bucuresti, 1988.
[22] G. Morosanu, Ecuatii diferentiale. Aplicatii, Editura Academiei, Bu-

curesti, 1989.
[23] Luminita Lemnete-Ninulescu, Alina Nita , Ana Nita , Matematici spe-

ciale. Teorie. Exemple. Probleme rezolvate , Editura Printech, Bu-
curesti, 2006.
[24] S. Nistor, I. Tofan, Introducere n teoria functiilor complexe, Ed. Univ.

Al. I. Cuza, Iasi, 1997.
[25] Alina Nita , Tania-Luminita Costache, Raluca Dumitrescu, Matematici

speciale. Notiuni teoretice. Aplicatii., Editura Printech, Bucuresti, 2007.
[26] V. Olariu, Tatiana Stanasila , Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale,

Editura Tehnica , Bucuresti, 1982.
[27] V. Olariu, V. Prepelita , Teoria distributiilor. Functii complexe si

aplicatii, Ed. Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti, 1986.
[28] M. Olteanu, Analiza matematica . Notiuni teoretice si probleme rezol-

vate, Editura Printech, Bucuresti, 2004.
[29] A. Papoulis, The Fourier integral and its applications, McGraw Hill
Book Co., New York, 1962.
226 BIBLIOGRAFIE
[30] Garofita Pavel, Floare Tomuta, I. Gavrea, Matematici speciale, Ed.

Dacia, Cluj-Napoca, 1981.
[31] E. Rogai, Exercitii si probleme de ecuatii diferentiale si integrale, Edi-
tura Tehnica , Bucuresti, 1965.
[32] V. Rudner, Probleme de matematici speciale, Editura Didactica si Ped-
agogica , Bucuresti, 1970.
[33] I. A. Rus, Paraschiva Pavel, Ecuatii diferentiale, Editia a doua, Editura
Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1982.
[34] V. I. Smirnov, Curs de matematici superioare II, Editura Tehnica ,
Bucuresti, 1954.
[35] V. I. Smirnov, Curs de matematici superioare III. Partea II, Editura
Tehnica , Bucuresti, 1955.
[36] D. Stanomir, O. Stanasila, Metode matematice n teoria semnalelor,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1980.
[37] V. V. Stepanov, Curs de ecuatii diferentiale, Editura Tehnica , Bu-
curesti, 1955.
[38] M. Stoka, Culegere de probleme de functii complexe, Ed. Tehnica , Bu-
curesti, 1965.
[39] M. Stoka, Functii de variabila reala si functii de variabila complexa ,
Ed. Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 1964.
[40] R. D. Stuart, Introducere n analiza Fourier cu aplicatii n tehnica ,
Editura Tehnica , Bucuresti, 1971.
[41] I. Gh. Sabac, Matematici Speciale, Ed. Didactica si Pedagogica , Bu-
curesti, 1981.
[42] N. Teodorescu, V. Olariu, Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale,
vol. II, Editura Tehnica , Bucuresti, 1979.
[43] Rodica Trandafir, Probleme de matematici pentru ingineri, Editura
Tehnica , Bucuresti, 1977.
[44] C. Tudosie, Probleme de ecuatii diferentiale, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1990.
[45] S. Turbatu, Functii complexe de variabila complexa , Universitatea Bu-
curesti, Facultatea de Fizica , 1980.
[46] N. Wiener, Integrala Fourier si unele aplicatii, Gosudarstvennoe Izd.,
Moskva, 1963.

Analiza Matematica 2 Costache Luminita PDF

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Analiza Matematica 2 Costache Luminita PDF

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

CURS DE ANALIZA MATEMATICA 2

Lucrarea este recomandata studentilor anilor ntai ai Facultatii de Elec-

1 Ecuatii diferentiale de ordinul ntai 9

2 Sisteme de ecuatii diferentiale 27

3 Ecuatii diferentiale de ordin superior 40

3.1.7 Ecuatii diferentiale de forma f (y, y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0

4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai 64

5 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul doi 72

6 Functii complexe 104

7 Serii Fourier. Integrala Fourier 139

8 Transformarea Fourier 164

8.3 Distributii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

9 Transformata Laplace 178

11 Functii speciale 195

Definitia 1.1. Fie D IR2 un domeniu (o multime deschisa si conexa ).

y 0 = f (x, y), f C 0 (D).

Definitia 1.2. Solutie a acestei ecuatii pe intervalul I IR este o functie

Definitia 1.5. Daca solutia generala a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) se

1.1 Ecuatii cu variabile separabile

unde functiile f, g, X, X1 , Y, Y1 sunt date , iar functia necunoscuta este y de

care este o familie de curbe ce depinde de constanta arbitrara c, familie ce

ceea reprezinta solutia generala a ecuatiei (1.2).

1.2 Ecuatii diferentiale omogene

Demonstratie. Facem schimbarea z(x) = y(x) 0 1

Desfacem parantezele si mpartim prin z si ecuatia devine

Exemplul 1.5. (3x 7y 3)y 0 + 7x 3y 7 = 0

Demonstratie. Dreptele de ecuatii 3x 7y 3 = 0 si 7x 3y 7 = 0 sunt

Exemplul 1.6. (3x + 3y 1)dx + (x + y + 1)dy = 0

Demonstratie. Dreptele 3x+3y 1 = 0 si x+y +1 = 0 sunt paralele. Facem

sau (x + y 1)2 = ce(3x+y) .

Exemplul 1.7. x y 2 + 2xyy 0 = 0

Demonstratie. Transformam ecuatia diferentiala data punand x = ur , y =

1.3 Ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai

Asadar, solutia generala a ecuatiei (1.4) este

Exemplul 1.8. y 0 + y cos x = sin x cos x, x0 = 0, y0 = 1

Demonstratie. Atasam ecuatia liniara omogena y 0 + y cos x = 0. Separam

Rezulta c0 (x) = sin x cos xesin x . Deci prin integrare obtinem

c(x) = esin x (sin x 1).

Asadar yp (x) = sin x 1 si solutia generala este y(x) = sin x 1 + ce sin x .

O solutie particulara a ecuatiei liniare neomogene o aflam prin metoda

yp (x) = c(x) arcsin x.

1 arcsin x c(x) arcsin x

Exemplul 1.10. y 2 dx + (x 2xy y 2 )dy = 0

Demonstratie. Luam pe y drept variabila independenta si obtinem ecuatia

Observam ca o solutie particulara a ecuatiei diferentiale liniare neomo-

Exemplul 1.11. y 0 = 1 + ex+2y

Demonstratie. Facem schimbarea de functie z(x) = e(x+2y) si obtinem

Demonstratie. Facem schimbarea de functie

2 y 0 (x) = y(x)t(x), (1.5)

t(x) fiind noua functie necunoscuta .

Demonstratie. Impartind cu x, multiplicand cu 3y 2 si notand y 3 = Y (x),

1.4 Ecuatii diferentiale reductibile la ecuatii diferentiale

sunt functii date se numeste ecuatie diferentiala Bernoulli.

Demonstratie. = 2 si facem schimbarea z(x) = y1 . Obtinem ecuatia liniara

Demonstratie. Luand pe x drept functie de y obtinem ecuatia Bernoulli cu

Demonstratie. Scriem ecuatia astfel :

si rezulta o ecuatie Bernoulli cu = 2. Facem schimbarea de functie

1.4.2 Ecuatii Riccati

y 0 = p(x)y 2 + q(x)y + r(x), unde p, q, r C 0 (I)

Introducand n ecuatie avem

Cum yp0 = p(x)yp2 +q(x)yp +r(x), rezulta ca z 0 = (2p(x)yp (x)+q(x))zp(x),

Facem schimbarea de variabila independenta x = t2 ; deoarece dx = 2tdt,

1.5 Ecuatii cu diferentiala exacta . Factor inte-