6 mai 2014

Anato curs 10

Muschi masticatori se dezvolta din mezenchimul primului arc branhial. Ei

formeaza o masa unica. Aceasta masa musculara se divide in doua grupe care se
gasesc pe marginea bazilara a mandibulei. Majoritatea fibrelor musculare au
directie verticala, asa cum o gasim la carnivore si la antropoide (predomina
miscarile de ridicare si de coborare a mandibulei). Din L4 a VIU din grupa
musculara externa se diferentiaza doi muschi: temporalul si maseterul iar in str
acestora incep sa se diferentieze fibre musculare transversale alaturi de cele
verticale.

Masa musculara interna se diferentiaza in: pterigoidian extern si pterigoidian

intern. In care se remarca fibre cu directie transversala. Muschiul ciocanului se
integreaza aparatului muscular al urechii medii.

In ansamblu acesti muschi formeaza niste coarde care incing mandibula ca o

chinga: maseter, pterigoidian intern, sau se rasfira lateral - pterigoidianul extern.
Acesti muschi aveau fibre verticale insa se diferentiaza fibre cu directie orizontala
sau oblica. Ele pot imprima mandibulei miscari diferite si mult mai complexe (fata
de alte mamifere)

Dupa actiuni acesti muschi se pot grupa intr-o grupa de forta: maseterul,
fasciculul mijl al pterigoidian si temporal mijlociu. Si o chinga care imprima
mandibulei pozitia optima pentru masticatia: fascicolele post si ant ale
temporalului si pterigoidian ext.

La procesul de masticatie participa m masticatori care au rol exclusiv de a

mobiliza mandibula (inervati de n mandibular).

Exista si muschi ajutatori: suprahioidieni, orofaciali, pielosi si mm limbii. Muschii

ce deservesc masticatia au o dispozitie radiara, fiecare din ei fiind orientati in cele
3 planuri ale spatiului. Un muschi radiar poate sa faca miscari ce se pot combina
armonios.
Fibrele mm mastic. se abat de la verticala in 2 planuri, din acest motiv forta de
contractie poate fi folosita in 3 directii (verticala, laterala-mediala, anterioara-
posterioara).

Acesti muschi masticatori se aseaza inaintea articulatiei temporomandibulare, se

concentreaza in zona mijlocie a exobazei. Ei pot actiona eficient asupra inchiderii
si deschiderii gurii. Cei asezati in spatiul dintre maxila si mandibula ridica
mandibula. Cei asezati in spatiul dintre mandibula si hioid o coboara astfel incat
acesti muschi actioneaza ca pe ramurile unui cleste. Ei inchid sau deschid gura si
realizeaza o parghie de gradul 2.

Rezultanta activitatii lor e aproape verticala. Parghia e linia ce uneste punctul de

sprijn cu locul rezistentei care reprezinta bolul alimentar. Muschii masticatori cu
exceptia pterigoidienilor laterali desi sunt redusi ca forta masticatorie pot sa
dezvolte o forta foarte mare.

Ce e forta de masticatie? Forta aplicata de muschi in timpul masticatiei. Avem mai

multe variante: forta musculara teoretic posibila. Substratul e reprezentat de str.
musculara (mm masticatori = multipenati si bipenati, in aceste conditii creste
suprafata de sectiune fiziologica a muschiului) Sectiunea fiziologica e
perpendiculara pe directia fibrelor iar cea anatomica e sectiunea pe axul lung a
muschiului. Unghiul format de fibrele musculara cu tendonul se numeste unghi de
penatie. Cu cat unghiul e mai mic cu atat muschiul e folosit pentru tractiune in
directia tendonului. Forta musculara teoretic posibila e de 156kg, pentru
propulsie 55k, pentru tractiune laterala 53kg, pentru retropulsie 20kg. In medie e
cam de 200kg bilateral. La barbat e cu 50kg mai mare decat la femei. Forta de
masticatie practic posibila e mai mica decat cea teoretica si acest lucru e datorat
sensibilitatii radacinii dintilor, gingiilor, oamenii nu fac uz de forta de masticatie.

Forta de masticatie fiziologic necesara tine de felul alimentelor ce trebuiesc

ingerate, depinde de tipul de ocluzie, de amestecul alimentelor cu saliva, de
starea articulatiei temporo-mandibulare, de starea dintilor.
Forta de masticatie rezultata din contractia muschilor masticatori se deosebeste
de presiunea de masticatie, forta dezvoltata de un centimetru patrat pe suprafata
dentara. Presiunea e mai mare la nivelul molarilor (suprafata mai mare).

Musculatura masticatorie:

1. aproprie mandibula de maxila

2. presiunea de zdrobire a alimentelor intre suprafetele dentare.

Maseterul : bipenat.

sectiunea fiziologica 2,75 cm patrati.

forta musculara teoretic posibila (sectiune fiziologica * forta musculara/cm
patrat) = 29kg
forta e determinata de faptul ca fibrele sale au o dubla oblicitate.
intervine in ridicarea mandibulei cu o forta de 27kg, propulsie, anteductie,
tractiune laterala.
muschii au fusuri neuromusculare ce se gasesc la nivelul maseterelui in
partea post si ant.

Temporalul : bipenat

fibrele retroorbitale formeaza cu verticala un unghi cu deschiderea

inferioara de 10 grade.
forta musculara teoretica 36kg
vertical ridica mandibula cu 26kg, propulsie anterioara 2kg, tractiune
mediala (singergic cu pterigoidian med) si retropulsia executata de fibrele
posterioara 10kg.
are fusuri neuromosculare

Pterigoidian med: 6 lame aponevrotice

2 pornesc din fosa pterigoida impreuna cu maseterul ce se insera pe fata lat

a mandibulei constituie un adevarat muschi digastric.
Fibrele formeaza un unghi de 10 grade cu verticala si 30 grade fata de
ramura mandibulei
 forta teoretica 18kg, forta de ridicare 15kg, forta de propulsie 3kg, forta de
lateralitate 8kg forta.
In miscarea de lateralitate e antagonist cu maseterul de aceiasi parte si
sinergic cu cel opus
cel mai bogat in fusuri neuromusculare

Pterigo lat.: fibrele fasciculului superior formeaza cu orizontala arcului zigomatic

un unghi de 20 grade deschis anterior, fibrele fasciculului anterior un unghi de 30
de grade.

are o sectiune fiziologica de 1 cm si jumate

forta de masticatie 4 kg la capatul superior, 13 la cel inferior.
anteductia, capatul superior dezvolta o forta de 3,3kg, capatul inferior de
10kg, coboara mandibula cu 3 kgf.

Dintii:
Ce sunt? Organe calcificate care se gasesc implantate in alveolele de pe marginea
libera a maxilei si mandibulei. Dinti inferiori si dinti superiori (Dentes).
Regiunea gingivoalveolodentara corespunde crestelor alveolo dentare de pe
maxila si mandibula. Gingiile sunt partea solidarizata cu aparatul alveolo-dentar.
Solidarizare atat functionala cat si clinic. E o regiune accesibila explorarii prin
deschiderea gurii.
E o regiune asupra careia se concentreaza atentia stomatologului dat fiind ca
aceasta regiune are o mare importanta in estetica fetei, fonatie si masticatie.
Functionalitate dintilor, dentitia e multipla. Filogenetic apare la pestii cartilaginosi
ca niste solzi, intinsi pe intreaga suprafata a cavitatii orale. Constituie o arma de
atac si de aparare, primatele si hominizii aveau caninii dezvoltati pentru a putea
musca, pentru a putea ranji amenintator in scopul de a-si inspaimanta adversarul.
Aceasta adversitate animala este mostenita si la specia umana daca dintii
mistretului si dintii veninosi ai serpilor sunt o arma la om au ramas diverse
expresii a avea un dinte impotriva cuiva, manifestari verbale a unor obiceiuri
ancestrale.
Dintele- alcatuire:
Corona Dentis
Portiune infipta in alveola - acoperita de cement si poarta numele de Radix
Dentis
Pot avea o radacine sau mai multe. Mono/Poliradiculat.
Intre coroana si radacina se gaseste o portiune numita colul dintelui.
Varful se numeste apex, la nivelul apexului trece MNV dentis.
Structural:
o Camera pulpara: MNV + odontoblaste
o alveola e formata din tesut osos, in permanenta remaniere de la
aparitia mugurilor dentari pana la caderea dintilor. Aceasta
proprietate e folosita in tratamentul anomaliilor.
o se gaseste un mic spatiu 0-10mm, este spatiul alveolodantar -- tesut
conjuctiv si ligamentele dintilor.
o Dintele poseda mai multe fete, cea trituranta (masticatorie). Dintii
frontali nu prezinta fata ocluzala(masticatorie), ci doar o muchie
incizala. Tot ce e mai aproape de partea masticatorie = ocluzal. Ce e
apropiat de gingie = gingival. Daca e pe radacina e apical. Fetele
orientate spre vestibulul bucal se numesc vestibulare. Fata care
priveste catre buze se numeste labiala. Fata care priveste catre obraji
se numeste jugala. Cea care priveste catre limba =linguala.
o Fata prin care dintii vin in contact se numeste fata de contact. Fiecare
dinte are doua fete de contact, una din ele e cea mediala (aproape de
linia mediana). Pentru dintii posteriori e cea care priveste anterior. La
dintii frontali facies distalis priveste lateral iar la molari priveste
posterior.
Omul prezinta doua dentitii - una deciduala (20dinti, cate 10 pe fiecare
arcada) incisivi 2:2, canini 1:1, molari 2:2.
Dentitia definitiva 32 dinti, 16 pe fiecare arcada, dintre acestia 20
inlocuiesc, ceilalti 12 nu au predecesori: incisivi 2:2. canini 1:1, premolari
2:2, molari 3:3.
Incisivii au o coroana ascutita in forma de lopata (cei sup) in forma de dalta ce
inferiori.

Caninii au un varf, o singura radacina.

Premolarii au doi tuberculi pe fata ocluzala, unul jugal si unul lingual. O singura
radacina si nu rareori e bifida.

Molarii au 4 tuberculi pe fata ocluzala. Molarii superiori au 3 radix, cei inf 2.

Calcificarea mugurelui dentar incepe in L4. Permit legistului sa aprecieze daca

gaseste un avorton (varsta fatului). La nivelul dintilor se impregneaza o serie de
afectiuni ale mamei. Eruptia dintilor de acelasi fel se face asemanator. Dintii
deciduali inferiori preced pe cei superiori. Incisivii centrali preced pe cei laterali.
Incisivii laterali preced primii molari de lapte. Dupa care urmeaza al doilea molar
decidual. Primul molar permanent apare in jur de 6 ani. Al doilea apare in jur de
12 ani. Ultimul molar apare de la 13 la 30 de ani. Este inclinat inauntru si prezinta
un deficit de structura.
Cresterea dintilor se face in pusee, opusa celei continue a mandibulei si
maxilarului.

Dentitia temporara exista singura pana la varsta de 3 ani si dispare progresiv

pentru a face loc dentitiei progresive. Caderea dintilor temporari: incisvii centrali
7 ani, incisivii laterali 8 ani, primul molar 10 ani, caninii si al doilea molar 10-12
ani.

Dintii infipti in alveole formeaza arcul dentar sup si inf. In procesul de masticatie
dintii actioneaza articulandu-se in grupuri de cate 3 . Fiecare dinte sup sau inf are
cate 2 antagonisti. Un antagonist primar (dintele cu acelasi nume) si unul
secundar (dintele alaturat antagonistului principal). Fiecare dinte e sustinut de 2
dinti singergici cu exceptia dintilor capetelor de rand. Si aceasta dispozitie face ca
impovararea sa se faca dupa o linie franta care poate sa determine alungirea unui
dinte in sensul ca acesta iese din alveola in anumite situatii patologice.
Ocluzia dintilor : raport de angrenare, contact de coroana cand gura e inchisa.
Dintii arcului superior formeaza o jumatate de elipsa, cei inf formeaza o parabola.
Muchiile sau fetele ocluzale nu se potrivesc in ocluzie. In tipul obisnuit de ocluzie -
psalidontie.

Progenia - dintii frontali inferior depasesc anterior dintii arcadei superioare.

Ocluzia labiodonta - marginile celor sup si inf vin in contact muchie pe muchie.

Ocluzia stegodonta - dintii frontali superiori depasesc vestibular ca o streasina pe

cei vestibulari inf.

Ocluzia hiatodonta - arcadele dentare nu vin in contact. Orientarea dintilor se face

dupa criteriul de ax si criteriul de curbura.

Cavitatea bucala e primul organ al aparatului digestiv. Superior se gaseste

cavitatea nazala, etajul respirator. O cavitate neregulata situata intre masivul osos
facial si mandibula si care reprezinta nu numai segm initial digestiv dar si sediul
organelor gustative. Joaca un rol important in fonatie si in articularea sunetelor.
Comunica la exterior prin orificiul bucal. Posterior comunica cu faringele - Fauces
(gatlej). Cavitatea bucala e invelita de mucoasa bucala care se continua inapoi cu
mucoasa faringelui si ii descriem mai multe limite.

1. peretele a.: buze

2. peretele l: obraji
3. peretele s. : bolta palatina care o separa de fosele nazale. Bolta palatina e
prelungita de valul palatului, pilierii ant. si post descriu lateral regiunea
amigdaliana.
4. peretel inf.: muschiul milohioidian - planseul bucal. Separa gura de regiunea
subhioidiana.
5. Inapoi comunica cu istmul faringian. Marginit de o margine libera a valului
palatin, iar lateral de stalpii vlului.

DESEN <>

Buza superioara si buza inferioara. Cand orificiul bucal e mic - microstomie.

Buzele se unesc la nivelul comisurilor. Comisura labiorum - nodulul comisural.
Extremitatea laterala a orificiului bucal se numeste unghiul gurii. La suprafata
buzele prezinta 3 portiuni : cutanata, intermediara(rosul buzelor) si portiunea
mucoasa.

Pe linia mediana buza superioara prezinta un sant numit filtrum care se termina
printr-un tubercul. La nastere tuberculul prezinta o mica creasta fina, locul de
fuziune a mugurilor nazali mediali. Buza superioara e despartita de barbie printr-
un sant mentolabial. Partea cutanata e formata dintr-o piele groasa, bogata in
glande sudoripare si foliculi pilosi. Partea intermediara - bogata in papile si glande
sebacee. Are o irigatie sangvina bogata care ii da culoarea rosie. Spre buze
converg orbicularis oris, buccinator, rezorius - muschi cu rol dilatator sau
constrictor.

Partea mucoasa a buzelor --- aceasta mucoasa se continua cu mucoasa gingiilor.

Contine glande. Pe linia mediana ambele buze prezinta o plica mucoasa care leaga
mucoasa labiala de gingie, fraul buzelor. Unul superior si unul inferior.

Peretii laterali - obrajii.

Superior - bolta palatina care o separa de fosele nazale, iar bolta palatina e
prelungita de valul palatului, de la care pilierii ant. si post. circumscriu
lateral regiunea amigdaliana.
Inferior se gaseste muscihul milohioidian, principalul constituent al
planseului bucal care separa gura de regiunea subhioidiana.
Posterior comunica prin istmul faringian care e un orificiu ovalar marginit
de o margine libera a valului palatin iar lateral de stalpii valului si amigdale,
in jos se gaseste baza limbii

Corpul adipos al obrazului. Stratul profund e format din mucoasa bucala. Peretele
superior: bolta palatina e format din palatul dur si palatul moale. Palatul dur
corespunde partii osoase a boltii palatine si e continuat de valul palatin care e
mobil si care e situat posterior in continuarea celui dur.

Palatul dur: lama palatina a maxilarului in cele 2/3 ant si din lamele palatine
orizontale ale palatinului in 1/3 post. 4 piese osoase ce se unesc prin sutura
cruciata ce e mai proeminenta pe linie mediana.

Palatul dur e acoperit de mucoasa. Pe linie mediana mucoasa formeaza o creasta:

Rafeul palatin. Anterior mucoasa prezinta o serie de pliuri: transverse,
perpendiculare pe rafeu si care sunt mai dezvoltate la noul nascut avand rol in
supt. Glandele palatine se deschid prin orificii vizibile cu lupa iar mucoasa palatina
prezinta o serie de corpusculi nervosi: termici sau de presiune. In timpul
masticatiei presiunea alimentelor pe mucoasa palatina unde sunt aplicate cu
varful limbii stimuleaza receptionarea stimulilor gustativi de catre aceste
terminatii nervoase si da nastere senzatiilor gustative de finete. Mucoasa palatina
si periostul au importanta in chirurgia maxilo-faciala. In Gura de Lup periostul si
mucoasa sunt folosite pentru inchiderea despartiturii. Prin acest perete se poate
crea o cale provizorie de acces catre fosele nazale.

Partea posterioara - aponevroza dreptunghiulara ce se insera pe bolta palatina, pe

fetele acestei aponevroze se prind muschii care ridica sau care coboara valul
palatin. Levator si tensor veli pe fata superioara si palato glosul si faringoglosul pe
fata inf.

Levator veli -ridicatorul valului, se insera pe stanca temporalului, anterior de

gaura ovala si pe partea cartilaginoasa a trompei lui eustachio. Ajunge pe partea
posterioara a aponevrozei iar fibrele lui se termina de partea opusa, prin
contractia lui el ridica valul palatin si blocheaza comunicatia cu partea nazala a
faringelui. E inervat de n facial.

Tensorul veli - originea pe fosa scafoida pe fata inferioara a aripii mari a

sfenoidului.Are un traiect vertical, se continua apoi cu un tendon intermediar care
merge pe sub hamulus si apoi se continua cu o portiune orizontala. In ultima
portiune se lateste, devine aponevrotic si da insertie muschiului ridicator al
valului.
Muschiul uvulei ridica uvula. Se intinde de la spina nazala posterosuperioara pana
la extremitatea inferioara a uvulei.

Palatogrosul constituie o arcada in grosimea stalpului anterior al valului palatin.

Are originea pe val la baza uvulei. Se uneste cu cel de partea opusa in grosimea
limbii prin intermediul muschiului transvers al limbii.

Palatofaringianul - in grosimea arcului posterior al faringelui. Coboara de la baza

uvulei unde isi are originea in valul palatin si ajunge in stratul profund al peretelui
posterior al faringelui pana spre cartilajul tiroid. Stramteaza istmul faringian si
ridica faringele si laringele. Inervat de glosofaringian.

Intre cei doi stalpi ai valului se gaseste vestibulul faringic unde se gaseste
amigdala, tonsila palatina.

Muschii valului palatin sunt paralizati in hemoragiile bulbare, anginele difterice=>

voce nazonata. Mucoasa valului prezinta un epiteliu de tip vibratil(respirator) pe
fata superioara si unul pavimentos pe fata inferioara(digestiv). Valul palatin
flutura si individul sforaie.

Peretele inferior desparte cavitatea bucala de regiunea anterioara a gatului. E

reprezentat de o membrana musculara care se prinde inainte pe linia
milohioidiana a mandibulei si posterior pe arcul osului hioid. Cei doi muschi
milohiodieni care se insera dintr-o parte si alta pe un rafeu median care ajunge pa
na la osul hioid. Acest perete inferior e intarit de pantecele anterior al m.
digastric. Pe acest perete inferior e asezata limba si glanda sublinguala.

Vascularizatia: buzele - a. labiale ramuri din a. faciala anastomozate prin

inosculatia. Din faciala - a. submentala. Pe peretele inferior: a. submentala. In
regiunea submandibulara mai vin ramuri din a. palatina ascendenta. Alveolara
inferioara - ram din maxilara, inainte de a patrunde in orificiul mandibulei da
ramura milohioidiana ptr m. milohiodian care se anastomozeaza cu a.
subhioidiana. Peretii laterali vascularizati de temporala superficiala prin
transversa fetei iar a. maxilara da a. bucala care vascularizeaza portiunea interna
a obrazului. Peretele superior: a. palatina descendenta si a. palatina mare. Alte
surse: palatina ascendenta, faringiana ascendenta. Venele dreneaza in jugulara int
si ext iar limfaticele catre ggl. situati circular intre cap si gat. Principalele relee
sunt ggl. limfatici mandibulari, submandibulari si submentali, ggl. bucali, ggl.
linguali si cei retrofaringieni.

Cavitatea bucala e impartita topografic in:

vestibulul oris delimitat anterior si lateral de buze si obraji.

Posterior de arcadele dentare si de fata ext. a marginii alveolare a
maxilarului si mandibulei tapitata de gingie.
In sus si in jos marginea santului gingivojugal. Cavitate bucala se intinde
intre arcurile dentare si gingie pana la istmus faringian
in repaus - forma ovoidala. Ocupata de limba. Cavitatea bucala propriu-zisa
comunica cu spatiile interdentare si comunica si prin spatiul retromolar.