Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Pe ce ton vorbesti? Ascutit, arogant, emotionat? E greu sa-ti controlezi vocea, pentru ca, de
obicei, nu te auzi pe tine insati. Si daca pentru ochi, "oglinda sufletului", exista ochelari de
soare negri, nici un artificiu nu-ti ascunde vocea. Pana acum .
"Alo?" Inutil sa continui! E suficient sa-i auzi vocea si stii: nu a dormit bine, e nervos, e fericit,
e plictisit Vocea este un timbru al personalitatii, dar mai ales al starilor prin care treci. Ca
un soi de muzica a sufletului, vocea reflecta ceea simti si nu e mare lucru pentru cei care te
asculta sa descifreze semnalele ascunse ale tonului folosit.
- Vocea "alba", monotona, tradeaza tristete.
- Vocea joasa arata oboseala.
- Vocea "plina" e glasul bucuriei si al asteptarii pozitive.
Dar mai exista si vocea puternica a femeii autoritare, sunetul metalic al celei pe care e mai
precaut sa n-o contrazici, murmurul lipsit de inflexiuni al depresivei, vocea plangacioasa care
nu mai tace si te stoarce de energie, taraitul mieros al celei obisnuite sa flateze cu sau fara
temei. Vorbim asa cum suntem. La fel ca scrisul sau amprentele, vocea noastra e unica si
rareori confundabila.
Amprenta vocala
La radio, e imposibil sa confunzi o voce masculina, vibranta si flegmatica a lui Andrei
Gheorghe cu ce a lui Mircea Badea. Oricat ai incerca sa-ti schimbi glasul la telefon, e
imposibil sa pretinzi ca esti altcineva.
Cuvintele pot minti. Vocea, aproape niciodata.
Felul in care vorbim e mai concludent decat un CV. Trei cuvinte si iti poti da seama daca
interlocutorul tau e oltean, ardelean, daca are cinci clase sau doctoratul in filozofie. Vocea
noastra e determinata de mediul in care ne-am format si in care traim, de educatia primita,
de contextul in care o folosim. Ai observat, vrand, nevrand, ca tot mai multi pusti "de cartier"
renunta la vocale in favoarea unor sunete guturale (cu rezonanta arabo-turca): "ftita" in loc
de "fetita" sau "frite", in loc de "frate". Americanii vorbesc pe nas. Asiaticii au un timbru sonor,
francezii mai melodios si grav.
Afacere de familie?
Copiii isi formeaza stilul de vorbire imitandu-i pe cei mari. Asa se naste accentul, asa apar
asemanarile de stil si matricea lingvistica. De multe ori, vocea mamei este confundata la
telefon cu vocea fiicei. Dar oricat de apropiate ar fi doua timbre vocale, ele nu sunt niciodata
identice. Vocea depinde si de rolul pe care il avem in familie. Constientizeaza "pozitia"
sociala pe care o detii si verifica-ti vocea, pentru a o imbunatati, in caz de nevoie. Fetele
prea ocrotite sau intimidate de parinti au tendinta sa vorbeasca subtire, pisicos, chiar si la
maturitate. O astfel de voce nu impune respect si nu ofera credibilitate. Inregistreaza-ti vocea
si asculta-te cu atentie. Ideal este sa vorbesti calm, nu foarte grav, dar nici pitigaiat, cu vocea
"din piept", nu cu vocea "din gat".
1
Cauta-ti cuvintele si vocea!
Australienii au pus la cale un studiu despre vocea feminina. Pe scurt, au comparat doua
fraze, una citita in 1945, alta in 1993. Tonalitatea scazuse cu 23 de hertzi. Daca detii o
functie de conducere (sau aspiri la asa ceva), e mult mai potrivita o voce grava. Trebuie sa fii
capabil sa ridici vocea fara sa tipi sau sa devii isteric. Daca vrei ca mesajul de autoritate sa
ajunga la destinatar, te va ajuta un ton puternic si calm. Vocea ascutita tradeaza o persoana
panicata de propria-i responsabilitate, fara calitati de lider.
Fa un minisondaj in cercul tau de prieteni si afla cine are vocea cea mai stridenta. Analizeaz-
o si invata din greselile altora.
Barbatii alto
Cu barbatii, lucrurile stau un pic altfel. In timpul pubertatii, apare productia de testosteron,
care face cartilajul de pe "marul lui Adam" sa devina mai dur si laringele coboara. Exista si
barbati care pastreaza toata viata vocea de copil. E jenant sa fii barbat in toata firea si sa ti
se spuna la telefon "sarut mana", dar si voi puteti face un efort pentru a va imbunatati
"vocalizele".
Fii ascultator!
Putini oameni sunt mandri de vocea cu care au fost inzestrati. Si de multe ori te resemnezi
cu ceea ce ti-a dat Dumnezeu, de parca ar fi vorba de genunchi prea ososi sau par rar.
In primul rand, sa stii ca nu te auzi asa cum te aud ceilalti vorbind. Tu nu percepi corect
vocea "normala", care ajunge la urechile ascultatorilor.
Poate fi un soc cand iti auzi pentru prima data vocea inregistrata. Poate ca nici nu te
recunosti. Ei bine, ascultandu-te mai des, vei sesiza greselile pe care le faci, momentele
cand ti-e jena sa recunosti ca e vorba de vocea ta.
Nu poti schimba in mod radical vocea cu care te-ai nascut. Dar poti sa faci imbunatatiri
radicale, controlandu-ti respiratia.
Daca esti cu aerul pe terminate, nu esti credibil. Apoi, nu uita sa ar-ti-cu-lezi cuvintele. Si sa
te joci cu intonatia lor. A urca si a cobori vocea, a sugera tristete, a zambi (stiai ca zambetul
"se aude"?) sunt artificii care te ajuta sa transmiti nuante.