alifie de tataneasa

Din retetele bunicii

Si pentru ca mi-au fost impartasite cateva secrete din farmacia bunicii, m-am gandit sa le dau mai
departe, celor care au nevoie. Am mai facut si eu cateva cercetari, si am adaugat ceva in plus, pentru
o mai usoara adaptare la nevoile curente.

Mod de preparare Tincturi, esente, unguente, alifii, vinuri si siropuri

medicinale
Cum folosim in terapia naturista plantele, legumele, fructele si tot ce ne ofera natura pentru a
ne pastra sanatatea, a ne infrumuseta sau pentru a ne trata de bolile care suferim.
 Esente si tincturi
Esenta sau tinctura se obine prin introducerea unor pri ale plantelor tocate cat mai marunt
(radacini, tulpini, flori, frunze ), proaspt culese n alcool rafinat de 38-40 de grade. De obicei se
folosesc frunzele, florile, sau fructele respectivelor plante.
Sticla n care au fost introduse plantele i alcoolul se pstreaz circa dou sptmni la loc luminos
i clduros, dup care tinctura poate fi folosit n doze mici, zilnice de 4-15 picturi, luate fie pe
zahr, fie picurate n ceai sau in unele retete se amesteca cu glicerina, seu sau ulei de masline.
 Vinul medicinal
Se obtine lsnd 40-50 de grame de plante maruntite intr-un litru de vin alb, timp de 8-10 zile, dupa
care se filtreaz si daca se doreste se poate si indulci.
O reteta de vin medicinal deosebit de bun pentru tratarea bolnavilor cardiaci este acela pe baza de
patrunjel.
Se ia un litru de vin alb, dou linguri de oet de vin, sau de mere, se incalzeste putin si se adaug 10-
12 tulpini de patrunjel. Se lasa pe foc timp de zece minute, pn ce ncepe s fac spuma, fara insa a
ajunge sa dea in clocot. Se strecoara, dup care se adaug 300 g de miere de albine.
Se pastreaza in sticlute mici inchise la culoare si se va lua, ca tratament doua, trei linguri pe zi.
 Siropurile medicinale
Sunt soluii apoase de extract de plant ndulcit. Se face o infuzie, un decoct, sau un macerat de
planta, din care facem siropul. In aceast solutie apoasa dizolvam zaharul, aproximativ 600 g la 350
ml.
O alta metoda de preparare: doi pumni plini de plante spalate se trec prin masina de tocat sau se
toaca bine cu un cutit. Se adauga acestui terci de plante putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame
de zahar nerafinat si 250 grame de miere.
Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos,
care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.
Dizolvarea zahrului si a mierii se poate face si la rece, in acest caz timpul fiind mai lung ( depinde
de reteta si plantele folosite ). Siropul facut pe foc trebuie strecurat cat este fierbinte, dup care se
toarna in sticlute de capacitate mica, iar la nevoie se ia cate o lingurita de sirop.

Unguente sau alifii

 In retetele din batrani unguentul se face din untur curata de porc, aproximativ 200-250 de grame,
care se pune la incins pe foc intr-un vas, iar deasupra se presar unu, doi pumni de plant, flori,
frunze, sau tulpini, tiate mrunt ( daca folositi o reteta in care cantitatea de planta este la gramaj, se
respecta indicatiile ).
Cnd untura ncepe s fac spum, se ia vasul de pe foc, se acoper i se las s stea pn a doua zi,
cnd amestecul se nclzete puin, doar pn ce devine fluid. Se strecoar apoi printr-o pnz
curat, avnd grij s se stoarc foarte bine resturile de plante.
Preparatul astfel obinut se pstreaz n borcanele inchise la culoare si bine nchise. Unguentul se
foloseste extern si are o larg ntrebuinare n tratamentul mai multor boli sau pentru infrumusetarea
corpului.
In alte retete se foloseste untul vegetal (unt de nuca, shea, cacao, avocado etc), atat pentru calitatile
nutritive cat si pentru intarirea produsului. Eu folosesc Ghee (unt clarefiat), un produs traditional
indian care este nemaipomenit in tratarea multor boli.
Pentru a iesi un unguent mai inchegat dar si pentru calitatile sale terapeutice, se adauga ceara curata
de albine. Ceara fiind si un bun conservant.
In retete se mai pot folosi ingrediente suplimentare: miere de albine, propolis, argila, vitamina E si
A, uleiuri esentiale.
 Uleiurile medicinale
Se prepar exact la fel ca i esenele, doar c alcoolul este nlocuit cu ulei. Uleiul folosit trebuie sa
fie de calitate superioara, nerafinat din seminte (in, canepa, floarea soarelui, struguri), nuci si alune
(migdale dulci, macademia, palmier), etc.
Cel mai utilizat ulei pentru infuzia plantelor medicinale este uleiul de masline extra virgin care
este de cea mai buna calitate.
Uleiurile mai putin grase cum ar fi cele de migdale, seminte de struguri, seminte de piersica sunt
folosite pentru uleiurile infuzate folosite in cosmetica si sunt minunate pentru masaj, creme, lotiuni.
Florile, sau frunzele plantei din care dorim sa ne preparm un ulei medicinal se spala de praf se
usuca cu un servet ( se lasa sa se usuce de surplusul de apa intr-un loc intunecos, ferit de soare )
apoi, se toaca mrunt.
Se introduc ntr-o sticl inchisa la culoare, se toarn deasupra ulei ct s la acopere, dupa care se
lasa la macerat timp de doua, trei saptamani la loc luminos si calduros.
 Dupa doua saptamani, strecoara uleiul printr-o panza, stoarce bine planta si pastreza intr-o sticla
inchisa la culoare, intr-un loc racoros si intunecat. Uleiul astfel obtinut se intrebuinteaza in aplicatii
interne si externe.
 Alifie de varza
Ingrediente 50 ml. suc de varz crud (3-4 linguri) 200 gr. lanolin (de la farmacie) sau untur de porc 1
linguri cear de albine 10 ml. ulei (1 lingur) de germeni de porumb sau de palmier 10-15 ml.
alcool rafinat de 38-40 grade o linguri miere de albine

Suc de varz: se poate obine cu ajutorul storctorului centrifugal; varza se spal, se ndeprteaz poriunile
stricate, se taie n buci suficient de mici pentru a intra pe orificiul de admisie a storctorului,
pentru a le mruni i a le centrifuga; sucul de varz se utilizeaz imediat dup preparare, pentru a
nu se oxida i a nu i pierde din proprieti.

Metod de preparare ntr-un vas emailat se pune la nclzit lanolina (sau untura) i ceara de albine, se amestec,
dup care se adaug uleiul. Se nclzete totul pn la 60 de grade Celsius. Separat, se nclzete
sucul de varz crud, la aceeai temperatur de 60 de grade Celsius, adugndu-se mierea de albine
i alcoolul rafinat. Se amestec totul bine.

Se ia de pe foc vasul n care s-a nclzit lanolina i uleiul, i se toarn uor peste amestecul de suc de varz, miere
i alcool. Compoziia se amestec ncet, pn cnd se rcete. Alifia astfel obinut se pune n
borcnele.

La sfrit, se poate aduga (opional) o anumit arom: esen de pin, de levnic, de trandafir sau de iasomie
(10 picturi).

Termenul de valabilitate este de minimum 3 luni de zile, n cazul n care alifia este preparat cu lanolin, i
maximum 2-3 luni atunci cnd alifia de varz este preparat cu untur. Crema se poate folosi i la
copii.

Aplicare Cu aceast alifie se ung zonele afectate sau dureroase, urmnd ca locul respectiv s fie legat cu o
bucat de pnz curat. Efectul benefic se constat n aproximativ 2 ore de la aplicare. Tratamentul
se repet de 2-3 ori pe zi.

La ce putem folosi alifia ?

Alifia de varz preparat n cas este un foarte bun cicatrizant i poate fi utilizat n afeciuni ale pielii. Zona
afectat se spal, iar apoi se aplic alifia de varz, n strat subire, de 2-3 ori pe zi.

Este excelent pentru calmarea durerilor, ntruct intr mult mai rapid n piele, diminund sau chiar alungnd
disconfortul cauzat de acestea. Alifia cu varz poate fi folosit pentru tratamentul artritei, artrozei,
celulitei, degerturilor, durerilor reumatice, eczemelor uscate, gutei, psoriazisului, sciaticei,
entorselor, luxaiilor, ntinderilor de ligament, tendinitei, tulburrilor circulatorii, tumorilor,
ulceraiilor, varicelor, zonei zoster.

Crema reparatoare cu Tamaie

Ingrediente necesare:
100 ml ulei de cocos, 5 20 grame tamaie pisata,ceara de albine de marimea unei nuci,emulsionant
vegetal (untura de porc, cocos, shea),50 ml apa plata sau distilata ,
20 picaturi conservant vegetal
Cantitatea de tamaie variaza in functie de destinatia cremei. Daca doriti o crema hidratanta si
reparatoare pentru fata si ochi adaugati doar 5 grame de tamaie. Pentru probleme mai grave
cantitatea poate sa ajunga la 20 gr tamaie la 100 ml ulei de cocos.
Apa se poate inlocui cu apa de portocal sau cu suc proaspat de ghimbir.
Tamaia are o aroma: picanta, lemnoasa, condimentata, balsamica, orientala. Pentru a intesifica
mirosul sau ai spori calitatile terapeutice puteti adauga cateva picaturi de ulei esential.
Tamaia este complementara cu aromele de: lamaie, portocala, smirna, bergamota, lavanda si ambra.
Mod de preparare:
Se piseaza tamaia intr-un mojar, pana se obtine o pudra fina de culoare crem. Se adauga uleiul de
cocos ( se poate inlocui cu unt clarifiat sau cu ulei de masline ), amestecand bine. Se lasa sa se
odihneasca o ora apoi punem uleiul si tamaia pe foc la bain-marie timp de jumatate de ora pana se
formeaza un sediment ( se arunca ) pe fundul vasului.
Strecuram si turnam compozitia intr-un vas curat, adaugam ceara de albine si emulsionantul vegetal,
amestecand in continuare pana la topirea acestora si omogenizarea compozitiei.
Daca este necesar mai punem compozitia rezultata pe foc la bain-marie. Dupa ce se raceste,
adaugam apa iar la sfarsit conservantul. Folosim un mixer pentru omogenizare. Mixam timp de 3
minute, lasam in pauza 10 minute dupa care mai mixam din nou inca 3 minute.
Cine doreste poate sa mai adauge la sfarsit uleiuri esentiale, nu mai mult de 10 picaturi.
Se poate pastra la temperatura camerei pana la 6 luni, in recipiente de sticla inchise la culoare.
Continand tamaie pura, crema, tonifica si purifica pielea facand-o mai sanatoasa fiind ideala pentru
un ten ridat , matur, tern, imbunatatind structura si textura pielii. De mare ajutor in tratarea acneei,
amelioreaza cicatricile, inflamatiile, vindeca ranile si combate infectiile. Este un bun remediu in
dureri musculare, artrita, reumatism, amelioreaza varicele iritate.
Mai poate fi utilizata pentru: noduli la sani, la tiroida, sub brat, lipoame, hemoroizi, eczeme.
Vindeca ranile dar nu se aplica direct pe rana deschisa, ci se unge cu crema in jurul ei.Amelioreaza
sau in unele cazuri trateaza vergeturile. Acestea sunt linii fine ale corpului, ce apar ca urmare a
distrugerii tesutului subcutanat in urma cresterii rapide in greutate si a intinderii excesive a pielii. In
special femeile gravide dezvolta vergeturi in timpul sarcinii, iar la foarte multe tinere vergeturile
apar inca din adolescenta.
Crema nu poate sa faca minuni vindecand complet, dar macar amelioreaza si imbunatateste
aspectul, ajuta pielea sa se restructureze iar fibrele sa se refaca. Dar cu multa rabdare, masand pielea
zilnic, timp indelungat ( cel putin 2 luni ), este posibil sa aveti rezultate surprinzatoare.

Mod de folosire in tratarea diferitelor probleme:

Reumatism, varice, eczeme, noduli, lipoame, inflamatii, rani seara la culcare se pune in strat
gros pe zona afectata, deasupra un tifon care se prinde cu leucoplasc. Se lasa pana a doua zi. In
cazuri mai grave se lasa pana la 12 ore pe zi sau mai mult.
Vergeturi, cicatrici, hemoroizi, artrita, dureri musculare se aplica crema pe zona afectata in
fiecare seara, in strat subtire printr-un masaj circular, pana la intrarea cremei in piele.
Hidratarea si intretinerea tenului, inclusiv in zona ochilor se aplica in strat subtire printr-un
masaj usor, pana la absortia completa a cremei in piele. Se foloseste exact ca o crema normala,
dimineata si seara.
Furunculi, rani infectate cu crusta formata deasupra se pune crema in strat cat mai gros pe
toata portiunea afectata, iar deasupra se lipeste un plasture. Se schimba la 6 12 ore si se aplica
pana la vindecarea completa a tesutului vatamat. Ajuta si la vindecarea cicatricilor.
Actiune farmacologica tamaie: antiinflamatoare, antiseptica, carminativa, astringenta, cicatrizanta,
diuretica, expectoranta, emenagoga, tonic general. Folosita cu succes in afectiuni dermatologice si
ale aparatului respirator, trateaza astmul, bronsite, cataruri, laringite, utila in afectiunile aparatului
urinar, in cistite, dismenoree, metroragii, candidoze si tricomonoze. Este un bun tonic uterin si are
efect calmant in timpul travaliului.
Atentie! Nu cumparati tamaie decat din magazine specializate sau din sursa sigura. Un
ultimii ani tamaia naturala a fost inlocuita cu cea sintetica. Chiar si in marea majoritate a
bisericilor, tamaia este sintetica, cea mai vanduta fiind cea parfumata de culoare roz. Pentru
fumigatii, conuri si betisoare este buna, dar in creme sau luata intern ca un medicament este
periculos de nociva!

Ulei de
galbenele
In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri, palmier, porumb sau de susan se pun
10 linguri de flori de galbenele uscate si maruntite.
Uleiul trebuie sa fie cu doua degete deasupra plantelor pentru a le acoperi in intregime ( in caz
contrar acestea vor prinde mucegai ).
Se lasa sa macereze la soare vreme de 2 4 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut
se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.
Trateaza pielea arsa si inrosita de soare, calcaie crapate, maini aspre.
Tratamente externe
Arsuri solare ajuta la vindecarea rapida, reduce senzatia de durere si usturime. Pentru cicatrizarea
estetica a arsurilor de gravitate mica si medie se folosesc compresele cu tinctura de galbenele
diluata cu apa distilata in proportie de 1:3 1:5.
Clatirea gurii cu ulei de galbenele ajuta in: afectiuni bucale (stomatita, gingivita, aftoza bucala,
candidoza), rani, sangerari, plagi infectate, diferite eczeme, acnee, degeraturi.
Este recomandat pentru utilizarea cosmetica in ingrijirea epidermei uscate si sensibile. Are actiune
cicatrizanta, tonica, antiiritanta, de reducere a fragilitatii vasculare si mbunatateste circulatia
sanguina periferica. Se recomanda si in inflamatiile dermice si ale mucoaselor, in tratarea
vanatailor.
Ten bio-flavonoidele continute actioneaza si reduc fragilitatea vaselor de sange capilare, de aceea
este recomandat si in tratamentele anticuperozice.
Vergeturi se face masaj cu ulei de galbenele in amestec cu levantica, seminte de in sau ulei din
ficat de cod. Uleiul de galbenele mai poate fi amestecat cu ulei din germeni de grau.

Contraindicatii la folosirea galbenelelor si a preparatelor pe baza de galbenele

preparatele pe baza de galbenele nu se recomanda copiilor sub 12 ani fara recomandarea unui
specialist.
in timpul sarcinii folosirea galbenelelor in stare pura este contraindicata. Preparatele cu galbenele
cum ar fi tincturile si cremele se pot folosi fara probleme. Dar totusi este indicata parerea unui
specialist pentru a evita posibile reactii alergice.
este contraindicata folosirea galbenelelor in amestec cu plante sedative, cum ar fi valeriana si
talpa gastei.
nu este recomandata utilizarea galbenelelor persoanelor care sufer de reacii alergice la plante din
familia Asteraceae (de exemplu, margarete sau mueel), deoarece acestea pot avea prurit sau
dermatita.
este contraindicata utilizarea uleiului de glbenele persoanelor cu insuficien cardiovascular i
presiune redus.
 Uleiul sau alifia de tataneasa
este un bun adjuvant n ulcer varicos, procese inflamatorii, contuzii, cancer de piele, dermatoze,
iritatii dermice.
Ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale si favorizeaza
consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor, accelereaza refacerea
tesutului osos si consolidarea oaselor.
Utilizat in cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor.
Folosit pe timp de iarna este foarte util in prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate
de frig.
Tinctura de tataneasa aplicat sub form de comprese, este util n tratarea unor arsuri, rni,
contuzii, echimoze i fracturi.
Preparare ulei de tataneasa: se pun 100 g rdcini uscate i mcinate n 100 ml alcool i se las la
macerat 6 ore. Se adaug apoi 1 litru de ulei de floarea soarelui i se las 24 de ore, dup care se
fierbe timp de 1 or pe baia de ap, amestecnd la intervale scurte. Dup 24 de ore de repaus, se
strecoar i se pstreaz la rece, in sticlue inchise la culoare.
Preparare alifie de tataneasa Reteta 1: Este nevoie de rdcin proaspt de ttneas, curat
i ras, sau rdcini uscate, transformate n fin fin. Dac se folosete pulbere de rdcin uscat,
aceasta trebuie umezit, cu cteva ore nainte, cu alcool ct s formeze un terci. Pentru 50 g
ttneas se folosesc 200 g untur nesrat de porc sau pasre, iar pentru persoanele alergice la
aceste grsimi, se poate folosi unt sau margarin cu 80 la sut grsime.
Planta este lsat s clocoteasc 10-15 minute n grsimea ncins, iar dup 24 ore de repaus,
grsimea este nclzit, strecurat, amestecat pe foc mic cu o lingur de miere, puin tinctur de
propolis i 50 g de cear de albine ras. Amestecul trebuie agitat mereu pn se rcete i se
ntrete ca o crem. Alifia trebuie pstrat la rece.
Preparare alifie de tataneasa Reteta 2: 4-6 radacini (in functie de marime) de tataneasa
proaspete si spalate sunt taiate foarte fin, prajite iute in 250 grame de untura curata. Se lasa la
odihna peste noapte, se incalzeste a doua zi si se filtreaza. Se toarna in recipiente mici si se
pastreaza la frigider.
Preparare alifie de tataneasa Reteta 3: Din 12 g extract fluid de ttneas (se poate prepara i
acas), 20 picturi de esen de bergamonte, 20 g oxid de zinc, 10 g lanolin i 30 g vaselin.
Aceasta alifie este foarte buna in tratarea ranilor deschise.
ALIFIE DE TATANEASA PENTRU UZ EXTERN Se folosete la ungerea articulaiilor
dureroase, seara, urmat de o compres cald, uscat, cteva zile la rnd. Se poate dovedi util i
pentru urgentarea vindecrii rnilor vechi, parezelor, luxaiilor (n amestec cu extracte de arnic) i
btturilor dureroase.
Preparare tinctura de tataneasa Reteta 1: 10 linguri rase de radacina uscata si macinata de
tataneasa la 300 ml alcool de 70 grade, se lasa la macerat 10 zile dupa care se filtreaza. Se folosete
pentru tamponri de mai multe ori pe zi, fiind foarte util pentru vindecarea mai rapid a afeciunii.
Preparare tinctura de tataneasa Reteta 2: Se spala radacinile de tataneasa si se curata cu o
perie, se taie marunt si se introduc intr-o sticla pina la git fara a se indesa, se toarna rachiu de secara
sau de fructe si se lasa 14 zile la soare sau langa o sursa de caldura.
Rachiul trebuie sa acopere radacinile, pentru a nu dezvolta bacterii. Se folosete pentru tamponri
de mai multe ori pe zi, sau sub forma de comprese la leziuni externe, raniri de tot felul, contuzii,
hematoame si fracturi.

Alifia care intareste articulatiile

Alifia de tataneasa se prepara din tinctura de tataneasa astfel: in grasimea fierbinte se pune o
lingurita de ceara de albine curata si se amesteca pana se dizolva complet, dupa care se lasa la racit.
Atunci cand amestecul are consistenta semisolida, se adauga treptat tinctura de tataneasa,
amestecand energic. Se pune atata tinctura cata poate grasimea sa absoarba. Aceasta alifie este un
remediu care nu ar trebui sa lipseasca din farmacia casei. Ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani,
arsuri, interventii chirurgicale. De asemenea, favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si
luxatii, iar in cazul fracturilor accelereaza refacerea tesutului osos si intarirea oaselor. in perioada de
toamna-iarna, masajul cu acest unguent pe tot corpul, dupa baie, va fi excelent pentru prevenirea
reumatismului si a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constitutie firava,
bolnavicioase, masajul cu unguent de tataneasa are efecte vitalizante exceptionale. Este util in
cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor. De
asemenea, se foloseste ca adjuvant in cazul cancerului de piele, al cicatricilor cheloide, este extrem
de indicat in infectiile si leziunile cu localizare genitala.
 Alifie de castan salbatic
Este buna pentru varice, flebite, tromboza, ulcer varicos, hemoroizi, crampe dureroase, insuficienta
venoasa (senzatie de picioare grele), hematoame, vanatai, luxatii, sciatica, edeme, spondiloza,
hernie de disc. Unguentul se prepara astfel: Dintr-o cana cu frunze verzi de castane salbatice, 4
castane (coaja se curata, miezul se razuieste, apoi se pun la macerat), 2 linguri de scoarta de castan
salbatic bine maruntita, 5 flori de galbenele proaspete (sunt bune si uscate), 1 lingura de radacina de
tataneasa proaspata rasa (este buna si uscata), 1 lingura turita mare, partea aeriana (uscata sau
proaspata). Toate acestea se macereaza in 100 ml alcool de 70 de grade timp de 24 de ore. Se
adauga 200 g unt topit sau margarina si se incalzeste 2 ore la bain-marie. Dupa racire (timp de 24
ore), se reincalzeste si se strecoara in cutii din plastic sau din sticla. Se unge locul afectat de boala
in strat subtire de doua-trei ori pe zi. Unii specialisti sustin ca nu este recomandat masajul cu
unguent, deoarece se inflameaza varicele. Prin urmare, trebuie doar uns, fara masaj, spun ei.
Eu am obtinut o varianta proprie a acestui unguent. Maceratul din plante l-am fiert o saptamana
in crema de baza, pe care am preparat-o din 500 ml ulei de masline, 500 g unt (grasime 82%) si 60
g ceara de albine. Ceara de albine am adaugat-o ultima, la final. Dupa o saptamana de fiert plantele
in amestecul de ulei si unt, l-am strecurat, am topit separat ceara de albine si am amestecat
topiturile.
Unguent preparat din castane macinate, alcool de 40 de grade si lanolina. Este eficient contra
hemoroizilor si a afectiunilor venoase. Prin amestecare cu unt de cacao, se prepara supozitoare cu
efect calmant.
Unguente de casa si preparate galenice. O reteta traditionala romaneasca presupune fierberea
castanelor pana cand pot fi pasate. Pasta de castane se amesteca pana la omogenizare cu grasime, in
proportii egale. Mixtura se pastreaza la rece si poate fi aplicata pe rani, arsuri, degeraturi sau
crapaturi ale pielii. O alta formula de unguent trateaza hemoroizii externi, furunculele, ranile si
arsurile. Se obtine incorporand, prin incalzire, extractul moale de castanet intr-o baza grasa (unt,
untura de porc sau de pasare, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepara in baia de
aburi, conform retetei de extract fluid. In acest caz, 100 ml de tinctura se fierbe la aburi pana se
obtin 20 ml de extract fluid moale. Ingredientele se amesteca pe foc mic pana cand preparatul
ajunge la punctul de fierbere, apoi se ia de pe foc. Inainte de solidificare, alifia se toarna in
recipiente de sticla. Se pastreaza la frigider.
Se poate prepara si un unguent care nu necesita fierbere la aburi. 100 ml tinctura de castane, 100
g lanolina anhidra si 20 g vaselina se amesteca intr-un vas, la foc mic, pana la omogenizare.
Unguentul se pasteaza in frigider. Unguentul se aplica pe pielea afectata de boala o data sau de doua
ori pe zi. Efectele vindecatoare ale cojii de castan sunt amplificate daca li se alatura actiunea
benefica a altor plante. Un unguent eficient impotriva hemoroizilor se prepara amestecand tinctura
de castan cu tinctura de hamamelis (Hamamelis virginia). Este utila pentru tratarea tulburarilor
venoase de toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoza (fragilitate capilara).
O formula veche a unei alifii este ce vindeca varicele, preparat din tinctura de castan si struguri
rosii, incorporate intr-o crema de baza. Tinctura de castan este un medicament foarte eficient in
tratarea bolilor vasculare. Carceii sau crampele musculare care apar datorita proastei circulatii a
sangelui, mai ales in timpul noptii, se raresc sau chiar dispar daca inainte de culcare se iau 20-40 de
picaturi de tinctura de castan dizolvat in apa.

Alifie de marul lupului, galbenele, rostopasca si arnica

Ingredientele acestui preparat sunt extracte naturale de marul lupului (Aristolochia clematitis), flori
de galbenele (Calendula officinalis), rostopasca (Chelidonium majus) si flori de arnica (Arnica
montana) pe suport de grasime animala si ceara apicola.
Alifia a avut efecte deosebit de bune in tratarea unui mare numar de afectiuni: ulcer varicos,
hemoroizi interni, fisuri anale, eczeme uscate si umede, psoriazis, pitiriazis, dermatoze, acnee
infectioasa, urticarie, zona Zoster, herpes genital si labial, noduli mamari, varicocel, epididimita,
piele crapata (calcai), bataturi, rani cu ulceratii, rani in curs de vindecare, ciuperci (la picioare),
cicatrici cheloide, arsuri de toate felurile, lichen scleroatrofic, piele oparita, lipom (punct de grasime
care creste sub piele), abcese, furunculi, unele alergii.
Iata modul meu de preparare a alifiei de marul lupului, galbenele, rostopasca si arnica: Se iau trei
linguri de frunze de marul lupului, trei linguri de flori de galbenele, trei linguri de rostopasca (partea
aeriana a plantei) si o lingurita de flori de arnica. Se lasa sa stea la umectat in alcool de 70 de grade
timp de o zi.
Dupa aceea, plantele se fierb amestecate cu 500 g unt, untura de porc sau crema de baza (250 ml
ulei de masline, 200 g unt si 50 g ceara de albine) dupa urmatorul program: ziua 1 se topeste
untul, se fierb plantele pana sfaraie (se inmoaie de tot); ziua 2 se lasa plantele in repaus; ziua 3
se incalzeste preparatul pana la topire; ziua 4 se strecoara preparatul. Daca folositi crema de baza,
faceti aceasta fierbere timp de 7 zile.
Unguentului rezultat eu i-am adaugat si o lingurita de radacina de tataneasa, frunze de castan
salbatic, frunze de Ginkgo biloba, frunze de vita-de-vie si ace de tuia.
Alifia se aplica pe zonele afectate, de doua-trei ori pe zi. In infectiile extinse, se foloseste un decoct
concentrat (trei lingurite la cana), cu care se fac comprese.
Tinctura de marul lupului
In uz intern, trebuie sa fiti foarte atenti, caci marul lupului este toxic! De aceea, folositi tinctura doar
sub supraveghere medicala.
Cum se prepara: 14 g frunze uscate de marul lupului (4 lingurite) se pun la macerat in 84 g alcool
etilic (70 de grade) si se lasa acolo timp de 10 zile. Se agita zilnic. La final, se strecoara folosindu-
se o palnie si vata. Se poate folosi si radacina, dar aceasta este foarte toxica.
In ginecologie, aceasta tinctura da rezultate bune in tratarea oligomenoreei, dismenoreei, sterilitatii,
a corpului galben rezistent in tulburari de menopauza. Diminueaz timpul de sangerare. In tratarea
unor infectii cronicizate: fistule anale, fistule dentare, plagi greu vindecabile. Este util si in
anorexie, nevroze, dureri premenstruale. Este si antiinflamatoare. E un purgativ drastic.
Decoct de marul lupului
Se fierb 20 g (2 linguri) de plant intr-un litru de apa, apoi se lasa sa se raceasca.
Decoctul se foloseste in uz extern pentru spalarea ranilor, a ulceratiilor, a taieturilor, impotriva
parazitilor capilari, dar si impotriva parazitilor plantelor se spala frunzele plantelor cu o bucata de
carpa inmuiata in fiertura.
Alifia de marul lupului, galbenele, rostopasca si arnica prezentata mai sus este o reteta proprie, pe
care am testat-o personal, insa unguentul de marul lupului poate fi preparat si dupa metode
obisnuite, fara a i se adauga alte ingrediente. Este un cicatrizant si un antiinfectios redutabil, fiind
folosit pentru zgarieturi, rani inchise (inclusiv cele ramase dupa interventii chirurgicale), arsuri,
ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase.
Unguent de marul lupului
Iata modul meu de preparare:
1. Sase linguri de tinctura de marul lupului se pun pe o farfurioara curata si se lasa sa se evapore
pana isi reduc volumul de circa trei ori, obtinandu-se aproximativ doua linguri dintr-o pasta groasa
si usor lipicioasa, cu miros puternic de planta. Aceasta pasta este apoi adaugata peste un sfert de
pachet de unt (usor inmuiat in prealabil, in apropierea unei surse de caldura, fara insa a fi topit
complet), amestecandu-se bine cu o lingura pana la omogenizare deplina. Aceasta combinatie va fi
pastrata la frigider.
2. Planta uscata de marul lupului se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne de
doua ori printr-o sita de faina alba. Se iau trei lingurite din aceasta pulbere extrem de fina si se pun
in untul clarifiat, atunci cand acesta ajunge la o consistenta semi-lichida. Se amesteca foarte bine,
pana cand se omogenizeaza perfect. Se pastreaza la frigider.
 Unguent anticeluitic si
antivergeturi
Ingredientele si cantitatile necesare sunt urmatoarele:
Rozmarin (Rosmarinus officinalis) 20 g (6 lingurite)
Fructe de ienupar (Juniperus communis) 20 g (4 lingurite)
Flori de lavanda (Lavandula angustifolia) -20 g (5 lingurite)
Frunze de iedera (Hedera helix) -20 g (6 lingurite)
Sovarv (Origanum vulgare) 20 g (4 lingurite)
Frunze de Aloe (Aloe vera) sau gel de Aloe 20 g
Musetel, flori 5 g (1 lingurita)
Frunze de vita-de-vie -3 g (1 lingurita)
Cretusca, flori 10 g (3 lingurite)
Ginkgo biloba, frunze 5 g (1 lingurita)
Ghimbir 10 g (1 lingurita)
Galbenele, flori 5 g (1 lingurita)
Tataneasa, radacina 5 g (1 lingurita)
Ardei iute rosu 1 bucata mica, dupa preferinte
Seminte de castan salbatic, 1 bucata si 1 lingurita frunze de castan salbatic
Vitamina A, 5 ml, si vitamina E, continutul a 3-4 capsule
Acest amestec de plante se fierbe (in mod repetat, dupa cum veti vedea mai jos) in 500 g untura de
porc sau mai bine in unt. Eu folosesc unt nemtesc de 250 g, cu 82% continut de grasime.
Se topeste untul, se adauga amestecul de plante, se fierbe pana sfarie, se ia de pe foc, a doua, a treia,
a patra zi se incalzeste preparatul pana la topire, daca se adauga si ulei de masline, fierberea se face
pe durata unei saptamani; se strecoara in recipiente corespunzatoare.
Zonele afectate de celulita se spala cu apa si sapun, iar cu aceasta alifie se maseaza aceste zone de
jos in sus, zilnic.
Eu am adaugat la acest unguent unt de Shea si unt de cacao. Intr-un alt vas, am topit untul de Shea
si untul de cacao si am amestecat cu crema de baza. In crema de baza, dupa adaugarea untului de
Shea si a untului de cacao, se pot picura uleiuri volatile de: scortisoara, de lamaie, de rozmarin, de
ienupar sau ghimbir si de cuisoare. Nu este nevoie sa fie adaugate toate aceste uleiuri; eu am pus
ulei volatil de lamaie si ulei volatil de rozmarin. La 500 g unguent se poate adauga 10 ml ulei
volatil.
Vitaminele se adauga chiar la sfarsit, dupa ce in crema de baza au fost inglobate toate ingredientele
(untul de Shea 1 lingura si untul de cacao 1 lingura, uleiurile volatile 10 ml); la final, totul se
amesteca bine.
Unguent pentru spondiloza cervicala
Ingrediente: 10 g (3 lingurite) de flori de arnica (Arnica montana), 15 g (5 lingurite) frunze de
iedera (Hedere helix), 10 g (2 lingurite) flori si frunze de banutei (Bellis perennis), 20 g (4 lingurite)
saschiu, partea aeriana (Vinca minor), 15 g (3 lingurite) zamosita, partea aeriana (Hibiscus trionum),
20 g (6 lingurite) frunze de rozmarin (Rosmarinus officinalis), 10 g (2 lingurite) muguri de pin
(Pinus sylvestris), 10 g (3 lingurite) frunze de maghiran (Origanum majorana), 10 g (2 lingurite)
radacina de tataneasa (Symphytum officinale), 10 g (2 lingurite) sunatoare, partea aeriana
(Hypericum perforatum), 10 g (2 lingurite) radacina proaspata rasa de ghimbir (Zingiber
officinalis), 10 g (2 lingurite) pulbere de turmeric (Curcuma longa), 10 g (3 lingurite) flori de
galbenele (Calendula officinalis), 10 g (2 lingurite) sanziene, partea aeriana (Galium verum), 10 g
(2 lingurite) fructe de ienupar (Juniperus communis), 10 g (3 lingurite) flori de coada-soricelului
(Achillea millefolium), 10 g (3 lingurite) flori de musetel (Matricaria chamomilla), 10 g (3
lingurite) frunze de urzica vie (Urtica dioica), 10 g (3 lingurite) foi de dafin (Laurus nobilis).
Mod de preparare: Toate ingredientele se pun intr-un borcan cu capac, se toarna 75 ml alcool etilic
de 60 de grade. Se lasa la macerat 12 ore. Se pune la abur, la bain marie, impreuna cu 500 ml ulei
de masline. Se lasa la fiert 3 ore. Dupa fierbere, se lasa la macerat 48 de ore, se strecoara (filtreaza),
iar separat se topesc 30 g ceara de albine. Se combina ceara topita cu uleiul medicinal, se amesteca
pana la omogenizare. Pe amestecul de plante se toarna atat alcool cat este necesar pentru umezirea
amestecului de plante. Eu am topit 1.800 g de unt, iar in topitura am fiert amestecul de plante pana
au sfarait, s-au ofilit. Dupa aceea, plantele se iau de pe foc, a doua si a treia zi se incalzeste
preparatul pana la topire, in a treia zi se topeste din nou si se strecoara. Eu nu am umezit deloc
amestecul de plante cu alcool etilic.
Pana aici, este reteta originala din Formula AS. Eu am mai adaugat plante, pentru a creste efectul
terapeutic al unguentului, ca sa fie buna la mai multe boli: artroze, radiculita (inflamarea radacinilor
nervoase craniene sau rahidiene (care apartin coloanei vertebrale sau maduvei spinarii,
osteocondroza (procesele degenerative ce au loc la nivelul articulatiilor, discurilor, intervertebrale,
ligamentelor coloanei vertebrale; osteocondroza se poate produce la orice nivel al coloanei, dar cel
mai adesea apare la nivelul discurilor din regiunea inferioara a spatelui, regiunea lombara si
portiunea inferioara a gatului, regiune cervicala), boli reumatice. La unguent am mai adaugat 20 g
gelatina, preparata in prealabil cu 50 ml de decoct.
Intr-un litru de apa am fiert vreo 20-30 de minute amestecul de plante din care este compus
unguentul (prepar doua portii din amestecul de plante), in fiertura am pus tapasnic, bubernic si
frunze de lumanarica, caci contin iridoide-harpagozide, la fel ca gheara diavolului (iridoidele-
glicozide se extrag cel mai bine cu apa). Gelatina topita, lichida, o amestec cu unguentul topit,
adaug ceara, rasina de brad topita, mai adaug si uleiurile volatile, si il amestec bine, 10-20 de
minute, daca este cazul, il mai incalzesc odata tot unguentul si il strecor din nou, printr-o
strecuratoare metalica (ca de ceai, dar mai mare) in care pun 4-5 rnduri de tifon. Se pot adauga si
20 g novocaina novocaina se dizolva in putin alcool si se adauga la final in unguentul topit.
Novocaina poate fi inlocuita cu propolis tinctura sau propolis brut. Toate ar fi intrecute de veninul
de vipera, dar acesta este prea scump, sau de venin de albine, dar acesta nu se gaseste. Se folosesc
 plante uscate la prepararea unguentului, dar se pot folosi si plante proaspete. Eu folosesc plante
uscate, dar si plante proaspete (multe dintre plante le am in curte, in gradina, asa ca le iau din
natura, proaspete, pana vine inghetul). Se pastreaza la frigider. Se foloseste de doua ori pe zi se
unge locul afectat de boala si se maseaza cel putin 3 minute prin masaj circular.
Unguent impotriva durerilor: se pun la macerat 200 g frunze macinate de dafin in 200 g de apa rece,
timp de 24 de ore. Se strecoara si se adauga 200 g de grasime de porc. Se pun la fiert la bain marie
timp de 4 ore. Se strecoara prin tifon, se amesteca bine pana cand amestecul ajunge la consistenta
unei alifii, apoi se pastreaza la rece. Seara, inainte de culcare, se face un masaj uor cu acest
unguent, apoi locul se inveleste cu un prosop incalzit. Acest unguent este util in dureri de picioare,
dureri intense ale articulatiilor si reumatism cronic. La acest unguent se mai pot adauga, dupa
strecurare-fierbere, uleiuri volatile: cate o pipeta mica farmaceutica de menta, eucalipt, ienupar,
lavanda, brad-pin si rozmarin. Nu este obligatorie adaugarea acestor uleiuri volatile, dar ele vor
creste efectul terapeutic. In zonele dureroase se pun comprese cu frunze de varza zdrobite, in doua-
trei straturi, de seara pana dimineata. Se pun si comprese cu bitter suedez.
Spondiloza cervicala este o boala artrozica localizata la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Din
grupul bolilor reumatice, spondiloza cervicala are frecventa cea mai mare, cu incidenta maxima
intre 60 si 75 de ani. Afecteaza preponderent femeile, iar cauzele ei sunt genetice, dar se poate
datora si pozitiilor vicioase ale coloanei cervicale sau microtraumatismelor locale. Cel mai
important simptom e durerea localizata la nivel cervical, dupa solicitarea intensa a articulatiilor
afectate. Durerea dispare odata cu incetarea efortului fizic sau la aplicarea locala de caldura. Pe
masura ce boala evolueaza, durerea apare si in stare de repaus. Frigul si umezeala accentueaza
simptomele spondilozei. Dupa cativa ani de boala, pot aparea dureri de cap, ameteli sau tulburari de
vedere. Pe perioada tratamentului trebuie evitate expunerea la frig, umezeala sau eforturile fizice
mari.
Spondilita anchilozanta este inflamatia reumatismala a articulatiilor coloanei vertebrale, cu evolutie
progresiva catre anchiloza.
Ciocuri pe coloana
Pentru a trata aceste ciocuri, se prepara alifia de sanziene (Galium verum) in felul urmator:
20 g de planta uscata (partea aeriana, 4 lingurite) fin maruntita se pun la macerat in 30 ml alcool
etilic de 70 de grade, intr-un vas inchis (borcan), timp de 12 ore. Dupa macerarea in alcool, se
adauga 200 ml ulei de masline si se tine la bain marie 3 ore, agitand si amestecand vasul periodic.
Se lasa in repaus 3 zile, dupa care se strecoara. Dupa strecurare, se pune intr-un vas pe foc si se
adauga 50 g ceara de albine, se amesteca incontinuu pana se topeste, apoi se toarna in stare lichida
in recipiente corespunzatoare. Se pastreaza la rece. Se fac frictionari de-a lungul coloanei vertebrale
in fiecare seara.
Alifia de sanziene mai este indicata pentru noduli la sani, boli de piele, afectiuni ale glandei tiroide,
gusa, ulceratii canceroase, boli de piele canceroase, cicatrice vechi inestetice, pete pe piele ramase
in urma unor infectii ori pete cauzate de substante chimice.
Iata si un alt preparat pentru ciocurile pe coloana. Se prepara o tinctura din 70 g marul lupului (14
lingurite), 10 g jojoba, 10 g tataneasa (2 lingurite), 10 g cimbru (2 lingurite). Amestecul de plante se
pune intr-un borcan si se adauga 500 ml spirt sanitar (si mai bine alcool de 70 de grade), se inchide
borcanul ermetic si se lasa la macerat 15 zile, agitandu-se mereu (zilnic). Se strecoara si se
pastreaza in sticle de culoare inchisa.
 Din aceasta tinctura se pun comprese pe zona afectata de boala (pe coloana). Se tin acolo de seara
pana dimineata.
Va rog sa nu uitati faptul ca toate ingredientele sunt naturale, si din acest motiv, un test pentru
alergii este binevenit, INAINTE de utilizarea oricarui produs, chiar daca este facut in casa.
Mentionez faptul ca o parte din retete, sau completari la acestea, au fost culese si de pe internet.

Sa va fie de ajutor
A.