Analiza functionala a comportamentelor-problema

In cazul comportamentelor cu un grad ridicat de inadaptare

agresivitate, automutilare, stereotipii etc. se crede
adesea ca a recurge la o forma de interventie punitiva este
inevitabil, mai ales pentru a se evita daune ulterioare destul
de insemnate pentru subiect. Sigur ca aplicarea pedepsei,
este considerata negativa din punct de vedere social si in
mod sigur trebuie evitata pe cat posibil.
Problema se pune in felul urmator: exista proceduri
educative alternative care pot reduce comportamentele
periculoase , fara a face apel la metode punitive ?
Din punctul meu de vedere: orice interventie educativa
eficienta trebuie sa se bazeze pe o analiza detaliata a
factorilor care au o functie ce faciliteaza sau care incurajeaza
comportamentul-problema. De obicei, astfel de analize scot
in evidenta faptul ca asemenea factori constau in atentia
parintilor, sarcini mult prea complicate (sau prea usoare) in
raport cu capacitatile subiectului.
Analizand literatura de specialitate ce studiaza acest
argument, ne dam seama ca, printr-o aplicare a
metodologiei analizei functionale, se pot rezolva multe cazuri
de comportamente ce ridica probleme de adaptare, evitand
in mare parte folosirea tehnicilor punitive.
Printre comportamentele cele mai inacceptabile si cu un grad
inalt de invaliditate din punct de vedere social, manifestate
de copiii cu handicap, se numara si cele de automutilare,
stereotipiile (de exemplu, leganatul, invartirea obsedanta a
unui obiect) agresiunea fata de ceilalti, distrugerea
obiectelor si accesele de furie.
In prima jumatate a secolului, asemenea comportamente
erau tratate prin folosirea continua a diferitelor mijloace de
opozitie si faptul ca astfel de abordari sunt considerate la ora
actuala inacceptabile atat din punct de vedere legal cat si
moral este un semn al nivelului de umanitate atins de
interventiile educative actuale.
In locul procedurilor restrictive, psihologii au folosit adesea
tehnici punitive .Astfel de proceduri incearca sa reduca cat
mai mult frecventa comportamentelor-problema in doua
moduri: luand copilului un lucru pe care il are si care ii
place,imediat ce manifesta comportamentul-problema; sau
creand subiectului consecinte neplacute care ar trebui sa se
opuna oricarui beneficiu pe care il obtine intre timp cu
comportamentul sau inadecvat.
Diversele proceduri de pedepsire s-au dovedit eficiente in
tratamentul unui numar mare de comportamente
problematice si adesea au reusit sa reduca asemenea
comportamente destul de repede, in asa fel incat raul facut
propriei persoane si celorlalti a fost redus considerabil.
Majoritatea psihologilor si a educatorilor nu sunt totusi de
acord cu aplicarea unor astfel de tehnici, considerandu-le
inumane si restrictive. Chiar si cei ce sustin folosirea
selectiva si rationala a tehnicilor punitive, prefera sa
foloseasca, pe cat posibil, tehnici alternative care si-au
dovedit eficienta.
Abordarile alternative, care incetul cu incetul apar, se
bazeaza in primul rand pe determinarea clara a factorilor ce
cauzeaza sau incurajeaza problema de comportament si
incearca sa intervina direct asupra unor factori cauzativi:
astfel, comportamentul problematic este eliminat sau se
manifesta mult mai rar daca se intervine asupra cauzelor
sale.
O astfel de abordare consta in realizarea unei analize
structurale a comportamentului, in cadrul careia este
efectuata o evaluare a factorilor antecedenti sau
concomitenti ai unui anumit comportament-problema .
Prin astfel de analize sunt puse in lumina variabile
importante in contextul de emitere a comportamentului-
problema, unele fiind eventuale aspecte ale ambientului fizic
(de exemplu, zgomotul de fond, dimensiunea clasei) sau de
natura biologica \ fizica a subiectului .O a doua abordare
consta in efectuarea unei analize a comportamentului in care
se identifica consecintele pe care comportamentul-problema
le produce in ambient si care pot servi la incurajare
mentinandu-l la o frecventa ridicata .
Analiza, de exemplu, poate scoate in evidenta faptul ca un
comportament-problema limiteaza aproape mereu atentia
adultului sau permite evitarea activitatilor neplacute pentru
copil.
Ambele analize se bazeaza pe afirmatia esentiala ca factorii
care controleaza un comportament-problema pot fi
identificati si, intr-o oarecare masura, controlati printr-o
interventie educativa. O folosire corecta a acestor analize si
o intelegere mai profunda a problemei de comportament nu
garanteaza, insa, ca educatorul nu trebuie sa mai foloseasca
niciodata tehnici punitive.
In conluzie,folosirea oricarei tehnici alternative pedepsei
ofera de fiecare data avantaje care constau fie in evitarea
efectelor negative care uneori insotesc tehnicile punitive , fie
in ameliorarea generalizarii si mentinerii efectelor pozitive .