SISTEMUL CARDIOVASCULAR

- Este format din inima si din vase prin care circula sangele (artere, vene, capilare)

Sangele

- Este un tesut conjunctiv de tip fluid

- Face parte din mediul intern impreuna cu:
Limfa
Lichidul interstitial
LCR
Perilimfa + endolimfa
- Reprezinta 8% din masa corporala
- Circulatia sangelui in corpul uman este:
Circula printr-un sistem inchis de vase, fara a veni in contact cu celulele
Sangele oxigenat nu se amesteca cu sangele neoxigenat
La o circulatie completa, sangele trece de doua ori prin inima, realizand doua
circuite separate, dar interconectate intre ele, realizand marea si mica circulatie)
FUNCTIILE SANGELUI:
I. Roluri realizate de catre componentele sale:
1. Transportul gazelor respiratorii (hematii)
2. Imunitate (leucocite)
3. Hemostaza si coagularea sangelui (trombocite)
4. Vehiculeaza hormoni, substante nutritive catre celule (plasma)
II. Alte roluri:
1. Rolul de sistem de integrare si coordonare umorala ale functiilor prin
hormoni mediatorii chimici si catabolitii pe care ii vehiculeaza
2. Indepartare si transport spre locurile de excretie a substantelor toxice,
neutilizabile sau aflate in exces
3. Rol in termoreglare, datorita continutului sau bogat in apa
STRUCTURA:
- Este format din:
1. Plasma
Reprezinta 55 % din volumul de sange
Este elementul lichid al sangelui
Contine 90 % apa si 10 % reziduu uscat, format din :
1 % substante anorganice (ioni: Na, K, Ca, Mg, Cl, H3O)
9 % componente organice, majoritatea proteine (albumine,
globuline, fibrinogen)
Volemie: 8 % din greutatea corporala
Ph sangvin: 7,38 7,42
Proteine totale in plasma: 6 8,5 g/dl

Proteinograma: Albumine 3,5 5 g/dl

Globuline 2,5 3,5 g/dl
Na plasmatic natriemie 135-146 mmol/l
+

K+ plasmatic potasemie 3,5-5,3 mmol/l

Ca2+ plasmatic calcemie 8,5 10,3 mg/dl
 Glicemia 65-110 mg/dl
Acizi grasi liberi 0,19-0,9 mEq/l
Colesterol total < 200 mg/dl
2. Elementele figurate:
- Reprezinta 45% din volumul sangvin
- Este partea solida a sangelui
- Se mai numeste volum globular procentrual/hematocrit
- Hematocrit: Femei 35-46%
Barbati 41-50%
- Este format din:
Globule rosii (hematii/eritrocite)
Globule albe (leucocite)
Plachete sangvine (trombocite)

Eritrocite
- Sunt celule anucleate
- Au forma unui disc biconcav din profil
- Dimensiuni: 7,5 microni
- Nr eritrocitelor in sangele circulant al adultului este: Femei 4 500 000/mm3
Barbati 5 000 000/mm3
- Contin hemoglobina: proteina formata din gruparea proteica hem + 4 Fe2+
Femei: 12-15,6 g/dl
Barbati: 13,8-17,2 g/dl
- ROL:
Transporta gazele respiratorii cu ajutorul hemoglobinei prin realizarea cu
acestea a unor combinatii labile: OXIHEMOGLOBINA si
CARBAMINOHEMOGLOBINA
Mentinerea echilibrului acido-bazic
- Hemoglobina (Hb) din eritrocite are roluri multiple, cele mai important fiind de:
Transportor de oxigen si de participant la transportul CO2
Hb formeaza cu agentii oxidanti (nitriti, cloruri, sulfamide) sau cu unele droguri,
methemoglobina, compus stabil in care Fe2+ se transforma in Fe3+ si nu mai
reactioneaza cu oxigenul
- Eritropoieza(hematopoieza) reprezinta formarea globulelor rosii
La adult are loc in maduva hematopoietica din oase, in special din oasele late
Reglarea ei este controlata de hormonul eritropoietina, secretat mai ales de catre
rinichi care stimuleaza diferentierea celulei primitive medulare
- Durata medie a vietii hematiei in circulatie este de 120 zile, dupa care hematiile
imbatranite sunt distruse in splina, ficat, maduva osoasa si ganglioni limfatici prin proces
numit HEMOLIZA
- Cresterea temporara a nr. Eritrocitelor circulante este rezultatul mobilizarii sangelui mai
bogat in hematii din depozite (splina + ficat)
Are loc in: efort fizic postprandial, durere
- Cresteri stabile are nr. Eritrocitelor circulante se numesc POLIGLOBULII
Sunt prezente la cei care locuiesc la mari altitudini si la cei care au alterat aportul
de oxigen la nivel celular prin diverse patologii
- Scaderea nr eritrocitelor circulante: ANEMIE
Este consecinta unui dezichilibru intre eritropoieza si hemoliza:
a. Fie prin diminuarea eritropoiezei (carente de Fe, proteine si vitamine)
b. Fie prin itensificarea hemolizei (infectii, stari toxice si mecanisme imune)
 Grupele sangvine. Transfuzia
- Membrana hematiilor are in structura sa numeroase tipuri de macromolecule, cu rol de
Antigen, numite si AGLUTINOGENE
Cele mai importante aglutinogene intalnite la om sunt:
a. Aglutinogenul O
b. Aglutinogenul A
c. Aglutinogenul B
d. Aglutinogenul D
- In plasma, se gasesc o serie de compusi (proteine) cu rol de anticorpi, numite AGLUTININE
Cele mai frecvente intalnite aglutinine la om sunt:
a. Aglutinina alfa (omoloaga aglutinogenului A)
b. Aglutinina beta (omoloaga aglutinogenului B)
- Aglutininele si aglutinogenele omoloage se exclud reciproc in sangele aceleiasi persoane;
astfel, in decursul evolutiei umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice sangvine,
dintre care cele mai importante in practica medicala curenta sunt:
1. Sistemul AB
2. Sistemul Rh (D)

Sistemul AB

- Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog (alfa cu A si beta cu B), nu

pot exista:
a. Indivizi posesori de aglutinogen A si aglutinine alfa
b. Posesori de aglutinogen B si aglutinine beta
- Intalnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloaga duce la un conflict imun, antigen-
anticorp, cu distrugerea hematiilor si consecinte grave pt individ
- Combinatiile si coexistentele posibile (tolerate imunologic) sunt in numar de 4:
Reprezinta cele 4 grupe sangvine in care se poate repartiza populatia globului pe
baza sistemului AB
- Cunoasterea apartenentei la una din grupele sangvine are mare importanta in cazul
transfuziei de sange
- Regula transfuziei cere ca aglutinogenului din sangele donatorului sa nu se intalneasca cu
aglutininele din plasma primitorului
- Potrivit acestei reguli, transfuzia de sange intre grupe diferite se poate face astfel:
a. Grupa O poate dona la toate grupele (donator universal), dar nu poate primi decat
sange izogrup (de la O)
b. Grupa AB poate primi de la toate grupele (primitor universal)

Sistemul Rh
Antigen D
- 85% din populatia globului mai poseda pe eritrocite un antigen numit D sau Rh (in afara
de unul din antigenele sistemului AB)
- 15% din populatie nu prezinta antigen D
- Toti indivizii posesori de antigen D sunt considerati Rh pozitiv, iar indivizii care nu poseda
aglutinogenul D sunt considerati Rh negativ
Anticorpul anti D
- In mod natural, nu exista aglutinine omoloage anti Rh
- Se pot genera prin:
 Transfuzii repetate de sange Rh pozitiv la persoane Rh negativ
Prin sarcina cu fat Rh pozitiv la mama Rh negativ (gena care codifica sinteza
aglutinogenului D este dominanta) si se transmite pe linie paterna
- In ambele situatii, aparatul imunitar al gazdei reactioneaza fata de aglutinogenul D ca si
fata de un antigen oarecare:
Activarea limfocitelor, urmate de producerea de anticorpi anti D si anti Rh
Acesti anticorpi vor reactiona cu antigenul D de pe suprafata hematiilor si va
produce hemoliza
- MAMA CU RH NEGATIV SI TATA CU RH POZITIV
Datorita caracterului dominant al genei care codifica sinteza aglutinogenului D,
copiii rezultati vor mosteni caracterul Rh pozitiv
1. Prima sarcina:
poate evolua normal, deoarece in conditii fiziologice, hematiile Rh
pozitiv ale fatului nu pot traversa placenta, deci nu ajung in circulatia
materna (sangele matern ajunge la fat)
la nastere, prin rupturile de vase sangvine care au loc in momentul
dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele fetal trece la mama si
stimuleaza de aglutinine anti Rh (placenta=organ temporar format din
celule provenite de la doi indivizi)
2. A doua sarcina:
Aglutininele Rh prezente la mama pot traversa capilarele placentare,
patrund in circulatia fetala si distrug hematiile fatului, putand duce
chiar la moartea acestuia, atunci cand aglutininele sunt in concetratie
mare

Leucocite
- Sunt celule care poseda nucleu si mitocondrii
- Au capacitatea de a emite pseudopode si de a traversa peretele capilar prin porii sai,
trecand in tesuturi, proces numit diapedeza
- Pe baza originii, formei, structurii si rolurilor lor fiziologice, leucocitele sunt de mai multe
tipuri:
1. Polinucleare (granulocite):
A. Neutrofile
B. Acidofile
C. Bazofile
2. Mononucleare (agranulocite):
A. Limfocite
B. Monocite
- Formula leucocitara:

Granulocite:
1. Neutrofile (cele mai numeroase granulocite): 52-62% din leucocite
2. Eozinofile: 1-3% din leucocite
3. Bazofile: <1% din leucocite

Agranulocite:
 1. Monocite: 3-9% din leucocite
2. Limfocite: 25-33% din leucocite (sunt cele mai numeroase agranulocite)
Numar leucocite: 5 000 10 000/mm3

NEUTROFILE
- Polimorfonucleare neutrofile, PMN
- Produse in maduva osoasa
- Forma valabila, deoarece emit permanent pseudopode
- Prezinta in citoplasma granulatii mici cu afinitate pentru colorantii neutri si cu continut
enzimatic complex
- Durata vietii PMN in circulatie este de cateva ore , dupa care cele mai multe strabat
endoteliul capilar prin procesul de diapedeza si ajung in spatiile interstitiale
- Au mare sensibilitate fata de:
prezenta bacteriilor in organism
patrunderea si inmultirea acestora intr-un tesut, fiind urmata atat de cresterea
numarului de PMN din sange cat si de acumularea lor in tesutul infectat, unde sunt
atrase de modificarile provocate de bacterii si de produsii lor metabolici (toxine)

ACIDOFILE
- Eozinofile
- Sunt asemanatoare ca morfologie cu PMN, dar au in citoplasma granulatii mai mari care
se coloreaza intens cu eozina
- Aceste granulatii contin un mare numar de enzime
- Numarul eozinofilelor din sange creste in boli parazitare si alergice

BAZOFILE
- Sunt asemanatoare structural cu PMN, dar au in citoplasma un numar mic de granulatii
mari, care se coloreaza intens cu colorantii bazici
- Aceste granulatii contin, pe langa numeroase enzime, heparina si histamina (substanta
vasodilatatoare)
- Ele cresc in stadii tardive ale inflamatiei si se presupune ca intervin in vindecarea acesteia

LIMFOCITE
- Au origini in diferite tesuturi:
Ganglioni limfatici
Splina
Amigdale
Maduva rosie osoasa
- Durata de viata a limfocitelor variaza de la cateva ore la cativa ani
- Cea mai mare parte a limfocitelor intra in sange prin vasele limfatice
- O mica parte se pierd in lumenul intestinal si in plamani
- Altele sunt fagocitate
- Cele mai multe, dupa ce vin in contact cu antigene specifice, prolifereaza intens si unele
din ele se transforma in celule producatoare de anticorpi, raspandite in tesuturile
organismului
- Cresteri ale numarului limfocitelor circulante sunt prezente in:
Unele infectii acute
In boli infectioase dupa stadiul initial
In infectii cronice

MONOCITE
- Sunt celule mari, cu granulati foarte fine
 - Produse in maduva osoasa si in organe limfopoetice
- Raman in circulatie doar aproximativ 24 h, dupa care migreaza in tesuturi, se transforma
in macrofage si fagociteaza intens bacterii ca si resturi celulare mai mari

CONCLUZIE: Principala functie a leucocitelor consta in participarea acestora la reactia de aparare a

organismului (realizeaza si functia de aparare a sangelui).

Organismul uman vine permanent in contact cu agenti patogeni (purtatori de antigene) sau
cu antigene libere
Antigenul = substanta macromoleculara proteica sau polizaharidica, straina organismului care,
patrunsa in mediul intern, declanseaza producerea de catre organism a unor substante
specifice numite anticorpi, care neutralizeaza sau distrug antigenul
Anticorpii= proteine plasmatice din clasa gama globulinelor

Apararea organismului (Imunitatea)

- se realizeaza prin doua mecanisme fundamentale:
1. aparare specifica
2. aparare nespecifica
- imunitatea inlatura, in afara de substantele straine, si pe cele proprii organismului, dar pe
care acesta nu le mai recunoaste ca proprii din cauza ca au suferit anumite modificari
- raspunsul imun specific are urmatoarele caracteristici:
1. diferentierea structurilor proprii de cele straine organismului
2. specificitatea (pt fiecare antigen exista un anticorp)
3. memorie imunologica
- raspunsul imun are si urmatoarele componente:
1. raspuns imun primar, care apare la primul contact cu antigenul respectiv
2. raspuns imun secundar, care se realizeaza pe baza limfocitelor cu memorie, la un
contact ulterior cu acelasi antigen

ANTIGEN SPECIFIC ----> Recunoastere prin mecanisme speciale ----> Activare Limfocite
B si T:
Mecanisme de neutralizare a antigenului (umorala)
Limfocite cu memorie (celulara)
Aparare nespecifica (innascuta) Aparare specifica (dobandita)
- Prezenta la toti oamenii - Se dezvolta in urma expunerii la agenti
- Este o aparare primitiva capabili sa induca un raspuns imun
- Eficacitate MEDIE - Este o aparare secundara
- Este foarte PROMPTA - Este de 2 tipuri:
- La reglarea ei participa anumite: 1. Dobandita natural:
Celule si PASIV: transfer transplacentar de Ac
Substante permanente ACTIV: in urma unei boli
- Se realizeaza prin: 2. Dobandita artificial:
Mecanisme celulare: ex fagocitoze PASIV: administrarea de antitoxine si
Mecanisme umorale gama globuline
ACTIV: vaccinare: declanseaza in
principal, aceleasi mecanisme imunitare,
cu deosebirea ca reactiile produse in
organism sunt mai atenuate
Efectul final este dobandirea
imunitatii
- Raspunsurile imune specifice sunt mediate
prin 2 tipuri de leucocite: limfocite B si T pe
baza unor mecanisme interdependente:

A. Imunitate umorala (limfocite B)

B. Imunitate celulara (limfocite T primar)

Plachetele sangvine
- Cele mai mici elemente figurate necelulare ale sangelui, cu rol in hemostaza
- Diametru: 2-4 microni
- Sunt lipsite de nucleu si au in citoplasma granulatii mici
- Formate in maduva hematogena prin fragmentarea unor celule numite megacariocite
- Trombocitele se gasesc in sange in numar de aproximativ 150 000 - 300 000/mm3
- Au o supravietuire de aprox o saptamana, dupa care sunt distruse, in special in splina
- Trombocitele au importanta fiziologica mare, prin proprietatea lor de a adera la diferite
suprafete rugoase si, in primul rand, la endoteliile vasculare lezate
- Dupa aderare, plachetele elibereaza materiale continute in granulele lor, printre care:
Histamina
Serotonina
ADP
Factori care intervin in coagulare

Hemostaza si coagularea sangelui

- Hemostaza fiziologica reprezinta totalitatea mecanismelor care intervin in oprirea
sangerarii la nivelul vaselor mici
- Hemoragie = iesirea sangelui din sistemul inchis de vase prin care circula
- Mecanismele hemostazei intervin imediat dupa lezare, cand se produce constrictia intensa
a vasului lezat si sangele este deviat prin dilatarea vaselor colaterale, reducandu-se astfel
pierderea de sange
I. Prin aglutinarea trombocitelor la marginilie plagii vasculare se constituie un dop
plachetar care realizeaza hemostaza temporara
 II Hemostaza definita se realizeaza prin formarea unui trombus (cheag fibrinos, in
interiorul si la suprafata dopului plachetar)

Analizand 2-3 ml de sange proaspat recoltat si pus intr-un vas, dupa putin timp se vede, cum
pe fundul vasului se separa cheagul de culoare rosie si deasupra serul, un lichid usor galbui
coagularea sangelui consta in transformarea fibrinogenului plasmatic solubil, in fibrina
insolubila, care formeaza o retea de fibre in ochiurile careia se depun elementele figurate
sangvine, constituindu-se astfel cheagul sangvin
Procesul se desfasoara in trei etape:
1. Prin distrugerea trombocitelor se elibereaza factorii trombocitari ai coagularii, care se
combina cu factorii plasmatici de coagulare, in prezenta Ca2+ si se formeaza tromboplastina
2. In prezenta Ca2+, tromboplastina actioneaza asupra protrombinei (o proteina plasmatica
sintetizata in ficat in prezenta vitaminei K) si formeaza trombina activa
3. In prezenta trombinei active, fibrinogenul plasmatic (solubil) se transforma in fibrina
(insolubila), care formeaza reteaua de fibrina a cheagului sangvin si astfel opreste curgerea
sangelui
Dupa cateva zile de la realizarea hemostazei, dupa refacerea peretelui lezat, numita plasmina,
care se activeaza in interiorul cheagului
Timpii hemostazei:
1. Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primara)
- Incepe in momentul lezarii vasului
- Prima reactie consta in vasocostrictia peretelui acestuia, produsa reflex si umoral
- Urmeaza aderarea trombocitelor la nivelul plagii, agregarea si metamorfoza vascoasa a
acestora, ceea ce duce la oprirea sangerarii in 2 pana la 4 minute
2. Timul plasmatic coagularea sangelui (Hemostaza secundara/definitiva)
- Rezultatul aceste etape este transformarea fibrinogenului plasmatic, solubil, in fibrina
insolubila
- La coagulare, participa factori plasmatici, plachetari si tisulari, precum si Ca2+
3. Dinamica procesului de coagulare
- Coagularea sangelui se desfasoara in trei faze:
I. Faza I formarea tromboplastinei este faza cea mai laborioasa si dureaza cel mai
mult, 4-8 minute
II. Faza a II-a formarea trombinei dureaza 10 s; tromboplastina transforma
protrombina in trombina
III. Faza a III-a formarea fibrinei dureaza 1-2 s; trombina desface, din fibrinogen,
niste monomeri de fibrina, care se polimerizeaza spontan, dand reteaua de fibrina
care devine solubila; in ochiurile retelei de fibrina se fixeaza elementele figurate,
si sangerarea se opreste
 Fiziologia circulatiei sangelui

- Cu studiul circulatiei sangelui se ocupa hemodinamica

- Sangele se deplaseaza in circuit inchis si intr-un singur sens
- Deoarece mica si marea circulatie sunt dispuse in serie, volumul de sange pompat de
ventriculul stang, intr-un minut, in marea circulatie, este egal cu cel popat de ventriculul
drept in mica circulatie
- Legile generale ale hidrodinamicii sunt aplicabile si la hemodinamica

Sistemul aortic
- Este format din aorta si ramurile ei care iriga toate organele si tesuturile corpului omenesc
- Incepe din ventriculul stang cu aorta ascendenta care urca 5-6 cm, se curbeaza si formeaza
arcul aortic, coboara si se continua cu aorta descententa, subimpartita in toracala si
abdominala
- Terminal, aorta abdominal se bifurca in arterele iliace comune stg si dr (bifurcarea este
mai sus de bifurcarea venei cave)

Circulatia arteriala
DEF: Arterele sunt vase prin care sangele iese din inima

AORTA

- Artera aorta este cea mai importanta artera din organism

- Ea duce sangele incarcat cu oxigen si nutrimente de la inima in tot organismul
- Artera porneste din ventriculul stanf si la origine este prevazuta cu valvule sigmoide
(semilunare) care au roul sa nu permita sangelui sa refuleze in ventricule
- Aorta este alcatuita din:
1. Aorta ascendenta
2. Carja sau crosa aortica
3. Aorta descendenta toracica supradiafragmatica
4. Artera aorta descendenta abdominala subdiafragmatica care la nivelul vertebrei L4
se bifurca in doua artere iliace comune
- Din artera aorta pornesc numeroase ramificatii artere arteriole metaarteriole
capilare arteriale
- Calibrul acestor vase scade de la inima la periferie, iar structura peretilor sufera modificari
pe parcurs
- Arterele mari sunt de tip elastic, iar arterele mijlocii si mici sunt artere de tip muscular

PROPRIETATILE FUNCTIONALE:
1. Elasticitatea
DEF: Este proprietatea arterelor mari de a se lasa destinse cand creste presiunea sangelui si de a reveni
la calibrul initial cand presiunea a scazut la valori mai mici

- este proprietatea vaselor de a-si mari pasiv diametrul sub actiunea presiunii sanguine si
de a reveni la calibrul anterior atunci cand presiunea din ele scade
- aceasta proprietate este foarte evidenta la arterele mari
- astfel, in timpul sistole ventriculare stangi este aruncata o cantitate suplimentara de sange
in aorta deja plina
- deoarece sangele este un lichid incompresibil, are loc o crestere a presiunii ce determina
dilatatia elastica a aortei
- din aceasta decurg trei consecinte foarte importante pentru circulatia sangelui:
a. unda de soc sistolica este amortizata
b. o parte din energia sistolei ventriculare se inmagazineaza sub forma de tensiune
elastica in peretii aortei
c. prin revenirea elastica a aortei in timpul diastolei este asigurata curgerea continua a
sangelui si mentinerea presiunii sanguine
- asadar, in timpul sistolei ventriculare are loc o diastola arteriala, iar in timpul diastolei
ventriculare are loc o sistola arteriala
- in timpul sistolei ventriculare, in artere este pompat un volum de 75 ml de sange peste cel
continut in vase
- datorita elasticitatii, unda de soc sistolica este amortizata
- are loc inmagazinarea une parti a energiei sistolice sub forma de energie elastica a
peretilor arteriali
- aceasta energie este retrocedata coloanei de sange, in timpul diastolei
- prin aceste variatii pasive ale calibrului vaselor mari, se produce transformarea ejectiei
sacadate a sangelui din inima in curgerea continua a acestuia prin artere
2. Contractilitatea

DEF: Este proprietatea vaselor de a-si modifica marcat diametrul lumenului prin
contractarea/relaxarea muschilor netezi din peretelor lor.

- Este proprietatea vaselor de a-si schimba in mod activ calibrul

- Aceasta proprietate este foarte dezvoltata la nivelul arterioelor, a caror tunica medie este
bogata in fibre musculare netede
- Contractia acestor fibre (vasoconstrictie) determina cresterea rezistentei opusa de vase
curgerii sangelui
- Relaxarea fibrelor netede (vasodilatatie) este urmata de scaderea rezistentei la scurgere
- Prin jocul vasodilatatie-vasoconstrictie are loc reglarea presiunii si a debitului sangelui in
organism
- Asadar, in circulatia sangelui arterele mari de tip elastic joaca un rol pasiv, iar arterele mici
de tip muscular, in special arteriolele, au un rol activ
- Acest fapt permite un control fin al distributiei debitului cardiac catre diferite organe si
tesuturi
- Tonusul musculaturii netede depinde de:
Activitatea nervilor simpatici
De presiunea arteriala
De concentratia locala a unor metaboliti
Activitatea unor mediatori
- Suprafata totala de sectiune a arborelui circulator creste semnificativ pe masura ce
avansam spre periferie
- Viteza de curgere va fi invers proportionala cu suprafata de sectiune
 Aprecierea circulatiei sangelui prin artere
- Circulatia sangelui prin artere se apreciaza masurand:
Presiunea arteriala
Debitul sangvin
Rezistenta la curgere a sangelui (rezistenta periferica)

I. PRESIUNEA SANGELUI

DEF: Reprezinta presiunea cu care sangele apasa asupra peretilor arterelor

- Ea se apreciaza prin contrapresiunea ce trebuie aplicata la exteriorul arterei pentru a o

turti complet
- Valoarea aflata astfel se numeste tensiune arteriala
- Valoarea normala a presiunii sangelui in artere este de:
120 mm Hg in timpul sistolei (tensiunea arteriala maxima)
70 mm/Hg in timpul diastolei (tensiunea arteriala minima)

* [Sangele circula in vase sub o anumita presiune, care depaseste presiunea atmosferica cu 120 mm
Hg in timpul sistolei ventriculare stangi (presiune arteriala maxima sau sistolica) si cu 80 mm Hg in
timpul diastolei (presiunea arteriala minima sau diastolica).]

- in practica medical curenta, la om, presiunea sangelui se apreciaza indirect prin masurarea
tensiunii arteriale
- aceasta se determina masurand contrapresiunea necesara a fi aplicata la exteriorul arterei,
pentru a egala presiunea sangelui din interior
- tensiunea arteriala se masoara cu ajutorul tensiometrelor, prim mai multe metode, dintre care
este curent folosita metoda ascultatorie
- Principiul metodei ascutatorii consta in comprimarea bratului cu ajutorul unui manson
pneumatic de cauciuc
- Un manometru aflat in derivatie indica valorile presiunii de manson
- Cu ajutorul unui stetoscop, aplicat sub manson in dreptul arterei humerale, se percepe un
zgomot ritmic aparut la decomprimare, in momentul in care presiunea din manson egaleaza
presiunea sangvina maxima
- Continuand decoprimarea se constata o accentuare progresiva a zgomotelor dupa care
acestea scad brusc in intensitate
- In acest moment presiunea din manson reprezinta tensiunea arteriala minima
- In conditii fiziologice tensiunea arteriala variaza cu:
distanta dintre inima si artera la care se masoara (in arterele mici, tensiunea este mai
scazuta decat in aorta)
ritmul respiratiei (creste in inspiratie), cu efortul fizic )este mai mica in repasu si mai
mare in efortul fizic)
- Tensiunea arteriala creste cu varsta

II. VOLUMUL SANGVIN (VOLEMIA)

- Variaza concordant cu variatia lichidelor extracelulare (LEC)

- In scaderi ale volumul LEC, scade si volemia si se produce o diminuare a presiunii arteriale
(hipotensiune)
- In cresteri ale LEC, creste volemia si se produce o crestere a presiunii arteriale (hipertensiune)

III. REZISTENTA PERIFERICA

- reprezinta totalitatea factorilor care se opun curgerii sangelui prin vase

- Este direct proportionala cu viscozitatea sangelui si lungimea vasului
- Cea mai mare rezistenta se intalneste la nivelul arteriolelor
- Cu cat vasul este mai ingust si mai lung, cu atat rezistenta este mai mare

Factorii care determina presiunea sangelui in artere

a. DEBITUL CARDIAC presiunea arteriala variaza proportional cu acesta
b. ELASTICITATEA
- Contribuie la amortizarea tensiunii arteriale in sistola si la mentinerea i in diastola
- Scade cu varsta
- Intre debitul circulant, presiunea sangelui si rezistenta la curgere exista relatii matematica
- Debitul este direct proportional cu presiunea si invers proportional cu rezistenta:
D=P/R

c. VITEZA SANGELUI
- In artere, ca si presiunea scad pe masura ce ne departam de inima
- In aorta viteza este de 500 mm/s
- In capilare: 0,5 mm/s, deci de o mie de ori mai redusa
- Aceasta se datoreaza cresterii suprafetei de sectiune a teritoriului capilar de o mie de ori fata
de cea a aortei

LA ACESTEA SE ADAUGA:

d. Rezistenta periferica
e. Volumul sangvin (Volemia)

Circulatia capilara
- Cuprinde toate vasele cu diametrul sub 100 microni si include metaarteriolele, arteriolele,
capilarele si venulele postcapilare.
- Capilarele reprezinta teritoriul cel mai important al arborelui vascular
- Desi in capilare se afla doar 5% din volumul sangivn, rolul lor este deosebit de important,
deoarece aceasta repzinta sangele care participa direct la schimburile nutritive cu tesuturile
- Capilarele prezinta doua proprietati functionale:
1. Motricitatea, care permite schimbarea lumenului capilarului in functie de activitatea
metabolica tisulara
2. Permebilitatea, care asigura trecerea bidirectioanala a substantelor dizolvate intre sange
si tesuturi

MOTRICITATEA
- Capilarele se formeaza direct din arteriole sau din metaarteriole
- La locul de origine al capilarelor exista sfincterul precapilar, constituit din fibre musculare
netede
- Nu toate capilarele unui tesut sunt functionale in acelasi timp
- In conditii vazale, 1-10% din capilare sunt functionale
- In timpul unor activitatii metabolice intense, mult mai multe capilare devin functionale, ceea
ce creste aportul de oxigen si substante nutritive la tesuturi
- Deschiderea si inchiderea acestor vase si modificarile consecutive in debitul sangvin constituie
vasomotricitatea capilarelor
- Microcirculatia este locul unde se realizeaza schimburile intre sange si lichidele interstitiale
care, la randul lor, se echilibreaza cu continutul celulelor
 - La acest nivel, suprafata totala de sectiune este de 0,4-0,5 m2, ceea ce determina o viteza de
circulatie a sangelui de 0,3-0,4 mm/s in capilare, dar aceasta poate varia mult mai mult (0-1
mm/s), tinand cont de vasomotricitatea acestui sector

PERMEABILITATEA
- Microcirculatia asigura o suprafata de schimb totala de aprox. 700 m2 intre sistemul circulator
si compartimentul interstitial
- Schimburile care se realizeaza la acest nivel sunt posibile datorita permeabilitatii capilare
- Este proprietatea capilarelor de a permite transferul de apa si substante dizolvate prin
endoteliul lor
- Aceasta proprietate se datoreaza structurii particulare a peretelui capilar ai carui pori pot fi
strabatuti de toti componentii plasmei, cu exceptia proteinelor
- Schimburile capilar-tesut, difuziunea si osmoza s fac prin filtrare si, partial, prin pinocitoza

a. DIFUZIUNEA
- Este principalul mecanism de schimb la nivelul microcirculatiei
- Este caracterizata de rata de difuziune care depinde de:
concentratia si de solubilitatea substantei respective in tesuturi
de temperatura
de suprafata de schimb disponibila
de marimea moleculelor
de distanta la care se realizeaza
- deplasarea gazelor respiratorii se face in sensul dictat de diferentele de presiunii partiale
- oxigenul difuzeaza din sangele capilar, unde presiunea sa partiala este de 100 mm Hg, spre
tesuturi, unde aceasta este de 40 mm Hg
- CO2 difuzeaza de la presiunea tisulara de 46 mm Hg spre capilar, unde presiunea sa partiala
este de 40 mm Hg

b. FILTRAREA
- Existenta unei diferente de presiune hidrostatica de o parte si de alta a endoteliului capilar
determina filtrarea apei si a solvitilor din capilare in tesuturi, la capatul arterial al acestora
- La capatul venos, fenomenele se produc in sens invers: apa intra in capilar, si, odata cu ea, si
produsii de catabolism celular
- Intreaga activitate metabolica celulara depinde de buna desfasurare a acestui schimb
necontenit
- Circulatia capialra prezinta cateva caracteristici speciale printre care:
Densitatea mare a retelei
Grosimea foarte mica a peretelui capilar
Viteza redusa de circulatie a sangelui
Presiunea hidrostatica mica

Densitatea retelei capilare este foarte mare

- Un milimetru cuv de tesut muscular contine 1000 de capilare

- Numarul acesta creste pana la 3000 la muschii antrenati

Grosimea peretelui capilar

- Este de un micron
- Reprezentata de un epiteliu simplu pavimentos

Viteza circulatiei capilare

- Este de 0,5 mm/s, de 1000 de ori mai redusa ca in aorta

 - Prin aceasta este favorizat schimbul de substante

Presiunea sangelui

- In capilare (presiunea hidrostatica) este, de asemenea, scazuta

- Variaza de la 35 mm Hg la capatul arteriolar, la 12 mm Hg la capatul venos al capilarului
- Sensul deplasarii apei si substantelor, dizolvate depinde de diferenta dintre presiunea
hidrostatica si presiunea coloidosmotica din capilare
- La capatul arteriolar al capilarului, presiunea hidrostatica depaseste presiunea coloidosmotica
(valoarea acesteia este constanta, de 25 mm Hg)
- Din aceasta cauza are loc filtrarea apei si substantelor nutritive spre tesuturi
- La capatul venos al capilarului presiunea coloidosmotica depaseste presiunea hidrostatica si
apa se reintoarce in capilar, antrenand cu ea toti produsii de catabolism celular

Circulatia venoasa
- Venele sunt vase prin care sangele se intaorce la inima
- Sistemul venos este constituit din:
1. Sistemul venelor pulmonare
2. Sistemul venelor cave
- Ele se formeaza prin confluenta capilarelor sanguine, dand nastere progresiv la venule, apoi la
vene din ce in ce mai mari
- Structura peretelui venei este in general asemanatoare cu cea a arterei, numai ca este mai
subtire, iar tunica interna formeaza la venele prin care sangele circula de jos in sus (impotriva
gravitatiei) niste pungulite asemanatoare cuiburilor de randunica, numite valvule semilunare
sau venoase
- Aceasta nu lasa ca sangele sa cada inapoi si ajuta ascensiunea lui catre inima
- O vena speciala a marii circulatii este vena porta care incepe prin capilare la nivelul tubului
digestiv sub-diafragmatic si sfarseste prin capilare in ficat (capilare sinusoide)
- Se formeaza din unirea trunchiului mezentero-splenic cu vena mezenterica superioara si
transporta la ficat substante nutritive, rezultate in urma absorbtiei
- Volumul venos este de trei ori mai mare decat cel arterial
- Asadar, in teritoriul venos se afla circa 75 % din volumul sangvin
- Presiunea sangelui in vene este foarte joasa:
10 mm Hg la originile sistemului venos
0 mm Hg la varsarea venelor cave in atriul drept
- Deoarece suprafata de sectiune a venelor cave este mai mica decat a capilarelor, viteza de
circulatie a sangelui creste de la periferie (0,5 mm/s) spre inima, atingand valoarea de 100
mm/s in cele doua vene cave
- Datorita structurii peretilor lor, care contin cantitati mici de tesut elastic si tesut muscular
neted, venele prezinta distensibilitate si contractilitate

DISTENSIBILITATEA
- Favorizeaza cresterea capacitatii venelor
- Capacitatea sistemului venos este aproximativ de trei ori mai mare decat a celui arterial
- Avand o mare distensibilitate, venele constituie adevarate rezervaore de sange
- In ele se depoziteaza o parte din volumul sanguin care este mobilizat in caz de necesitate

CONTRACTIBILITATEA

- Este proprietatea care permite venelor sa mobilizeze sangele in caz de efort fizic
 - In acest caz, centrii simpatici comanda contractia peretilor venelor din splina, ficat, tesut
subcutanat, principalele organe de depozit ale sangelui mobilizand in circulatie 1000 1500
ml sange

CAUZELE INTOARCERII SANGELUI LA INIMA

- Principala cauza a intoarcerii sangelui la inima este insasi activitatea de pompa cardiaca
- Inima creeaza si mentine permanent o diferenta de presiune intre aorta (100 mm Hg) si atriul
drept (0 mm Hg)
- Desi presiunea sangelui scade mult la trecerea prin artriole si capilare, mai ramane o forta de
impingere de 10 mm Hg, care e manifesta la inceputul sistemului venos
- Inima functioneaza simultan ca o pompa aspiratoro-respingatoare
- Ea trimite sange spre aorta, in timpul sistolei ventriculare, si, concomitent, aspira sangele din
venele cave in atriul drept

Aspiratia toracica
- Reprezinta un factor ajutator care contribuie la mentinerea unor valori scazute ale presiunii in
venele mari din cavitatea toracica
- Ea se manifesta mai ales in inspiratie

Presa abdominala
- Reprezinta presiunea pozitiva din cavitatea abdominala care impinge sangele spre inima
- In inspiratie, datorita coborarii diafragmului, efectul de presa este accentuat

Pompa musculara

- in timpul contractiilor musculare, venele profunde sunt golite de sange, iar in perioadele de
relaxare dintre doua contractii, ele aspira sangele din venele superficiale
- refluxul sangvin este impiedicat de prezenta valvelor (la nivelul venelor membrelor inferioare)

Gravitatia

- favorizeaza curgerea sangelui din venele situate deasupra atriului drept

- are efect negativ asupra intoarcerii sangelui din venele membrelor inferioare

Masajul pulsatil

- efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate impreuna in acelasi pachet vascular
- are efect favorabil asupra intoarcerii venoase
- intoarcerea sangelui la inima are o mare importanta pentru reglarea debitului cardiac,
deoarece o inima sanatoasa pompeaza, conform legii inimii, atat sange cat primeste prin aflux
venos