Palatogeneza implica proliferari tisulare si procese de fuzionare si de diferentiere a elementelor

structurale. Exista elemente moleculare semnal la nivelul primordiului cranio-facial care includ gena
SHH, includ factorul 8 de crestere a fribroblastelor PGF8 si proteina morfogenetica osoasa BMP2. In
acest proces, acidul retinoic are efecte teratogene. Tesuturile care separa cavitatea bucala de cavitatea
nazala compun palatul. In saptamana a 6 a se formeaza palatul primar, palatul primar care separa
stomodeumul de santurile olfactive. Intre saptamanile 6-8 se formeaza palatul secundar pe seama
proceselor palatine dezvoltate din mugurii sau procesele maxilare. Palatul primar impreuna cu palatul
secundar vor forma palatul definitiv.

Stomodeumul care este initial cavitatea buconazala unica va fi separata in 2 timpi dinainte inapoi. In
timpul 1, prin buza superioara si palatul primar care este orizontal, va fi limitata gura mai jos si fosele
nazale initiale in sus. Apoi, aceste fose nazale vor fi impartite vertical prin partea posterioara a
mugurelui nazal intern care va delimita fosele nazale primare dreapta si stanga. Va reamintesc ca
mugurii nazali mediali sunt separati in profunzime de o masa de mezenchim. Apoi, inapoia acestui sept
va persista o perioada unui elicvat posterior al stomodeumului iar la randul sau, acesta va fi separat
orizontal si vertical, constituindu-se gura definitiva si fosele nazale (Desen).

Mugurele nazal medial trimite o prelungire laterala care se numeste procesul globos. Acesta fuzioneaza
cu mugurele nazal lateral si transforma santul olfactiv in canal olfactiv(Desen). Urmatoarea etapa va fi
constitutia narinelor dreapta si stanga.

Aceasta despartire a cavitatii nazale de cavitatea bucala se produce in spatium filtrumului care este
constituit din cei 2 muguri nazali mediani care si interpun intre mugurii maxilari. Ia nastere din
mezenchimul dintre cei 2 muguri nazali mediali premaxila (osul premaxilar sau mai e numuit si osul
incisiv). Osul premaxilar rudimentar deriva deci din portiunea de mezenchim care separa mugurii nazali
mediali si initial este alcatuit dintr-un os premaxilar drept si un os premaxilar stang. Fiecare din acesti
muguri premaxilari au la nivelul lor cei 4 incisivi superiori.

Imediat in spatele premaxilei se formeaza o lama palatina anterioara sau palatul primar. In acelasi timp,
de pe partile laterale ale mugurilor maxilari se formeaza lamele palatine laterale care se lipesc una de
alta si de palatul primar. Lamele palatine laterale isi continua dezvoltarea, se lipesc treptat una de alta si
ele vor edifica palatul secundar osos. In acelasi timp, pe linia mediana a fetei posterioare a masei
mugurilor nazali interni se formeaza un perete orientat in plan median, medio-sagital, iar din
mezenchimul acestui perete va lua nastere vomerul, lama perpendiculara a etmoidului si septul
cartilaginos al nasului. Concomitent, de pe fetele interne ale mugurilor maxilari se dezvolta lamele
palatine orizontale care inainteaza una spre cealalta, se apropie spre linia mediana si apoi din
mezenchimul lor va lua nastere partea osoasa a boltei palatului gurii. La un moment dat septul sagital si
lamele palatine se intalnesc pe o linie comuna si se sudeaza in luna a 3 a. Palatul secundar va separa
cavitatea nazala si bucala, iar in cursul dezvoltarii palatului secundar se individualizeaza 3 stadii: un prim
stadiu in care se formeaza procesele palatine, stadiu in care ele se orizontalizeaza si evident stadiul in
care ele fuzioneaza.
O urmare imediata a dezvoltarii si alipirii mugurilor fetei si a pieselor osoase care deriva din ele, va fi
completarea arcadelor hemutare arcada dentara inferioara va lua nastere pe marginea superioara a
mandibulei care rezulta din unirea mugurilor mandibulari, in timp ce arcada dentara superioara se
formeaza pe marginea inferioara a maxilarelor si va fi competata pe linia mediana de marginea libera a
osului incisiv care a provenit din masa mugurilor nazali interni sutati ulteriori cu mugurele maxilar
superior.

Anomaliile de dezvoltare sunt consecinta fie tulburarilor de fuziune, fie consecinta lipsei de dezvoltare a
mugurilor care iau parte la alcatuirea fetei.

Consecinta lipsei de fuziune poate fi data fie de deplasarea anormala a unuia sau mai multor muguri, fie
atrofia sau hipertrofia unuia dintre muguri sau mai exista situatia ca intre mugurii care se alipesc sa
existe resturi de tesut epitelial.

Atreziile:

-Aprosopia rezulta din atrezia mugurilor faciali in totalitate. Fata nu exista, este inlocuita cu o cavitate
care are peretii neregulati.

-Troboscis lateralis un mugure nazal extern este atreziat, asta antreneaza absenta aproape in totalitate
a unei parti a nasului. Pe o parte nasul este normal, pe cealalta lipseste sau este redus la o mica
excrescenta care se gaseste in unghiul intern al ochiului si care prezinta un rudiment de narina

-Agnantismul mandibular este atrezia totala a mugurului mandibular, iar mandibula lipseste in
totalitate

-Microstoma este atrezia orificiului bucal, care ramane la dimensiunile fetale

Anomalii datorate tulburarilor de fuziune:

-Coloboma persista o fisura intre mugurele maxilar si cel nazal lateral, caracterizata printr-o
despicatura integrala sau partiala a fetei. Malformatia se prezinta ca o fanta oblica care face sa
comunice orbita cu gura.

-Cheiloschizisul(gura de iepure) lipsa de sudura intre mugurele maxilar si mugurele nazal medial.
Intereseaza buza superioara si mai rar partea osoasa a maxilei intre incisivi si canini. Poate sa fie
unilaterala sau poate sa fie bilaterala.

-Palatoschizisul (gura de lup) este datorat lipsei de fuziune a proceselor palatine ale maxilei si lipsa de
fuziune a acestor procese cu septul nazal. Uneori poate sa fie despicat si palatul primar si cel secundar
sau numai unul dintre ele.

Putem avea diferente de fuziune cu persistenta de lame si nuclei care determina formarea unei insule
epiteliale sic are au drept consecinta pistulele congenitale avand origine in mugurii faciali si in aparatul
branhial despre care o sa vorbim. Unele sunt pistule mediale si unele sunt pistule laterale sau poate da
nastere la tumori congenitale: chistele delmoide, fribrocondroamele sau chisturile seroase sau chisturi
mucoase care sunt tumori benigne.

Mai sunt si alte anomalii:

-Schizocefalia este lipsa de fuziune a mugurilor nazali mediali si lipsa de formare a osului intermaxilar.
Se manifesta prin despicatura mediana a buzei superioare. Poate exista despicatura mediana a buzei
inferioare, datorita lipsei masei de mezenchim dintre mugurii mandibulari.

-Rinoschizisul este lipsa de sudura a mugurilor nazali mediali pe toata intinderea lui si se manifesta
prin prezenta unui sant median al buzei superioare

-Ciclopia rezulta din fuzionarea mugurilor nazali mediali si laterali pe toata intinderea lor, formeaza un
tub unic nazal, care este inserat deasupra unui ochi unic.

-Micrognantismul atrezia partiala a mugurilor cu mandibula mica

-Macrognantismul este hipertrofia mandibulei

Mai multe anomalii pot fi gasite in diverse cazuri, de exemplu in dizostoza mandibulo-faciala gasim
hipoplazia mandibulei, fisura pantebrala coborata, defecte ale pleoapei inferioare, urechea externa
anormala, deficiente ale urechii medii si urechii interne. Mai exista un sindrom, sindromul Piotren, in
care avem hipoplazia mandibulei, micrognantism, despicatura palatului si defecte oculare si otice.

Regiunea branhiala e o regiune temporara la om, regiune care aminteste de sistemul pe care il intalnim
la pesti. Din aceasta regiune branhiala nu se dezvolta comp ale aparatului respirator, dar ea e extrem de
importanta deoarece din ea deriva structuri care participa la formarea fetei, gatului, a urechii interne si
medii, la formarea unor glande cu secretie interna, a limbii si a faringelui.

Regiunea branhiala se intinde de la nivelul gurii primitive pana la proeminenta cardiaca, de o parte si
alta a intestinului cefalic. Pana la aparitia acestei regiuni embrionul uman nu are gat, capatul fiind
continuarea trunchiului. Regiunea branhiala apartine prin portiunea ei anterioara, formata de arcul 1
branhial si de campul mezobranhial, gurii primitive. Prin portiunea ei mijlocie deci arcurile 2,3,4 apartine
faringelui si gatului. Prin portiunea inferioara apartine toracelui superior.

La extremitatea cefalica partea craniala a intestinului anterior e numita intestin faringian si vine in
contact direct cu ectoblastul ce tapeteaza fundul stomodeumului. Mb ecto si endodermala e numita mb
orofaringiana. In sapt a3-a catre sfarsit, mb orofaringiana se rupe si pune in comunicare intestinul
anterior cu cavitatea bucala primitiva care e constituita din stomodeum care e de origine ectodermica si
extremitatea cefalica a intestinului anterior. Insertia periferica a mb faringiene dispare fara urme si
arbitrar se considera ca limita dintre aceste parti e o linie situata inapoia gingiilor.

In cursul S4-S5 pe fata interna a peretelui lateral al faringelui apar cranio-caudal 4 pana la 6 santuri.
Aceste santuri sunt pungile branhiale interne endodermice. Ultimele 2 sunt rudimentare, pungile sunt
mai adanci spre extremitatea anterioara si mai superficiale catre cea dorsala. In acelasi timp si succesiv
pe versantul superficial antero-lateral apar 4 santuri ectodermice care sunt numite pungile branhiale
externe sau ectodermale.

Pungile externe se gasesc fata in fata cu cele interne iar aparitia celor externe e indusa de cele interne.
Ectodermul pungilor externe vine in contact cu endodermul pungilor interne. Fiecare din aceste pungi
prezinta o extremitate ventrala si dorsala, pe crestele acestor pungi si intre ele se asaza tesut
mezoblastic care inconjoara intestinul faringian astfel ca apar un numar de arcade de tesut
mezenchimatos, dens, care formeaza arcurile branhiale. La embrionul uman gasim 5 arcuri branhiale din
care ultimul e slab individualizat si e vizibil mai ales pe fata interna a faringelui sub forma unei
proeminente slabe.

Pungile ectobranhiale (externe) sunt sarace in produse de dezvoltare, in S5 are 4 pungi. In mod normal
pungile branhiale externe dispar fara urme. Doar prima punga contribuie la constituirea definitiva a
embrionului. Partea dorsala a pungii intai se adanceste, patrunde in mezoblastul subiacent si formeaza
epiteliu care captuseste meatul acustic extern si foita ectodermala a membranei timpanului.
Extremitatea dorsala a arcurilor 1 si 2 inconjoara porul acustic extern si vor forma pavilionul urechii.
Mezoblastul arcului 2 prolifereaza intens, acest arc se dezvolta in directie caudala, acopera al 3-lea si al
4-lea arc branhial si fuzioneaza cu creasta epicardica. Datorita acestui fapt a doua si a 3-a punga
ectobranhiala vor fi progresiv infundate intr-o depresiune a ectodermului si vor pierde comunicarea cu
exteriorul. Pungile ectobranhiale formeaza o cavitate tranzitorie, tapisata de ectoblast numita sinusul
cervical.

Sinusul cervical, pe fundul caruia se gasesc partea dorsala a arcurilor 3 si 4 isi apropie marginile, se
inchide si formeaza o vezicula cervicala ce pierde legatura cu exteriorul. Acesta va dispare prin umplere.

Pe partea interna sunt pungile endobranhiale. Embrionul uman poseda 5 perechi de pungi
endobranhiale situate in lungul fetei laterale a intestinului faringian. Ele se intalnesc anterior la mica
distanta de linia mediana. Ultima punga e considerata un diverticul al celei de a 4-a. Dezvoltarea
pungilor ne arata ca ele sunt bogate in derivate. Mult mai bogate ca cele ectobranhiale. La nivelul
pungilor ectobranhiale aceste derivate care provin din muguri epiteliali care se infunda in mezenchim se
izoleaza de locul de origine si se diferentiaza ca organe aparte. Partea dorsala emite o prelungire
laterala care poarta numele de canal tubo-timpanic care vine in contact cu invelisul ectoblastic al primei
pungi branhiale. Partea distala a acestui diverticul devine cavitatea timpanica primitiva deci viitoarea
ureche medie. Partea proximala ramane ingusta, formeaza canalul faringo-timpanic sau trompa lui
Eustachio. Epiteliul endodermal al cavumului timpanic vine in contact prin mezenchim cu epiteliul
ectodermal al meatului acustic. Impreuna ele formeaza mb timpanica.

Punga 2: Partea ventrala a pungii a doua e ocupata de dezvoltarea limbii; ceea ce ramane din
prelungirea anterioara va deveni fosa tonsilara.

In S12 (L3) din epiteliul endodermal al fosei tonsilare se dezvolta un tubercul care e primordiul tonsilei
palatine (=amigdalei). In L4 tuberculul trimite in mezenchimul subiacent diverticule scurte, acestea devin
criptele amigdalelor. In jurul lor se aduna limfocite ce se organizeaza in foliculi. Din mezenchimul din jur
se formeaza capsula si stroma glandulara. Ramane si un vestigiu al primei pungi branhiale
endodermale(=reces supratonsilar).

Punga 3: Din fundul de sac endodermal in S5 apare primordiul paratiroidei inferioare. Din epiteliul
portiunii ventrale a pungii apare primordiul timusului. Epiteliul prelungirii anterioare da nastere unui
canal numit timo-faringian. In S7 devine cordon plin ce se dilata la capatul liber si in acest fel devine
mugure timic. Apoi se fragmenteaza, se ancoreaza de pericard care in momentul asta se gaseste in
pozitie inalta cervicala, si timusul incepe un proces de descensus si patrunde in cavitatea toracica.
Coborarea timusului va angrena si paratiroida inferioara.

In S8 cei doi muguri timici din dr si stg fuzioneaza cam in dreptul locului dintre venele precardinale,
constituind viitorul trunchi venos.

S10, proces de inmugurire secundar: acini ce prolifereaza, se diferentiaza corticala si medulara

timusului. In medulara -timocite(tip de limfocite) ce se organizeaza in foliculi si prolifereaza. Epiteliul
timic se comporta ca un inductor fata de mezenchimul adus de vasele sangvine si acest mezenchim e
transformat in tesut limfoid. Alte teorii spun ca epiteliul timic are un chimiotactism pozitiv si atrage
aceste celule(limfocite). Exista ipoteza ca ele provin din celulele sue din SaculVitelin care migreaza,
patrund in timus si dau nastere precursorilor timocitelor. Medulara timusului contine corpusculii lui
Hassall.

Timusul evolueaza atata timp cat organismul e in crestere activa, atinge maximul la 7 ani cand are cam
30g dupa care stagneaza pana la pubertate si apoi incepe sa involueze.

In S6, primordiul paratiroidei inferioara se desprinde de locul de origine, mai intai se ataseaza mugurelui
timic cu care coboara pana in dreptul marginii inferioare a mugurelui tiroidian. Apoi paraseste timusul si
se ataseaza de primordiul tiroidian. Primordiul paratiroidian inferior poate migra anormal pana in
mediastinul superior, ajunge in vecinatatea mediastinului si da nastere la tumori. Exista posibilitatea
datorita acestei migrari sa avem o serie de anomalii:

paratiroide supranumerale
paratiroide ectopice (in toracice sau la bifurcatia arterei carotide comune)
timus aplazic congenital + aplazia paratiroidei inferioara (lipsa de dezvoltare a sacului
endodermal)
sindrom DiGeorge (hipoparatiroidotomie) cu malformatie ale gurii si despicatura nazala si
hipoplazie tiroidiana si defecte cardiace.

Punga 4: lumenul acestei pungi da recesuri piriforme. Din epiteliul prelungirii dorsale ia nastere glanda
paratiroida superioara iar in ce priveste derivatele partii ventrale ele sunt incerte. Glanda paratiroida
superioara nu-si modifica pozitia, pierde conexiunea cu peretele faringian si se fixeaza de gl tiroida.
Tiroida migreaza in directie caudala, paratiroida superioara se situeaza pe fata dorsala a tiroidei. Celulele
principale ale paratiroidelor apar in perioada embrionara si intervin in metabolismul calciului.
Punga 5: in S5-S6 se dezvolta corpul ultimo-branhial care o sapt mai tarziu e incorporat glandei tiroide.
Celulele originale ale corpului ultimo-branhial pot fi perfect individualizate sub forma unor insule de
celule clare la adult. Ele devin celule C ce secreta calcitonina.

Punga 6: dispare fara sa lase urme.

Anomalii de dezvoltare:

Arcul branhial al 2-lea acopera arcurile 3 si 4. Astfel ca sub el va exista temporar un spatiu care e spatiul
sinusului cervical si care in mod normal va dispare prin umplere. Resturile epiteliale ale sinusului si ale
pungilor branhiale incluse in mezenchimul subiacent pot persista ca resturi sub forma unor chisturi
cervicale laterale si sunt localizate in santul auriculotemporal, in regiunea paratiroidiana, fie sunt
supra/subhiodian. Ele se gasesc de obicei anterior de SCM. Chisturi care pot trece neobservate. Devin
vizibile tardiv cand isi sporesc volumul. Contin cristale de colesterol si au tendinta de a degenera. Pot da
nastere la cancere epidermoide. Atunci cand aceste chisturi sunt fisturizate(isi gasesc cale de evacuare
fie catre interior fie catre exterior). Ele se pot deschide la nivelul pielii, fie se pot deschide in punga
endobranhiala 2.

Sinusul cervical poate sa persiste sub forma unui canal care trece intre cele 2 artere carotide: cea int si
cea ext. Fie pe segmentul retrohioidian al faringelui dupa care se poate deschide in recesul supra-
tonsilar. Din reteaua limfatica care inconjoara aceste chisturi se pot dezvolta chisturi seroase. Toate sunt
curabile chirurgical dar putem avea tumori in regiunea fostului sinus cervical, apar brahioamele care
sunt tumori maligne.

Putem avea fistule: resturile pungii 1 ecto sau endodermale sunt situate in regiunea suprahioidiana si
ele au un singur orificiu de deschidere fie int, fie ext. Resturile pungii a doua sunt subhioidiene iar
resturile pungii a 3-a se deschid median.

Intre aceste pungi se depune mezenchim si iau nastere arcurile branhiale.

Sunt 5 perechi de proeminente care se observa in jurul intestinului anterior al embrionului din Z20-Z35.
Numerotarea lor considera o structura tranzitorie. Ele nu persista ca atare, derivatele lor sunt elemente
care constituie structuri ale capului si gatului.

Un arc faringian e invelit la ext de ectoderm, la int de endoderm iar intre cele 2 epitelii se gaseste
mezoderm. Mezenchimul derivat din crestele neurale se dispune la periferia arcului iar mezodermul
mezodermal se gaseste in axul arcului branhial. Fiecare arc branhial contine o artera proprie, un nerv
propriu, un schelet cartilaginos si un blastem muscular striat. Prima structura care se dezvolta sunt
arterele. Artera e un vas comunicant intre aorta ventrala si dorsala. Arterele apar intr-o secventa rostro-
caudala. Nervii branhiali inerveaza motor si senzitiv arcurile faringiene si derivatele lor. Ei sunt impartiti
in nervi preotici(nn. V si VIII) si post otici(IX si X) caudal de capsula optica. Fiecare n branhial are un ram
dorsal si unul ventral. Ramul ventral trimite 3 diviziuni: un ram posttrematic care e continuat in arcul
respectiv, un ram pretrematic care trece in arcul supraiacent si un ram faringian pentru portiunea
dorsala a arcului subiacent. Deci un nerv da un ram care se duce in arcul de deasupra, un ram in arcul
de desubt si o ramificatie continua in interiorul arcului respectiv. Un arc e inervat de ramura
posttrematica a nervului sau si de ramura pretrematica a arcului urmator.

Cartilagiile sunt bare cartilaginoase, ultimele structuri care apar. Ele ar apare din celulele crestelor
neurale cefalice pentru arcurile 1-3 si din mezenchimul lateral pentru arcurile 5 si 6.

In S4: pungile ectobranhiale sunt separate prin creste care poarta numele de arcuri branhiale. In cursul
dezvoltarii ulterioare se formeaza in fiecare arc o artera, un nerv si un schelet cartilaginos. Fiecare arc
branhial are un ax mezenchimatos care provine din mezodermul lateral. Arcurile branhiale se dezvolta
atunci cand celulele crestei neurale migreaza catre regiunile capului si gatului. Din materialul crestelor
neurale deriva ectomezenchimul, acesta ia parte la dezvoltarea normala a fetei si a regiunii branhiale si
din acest motiv malformatiile fetei au fost numite neurocristopatii. Acest ectomezenchim are
capacitatea de a da nastere la mai multe tipuri de celule si tesuturi.

Dezvoltarea ectomezenchimului din crestele neurale ne duce la ideea ca foitele embrionare nu au o

specificate absoluta. Crestele neurale sunt grupuri tranzitorii de celule care sunt aflate la jonctiunea
neuro-ectodermala, celule care se separa de santul neural inainte ca acesta sa se inchida si sa se
transforme in tub neural adica pe la sf S4. Au fost impartite in creste cerebrale mai numeroase si creste
medulospinale mai reduse.

DESEN
Crestele neurale dispar treptat in timp ce genereaza diverse tipuri de populatii celulare (vide infra).
Disparitia lor progreseaza cranio-caudal. Din celulele lor iau nastere ggl. senzitivi ai nervilor cranieni. Ggl.
vegetativi ai extremitatii cefalice si ectomezenchimul capului si gatului care are o larga reprezentare in
aceasta regiune. Din ectomezenchim, din celulele crestelor neurale se dezvolta mai multe tipuri de
tesuturi. Crestele neurale si directia de migrare au fost teritorializate la specia umana. Crestele neurale
prozencefalice migreaza printr-un spatiu acelular sub forma de coloane acelulare si ajung in mugurele
frontonazal. Celulele din crestele mezencefalice migreaza in regiunea optica, in mugurii maxilari si
mandibulari. Celulele din crestele rombencefalice migreaza in arcurile branhiale si cele aortice. Aceasta
migratie a fost pusa in evidenta cu timidina titriata(marcare). S-au putut evidentia celulele
mezenchimatoase si s-a putut urmari evolutia lor ulterioara. S-a stabilit ca cea mai mare parte din
mezenchimul capului si gatului e un derivat al crestelor neurale.

Ce rezulta din ectomezenchimul extremitatii cefalice? Tesut osos, cartilaginos, dermic, dentina si
odontoblastele dintilor, tesutul conjuctiv din tiroida, paratiroida, timus, celule ale formatiunilor glomice
iar prin tesuturile carora le dau nastere aceste celule ele contribuie la dezvoltarea mugurilor faciali si
totodata la confluenta si fuziunea mugurilor faciali. La nivelul crestelor neurale exista corespondente
regionale la nivelul fetei si gatului, encefalofaciale si encefalobrahiale. Fuziunea mugurilor fetei necesita
o buna calitate a ectomezenchimului si prezenta unor enzime lizozomale care actioneaza asupra
endodermului de invelis este un factor necesar fuziunii corecte a mugurilor. Enzimele distrug
ectodermul de invelis si determina unirea mugurilor. Celulele crestei neurale inconjoara axul
mezenchimatos si produc proeminenta arcurilor pe fetele anterolaterale. Materialul arcurilor branhiale
e mezodermal insa la suprafata arcurile sunt acoperite de ectoderm care captuseste pungile care se
deschid la exterior si care sunt pungile ectodermale; pe peretele ventral al faringelui sau podeaua
faringelui exista o zona de forma triunghiulara cu baza indreptata catre mandibula unde arcurile si
pungile se intalnesc si aceasta zona poarta numele de camp mezobranhial. Arcurile branhiale sunt
asezate unul sub celalalt, se numeroteaza de la 1 la 4. In S6 arcurile 1 si 2 si in special 1 cresc mai
puternic decat celelalte arcuri.