In cazul comportamentelor cu un grad ridicat de inadaptare
agresivitate, automutilare, stereotipii etc. se crede adesea ca a recurge la o forma de interventie punitiva este inevitabil, mai ales pentru a se evita daune ulterioare destul de insemnate pentru subiect. Sigur ca aplicarea pedepsei, este considerata negativa din punct de vedere social si in mod sigur trebuie evitata pe cat posibil. Problema se pune in felul urmator: exista proceduri educative alternative care pot reduce comportamentele periculoase , fara a face apel la metode punitive ? Din punctul meu de vedere: orice interventie educativa eficienta trebuie sa se bazeze pe o analiza detaliata a factorilor care au o functie ce faciliteaza sau care incurajeaza comportamentul-problema. De obicei, astfel de analize scot in evidenta faptul ca asemenea factori constau in atentia parintilor, sarcini mult prea complicate (sau prea usoare) in raport cu capacitatile subiectului. Analizand literatura de specialitate ce studiaza acest argument, ne dam seama ca, printr-o aplicare a metodologiei analizei functionale, se pot rezolva multe cazuri de comportamente ce ridica probleme de adaptare, evitand in mare parte folosirea tehnicilor punitive. Printre comportamentele cele mai inacceptabile si cu un grad inalt de invaliditate din punct de vedere social, manifestate de copiii cu handicap, se numara si cele de automutilare, stereotipiile (de exemplu, leganatul, invartirea obsedanta a unui obiect) agresiunea fata de ceilalti, distrugerea obiectelor si accesele de furie. In prima jumatate a secolului, asemenea comportamente erau tratate prin folosirea continua a diferitelor mijloace de opozitie si faptul ca astfel de abordari sunt considerate la ora actuala inacceptabile atat din punct de vedere legal cat si moral este un semn al nivelului de umanitate atins de interventiile educative actuale. In locul procedurilor restrictive, psihologii au folosit adesea tehnici punitive .Astfel de proceduri incearca sa reduca cat mai mult frecventa comportamentelor-problema in doua moduri: luand copilului un lucru pe care il are si care ii place,imediat ce manifesta comportamentul-problema; sau creand subiectului consecinte neplacute care ar trebui sa se opuna oricarui beneficiu pe care il obtine intre timp cu comportamentul sau inadecvat. Diversele proceduri de pedepsire s-au dovedit eficiente in tratamentul unui numar mare de comportamente problematice si adesea au reusit sa reduca asemenea comportamente destul de repede, in asa fel incat raul facut propriei persoane si celorlalti a fost redus considerabil. Majoritatea psihologilor si a educatorilor nu sunt totusi de acord cu aplicarea unor astfel de tehnici, considerandu-le inumane si restrictive. Chiar si cei ce sustin folosirea selectiva si rationala a tehnicilor punitive, prefera sa foloseasca, pe cat posibil, tehnici alternative care si-au dovedit eficienta. Abordarile alternative, care incetul cu incetul apar, se bazeaza in primul rand pe determinarea clara a factorilor ce cauzeaza sau incurajeaza problema de comportament si incearca sa intervina direct asupra unor factori cauzativi: astfel, comportamentul problematic este eliminat sau se manifesta mult mai rar daca se intervine asupra cauzelor sale. O astfel de abordare consta in realizarea unei analize structurale a comportamentului, in cadrul careia este efectuata o evaluare a factorilor antecedenti sau concomitenti ai unui anumit comportament-problema . Prin astfel de analize sunt puse in lumina variabile importante in contextul de emitere a comportamentului- problema, unele fiind eventuale aspecte ale ambientului fizic (de exemplu, zgomotul de fond, dimensiunea clasei) sau de natura biologica \ fizica a subiectului .O a doua abordare consta in efectuarea unei analize a comportamentului in care se identifica consecintele pe care comportamentul-problema le produce in ambient si care pot servi la incurajare mentinandu-l la o frecventa ridicata . Analiza, de exemplu, poate scoate in evidenta faptul ca un comportament-problema limiteaza aproape mereu atentia adultului sau permite evitarea activitatilor neplacute pentru copil. Ambele analize se bazeaza pe afirmatia esentiala ca factorii care controleaza un comportament-problema pot fi identificati si, intr-o oarecare masura, controlati printr-o interventie educativa. O folosire corecta a acestor analize si o intelegere mai profunda a problemei de comportament nu garanteaza, insa, ca educatorul nu trebuie sa mai foloseasca niciodata tehnici punitive. In conluzie,folosirea oricarei tehnici alternative pedepsei ofera de fiecare data avantaje care constau fie in evitarea efectelor negative care uneori insotesc tehnicile punitive , fie in ameliorarea generalizarii si mentinerii efectelor pozitive .