Alg1mp PDF

ALGEBRA LINIARA
si
GEOMETRIE ANALITICA
culegere de probleme
PAVEL MATEI
Cuprins
Capitolul 1. Complemente de calcul matriceal 1

1. Preliminarii 1
2. Probleme rezolvate 4
3. Probleme propuse 11
4. Indicatii si r
aspunsuri 12
Capitolul 2. Vectori liberi 13

1. Preliminarii 13
4. Indicatii si r
aspunsuri 22
Capitolul 3. Spatii vectoriale 25

1. Preliminarii 25
4. Indicatii si r
aspunsuri 30
Capitolul 4. Aplicatii liniare si matrice 33

1. Preliminarii 33
4. Indicatii si r
aspunsuri 36
Capitolul 5. Valori si vectori proprii 39

1. Preliminarii 39
4. Indicatii si r
aspunsuri 44
Capitolul 6. Spatii euclidiene 47

1. Preliminarii 47
4. Indicatii si r
aspunsuri 56
Capitolul 7. Forme p atratice 59

1. Preliminarii 59
4. Indicatii si r
aspunsuri 66
iii
iv CUPRINS
Capitolul 8. Elemente de calcul tensorial 69

1. Preliminarii 69
4. Indicatii si r
aspunsuri 76
Capitolul 9. Planul si dreapta n spatiu 77
1. Preliminarii 77
4. Indicatii si r
aspunsuri 86
Capitolul 10. Conice 89
1. Preliminarii 89
4. Indicatii si r
aspunsuri 97
Capitolul 11. Cuadrice 99
1. Preliminarii 99
4. Indicatii si r
aspunsuri 109
Bibliograe 111
CUPRINS v
PREFATA
Prezenta culegere de probleme se adreseaza studentilor din universitatile tehnice,
economice, militare etc. Ea are la baza ndelungata experienta pedagogica a autoru-
lui n cadrul Catedrei de Matematica si Informatica din Universitatea Tehnica de
Constructii Bucuresti si respecta programa analitica n vigoare (post Bologna).
Obiectivul lucrarii l constituie xarea cunostintelor teoretice si aprofundarea
acestora prin probleme care nuanteaza rezultatele teoretice si pun n evidenta im-
portanta lor. La redactare am avut n vedere mbinarea rigorii matematice cu clar-
itatea si accesibilitatea prezentarii. Intentia mea a fost ca materialul de fata sa
scoata n evidenta legaturile algebrei liniare cu geometria analitica, cu alte ramuri
ale matematicii: analiza matematica, analiza numerica, ecuatii diferentiale, serii
Fourier, precum si cu mecanica, teoria elasticitatii etc.
Cartea furnizeaza celor interesati un material de studiu din domeniul algebrei
liniare si al geometriei analitice. Sunt tratate urmatoarele capitole: complemente de
calcul matriceal, vectori liberi, spatii vectoriale, aplicatii liniare si matrice, vectori
si valori proprii, spatii euclidiene, forme patratice, elemente de calcul tensorial,
planul si dreapta n spatiu, conice si cuadrice.
Fiecare capitol este structurat astfel: un breviar teoretic cu denitiile notiu-
nilor folosite, teoremele si formulele de baza necesare rezolvarii problemelor, prob-
leme reprezentative rezolvate n detaliu, probleme propuse, indicatii si raspunsuri
la problemele propuse.
Pentru cei interesati de mprospatarea cunostintelor teoretice, recomand cartea
"Algebra liniara, geometrie analitica si diferentiala", vol. I ([8]), aparut n anul
2002 la editura AGIR.
Autorul multumeste calduros referentilor stiintici-prof. univ. dr. Gavriil
Paltineanu si prof. univ. dr. Sever Angel Popescu-pentru amabilitatea, rabdarea si
efortul depus n parcurgerea materialului. Sugestiile si observatiile facute se regas-
esc n forma nala a lucrarii. Multumiri anticipate tuturor celor care vor face
observatii pe marginea lucrarii de fata.
Bucuresti, iulie 2007

Autorul
email: pavel.matei@gmail.com
CAPITOLUL 1
Complemente de calcul matriceal
1. Preliminarii
Matrice triunghiulare. Fie L o matrice inferior triunghiular
a si U o matrice
superior triunghiular
a:
0 1 0 1
l11 0 0 ::: 0 u11 u12 u13 ::: u1n
B l21 l22 0 ::: 0 C B 0 u22 u23 ::: u2n C
B C B C
L=B
B l31 l32 l33 ::: 0 C, U = B
C B 0 0 u33 ::: u3n C.
C
@ ::: ::: ::: ::: ::: A @ ::: ::: ::: ::: ::: A
ln1 ln2 ln3 ::: lnn 0 0 0 ::: unn
Determinantul unei matrice triunghiulare este egal cu produsul elementelor de

pe diagonala principal a. n consecint a, o matrice triunghiulara este nesingular a
(adic
a are determinant nenul) dac a si numai dac a toate elementele de pe diagonala
principal a sunt nenule. Produsul a dou a matrice inferior (superior) triunghiulare
este o matrice inferior (superior) triunghiular a Inversa unei matrice inferior (su-
perior) triunghiular a nesingulara este o matrice inferior (superior) triunghiular a
Daca lii 6= 0, i = 1; n, matricea inferior triunghiular a L este inversabil
a, inversa sa
B = (bij ) ind dat a de formulele
8 1
>
> , dacai=j
>
> l
< ii 0 i 1
> 1
(1.1) bij = 1 X
>
>
@ ai>j .
lik bkj A , dac
>
> l ii
>
: k=j
0, dac ai<j
De asemenea, dac a uii 6= 0, i = 1; n, matricea superior triunghiular

a U este
inversabil
a, inversa sa C = (cij ) ind data de formulele
8
> 1
>
> , dacai=j
>
> u
< ii j
!
(1.2) cij = 1 X
>
> ai<j .
uik ckj , dac
>
> u ii
>
: k=i+1
0, dac ai>j
Factorizarea LU . Fie A = (aij ) o matrice p

atratic
a de ordinul n. Dac
a minorii
principali
1
2 1. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL
a11 a12 ::: a1i

a21 a22 ::: a2i
(1.3) i = , i = 1; n 1,
::: ::: ::: :::
ai1 ai2 ::: aii
sunt nenuli, atunci exist
a o matrice inferior triunghiular
a L cu 1 pe diagonala prin-
cipal
a si o matrice superior triunghiular
a U astfel nct A = LU , descompunerea
ind unic a.
Prezent am algoritmul de descompunere, conform [9]. Fie A(0) = A, deci dac a
(0) (0)
A(0) = aij , atunci aij = aij , i = 1; n, j = i; n. Pentru ecare r = 1; n 1, xat,
(r)
a matricea A(r) = aij , ale c
se calculeaz arei elemente sunt date de formulele
8 (r 1)
>
> aij , dac a i = 1; r, j = 1; n
>
<
(r) 0, daca i = k + 1; n, j = 1; r
aij = (r 1) .
>
> (r 1) air (r 1)
>
: ija a , dac
a i; j = r + 1; n
(r 1) rj
arr
De fapt, A(r) = Lr A(r 1) , r = 1; n 1, unde Lr este matricea care difer a de
matricea unitate numai prin coloana r, ale c arei elemente sunt
8
> 0, daca i = 1; r
>
< 1, dacai=r
lir = (r 1) .
>
> air
: (r 1)
, dac
a i = r + 1; n
arr
O astfel de matrice se numeste matrice Frobenius. Inversa matricei Lr este o
matrice de acelasi tip. Mai precis, daca Lr 1 = lij 0
, atunci Lr 1 difer
a de matricea
unitate numai prin coloana r, ale c arei elemente sunt
8
> 0, daca i = 1; r
>
< 1, dac
0
a i=r
lir = (r 1) .
>
> a
: ir(r 1)
, dac
a i = r + 1; n
arr
n nal, L = L1 1 L2 1 ::: Ln 1 1 , iar U = A(n 1)
.
Metoda eliminarii a lui Gauss. Fie sistemul de ecuatii algebrice liniare:
8
>
> a11 x1 + a12 x2 + ::: + a1n xn = b1
<
a21 x1 + a22 x2 + ::: + a2n xn = b2
(1.4) ,
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:
an1 x1 + an2 x2 + ::: + ann xn = bn
care se mai scrie matriceal sub forma
Ax = b,
unde
0 1 0 1 0 1
a11 a12 ::: a1n x1 b1
B a21 a22 ::: a2n C B x2 C B b2 C
(1.5) A=B
@ :::
C, x = B C, b = B C.
::: ::: ::: A @ :: A @ :: A
an1 an2 ::: ann xn bn
1. PRELIM INARII 3
(r)
Folosim notatiile de mai sus. Presupunem c a i 6= 0, i = 1; n. Atunci arr 6= 0,
(n 1)
r = 1; n 1, ann 6= 0. Metoda const a n eliminarea succesiv a a necunoscutelor.
Astfel, pentru ecare r xat, se elimin a necunoscuta xr din ecuatiile r + 1, ...,
n, ceea ce este echivalent cu operatia de nmultire la stnga a matricei A(r 1) cu
matricea Frobenius Lr . Este clar c a, la eliminarea unei necunoscute, se modic a
si termenii liberi corespunz atori ecuatiilor din care se elimin a necunoscuta. Dac a
(0)
bi = bi , i = 1; n, atunci
8
(r 1)
>
< bi , dac
ai r
(r) (r 1)
bi = (r 1) a (r) .
>
: bi
ir
b , dac a i = r + 1; n
(r 1) r
arr
De aceea, vom lucra cu matricea extins a a sistemului
0 1
a11 a12 ::: a1n b1
B C
e = B a21 a22 ::: a2n b2 C .
A @ ::: ::: ::: ::: :: A
an1 an2 ::: ann bn
Vom calcula succesiv A e(r) = Lr A

e(r 1) , r = 1; n 1, A e(0) = A.
e n nal, se
(n 1)
ajunge la sistemul superior triunghiular U x = b , unde U = A(n 1) . Acest
sistem se rezolv
a regresiv:
(n 1)
bn
xn = (n 1)
ann
(n 1) P
n
(n 1)
bi aij xj
j=i+1
xi = (n 1)
,i=n 1; :::; 1.
aii
(1) (2) (n 1)
Elementele a11 , a22 , ..., ann , se numesc elemente pivot. n cazul general,
(k)
se poate ntmpla ca unii pivoti s a se anuleze. Dac a akk = 0 si cel putin unul din
elementele de pe coloana k si de pe liniile k + 1; k + 2; :::; m este nenul, e acesta
(k)
ark , atunci permut am liniile k si r ntre ele si continuam eliminarea. Din motive
de stabilitate numerica, trebuie s a efectuam permut ari de linii nu numai cnd un
element pivot este egal cu zero ci si cnd el este foarte mic (n valoare absolut a).
Pentru a avea erori de rotunjire ct mai mici, se alege elementul pivot, la efectuarea
(k) (k)
pasului k, astfel: e r cel mai mic num ar ntreg pentru care ark = max aik .
k i m
(k)
Se permut a liniile k si r astfel nct ark devine pivot.
Algoritmul lui Gauss se poate aplica si pentru rezolvarea sistemelor de m ecuatii
cu n necunoscute. Pe parcursul algoritmului pot apare urm atoarele situatii:
-coecientii unei ecuatii devin toti nuli, iar termenul liber corespunz ator este
nenul, caz n care sistemul este incompatibil;
-coecientii unei ecuatii sunt toti nuli si termenul liber corespunz ator este nul,
atunci ecuatia respectiv a este consecint
a a celorlaltor.
Algoritmul lui Gauss ne permite s a rezolv am simultan p sisteme de ecuatii cu
aceeasi matrice A, dar cu termeni liberi diferiti. n acest caz, la ecare pas operatiile
aplicate asupra matricei sistemului se aplic a tuturor celor p vectori coloan a termeni
liberi. Dup a eliminare vom obtine p sisteme triunghiulare. Un caz particular al
acestui procedeu este inversarea unei matrice. ntr-adev a n relatia AA 1 =
ar, dac
am A 1 = X, atunci AX = In sau Axj = ej unde xj si ej sunt coloanele j

In , not
din X respectiv In . Astfel, coloanele matricei A 1 sunt solutiile sistemelor liniare
cu termenii liberi respectiv egali cu coloanele matricii unitate.
Metoda lui Cholesky. Reamintim c a matricea A = (aij ) se numeste simetrica
daca aij = aji , 8i; j = 1; n. Matricea simetric a A se numeste pozitiv denita dac a
xt Ax > 0, 8x 6= 0 dat de (1.5). Se poate ar ata c a matricea simetric
a A = (aij ) este
pozitiv denita dac a si numai daca i > 0, 8i = 1; n, unde i sunt dati de (1.3).
Metoda lui Cholesky const a n descompunerea unei matrice simetrice si pozitiv
denite A, sub forma A = Rt R, unde R este matricea superior triunghiular a
0 1
r11 r12 ::: r1;n 1 r1n
B 0 r22 ::: r r2n C
B 2;n 1 C
R=B B ::: ::: ::: ::: ::: C C.
@ 0 0 ::: rn 1;n 1 rn 1;n A
0 0 ::: 0 rnn
(0)
Pentru nceput, punem aij = aij , i = 1; n, j = i; n. Elementele matricei R
se calculeaza succesiv, linie cu linie, folosind urm atorul algoritm. Calculul liniei
q (i 1)
aij
(i 1)
i 2 1; n se face cu formulele rii = aii , rij = , dac
a j = i + 1; n, urmat
rii
(i) (i 1)
(dac
a i < n) de calculele akj = akj rik rij , k = i + 1; n, j = k; n.
Determinarea rangului unei matrice prin metoda transformari elementare. Prin
transformare elementara a unei matrice se ntelege una din urm atoarele operatii:
- schimbarea a dou a linii (coloane) ntre ele;
- nmultirea tuturor elementelor unei linii (coloane) cu acelasi factor nenul;
- adunarea la elementele unei linii (coloane) a elementelor corespunz atoare ale
altei linii (coloane).
Tinnd seama c a transform arile elementare nu afecteaza proprietatea unui de-
terminant de a nul sau nenul, rezult a c
a rangul unei matrice nu se modic a
daca asupra matricei se efectueaz a transform ari elementare. n practica, pentru
determinarea rangului unei matrice, proced am astfel: se efectueaz
a transform ari
elementare asupra matricei pn a cnd toate elementele devin nule cu exceptia unor
elemente de pe diagonala principal a care devin 1. Rangul unei matrice este num arul
elementelor 1 de pe diagonala principal a.
2. Probleme rezolvate
1. S
a se calculeze inversele urm
atoarelor matrice triunghiulare:
0 1 0 1
1 1 1 1 1 1 0 0
B 0 1 1 1 C B C
a) A = B C ; b) A = B 0 1 1 0 C .
@ 0 0 1 1 A @ 0 0 1 1 A
0 0 0 1 0 0 0 1
Solutie. a) Folosind formulele (1.2), se obtine: c11 = c22 = c33 = c44 = 1,
c12 = 1, c23 = 1, c34 = 1, c13 = 0, c24 = 0, c14 = 0.
0 1
1 1 0 0
B 0 1 1 0 C
Asadar A 1 = B @ 0
C.
0 1 1 A
0 0 0 1
2. PROBLEM E REZOLVATE 5
0 1
1 1 1 1
B 0 1 1 1 C
b) Un calcul similar conduce la A 1 B
=@ C.
0 0 1 1 A
0 0 0 1
2. S a se rezolve urmatoarele sisteme prin metoda eliminarii a lui Gauss. n

ecare caz s a se g
aseasc
a descompunerea LU a matricei sistemului.
8
8 > x1 + 2 x2 + 3 x3 + 4 x4 = 11
< 2 x1 x2 + 3 x3 = 3 >
<
2 x1 + 3 x2 + 4 x3 + x4 = 12
a) 3 x1 + x2 5 x3 = 0 ; b) .
: >
> 3 x1 + 4 x2 + x3 + 2 x4 = 13
4 x1 x2 + x3 = 3 :
4 x1 + x2 + 2 x3 + 3 x4 = 14
0 1
2 1 3
Solutie. a) Matricea sistemului este A = @ 3 1 5 A, iar coloana ter-
4 1 1
0 1 0 1
3 2 1 3 3
men liber este b = @ 0 A. Fie A e = @ 3 1 5 0 A matricea extins a a
3 4 1 1 3
sistemului. Deoarece
2 1 3
2 1
1 = 2 6= 0, 2 = = 5 6= 0, 3 = 3 1 5 = 6 6= 0,
3 1
4 1 1
matricea A se poate scrie sub forma A = LU .
Vom aplica metoda elimin arii a lui Gauss. Se obtine succesiv
0 1 0 1
1 0 0 2 1 3 3
B 3 C e(1) e=B 5 19 9 C
L1 = @ 1 0 A, A = L1 A @ 0 A,
2 2 2 2
2 0 1 0 1 5 3
0 1
0 1 2 1 3 3
1 0 0 B 5 19 9 C
B 0 1 0 C, A e(1) = B 0 C
A e = L2 A
(2)
L2 = @ B 2 2 2 C,
2 @ A
0 1 6 6
5 0 0
5 5
0 1
0 1 2 1 3
2 1 3 B 5 19 C
B 5 19 C B 0 C
A(1) = L1 A = @ 0 (2) (1)
A , A = L2 A = B 2 2 C.
2 2 @ 6 A
0 1 5 0 0
5
Trebuie rezolvat sistemul superior triunghiular
8
>
> 2 x1 x2 + 3 x3 = 3
>
< 5 19 9
x2 x3 =
> 2 2 2 ,
>
> 6 6
: x3 =
5 5
care se rezolv a regresiv. n consecinta, solutia sistemului va x3 = 1, x2 = 2,

x1 = 1. 0 1
2 1 3
B 5 19 C
B C
De asemenea U = A(2) = B 0 2 2 C si
@ 6 A
0 0
5
0 10 1 0 1 0 0 1
1 0 0 1 0 0
B 3 CB C B 3 1 0 C
L = L1 1 L2 1 = @ 1 0 A@ 0 1 0 A = B @ 2
C.
A
2 2 2
2 0 1 0 1 2 1
5 5 1
0
1 2 3 4
B 2 3 4 1 C
b) n acest caz matricea sistemului este A = B C
@ 3 4 1 2 A, coloana termen
4 3 2 1
liber b si matricea extins e ind date de
a a sistemului A,
0 1 0 1
11 1 2 3 4 11
B 12 C B C
b=B C, Ae = B 2 3 4 1 12 C .
@ 13 A @ 3 4 1 2 13 A
14 4 3 2 1 14
Matricea A se poate scrie sub forma A = LU , deoarece 1 = 1 6= 0, 2 =
1 2 3 4
1 2 3
1 2 2 3 4 1
= 1 6= 0, 3 = 2 3 4 = 4 6= 0, 4 = = 160 6= 0.
2 3 3 4 1 2
3 4 1
4 3 2 1
Vom aplica metoda eliminarii a lui Gauss. Se obtine succesiv
0 1 0 1
1 0 0 0 1 2 3 4 11
B 2 1 0 0 C B 0 1 2 7 10 C
L1 = B e(1) = L1 A = B
C, A C,
@ 3 0 1 0 A @ 0 2 8 10 20 A
4 0 0 1 0 7 10 13 30
0 1 0 1
1 0 0 0 1 2 3 4 11
B 0 1 0 0 C B 0 1 2 7 10 C
L2 = B e = L2 A
C, A(2) e =B
(1) C,
@ 0 2 1 0 A @ 0 0 4 4 0 A
0 7 0 1 0 0 4 36 40
0 1 0 1
1 0 0 0 1 2 3 4 11
B 0 1 0 0 C B 10 C
L3 = B e(2) = B 0
e(3) = L3 A
C, A 1 2 7 C,
@ 0 0 1 0 A @ 0 0 4 4 0 A
0 0 1 1 0 0 0 40 40
0 1 0 1
1 2 3 4 1 2 3 4
B 0 1 2 7 C B 7 C
A(1) = L1 A = B C , A(2) = L2 A(1) = B 0 1 2 C,
@ 0 2 8 10 A @ 0 0 4 4 A
0 7 10 13 0 0 4 36
0 1
1 2 3 4
B 0 1 2 7 C
A(3) = L3 A(2) B
=@ C.
0 0 4 4 A
0 0 0 40
Rezolvnd sistemul superior triunghiular
8
>
> x1 + 2 x2 + 3 x3 + 4 x4 = 11
<
x2 2 x3 7 x4 = 10
,
>
> 4 x3 + 4 x4 = 0
:
40 x4 = 40
se obtine x4 = 1, x3 = 1, x2 = 1, x1 = 2. De asemenea,
0 1
1 2 3 4
B 0 1 2 7 C
U = A(3) = B@ 0
C
A
0 4 4
0 0 0 40
si L = L1 1 L2 1 L3 1 =
0 10 10 1 0 1
1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0
B 2 1 0 0 CB 0 1 0 0 C B 0 1 0 0 C B 2 1 0 0 C
=B @ 3 0 1 0 A@
CB CB C=B C.
0 2 1 0 A@ 0 0 1 0 A @ 3 2 1 0 A
4 0 0 1 0 7 0 1 0 0 1 1 4 7 1 1
3. Folosind metoda elimin arii a lui Gauss, s a se rezolve urm atoarele sisteme
de ecuatii:
8 8
>
> 2 x1 + 5 x2 8 x3 = 8 >
> x1 2 x2 + x4 = 3
< <
4 x1 + 3 x2 9 x3 = 9 3 x1 x2 2 x3 = 1
a) ; b) ;
>
> 2 x1 + 3 x2 5 x 3 = 7 >
> 2 x1 + x2 2 x 3 x4 = 4
: :
x1 + 8 x2 7 x3 = 12 x1 + 3 x2 2 x3 2 x4 = 7
8
< 3 x1 5 x2 + 2 x3 + 4 x4 = 2
c) 7 x1 4 x2 + x3 + 3 x4 = 5 .
:
5 x1 + 7 x2 4 x3 6 x4 = 3
Solutie. a) Sistemul are 4 ecuatii si 30necunoscute. Deoarece 1 a11 = 2 6= 0,
1 0 0 0
B 2 1 0 0 C
B C
putem considera matricea Frobenius L1 = B 1 0 1 0 C.
@ A
1
0 0 1
0 21
2 5 8 8
B 0 7 7 C
e (1) e B 7 C
Atunci A = L1 A = B 0 2 3 C. Procedeul continu a.
@ 1 A
11
0 3 8
2
0 1
1 0 0 0 0 1
B 0 C 2 5 8 8
B 1 0 0 C B 0
B 2 C e(2) B 7 7 7 CC
L2 = B 0 1 0 C , A = L2 Ae(1)
= B 0 0 1 1 C,
B 7 C @ A
@ A 5 5
11 0 0
0 0 1 2 2
14
0 1 0 1
1 0 0 0 2 5 8 8
B 0 1 0 0 C C B
B e(3) = L3 Ae(2) = B 0 7 7 7 C
C.
L3 = B 0 0 1 0 C, A @
@ A 0 0 1 1 A
5
0 0 1 0 0 0 0
2
Deci ultima ecuatie este consecint
a a celorlalte. Sistemul este compatibil de-
terminat. Sistemul dat este echivalent cu sistemul superior triunghiular
8
< 2 x1 +5 x2 8 x3 = 8
7 x2 +7 x3 = 7 :
:
x3 = 1
Rezolvnd gasim x3 = 1, x2 = 2, x1 = 3.
b) Procednd ca mai sus, obtinem succesiv
0 1 0 1
1 0 0 0 1 2 0 1 3
B 3 1 0 0 C B 10 C
L1 = B C e(1) e B 0 5 2 3 C,
@ 2 0 1 0 A , A = L1 A = @ 0 5 2 3 10 A
1 0 0 1 0 5 2 3 10
0 1 0 1
1 0 0 0 1 2 0 1 3
B 0 1 0 0 C B 10 C
L2 = B C, A e(2) = L2 Ae(1) = B 0 5 2 3 C.
@ 0 1 1 0 A @ 0 0 0 0 0 A
0 1 0 1 0 0 0 0 0
Ultimele dou
a ecuatii sunt consecint
a a primelor dou
a. Sistemul este compatibil
dublu nedeterminat. Sistemul
x1 2 x2 + x4 = 3
5 x2 2 x3 3 x4 = 10
4 1
este echivalent cu sistemul initial si are o innitate de solutii: x1 = 1 + a + b,
5 5
2 3
x2 = 2 + a + b, x3 = a, x4 = b, a; b 2 R.
5 5
c) Obtinem succesiv:
0 1 0 1
1 0 0 3 5 2 4 2
B 7 C B 23 11 19 1 C
B C
B
L1 = B 3 1 0 C , A
C e(1)
= L1 A e=B 0 3 3 3 3 C,
@ 5 A B C
@ 46 22 38 1 A
0 1 0
3 3 3 3 3
0 1 0 1
1 0 0 3 5 2 4 2
L2 = @ 0 1 0 A, A e(2) = L2 A e(1) = B
@ 0
23 11 19 1 C
A.
0 2 1 3 3 3 3
0 0 0 0 1
Sistemul este incompatibil.
4. Folosind metoda elimin arii a lui Gauss, s
a se calculeze inversele matricelor:
0 1
1 0 1
8 7
a) A = ; b) A = @ 0 1 1 A.
9 6
1 1 1
Solutie. a) Problema se reduce la rezolvarea simultan a a dou
a sisteme de ecuatii
cu aceeasi matrice, coloanele termeni liber ale celor dou a sisteme ind coloanele
(0) 8 7 1 0
matricei unitate I2 . Not am A = . Pentru a folosi metoda
9 6 0 1
!
1 0
elimin arii, e L1 = 9 . Atunci
1
8
! !
(1) (0)
1 0 8 7 1 0 8 7 1 0
A = L1 A = 9 = 111 9 .
1 9 6 0 1 0 1
8 8 8
Efectu am, n aceasta ordine urm atoarele transform
ari elementare: nmultim
8
linia 2 cu , apoi nmultim linia 2 cu 7 si o adun
am la linia 1. Se obtine
111
matricea 0 48 56 1
B 8 0 111 111 C ,
@ 0 1 A
9 8
111 111
de unde prin mp artirea liniei 1 cu 8, rezult a matricea
0 6 7 1
B 1 0 111 111 C .
@ A
0 1 9 8
111 111
n acest moment, n stnga barei este matricea unitate I2 , iar n dreapta barei
1 6 7
se aa A 1 , deci A 1 = .
111 9 8
b) Proced am ca mai sus. n acest caz, trebuie rezolvate simultan trei sisteme
de ecuatii cu aceeasi matrice, coloanele termen liber ind coloanele matricei unitate
I3 . Organizam calculele astfel:
0 1
1 0 1 1 0 0
(0)
A = @ 0 1 1 0 1 0 A,
1 1 1 0 0 1
0 1 0 1
1 0 0 1 0 1 1 0 0
(1) (0)
L1 = @ 0 1 0 A , A = L1 A = @ 0 1 1 0 1 0 A,
1 0 1 0 1 0 1 0 1
0 1 0 1
1 0 0 1 0 1 1 0 0
(2) (1)
L2 = @ 0 1 0 A , A = L2 A = @ 0 1 1 0 1 0 A.
0 1 1 0 0 1 1 1 0
Matricea celor trei sisteme a devenit superior triunghiular a. Pentru rezolvarea
celor trei sisteme, vom c auta ca prin transform ari elementare asupra liniilor s
a
obtinem n stnga, matricea unitate. Facem, n ordine, urm atoarele transformari
(2)
elementare asupra matricei A : L3 ! L3 , L2 L3 ! L1 , L1 L3 ! L1 . Se
obtine matricea 0 1
1 0 0 0 1 1
@ 0 1 0 1 0 1 A,
0 0 1 1 1 1
0 1
0 1 1
deci A 1 = @ 1 0 1 A:
1 1 1
5. Sa se determine
0 matricea superior
1 triunghiular
a R, astfel nct s
a avem
6 2 2
A = Rt R, unde A = @ 2 5 0 A. S a se rezolve apoi sistemul Ax = b, unde
2 0 7
0 1
10
b = @ 7 A.
9
p
p 2
Solutie. Folosim metoda Cholesky. Obtinem succesiv r11 = 6, r12 = p ,
p p 3
2 (1) 13 (1) 2 (1) 19 13 2 (2) 40
r13 = p , a22 = , a23 = , a33 = , r22 = p , r23 = , a33 = ,
3 3 3 p p3 1 3 3 13
0 p
2 2
B 6 p p C
B 3 3 C
B p C
9 B 13 2 C. Sistemul inferior triunghiular
r33 = p , deci R = B 0 p p C
13 B 3 39 C
B C
@ 9 A
0 0 p
0 p 1 13
5 2
B p C
B 3 C
B C
t B p11 C
R y = b are solutia y = B C. Sistemul superior triunghiular Rx = y are
B 39 C
B C
@ 9 A
p
13
solutia x3 = 1, x2 = 1, x1 = 1.
6. Folosind metoda transform
arilor elementare, s
a se determine rangul matricei
0 1
2 4 3 5
B 1 2 1 2 C
A=B @ 3 1 5 3 A.
C
1 5 2 8
Solutie. Se obtine succesiv (la ecare pas, transform

arile elementare efectuate
se g
asesc n dreapta matricei. Notatia L1 ! L1 + L4 nseamn a linia 1 se nlocuieste
cu suma liniilor 1 si 4 etc.)):
0 1 0 1
2 4 3 5 1 9 5 13
B 1 2 1 2 C 1 L ! L + L B L4 ! L4 + L1
B
1 4
C L2 ! L2 + L4 ! B 0 7 3 10 C C
@ 3 1 5 3 A @ 0 16 11 27 A
L3 ! L3 + 3L4 !
1 5 2 8 1 5 2 8
0 1 0 1
1 9 5 13 1 0 0 0
B 0 7 3 10 C C2 ! C2 9C1 B 0 7 3 10 C
!B C
@ 0 16 11 27 A C3 ! C3 5C1 ! @ 0 16 11 27 A
B C
C4 ! C4 13C1
0 14 7 21 0 14 7 21
0 1
L2 ! L2 =7 1 0 0 0
L3 ! L3 16L2 B 0 1 3=7 10=7 C C3 ! C3 3=7C2
!B C
@ 0 0 29=7 29=7 A C4 ! C4 10=7C2 !
L4 ! L4 14L2
!
! 0 0 1 1
3. PROBLEM E PROPUSE 11
0 1 0 1
1 0 0 0 1 0 0 0
B 0 L ! 7=29L
B 1 0 0 C 3 3 B
C L4 ! L4 L3 ! B 0 1 0 0 C
C!
@ 0 0 29=7 29=7 A @ 0 0 1 1 A
!
0 0 1 1 0 0 0 0
0 1
1 0 0 0
C4 ! C4 C3 B 0 1 0 0 C
!B
@ 0
C,
! 0 1 0 A
0 0 0 0
deci rangA = 3.
3. Probleme propuse
1. Folosind metoda elimin arii a lui Gauss, s
a se rezolve urmatoarele sisteme
de ecuatii: 8
8 > x1 2 x3 + 3 x4 = 4
< 3 x1 + 2 x2 + x3 = 5 >
<
x2 3 x3 + 4 x4 = 5
a) 2 x1 + 3 x2 + x3 = 1 ; b) ;
: >
> 3 x1 + 2 x2 5 x4 = 12
2 x1 + x2 + 3 x3 = 11 :
4 x1 + 3 x2 5 x3 = 5
8
< 2 x1 3 x2 + 5 x3 + 7 x4 = 1
c) 4 x1 6 x2 + 2 x3 + 3 x4 = 2 ;
:
2 x1 3 x2 11 x3 15 x4 = 1
8 8
>
> 2 x1 + x2 x3 + x4 = 1 >
> x1 + x2 3 x3 = 1
< <
3 x1 2 x2 + 2 x3 3 x4 = 2 2 x1 + x2 2 x3 = 1
d) ; e) ;
>
> 5 x1 + x2 x3 + 2 x4 = 1 >
> x1 + x2 + x3 = 3
: :
2 x1 x2 + x3 3 x4 = 4 x1 + 2 x2 3 x3 = 1
8
>
> x1 + 3 x2 + 2 x3 = 0
<
2 x1 x2 + 3 x3 = 0
f) .
>
> 3 x 1 5 x2 + 4 x3 = 0
:
x1 + 17 x2 + 4 x3 = 0
2. Folosind metoda elimin
arii a lui Gauss, s
a se calculeze inversele urm
a-
toarelor matrice: 0 1
0 1 0 1 1 1 1 1
2 4 6 2 7 3 B 1
2 1 1 1 1 C
a) ; b) @ 4 2 8 A; c) @ 3 9 4 A; d) B @ 1
C;
5 3 1 1 1 A
1 3 5 1 5 3
1 1 1 1
0 1
1 2 3 4
B 2 3 1 2 C
e) B
@ 1 1
C.
1 1 A
1 0 2 6
3. Folosind metoda lui Cholesky, s
a se rezolve urm
atoarele sisteme, precizndu-
se, n ecare caz, descompunerea Rt R a matricei A a sistemului respectiv.
8 8
< 5 x1 2 x2 2 x3 = 2 < 3 x1 + 2 x2 + 2 x3 = 3
a) 2 x1 + 6 x2 = 14 ; b) 2 x1 + 3 x2 + 2 x3 = 1 ;
: :
2 x1 + 4 x3 = 0 2 x1 + 2 x2 + 3 x3 = 3
8
>
> 2 x1 + x2 + x3 + x4 = 2
<
x1 + 2 x2 + x3 + x4 = 1
c) .
> x1 + x2 + 2 x3 +
> x4 = 2
:
x1 + x2 + x3 + 2 x4 = 1
4. Folosind metoda transform
arilor elementare, s
a se g
aseasc
a rangul ma-
tricelor:0 1
1 2 3 0 1
B 2 C 2 1 3 2 4
1 0 C
a) B
@ 2 ; b) @ 4 2 5 1 7 A.
1 3 A
2 1 1 8 2
1 4 2
4. Indicatii si r
aspunsuri
1. a) x1 = 2, x2 = 2, x3 = 3. b) x1 = 1, x2 = 2, x3 = 1, x4 = 1.
1 3 1 11
c) x1 = + a b, x2 = a, x3 = b, x4 = b, a; b 2 R. d) Sistemul
2 2 16 8
este incompatibil. e) Sistemul este0incompatibil. f) x1 1 = 11t,0x2 = t, x3 = 7t, 1
7 1 10 7 6 1
1 3 1 1 1
t 2 R. 2. a) ; b) @ 6 2 4 A ; c) @ 5 3 1 A
11 5 2 8 3
5 1 6 6 3 3
0 1 0 1
1 1 1 1 22 6 26 17
1B 1 1 1 1 C B
C ; e) B 17 5 20 13 C
; d) B @ A @
C . 3. a) R =
4 1 1 1 1 1 0 2 1 A
1 1 1 1 4 1 5 3
0 p 2 2 1 0 p 2 2 1
5 p p 3 p p
B 5 5 C B 3 3 C
B p p C B p C
B 26 2 2 C C B 5 2 C
B 0 p p B p p C
B C. x1 = 2, x2 = 3, x3 = 1.; b) R = B 0 C.
B 5 65 C B 3 15 C
B p C B p C
@ 2 10 A @ 7 A
0 0 p 0 0 p
13 0 p 1 5
1 1 1
B 2 p2 p2 p2 C
B C
B p C
B 3 1 1 C
B 0 p p p C
B C
B 2 6 6 C
x1 = 1, x2 = 1, x3 = 1. ; c) R = B C . x1 = 2, x2 = 1,
B 2 1 C
B 0 0 p p C
B C
B 3 2 3 C
B p C
@ 5 A
0 0 0
2
x3 = 2, x4 = 1. 4. a) 3. b) 2.
CAPITOLUL 2
Vectori liberi
1. Preliminarii
Fie S spatiul geometriei elementare. O pereche ordonat a (A; B) 2 S S se
numeste vector legat (sau segment orientat) cu originea n A si extremitatea n
!
B si se noteaz a AB. Dac a A 6= B, dreapta determinat a de punctele A si B se
! !
numeste dreapta suport a vectorului AB. Vectorul legat AA se numeste vector
legat nul, dreapta sa suport ind nedeterminat a. Se numeste lungimea (norma sau
!
modulul ) unui vector legat AB, distanta dintre punctele A si B (relativ la o unitate
!
de m asur
a xat a) si se noteaza kABk. Evident, lungimea vectorului legat nul este
! !
egal a cu zero. Doi vectori legati nenuli AB si CD au aceeasi directie dac a dreptele
!
lor suport sunt paralele sau coincid. Un vector legat nenul AB determin a unic
dreapta AB si un sens de parcurs pe aceast a dreapt a: sensul de la A la B. Doi
vectorii legati nenuli care au aceeasi directie, au aceeasi orientare (acelasi sens)
dac a extremit atile lor se aa n acelasi semiplan determinat de dreapta care uneste
originile lor, n cazul n care dreptele suport sunt paralele, dar nu coincid; n cazul
n care dreptele lor suport coincid, atunci cei doi vectori au aceeasi orientare dac a
sensurile determinate pe dreapta suport comun a coincid Doi vectori legati care au
aceeasi directie, dar nu au aceeasi orientare, se spune c a au orientari opuse (sensuri
! !
opuse). Vectorii legati AB si CD sunt egali dac a si numai daca A C si B D.
Se numeste vector liber multimea tuturor vectorilor legati care au aceeasi di-
rectie, acelasi sens si aceeasi lungime. Vom nota vectorii liberi cu litere mici: ! a,
! !
b ,.... Daca! a este vector liber, un vector legat AB 2 ! a se numeste reprezentant
al vectorului liber ! a.
Adunarea vectorilor se face cu regula triunghiului sau regula paralelogramului.
! ! ! ! !
Dac a AB 2 ! a , BC 2 b , atunci ! a + b este vectorul liber de reprezentant AC.
Denitia este corect a (nu depinde de alegerea reprezentantilor). Pentru orice trei
! ! !
puncte A, B, C 2 S, are loc AC = AB + BC (relatia lui Chasles). Dac a 2 R,
!
u este vectorul de lungime j j k! u k, avnd acelasi sens cu ! u dac a > 0 si sens
contrar lui ! u dac a < 0.
Fie A, B 2 S, A 6= B. Punctul M 2 AB mparte segmentul [AB] n raportul
! !
2 Rn f1g dac a M A = M B. n acest caz are loc
! 1
(1.1) rM = (!
rA !
r B ).
1
Daca A(xA ; yA ; zA ), B(xB ; yB ; zB ), iar M (x; y; z) mparte segmentul [AB] n
raportul , atunci
1 1 1
x= (xA xB ) , y = (yA yB ), z = (zA zB ) .
1 1 1
13
14 2. VECTORI LIBERI
n particular, dac
a M (x; y; z) este mijlocul lui [AB], se obtine
1 1 1
x= (xA + xB ) , y = (yA + yB ), z = (zA + zB ) .
2 2 2
Vectorii liberi care au aceeasi directie se numesc coliniari. Daca vectorii nenuli
!u si !
v sunt coliniari, atunci exist a 2 R astfel nct ! u = ! v . Daca! u si !v
! ! !
sunt necoliniari, atunci u + v = 0 , = = 0. Vectorii liberi se numesc
coplanari dac a reprezentantii lor sunt paraleli cu un plan. Pentru orice vector ! u
!
coplanar cu vectorii necoliniari ! a si b exist a , 2 R unic determinati astfel nct
! ! !
u = ! a + b (descompunerea unui vector dupa doua directii date). Dac a! a, b
! !
si !
c sunt necoplanari, atunci ! a + b + ! c = 0 , = = = 0. n acest
!
caz, pentru orice vector u 2 V3 exist a , , 2 R unic determinati astfel nct
! !
u = ! a+ b+ ! c . (descompunerea unui vector dupa trei directii necoplanare).
! ! !
Fie a , b 2 V3 nf 0 g. Num arul real ' 2 [0; ], care reprezinta unghiul dintre
! !
dreptele suport a doi reprezentanti ai vectorilor a si b , avnd origine comun a, se
!
numeste unghiul dintre vectorii ! a si b .
Produse cu vectori
! ! !
Fie !a , b 2 V3 nf 0 g si ' 2 [0; ] unghiul dintre !
a si b .
1. Produsul scalar a doi vectori liberi. Se numeste produs scalar al
! !
vectorilor !a , b 2 V3 num arul real notal !
a b , denit prin:
( ! ! !
! ! k!a k k b k cos ' , dac a!a , b 2 V3 nf 0 g
a b = ! ! ! .
0 a!
, dac a = 0 sau b = 0
Proprietati ale produsului scalar a doi vectori liberi
! ! !
1) !
a b = b ! a , 8!
a , b 2 V3 ;
! ! ! !
2) (! a b)=( ! a) b =! a ( b ), 8! a ; b 2 V3 , 2 R;
! ! !
3) !
a (b +! c)=! a b +! a ! c , 8!a, b, ! c 2 V3 ;
! !
4) !
a ! a > 0, 8! a 2 V3 nf 0 g; !
a ! a = 0 () ! a = 0;
! !
5) !
a si b sunt ortogonali () ! a b = 0;
! ! ! ! ! ! !
6) daca! a = a1 i + a2 j + a3 k , b = b1 i + b2 j + b3 k , atunci:
! !
a b = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 ,
!
a ! a = a21 + a22 + a23 = k! a k2 ;
! !
7) daca! a , b 2 V3 nf 0 g, atunci
! !
a b a1 b1 + a2 b2 + a3 b3
cos ' =
! ! =p 2 p ;
kak kbk a1 + a22 + a23 b21 + b22 + b23
8) dac
a A, B 2 S si A(x1 ; y1 ; z1 ), B(x2 ; y2 ; z2 ), atunci distanta dintre punctele
A si B, notat
a d (A; B) este dat a de
q
! 2 2 2
d (A; B) = kABk = (x2 x1 ) + (y2 y1 ) + (z2 z1 ) .
2. Produsul vectorial a doi vectori liberi. Se numeste produs vectorial al

! !
vectorilor ! a!
a si b si se noteaz a b , vectorul:
1. PRELIM INARII 15
( ! !
! ! k!a k k b k sin ' ! a!
e , dac a si b sunt necoliniari
a b = ! ! ,
0 a!
, dac a si b sunt coliniari
unde ! e este un versor perpendicular pe planul determinat de reprezentantii lui ! a
!
si b avnd aceeasi origine si orientat dup a regula burghiului si anume n sensul
!
de naintare a unui burghiu cnd ! a se roteste c
atre b printr-un unghi minim.
Proprietati ale produsului vectorial a doi vectori liberi
! ! ! !
1) !a b = (b a ), 8!
a , b 2 V3 ;
! ! ! ! !
2) (! a b)= ! a b = a b , 8 2 R, ! a , b 2 V3 ;
! ! !
3) (!a + b) ! c =! a ! c + b !
c , 8!a, b, ! c 2 V3 ;
! ! ! !
4) a a = 0 , 8 a 2 V3 ;
! ! ! !
5) k!a b k2 = k! a k2 k b k2 (! a b )2 , 8!
a , b 2 V3 ; (identitatea lui Lagrange)
! ! ! ! ! ! !
6) Daca! a = a1 i + a2 j + a3 k , b = b1 i + b2 j + b3 k , atunci
! ! ! ! !
a b = (a2 b3 a3 b2 ) i + (a3 b1 a1 b3 ) j + (a1 b2 a2 b1 ) k =
! ! !
i j k
= a1 a2 a3 ;
b1 b2 b3
!
7) k!a b k este aria paralelogramului construit pe suporturile reprezentantilor
!
lui !
a si b avnd aceeasi origine. Aria unui triunghi ABC este dat a de
1 ! !
A ABC = kAB ACk.
2
3. Produsul mixt a trei vectori liberi. Se numeste produs mixt al vectorilor

! ! ! !
a , b , c 2 V3 , num arul real, notat (!
a ; b ;!
c ), care este egal cu produsul scalar
!
al vectorilor !
a si b !
c:
! !
(!
a ; b ;!
c)=!
a (b !
c ).
Proprietati ale produsului mixt a trei vectori liberi
! ! ! ! ! ! ! ! ! !
1) Daca! a = a1 i +a2 j +a3 k , b = b1 i +b2 j +b3 k , ! c = c1 i +c2 j +c3 k ,
atunci
a1 a2 a3
!
(1.2) (!
a ; b ;!
c)= b1 b 2 b 3 .
c1 c2 c3
! ! ! ! !
2) (!
a ; b ;! c ) = ( b ;!
c ;!a ) = (!c ;!a ; b ); (!a ; b ;!c ) = (!a ;!c ; b );
! !
3) (!
a ; b ;! c ) = 0 dac
a si numai dac a! a , b , Fie! c sunt coplanari;
! ! !
4) ( a ; b ; c ) este volumul paralelipipedului oblic construit pe suporturile
!
reprezentantilor vectorilor !a ; b ;!c considerati cu origine comun a;
! ! !
5) (!
u +! v ; b ;!c ) = (!u; b ;! c ) + (!v ; b ;!c ).
1. Fie vectorii necoliniari ! u si !
v . Sa se determine , astfel nct vectorii
! ! ! ! ! !
a = u + 3 v , b = u + v s a e coliniari.
! ! !
Solutie. Din a = b , rezult a( )!u + (3 )!
v = 0 . Vectorii !u si !
v
ind necoliniari, rezult
a c
a = 0, 3 = 0, deci = 3 si = 3.
2. Fie O un punct xat. Punctele A, B, C sunt coliniare dac
a si numai dac
a
exist
a , , 2 R, nenule simultan, astfel ca
! ! ! !
(2.1) OA + OB + OC = 0 si + + = 0.
! !
Solutie. Daca A, B, C sunt coliniare, exist
a 2 R astfel nct AC = AB sau
! ! ! !
OC OA = (OB OA). Atunci are loc (2.1) cu = 1, = , = 1.
! ! !
Reciproc, dac a, de exemplu, 6= 0, atunci + 6= 0 si OA = OB + OC.
+ +
! ! ! ! ! ! ! !
Dar OA = OB + BA, OC = OB + BC. nlocuind, obtinem BA = BC, deci
+
punctele A, B, C sunt coliniare.
3. Fie O un punct xat si A, B, C trei puncte necoliniare. Pentru orice punct
M din planul ABC exist
a , , 2 R, astfel nct
! ! ! !
OM = OA + OB + OC si + + = 1.
Armatia reciproca este adevarata?
! ! ! !
Solutie. Vectorii AM , AB, AC ind coplanari, exist a ; 2 R astfel ca AM =
! ! ! ! ! ! ! !
AB + AC sau OM OA = (OB OA) + (OC OA). n consecint a
! ! ! !
OM = ( + 1) OA + OB + OC. Lu am = + 1, = , = .
! !
Reciproc, dac a =1 , introducnd n relatia dat
a, rezult
a AM = AB +
!
AC adica punctele M , A, B, C sunt coplanare.
4. Fie G centrul de greutate al unui triunghi ABC si O un punct oarecare din
! 1 ! ! !
spatiu. Sa se arate c
a OG = (OA + OB + OC).
3
! ! ! 1 ! !
Solutie. Dac a AD este mediana, DB = DC, deci OD = (OB + OC).
2
! ! ! 1
De asemenea din GA = 2GD obtinem OG = (OA + 2OD), de unde rezult a
3
armatia.
5. Fie n puncte materiale M1 , M2 , :::, Mn , de mase m1 , m2 , :::, mn , respectiv.
S
a se arate c
a exist
a un punct G unic determinat astfel nct
! ! ! !
(2.2) m1 GM1 + m2 GM2 + ::: + mn GMn = 0 .
Dac
a M este un punct oarecare, atunci
! ! ! !
(2.3) m1 GM1 + m2 GM2 + ::: + mn GMn = (m1 + m2 + ::: + mn ) M G.
Solutie. Punctul G, daca exist

a, este unic. ntr-adev
ar, dac
a G1 ar un alt
punct ce satisface
! ! ! !
m1 G1 M1 + m2 G1 M2 + ::: + mn G1 Mn = 0 ,
! ! !
atunci, scaznd din (2.2) si tinnd seama c a G1 Mi GMi = G1 G, 1 i n,
! !
rezulta c
a (m1 + m2 + ::: + mn ) G1 G = 0 . Cum m1 + m2 + ::: + mn 6= 0, obtinem
c
a G1 = G.
!
n ceea ce priveste existenta punctului G, e O un punct xat. Cum GMi =
! !
= OMi OG, 1 i n, rezult a c
a
! 1 ! ! !
OG = (m1 OM1 + m2 OM2 + ::: + mn OMn ).
m1 + m2 + ::: + mn
Punctul O ind x, iar punctele Mi si numerele reale mi ; 1 i n, ind date,
rezulta c
a punctul G este bine determinat prin relatia de mai sus. Relatia (2.3) se
! ! !
obtine folosind faptul ca M Mi = M G + GMi , 1 i n, si (2.2).
Punctul G dat de (2.2) se numeste baricentrul (centrul de greutate al) sistemului
de puncte (M1 ; M2 ; :::; Mn ) relativ la sistemul de ponderi (m1 ; m2 ; :::; mn ).
! p
6. Fie ! a =! u 3!v, b = ! u + 2!v , k!u k = 3, k!
v k = 2, ( ) = ,
4
ind unghiul dintre ! u si ! v . Sa se calculeze:
!
a) !a b;
!
b) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe vectorii ! a si b si
unghiul dintre ele.
!
Solutie. a) Cum ! u ! v = 3, rezult a!
a c a b = 6. b) Diagonalele parale-
! ! ! ! ! !
logramului sunt d1 = ! a + b , d2 = ! a b , deci d1 = ! v , d 2 = 2!
u 5!v.
! ! p ! 2 ! ! ! !
Atunci kd1 k = k v k = 2, kd2 k = (2 u 5 v ) (2 u 5 v ) = 26: n consecint a,
! !
! p d1 d2 2
kd2 k = 26 si cos = ! ! = p .
k d1 k k d2 k 13
7. Fie A; B; C; D patru puncte n spatiu. S a se demonstreze egalitatea lui
Euler :
! ! ! ! ! !
AB CD + BC AD + AC DB = 0.
!
Solutie. Dac a O este un punct din spatiu, egalitatea rezult a folosind AB =
! !
OB OA etc. Din aceast a egalitate obtinem:
a) n triunghiul ABC, e H punctul de intersectie a dou a naltimi, e ele AH
si BH. Aplicnd egalitatea lui Euler punctelor A; B; C; H, rezult a ca si CH este
naltime. Astfel se demonstreaz a vectorial concurenta n
altimilor ntr-un triunghi.
b) Dac a ntr-un tetraedru exist
a dou a perechi de muchii opuse perpendiculare,
atunci si cea de a treia pereche de muchii opuse este format a din muchii perpen-
diculare.
8. Se dau punctele A (2; 1; 3), B(3; 3; 1), C(4; 2; 2). S
a se calculeze perimetrul,
aria triunghiului ABC precum si lungimea n altimii din B.
! p ! p ! p
Solutie. Cum kABk = 21, kBCk = 3, kACk = 14, perimetrul este
p p p 2 ! 2 ! 2 2 ! 2 ! 2 !
21 + 3 + 14. Dar 4S q = kABk kACk sin A = kABk kACk kABk2
! 1 ! ! ! ! ! ! !
kACk2 cos2 A, deci S = kABk2 kACk2 (AB AC)2 . Cum AB = i + 4 j
2 p
! ! ! ! ! ! ! 38
2 k , AC = 2 i + 3 j k , obtinem c
a AB AC = 16. Atunci S = , iar
p p 2
2S 38 19
hB = ! = p = p .
kACk 14 7
!
9. S a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii !
v1 = !a +3b,
! ! p ! !
v2 = 2!a b , stiind c a k = 3, k b k = 4 si ^(!
a k! a; b)= .
3
! ! ! ! ! ! ! !
Solutie. k a b k = k a k k b k sin = 6, v1 v2 = 7 b a . Aria paralelo-
! 3
gramului estek! v1 ! v2 k = k b !a k = 42.
10. S a se calculeze aria triunghiului ABC, unde A ( 1; 1; 0), B (2; 1; 3),
C (4; 2; 2).
! ! ! ! ! ! ! ! ! !
Solutie. Deoarece AB = 3 i 2 j +3 k , AC = 5 i + j +2 k , atunci AB AC =
! ! ! 1 ! ! 1p
7 i + 9 j + 13 k , deci S = . kAB ACk = 299.
2 2
11. S a se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii ! a =
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! p ! p
u + 2 v , b = 5 u 4 v + 3 w , c = u + v w , stiind c a k u k = 2 2, k v k = 3,
k!
w k = 2, ^(! v ;!w ) = , iar unghiul dintre vectorul ! u si planul determinat de
3
vectorii !v si !
w este .
4
!
Solutie. (!
a ; b ;!c ) = 17(!
u;!v ;!
w ), (!
u;!v ;!
w) = ! u (! v !
w ) = k!u k k!v
!
w k cos = 6, deoarece k v ! ! ! !
w k = k v kk w k sin = 3. Atunci volumul este
4 3
V = 17 3 = 51.
12. S a se determine volumul V si n altimea h din D ale tetraedrului ABCD,
dac
a A (1; 5; 4), B (0; 3; 1), C (2; 4; 3), D (1; 0; 1).
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
Solutie. AB = i +2j 3 k , AC = i + 9 j k , AD = 5 j 3k,
! ! !
! ! ! ! ! ! ! ! j (AB; AC; AD) j 13
(AB; AC; AD) = 13, AB AC = 25 i 4 j 11 k . V = = .
p 6 6
762 13
Aria 4ABC este , deci h = p .
2 762
3. Probleme propuse
1. Fie ABC un triunghi si M un punct variabil n spatiu. S
a se arate c
a
! ! !
vectorul M A + 2M B 3M C nu depinde de punctul M .
2. Dac
a O este punctul de intersectie al diagonalelor paralelogramului ABCD,
! ! ! ! !
iar M un punct oarecare, atunci M A + M B + M C + M D = 4M O.
3. Fie AB si CD dou a coarde perpendiculare n cercul de centru O si I punctul
! ! ! ! !
lor de intersectie. S
a se arate c
a IA + IB + IC + ID = 2IO.
4. S a se arate c
a G este centrul de greutate al unui triunghi ABC dac a si
! ! ! !
numai daca GA + GB + GC = 0 . n plus, dac a AM; BN; CP sunt medianele
triunghiului ABC, atunci triunghiurile M N P si ABC au acelasi centru de greutate.
5. Fie Ai , 1 i 6 mijloacele laturilor hexagonului convex ABCDEF . S
a
se arate c
a:
a) se poate construi un triunghi cu segmentele [A1 A2 ], [A3 A4 ], [A5 A6 ];
b) triunghiurile A1 A3 A5 si A2 A4 A6 au acelasi centru de greutate.
3
6. Punctul C se aa pe segmentul [AB] la de B. Daca M este un punct
! !5 ! !
oarecare, s !
a se exprime M C n functie de a = M A si b = M B.
7. Dac a punctele A1 , B1 , C1 mpart segmentele [BC], [CA], [AB] respectiv n
acelasi raport , s
a se arate ca segmentele [AA1 ], [BB1 ], [CC1 ] pot laturile unui
triunghi.
8. Dac a AD este bisectoarea unghiului A a triunghiului ABC, D 2 (BC), iar
b si c sunt lungimile laturilor [AC] si respectiv [AB], atunci
b r!B + c rC
!
r!
D = .
b+c
!
9. n trapezul isoscel ABCD se cunosc baza mare AB = ! a , una din laturile
! !
neparalele AD = b , iar m asura unghiului A este . S a se descompun a dupa!a si
! 3
b vectorii care dau celelalte laturi si diagonalele trapezului.
10. Daca a; b; c sunt lungimile laturilor [BC], [CA], respectiv [AB] ale unui
triunghi ABC, iar I centrul cercului nscris n triunghiul ABC, atunci are loc
a r! + b r! + c r! = (a + b + c) !
A B C r . I
11. Fie A si B dou

a puncte distincte. Determinati multimea punctelor M
a t 2 R astfel nct r!
pentru care exist M = (1 t) r! !
A + t rB . Caz particular
t 2 [0; 1].
12. Se dau punctele A (2; 3; 4), B (3; 2; 1), C (0; 1; 2). S
a se determine un
punct D astfel nct ABCD s
a e paralelogram.
13. a) S a se arate c
a punctele A (1; 5; 2), B (9; 1; 22), C ( 3; 8; 14) sunt
coliniare;
b) Pentru ce valoare a lui punctele A, B si D ( 7; 11; 2 + 12 ) sunt coli-
niare?
c) Punctele A, B si E ( 7; 5 2 ; 2 + 12 ) pot coliniare?
! ! ! ! !
14. S a se determine astfel nct vectorii ! a = i +2j +4k, b = i +
! ! ! ! ! 20
( 1) j + (6 ) k,! c =2i j + ( + 4) k s a e coplanari. Pentru =
! 9
sa se descompun a vectorul !
a dupa directiile lui b si !
c.
15. Fie ! m, ! n, !p trei vectori necoplanari.
a) Sunt coplanari vectorii ! u = ! m+! n +! p, !v = ! m + 2! n 3!p, !w =
! !
m +4n +9p? !
b) S
a se descompun a vectorul !a = 2!m + 7! n + 21!p dup a directiile vectorilor
! ! !
u , v , w.
! ! !
16. Fie ! a , b vectori nenuli. S a vectorii !
a se arate c a + b si ! a b sunt
! !
ortogonali daca si numai daca k a k = k b k.
! !
17. S a se arate ca vectorii !
u = (!a b) ! c (!a ! c ) b si !
a sunt ortogonali.
a!
18. Dac u si !
v sunt doi versori ortogonali, atunci vectorii !
a = !
u !
v si
! ! !
b = u + v sunt ortogonali.
! ! 2
19. S atile k!
a se interpreteze geometric egalit a + b k2 = k! a bk =
! 2 ! 2
kak +kbk .
! ! 2 !
20. S a k!
a se arate c a + b k2 + k!a b k = 2(k! a k2 + k b k2 ). Interpretare
geometric
a.
21. Dac a G este baricentrul sistemului de puncte materiale (M1 ; M2 ; :::; Mn )
relativ la sistemul de ponderi (m1 ; m2 ; :::; mn ), iar M un punct arbitrar, s
a se arate
P
n ! 2 ! 2P n Pn ! 2
c
a mi kM Mi k = kM Gk mi + mi kGMi k (Stewart).
i=1 i=1 i=1
! !
22. Sa se calculeze rezultanta fortelor F1 = 2!m + 3!n +! p , F2 = !m 3! n,
! ! ! !
a k mk = 1, k p k = 2, ]( m; p ) = .
dac
3
! ! !
23. Daca k a k = k b k = k c k = 1 si !
! ! a + b +! c = 0 , sa se calculeze
! ! ! ! ! !
a b + b c + a c.
p
24. Fie vectorii !m si !n , unde k!
mk = 2, k! n k = 2, ](! m; !n ) = . S a se
! 4
determine astfel ca vectorii ! a = 2!m 3! n si b = ! m+! n s
a e ortogonali.
25. S a se calculeze unghiul dintre medianele duse din vrfurile ascutite ale
unui triunghi dreptunghic isoscel.
! ! !
26. Pentru ce valoare a lui , vectorii ! u = i +2j +( 1) k , !v =
! ! !
2i j + 3 k sunt ortogonali?
! ! ! !
27. Fie vectorii ! u = 2! a b , v = 3! a + 2 b , unde k!a k = 3, k b k = 4,
!
iar !
a si b sunt ortogonali. S
a se calculeze lungimile diagonalelor paralelogramului
construit pe vectorii !
u si !
v si unghiul dintre ele.
28. Se dau punctele A (1; 1; 1), B (2; 1; 1), C (0; 2; 4). S
a se calculeze
perimetrul si unghiurile triunghiului ABC:
29. Se dau punctele A (12; 4; 3), B (3; 12; 4), C (2; 3; 4). S a se arate c
a:
a) triunghiul AOB este isoscel;
b) triunghiul AOC este dreptunghic;
c) s
a se calculeze perimetrul triunghiului ABC.
! ! ! !
30. S a se calculeze unghiurile triunghiului ABC, stiind c
a AB = i +3 j +3 k ,
! ! ! !
CB = i + j + 2 k .
31. S a se determine un vector de norm a 26 situat n planul xOy, care s
a e
! ! !
perpendicular pe vectorul !a = 12 i + 5 j 7k.
! ! ! ! ! ! !
32. Se consider a vectorii !a = 2i +5j 7 k , b = i + j + k . S a se
! !
calculeze unghiul dintre vectorii !a si b , precum si pr! ! b .
a b
33. S a se determine un versor al bisectoarei unghiului C al triunghiului ABC,

unde A (0; 1; 1), B ( 1; 1; 2), C (1; 2; 3).
34. Sa se arate c
a punctele A ( 4; 0; 1), B (0; 1; 1), C (4; 4; 0), D (4; 6; 1) sunt
coplanare. S
a se calculeze aria patrulaterului ABCD.
! ! !
35. Sa se calculeze (!
a + b) (b a ). Interpretare geometric a.
! ! ! !
36. S
a se arate c
a n orice triunghi ABC are loc AB BC = BC CA =
! !
= CA AB.
37. S a se calculeze aria si lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe
! ! ! !
vectorii !
u =! a 2b,! v = 2! a k!
a + 3 b , stiind c a k = 4, k b k = 5, ](!
a; b)= .
3
! ! !
38. S a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii a = i + 2 j
! ! ! ! !
k, b =2i j + k . Sa se determine un versor perpendicular pe cei doi vectori.
39. Fie vectorii necoliniari ! u si !v . Pentru ce valoare a lui vectorii
! ! ! ! ! !
a = u 2 v , b = 2 u + v sunt coliniari?
40. Se dau punctele A ( 1; 2; 0), B (1; 1; 1), C (2; 3; 4). S
a se calculeze aria
triunghiului ABC si lungimea n
altimii din C pe AB.
! ! ! ! ! ! !
41. Fie vectorii ! a = i j + k , b = i + 2 j + k . S a se determine un
!
vector !
v astfel nct !
v ! a = b.
42. Sa se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii ! u si !v , stiind
c ! ! ! !
a k u k = 4, k v k = 5, iar u v = 10.
! !
43. Fie triunghiul ABC, cu AB = 3! p 4!q , BC = ! p + 5! q,! p si ! q ind
doi versori perpendiculari. S a se calculeze lungimea naltimii din C.
!
44. Sa se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii ! a, b, ! c,
!
unde !a =! m + 2! n +!p , b = 2! m + 3! n + 3!p,!c = 3! m + 7!n +! p , unde k! mk = 1,
p p
k!n k = 2 2, k! p k = 2 3, ](! n;! p ) = , iar unghiul dintre vectorul ! m si planul
3
determinat de vectorii ! n si !
p are m asura .
4
! ! !
45. S a vectorii m = a + 2 b + !
a se arate c ! ! c,! n =! a + b c,
! !
p =! a + 3 b + 3! c sunt coplanari.
! ! ! ! ! ! ! !
46. S a se arate c a vectorii !a = i + j + k, b = i + j +2k, ! c = i+
! ! ! ! !
+2 j + 3 k nu sunt coplanari. S a se descompun a vectorul !
v = 6 i + 9 j + 14 k
!
dupa directiile vectorilor ! a, b, !c.
! ! ! !
47. S a se determine astfel nct vectorii ! a = i + j 4k, b = (
! ! ! ! ! !
1) j + k , c = i + 4 j 2 k sa e coplanari. Pentru = 2 s a se descompuna
! ! !
vectorul a dup a directiile vectorilor b si c .
! ! ! ! ! ! ! ! ! !
48. Se dau vectorii ! a = 2 i + j 3 k , b = 3 i +2 j 5 k , ! c = i j +k.
Se cere:
!
a) volumul paralelipipedului construit pe vectorii ! a, b, !c;
!
b) lungimea n altimii paralelipipedului pe baza determinata de !a si b .
49. S a se determine astfel nct volumul paralelipipedului construit pe
! ! ! ! ! ! ! ! ! !
vectorii a = 2 i 3j + k, b = i + j 2k, !
c = i + 2 j s a e 10.
50. Se dau punctele A (3; 1; 4), B (5; 2; 1), C (1; 1; 6), D (1; 2; 3). S
a se cal-
culeze volumul tetraedrului ABCD si lungimea n altimii tetraedrului dus
a din B
pe planul ACD.
4. Indicatii si raspunsuri
! ! ! ! ! ! ! !
1. De exemplu, M A = M B + BA, deci M A + 2M B 3M C = 3 M B M C
! ! ! ! ! ! ! ! !
+BA = 3CB + BA. 2. Se adun a relatiile M O = M A + AO, M O = M B + BO,
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
M O = M C + CO, M O = M D+ DO si se tine seama c a AO+ CO = 0 , BO+ DO =
! ! ! !
0 . 3. Fie E si F mijloacele coardelor [AB] respectiv [CD]. IA = IO + OA,
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
IB = IO + OB, deci IA + IB = 2IO + OA + OB. Dar OA + OB = 2OE, deci
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
IA + IB = 2IO + 2OE. Similar IC + ID = 2IO + 2OF . Dar OE + OF = OI.
! ! ! ! !
n consecint a, IA + IB + IC + ID = 2IO. 4. Dac a G este centrul de greutate al
! ! !
triunghiului ABC, e D mijlocul segmentului [AB]. Atunci GA + GB = 2GD, deci
! ! ! ! ! ! ! ! ! !
GA + GB + GC = 2GD + GC = 0 . Reciproc, din GA + GB + GC = 0 , obtinem
! ! ! ! ! ! ! !
GA + GB = CG. Cum GA + GB = 2GD, rezult a CG = 2GD, deci punctele G, C,
D sunt coliniare, adic a G se aa pe mediana GD. Similar se arat a c
a G se aa pe
celelalte dou a mediane, deci G este centrul de greutate al triunghiului ABC. n plus,
! ! ! ! 1 ! ! ! 1 !
GM = GB + BM = GB + BC. n mod asem an
ator se arata ca GN = GC + CA,
2 2
! ! 1 ! ! ! ! ! ! ! 1 ! ! !
GP = GA+ AB, deci GM + GN + GP = GA+ GB + GC + BC + CA + AB =
2 2
! ! 1 !
0 , adica G este centrul de greutate al triunghiului M N P . 5. a) A1 A2 = AC,
2
! 1 ! ! 1 ! ! ! ! !
A3 A4 = CE, A5 A6 = EA, deci A1 A2 + A3 A4 + A5 A6 = 0 . b) Dac a G este
2 2 ! ! ! !
centrul de greutate al triunghiului A1 A3 A5 , atunci GA1 + GA3 + GA5 = 0 . Dar
! ! 1 ! ! ! 1 ! ! ! 1 !
GA2 = GA1 + AC, GA4 = GA3 + CE, GA6 = GA5 + EA. n consecint a
! ! 2
! 2 2
!
GA2 + GA4 + GA6 = 0 , deci G este centrul de greutate al triunghiului A2 A4 A6 .
! 2 ! ! 3 2!
6. CA = CB. Din (1.1) se obtine M C = ! a + b . 7. Din (1.1), avem:
3 5 5
! 1 ! ! ! 1 ! ! ! 1 ! !
AA1 = (AB AC), BB 1 = (BC BA), CC 1 = (CA CB).
1 1 1
! ! ! !
Adunnd cele trei relatii si tinnd seama c a AB + BC + CA = 0 , rezult a c
a
! ! ! ! ! c !
AA1 + BB 1 + CC 1 = 0 . 8. Din teorema bisectoarei, rezult a c a DB = DC.
b
c
Relatia dorit a se obtine din formula (2.2), cu = . 9. Fie AD bisectoarea
b
BD CD a ac
unghiului A. Din teorema bisectoarei avem = = , deci BD = .
c b b+c b+c
Cum BI este bisectoarea unghiului B, aplicnd din nou teorema bisectoarei, g asim
! b+c ! ! 1
IA = ID. Folosind (1.1) si r D = (b rB + c rC ), se obtine relatia
a b+c
! !
din enunt. 10. Relatia din enunt se mai scrie sub forma AM = tAB, deci M
se aa pe dreapta AB si reciproc. Dac a t = 0, atunci M A, iar dac a t = 1,
atunci M B. Din relatia de mai sus, dac a t 2 (0; 1), rezult a ca M 2 (AB).
! ! ! ! ! ! ! !
11. OD = OC + BA. D( 1; 4; 3). 12. a) AB = 8 i 6 j + 24 k , BC =
! ! ! ! 2 ! ! ! ! !
12 i + 9 j 36 k , deci AB = BC. b) AD = 8 i + 6 j + 12 k . Din
! ! 3 ! !
! !
AB = AD se obtine = 1, = 2. c) AE = 8 i 2 j + 12 k . Conditia
! !
AB = AE conduce la relatiile: 8 = 8 , 6 = 2 , 24 = 12 . Din primele
dou a relatii se obtine = 1, = 3, care nu o veric a pe a treia, deci punctele

4. INDICA TII SI R ASPUNSURI 23
! !
nu pot coliniare. 13. Metoda I. Din !
a = b + b se obtin relatiile + 2 = 1,
20
( 1) = 2, (6 ) + ( + 4) = 4, de unde rezult
a = . Metoda II.
9
! 4! 1!
Se pune conditia ! a ; b ;!
c = 0. ! a = b c . 14. Metoda I. Daca vectorii
3 6! ! !
ar coplanari, atunci ar exista ; 2 R astfel ca u = v + w , ceea ce conduce
la sistemul de ecuatii: + = 1, 2 + 4 = 1, 3 + 9 = 1, care nu are solutii.
Metoda II. Calcul am produsul mixt. ! v !
w = 2! m ! n + 12! m ! p + 30! n
!p , deci ( m; v ; w ) = 30 ( m; n ; p ), ( n ; v ; w ) = 12 ( n ; m; p ), ( p ; !
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! v ;!w) =
9 ! 17 ! 39 !
2 (!p ;!
m; !n ). Atunci (! u;! v ;! w ) = 20 (! m; ! n;! p ) 6= 0. ! a = u v + w.
! ! ! 10 20 20
15. Se tine seama c a (!a + b ) (! a b ) = k! a k2 k b k2 . 16. ! u ! a = 0.
! ! ! ! ! ! ! !
17. Din k u k = k v k = 1 si u v = 0, rezult a ca a b = 0. 18. a b = 0.
! ! ! !
! k a k b ! ! b ! ! k!ak b
19. DC = !
a , BC = b !a , AC = b + !a,
k!ak k!ak k!ak
! ! ! ! ! !
BD = b a . 20. Se adun a relatiile k! a b k2 = k! a k2 2! a b + k b k2 .
! ! ! ! 2 ! 2
21. Se tine seama c a M Mi = M G + GMi , 1 i n, M M i = M G +
! ! ! 2 P
n ! ! ! !
2GM i M G + GM i si mi GM i = 0 . 22. F1 + F2 = 3! m+! p, !m ! p = 1,
i=1
! ! 2 ! ! p
kF1 + F2 k = 9k! mk2 + 6! m ! p + k! p k2 , deci kF1 + F2 k = 19. 23. Din 0 =
! ! 2 ! ! !
k a + b + c k = k a k2 + k b k2 + k!
! ! c k2 + 2(! a b + b ! c +! a ! c ), rezult a
! ! ! 3 !
a b + b ! c +! a ! c = . 24. ! m ! n = 2, ! a b = 2 2, deci = 1.
2
25. Dac a m asura unghiului ABC este , atunci medianele BD si CE sunt date
2
! ! 1 ! ! ! 1 ! ! !
de BD = BA + AC, CE = CA + AB. Dac a AB = AC = x, atunci
2p 2
! ! 5 ! ! 4 !
BD = CE = x, BD CE = x2 . cos = . 26. = 1. 27. d1 = ! u +! v,
! 2 ! ! 5 ! ! p
d2 = ! u !
v = 5! a 3 b . Cum ! a b = 0, avem kd1 k = 5, kd2 k = 3 41,
! ! 31 ! ! ! ! ! ! !
d1 d2 = 93, deci cos = p . 28. AB = i 2 k , AC = i + 3 j + 3 k ,
5 41
! ! ! ! p p p 7 12
BC = 2 i + 3 j + 5 k , P = 5 + 19 + 38, cos A = p , cos B = p ,
95 190
26 ! ! p p p
cos C = p . 29. a) OA = OB = 13. b) OA OB = 0, c) P = 386+ 198+ 82.
19 2 p p
11 4 2 2 ! !
30. cos A = p , cos B = p , cos C = p . 31. Dac a! v = i + j,
p 3 19 57 3 3
2 + 2 = 26 si 12 +5 = 0. Se obtine !
! ! !
atunci v = (10 i +24 j ). 32. ! a b =
! !
! (!a b) b 1
0, deci unghiul c autat este . pr! ! b = ! = . 33. Fie CD,
2 a b !
ka bk 3
! ! p
D 2 (AB), bisectoarea unghiului C. kACk = kBCk = 6, deci D este mijlocul p
1 3 ! 3! ! 3! ! 22
segmentului [AB]. Atunci D ; 1; , CD = i j k , kCDk = .
2 2 2 2 2
1 ! ! ! ! ! !
Un versor al bisectoarei este ! v = p (3 i + 2 j + 3 k ). 34. AB = 4 i + j ,
22
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
AC = 8 i +4 j k , AD = 8 i +6 j 2 k , deci AD = 2AB+2AC, adic a punctele
! ! ! ! ! ! ! !
sunt coplanare.O alt a cale: AB; AC; AD = 0. AB AC = i +4j +8k,
! ! 9 27
kAB ACk = 9, deci S4ABC = . Similar S4ACD = 9, deci SABCD = . 35.
! ! ! ! ! ! 2 2
(a + b) (b a ) = 2( a b ), deci, daca S este aria paralelogramului construit
pe cei doi vectori, iar d1 , d2 sunt diagonalele acestui paralelogram si ' unghiul
1 ! ! ! ! ! ! !
diagonalelor, atunci S = d1 d2 sin '. 36. AB BC = (AC+CB) BC = AC BC
! 2 ! p ! p
etc. 37. ! a b = 10, k! a b k = 10 3, ! u ! v = 7! a b , S = k! u ! v k = 70 3,
p p ! ! ! !
d1 = k! u +! v k = 229, d2 = k! u ! v k = 669. 38. ! a b = i 3j 5k,
! p 1 ! ! 1 ! ! !
S = k! a b k = 35. ! v = ! (a b) = p (i 3j 5 k ). 39.
!
ka bk 35
! ! ! ! ! ! ! ! !
ap b = ( +p2) ( u v ), = 2. 40. AB AC = 5( i j + k ), S4ABC =
5 3 5 2 ! ! ! !
, hC = . 41. Dac a! v = xi +yj +zk, ! v !
a = (y + z) i + (z
2 2!
! ! ! !
x) j (x + y) k = i + 2 j + k . Obtinem x = t 2, y = 1 t, z = t, t 2 R.
p 19 ! !
42. Se poate aplica identitatea lui Lagrange. 10 3. 43. . 44. b c = 5! m
! 5 !
!n + 7! p ! m + 18! p ! n , deci (!m; b ; !c ) = (!m; !p ;!n ), (!n; b ;! c ) = (!n;! p ;!m),
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
( p ; b ; c ) = ( p ; m; n ). Atunci V = j( m; n ; p )j = k mk k n p k cos = 6.
! ! ! ! 4 !
45. n ! !p = 2a ! b +6b c +4a ! !c , deci ( m; a ; b ) = (!
! ! c ;!a ; b ),
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
( m; b ; c ) = ( a ; b ; c ), ( m; a ; c ) = 2( b ; a ; c ). Atunci ( m; n ; p ) = 0, deci
!
vectorii sunt coplanari. 46. (! a ; b ;!c ) = 1, deci vectorii nu sunt coplanari.
! ! ! ! ! ! ! !
v = a + 2 b + 3 c . 47. ( a ; b ; c ) = 3 6 = 0, deci = 2. ! a = 2b +! c.
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! p 1
48. V = a ; b ; c = 1. a b = i + j + k , deci k a b k = 3. h = p .
3
! ! ! !
49. V = ! a ; b ;!c = j5 + 10j. 1 = 0, 2 = 4. 50. AB; AC; AD = 44,
22 ! ! ! ! ! p 22
deci V = . AC AD = 10 i + 18 j 2 k . S4ACD = 107, h = p .
3 107
CAPITOLUL 3
Spatii vectoriale
1. Preliminarii
Fie K = R sau K = C. O multime nevid a V se numeste spatiu vectorial (sau
liniar ) peste corpul K dac a este nzestrat
a cu dou
a legi de compozitie: una interna,
notat a aditiv, (x; y) ! x + y si una extern a, notat
a multiplicativ ( ; x) ! x, cu
urm atoarele propriet ati:
1) x + y = y + x, 8x, y 2 V ;
2) (x + y) + z = x + (y + z), 8x, y, z 2 V ;
3) exista un element 0V astfel nct x + 0V = x, 8x 2 V ;
4) pentru orice x 2 V exist a un element x0 2 V astfel nct x + x0 = 0V ;
5) 1 x = x, 8x 2 V ;
6) ( x) = ( )x, 8 , 2 K, 8x 2 V ;
7) ( + )x = x + x, 8 , 2 K, 8x 2 V ;
8) (x + y) = x + y, 8 2 K, 8x, y 2 V .
Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui K se numesc scalari.
Cnd K = R, V se mai numeste spatiu vectorial real, iar K = C, V se mai numeste
spatiu vectorial complex.
Fie V un K-spatiu vectorial. O submultime nevid a S V se numeste subspatiu
vectorial dac a:
1) x, y 2 S ) x + y 2 S;
2) x 2 S, 2 K ) x 2 S,
sau, echivalent,
x + y 2 S, 8x; y 2 S, 8 ; 2 K.
Asadar, submultimea S ns asi este spatiu vectorial peste corpul K.
Fie A V . Vectorul x 2 V este combinatie liniara de vectori din A, dac a
exista v1 ,..., vn 2 A si 1 , ..., n 2 K astfel nct x = 1 v1 + ::: + n vn . n acest
caz, scalarii 1 , ..., n se numesc coecientii combinatiei liniare. Multimea tuturor
combinatiilor liniare (nite) de vectori din A este subspatiu vectorial al lui V , numit
subspatiu vectorial generat de multimea A sau acoperire liniara a lui A si se noteaz a
Sp(A). Spunem c a submultimea A a lui V este sistem de generatori pentru V sau
ca A genereaza V , dac a orice x 2 V este combinatie liniar a de vectori din A. Dac a
A este nit a, atunci V se numeste nit generat. Multimea fx1 ; :::; xn g V se
numeste liniar independenta ( sau libera) dac a din 1 x1 + ::: + n xn = 0V rezult a
1 = 2 = ::: = n = 0. Aceeasi multime se numeste liniar dependent a ( sau legata)
daca exist a scalarii 1 ; :::; n , nu toti nuli, astfel nct 1 x1 + ::: + n xn = 0V . n
acest caz, se mai spune c a vectorii x1 ; :::; xn sunt liniar independenti respectiv liniar
dependenti. O multime innit a de vectori din V se numeste liniar independenta ( sau
libera) dac a orice submultime nit a a sa este liniar independent a. O submultime
de vectori din V se numeste baza, dac a este liniar independent a si genereaza V.
25
26 3. SPA TII VECTORIALE
Spatiul vectorial V este de dimensiune nita (sau nit dimensional ) dac a este nit
generat. Orice dou a baze ntr-un spatiu de dimensiune nit a au acelasi num ar de
elemente. Se numeste dimensiune a unui spatiu vectorial nit dimensional V si se
noteaz a dim V , numarul de vectori dintr-o baz a oarecare a sa. Un spatiu vectorial
se numeste innit dimensional cnd contine o multime innit a liber a.
Dac a dim V = n; atunci orice submultime liber a S = fe1 ; e2 ; :::; ek g V , cu
k n, poate completat a pn a la o baz a fe1 ; e2 ; :::ek ; ek+1 ; :::en g a lui V . Si
anume, dac a Vk = Spfe1 ; e2 ; :::ek g = V , nu avem ce s a complet am. Dac a Vk 6= V ,
lu
am ek+1 2 V Vk si construim Vk+1 = Spfe1 ; :::; ek ; ek+1 g. Continu am apoi
rationamentul cu Vk+1 in locul lui Vk : Deoarece dim V = n, putem face acest lucru
pn a la Vn=k+(n k) , deci procedeul se termin a dup a n k pasi.
Dac a B V este un sistem nit de vectori, se numeste rangul sistemului
B, num arul maxim de vectori liniar independenti din B. Este clar c a rangB =
dim Sp(B). Fie E o baz a n V . Matricea M , ale c arei coloane contin coodonatele
(unic determinate) ale ec arui vector din B n raport cu baza E, se numeste ma-
tricea sistemului B n raport cu baza E. Are loc rangB = rangM . (teorema
rangului ).
Teorema lui Grassmann. Dac
a si sunt subspatii nit dimensionale ale unui
spatiu vectorial, atunci
dim(S1 + S2 ) = dim S1 + dim S2 dim(S1 \ S2 ).
Daca B = fe1 ; e2 ; :::; en g si B 0 = ff1 ; f2 ; :::; fn g sunt dou

a baze n spatiul
vectorial V , atunci matricea p atrat
a, unic determinat a C = (cij )i;j=1;n , care sa-
P
n
tisface relatiile fj = cij ei , 1 j n, se numeste matricea de trecere de la
i=1
0
P
n P
n
baza B la baza B . n plus, dac
a x 2 V se scrie x = xi ei = x0i fi , atunci
i=1 i=1
t t
(x1 ; x2 ; :::; xn ) = C (x01 ; x02 ; :::; x0n ) .
1. a) S a n R3 , vectorii v1 = (1; 1; 1), v2 = (0; 1; 1), v3 = (0; 0; 1)
a se arate c
formeaza un sistem de generatori si sunt liniar independenti. S a se calculeze coor-
donatele vectorului x = (1; 2; 3) n raport cu baza fv1 ; v2 ; v3 g;
a n R4 , pentru vectorii v1 = (1; 1; 1; 1), v2 = (1; 1; 1; 1),
b) Aceeasi problem
v3 = (1; 1; 1; 1), v4 = (1; 1; 1; 1) si x = (1; 2; 1; 1);
a n R2 , pentru vectorii v1 = (1; 2), v2 = (3; 5), si x =
c) Aceeasi problem
(1; 3).
Solutie. a) Fie x 2 R3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ). Vom ar ata ca putem determina 1 , 2 ,
3 astfel nct x = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 . Aceast a relatie se mai scrie (x1 ; x2 ; x3 ) =
( 1 ; 1 + 2 ; 1 + 2 + 3 ), de unde 1 = x1 , 1 + 2 = x2 , 1 + 2 + 3 = x3 .
Rezulta 1 = x1 , 2 = x2 x1 , 3 = x3 x2 , deci v1 , v2 , v3 formeaz a un sistem
de generatori pentru R3 . n plus, vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar independenti. ntr-
adevar, dac a pentru 1 , 2 ; 3 2 R are loc relatia 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 = (0; 0; 0),
atunci 1 = 0, 1 + 2 = 0, 1 + 2 + 3 = 0, de unde 1 = 2 = 3 = 0.
n consecint a n R3 . Tinnd seama de prima parte, dac
a, fv1 ; v2 ; v3 g este o baz a
x = (1; 2; 3) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 , obtinem coordonatele lui x n raport cu aceast a

baza: 1 = 1, 2 = 1, 3 = 1, deci (1; 2; 3) = 1 v1 + 1 v2 + 1 v3 .
b) Din x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 obtinem 1 + 2 +
3 + 4 = x1 , 1 + 2 3 4 = x2 , 1 2 + 3 4 = x3 , 1 2
1 1
3 + 4 = x4 , deci 1 = (x1 + x2 + x3 + x4 ), 2 = (x1 + x2 x3 x4 ), 3 =
4 4
1 1
(x1 x2 + x3 x4 ), 4 = (x1 x2 x3 + x4 ). Prin urmare, v1 , v2 , v3 , v4
4 4
formeaz a un sistem de generatori pentru R4 . n plus, vectorii v1 , v2 , v3 , v4 sunt
liniar independenti. ntr-adev ar, daca 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 = (0; 0; 0; 0), din
relatiile anterioare g
asim 1 = 2 = 3 = 4 = 0. Asadar, fv1 ; v2 ; v3 ; v4 g este o
baza n R4 . Totodat a, daca x = (1; 2; 1; 1) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 , obtinem
5 1 1 1
coordonatele lui x n raport cu aceast a baza: 1 = , 2 = , 3 = , 4= .
4 4 4 4
c) Similar, din x = (x1 ; x2 ) = 1 v1 + 2 v2 rezult a 1 +3 2 = x1 , 2 1 5 2 = x2 ,
1 1
deci 1 = (5x1 + 3x2 ), 2 = (2x1 x2 ), iar din 1 v1 + 2 v2 = (0; 0), g asim
11 11
2
1 = 2 = 0. n consecint a, fv1 ; v2 g este o baza n R . Folosind relatiile anterioare,
4 5
se obtin coordonatele lui x n aceast a baza: 1 = , 2= .
11 11
i
2. Fie a 2 R . S a se arate c
a functiile pi : R ! R, pi (x) = (x a) , 0 i n,
formeaza o baz
a n spatiul functiilor polinomiale de grad cel mult n pe R.
Pn
Solutie. Dac
a k (x a)k = 0, atunci, derivnd de n ori relatia, obtinem
k=0
nP1
n n! = 0, deci n = 0. Derivnd acum, de n 1 ori relatia k (x a)k = 0,
k=0
obtinem n 1 (n 1)! = 0, deci n 1 = 0. Procedeul continu a. n nal, rezult
a
0 = 1 = ::: = n = 0, deci polinoamele p 0 , p 1 , ...,p n sunt liniar independente. Sa
arat
am c a aceste polinoame formeaz a un sistem de generatori. ntr-adev ar, daca
n
f (x) = 0 1 + 1 (x a) + ::: + n (x a) , atunci 0 = f (a). Derivnd, obtinem
0
f (a) f 00 (a)
1 = . Derivnd din nou, g asim 2 = . Continund procedeul, rezult a
1! 2!
(k)
f (a)
c
a k = , 0 k n. n consecint a, functiile polinomiale pk , 0 k n,
k!
formeaz a un sistem de generatori, deci o baz a n spatiul functiilor polinomiale de
grad cel mult n pe R.
3. n spatiul vectorial real al functiilor continue pe R, cu valori reale, s a se
a functiile 1, cos t, cos2 t, cos3 t sunt liniar independente. Aceeasi problem
arate c a
pentru functiile 1, cos t, cos 2t, cos 3t
Solutie. Fie , , , 2 R astfel ca 1 + cos t + cos2 t + cos3 t = 0,
8t 2 R. Dnd succesiv lui t valorile 0, , , , se obtin relatiile + + + = 0,
p p 4 2
2 1 2
+ + + = 0, = 0, + = 0. Determinantul sistemului omogen
2 2 4
astfel obtinut este nenul, deci admite numai solutia banal a = = = = 0.
Prin urmare, functiile 1, cos t, cos2 t, cos3 t sunt liniar independente. Similar, dac a
1 + cos t + cos 2t + cos 3t = 0, 8t 2 R, tinnd seama c a cos 2t = 2 cos2 t 1,
cos 3t = 4 cos3 t 3 cos t, rezulta c
a +( 3 ) cos t + 2 cos2 t + 4 cos3 t = 0,
2 3
8t 2 R. Deoarece functiile 1, cos t, cos t, cos t sunt liniar independente, obtinem
= 0, 3 = 0, 2 = 0, 4 = 0, deci = = = = 0, adic
a functiile 1,
cos t, cos 2t, cos 3t sunt liniar independente.
4. Fie x = (1; 2; 3) 2 R3 . S a se determine coordonatele vectorului x n baza
B 0 = fe01 ; e02 ; e03 g, unde e01 = (1; 0; 1), e02 = (1; 1; 0), e03 = (2; 0; 1).
Solutie. Fie B = fe1 ; e2 ; e3 g baza canonic a din R3 . Deoarece e01 = e1 + e3 ,
0 0
e2 = e1 0 e2 , e3 = 2e1 +1e3 , rezult a ca matricea de trecere de la baza B la baza B 0
1 1 2
este C = @ 0 1 0 A. Totodat a e1 = e01 +e03 , e2 = e01 e02 +e03 , e3 = 2e01 e03 ,
1 0 1
0 1
1 1 2
deci matricea de trecere de la baza B 0 la baza B este C 1 = @ 0 1 0 A.
1 1 1
0 0 1 0 1 0 1
x1 1 3
Daca x = x01 e01 + x02 e02 + x03 e03 , atunci se obtine @ x02 A = C 1 @ 2 A = @ 2 A.
x03 3 0
Asadar x = 3e01 2e02 .
5. Fie S1 , S2 dou a subspatii vectoriale ale lui R4 , generate de vectorii f1 =
(1; 1; 0; 0), f2 = (0; 1; 1; 0), f3 = (0; 0; 1; 1) respectiv g1 = (1; 0; 1; 0), g2 = (0; 2; 1; 1),
g3 = (1; 2; 1; 2). S a se ae dimensiunile si cte o baz a n S1 , S2 , S1 + S2 si S1 \ S2 .
Solutie. Deoarece rangff1 ; f2 ; f3 g = 3, rangfg1 ; g2 ; g3 g = 3, rezult a c
a dim S1 =
dim S2 = 3, iar ff1 ; f2 ; f3 g si fg1 ; g2 ; g3 g sunt baze n S1 respectiv S2 . Pe de alt a
parte, n mod evident, ff1 ; f2 ; f3 ; g1 ; g2 ; g3 g genereaz a S1 + S2 R4 . Deoarece
rangff1 ; f2 ; f3 ; g1 g = 4, atunci dim(S1 + S2 ) = 4, adic a S1 + S2 = R4 . Putem lua
ca baz a n S1 + S2 vectorii f1 ; f2 ; f3 ; g1 , de exmplu. Din teorema lui Grassmann,
dim(S1 \ S2 ) = 2. Vom determina o baz a n S1 \ S2 . Dac a u 2 S1 \ S2 , atunci
u = f1 + f2 + f3 = 0 g1 + 0 g2 + 0 g3 . Se obtine sistemul liniar
8
>
> = 0+ 0
<
+ =2 0+2 0
.
>
> + = 0+ 0+ 0
: 0 0
= +2
Din ecuatiile 1, 2, 4, rezult a = 0 + 0, = 0
+ 2 0 + 0, = 0 + 2 0.
Introducnd n ecuatia 3, g asim = + . Atunci u = 0 (1; 2; 2; 1)+ 0 (2; 2; 2; 2).
0 0 0
Vectorii (1; 2; 2; 1) si (2; 2; 2; 2) ind liniar independenti, rezult

a c
a formeaz
a o baz
a
n S1 \ S2 .
3. Probleme propuse
1. Fie V = (0; 1). S a se arate c
a n raport cu operatiile x y = xy, x; y 2 V
si
p x
p = x , 2 R, x 2 V , V devine spatiu vectorial real. S
a se arate c
a vectorii
2 si 3 sunt liniar dependenti.
2. Fie V un K-spatiu vectorial si v 2 V , v 6= 0V . Denim
x y = x + y v, x; y 2 V ,
x = x + f ( ) v, 2 K, x 2 V ,
unde f : K ! K. S a se determine f ( ) astfel nct V nzestrat cu cele dou
a
operatii s
a e spatiu vectorial.
3. S a se precizeze care din urm atoarele submultimi ale lui R3 sunt subspatii
3
vectoriale ale lui R .
a) S1 = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x1 + 2x2 3x3 = 0g;
b) S2 = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x1 x2 + x3 = 1g;
c) S3 = f(x1 ; x2 ; x3 ) j jx1 j + jx2 j = 1g;
d) S4 = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x21 x2 = 0g;
e) S5 = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x1 = 2x2 g.
4. n Mn (R), e S1 = fA 2 Mn (R) j At = Ag, S2 = fA 2 Mn (R) j
At = Ag. S a se arate ca S1 si S2 sunt subspatii vectoriale ale lui Mn (R) si
Mn (R) = S1 S2 . S
a se g
aseasc
a dimensiunile acestor subspatii.
P
n
5. Fie A 2 Mm;n (R), A = (aij ) si S = fx 2 Rn , x = (x1 ; :::; xn ) j aij xj =
j=1
0, 1 i mg. S a S este un subspatiu vectorial al lui Rn .
a se arate c
6. Fie V un spatiu vectorial. S a se arate ca dac
a v1 , v2 , v3 2 V sunt liniar
independenti atunci si vectorii w1 = v1 +v2 +v3 , w2 = v1 +v2 v3 , w3 = v1 v2 +v3
sunt liniar independenti.
7. S a se arate c
a vectorii v1 = (1; 2; 2; 1), v2 = (5; 6; 6; 5), v3 = ( 1; 3; 4; 0),
v4 = (0; 4; 3; 1) sunt liniar dependenti. S a se scrie v4 ca o combinatie liniar
a de
v1 , v2 , v3 .
8. S a se arate c a vectorii v1 = (2; 1; 3), v2 = (3; 2; 5), v3 = (1; 1; 1)
formeaza o baz a a lui R3 . Sa se determine coordonatele vectorilor x = (4; 4; 9) si
y = (6; 2; 7) n aceast a baza.
Aceeasi problem a pentru vectorii v10 = (1; 2; 1), v20 = (1; 1; 1), v30 = (1; 3; 2),
x0 = (2; 1; 1), y 0 = (1; 1; 0).
9. S a se arate c a vectorii v1 , v2 , v3 , v4 formeaz a o baz a a lui R4 . S
a se
determine coordonatele vectorului x n raport cu aceast a baza:
a) v1 = (1; 1; 1; 1), v2 = (1; 2; 1; 1), v3 = (1; 1; 2; 1), v4 = (1; 3; 2; 3);
x = (1; 4; 2; 5);
b) v1 = (1; 0; 0; 1), v2 = (2; 1; 3; 1), v3 = (1; 1; 0; 0), v4 = (0; 1; 1; 1);
x = (0; 0; 0; 1).
2 1 5 3
10. Sunt liniar independente matricele A = , B = ,
5 3 2 1
1 1
C = ? Dar functiile f1 ; f2 ; f3 : R ! R, f1 (x) = ex , f2 (x) = e x
,
2 3
f3 (x) = e2x ?
11. Sa se determine dimensiunea subspatiului generat si o baz a a subspatiului
generat de vectorii:
a) v1 = (1; 1; 1), v2 = (1; 2; 3), v3 = (0; 1; 1), v4 = (0; 0; 0);
b) v1 = (1; 0; 0; 1), v2 = (2; 1; 1; 0), v3 = (1; 1; 1; 1), v4 = (1; 2; 3; 4),
v5 = (0; 1; 2; 3).
12. Sa se determine dimensiunile sumei si intersectiei subspatiilor generate:

a) u1 = (1; 2; 1), u2 = (3; 4; 2), u3 = (2; 2; 1), respectiv v1 = (0; 1; 1),
v2 = (1; 2; 0);
b) u1 = (1; 1; 1; 1), u2 = (1; 1; 1; 1), u3 = (1; 3; 1; 3), respectiv

v1 = (1; 2; 0; 2), v2 = (1; 2; 1; 2), v3 = (3; 1; 3; 1).
13. Sa se completeze sistemul format din vectorii v1 = (2; 1; 3), v2 = (4; 1; 1)
a a lui R3 .
la o baz
14. S a se arate ca functiile f1 = t, f2 = t2 + 1, f3 = t2 + t formeaz
a o baz
a
n spatiul functiilor polinomiale de grad cel mult 2. S a se determine coordonatele
functiilor t2 + 2t + 4 respectiv t2 + 3 n raport cu aceast a baz
a.
15. S a se g
aseasc
a o baz
a n spatiul vectorial al solutiilor sistemului x1 + x2
x3 = 0, x1 x2 + x4 = 0, x2 + x4 = 0.
16. n spatiul vectorial al functiilor f : R ! R s a se arate c
a functiile
f1 (t) = sin t, f2 (t) = cos t, f3 (t) = t sunt liniar independente.
17.0 S
a se g
aseasc
a rangul
1 matricelor:
1 2 3 0 1
B 2 2 1 3 2 4
1 0 C
a) B
@ 2
C; b) @ 4 2 5 1 7 A.
1 3 A
2 1 1 8 2
1 4 2
17. Fie S1 si S2 subspatiile vectoriale ale lui R4 date de: S1 = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j
x2 + x3 + x4 = 0g, S2 = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j x1 + x2 = 0, x3 = 2x4 g. S a se gaseasc a
dimensiunile si baze ale acestor subspatii, precum si ale subspatiilor S1 \S2 , S1 +S2 .
18. n R2 e x = 2f1 + f2 , unde f1 = ( 1; 1), f2 = (2; 3). S a se determine
coordonatele lui x n baza fg1 ; g2 g, unde g1 = (1; 3), g2 = (3; 8).
19. S a se determine matricea de trecere de la baza B = ff1 ; f2 ; f3 g la baza
C = fg1 ; g2 ; g3 g, dac
a f1 = (1; 0; 0), f2 = (1; 1; 0), f3 = (1; 1; 1), g1 = (3; 0; 2),
g2 = ( 1; 1; 4), g3 = (3; 5; 2). Cum se schimb a coordonatele unui vector cnd se
trece de la baza B 0 la baza B?
20. Fie a1 , a2 , ..., an numere reale distincte. Se consider
a functiile polinomiale
Li : R ! R, 1 i n,
(x a1 )(x a2 ):::(x ai 1 )(x ai+1 ):::(x an )
Li (x) = .
(ai a1 )(ai a2 ):::(ai ai 1 )(ai ai+1 ):::(ai an )
S
a se arate c a:
a) S
a se calculeze Li (aj ), 1 i; j n;
b) S
a se arate c a functiile Li , 1 i n, sunt liniar independente;
c) S
a se arate c a functiile Li , 1 i n, formeaz a o baz
a n spatiul vectorial
real al functiilor polinomiale de grad cel mult n 1.
4. Indicatii si r
aspunsuri
1. (V; ) coincide cu grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive, deci au
1
loc proprietatile 1)-4). Elementul neutru este 1, simetricul unui x 2 V este . 5)
x
1 x = x1 = x, 8x 2 V . 6) ( x) = (x ) = (x ) = x = ( ) x, 8 ,
2 R, 8x 2 V . 7) ( + ) x = x + = x x = x x =( x) ( x),
8 , 2 R, x 2 V . 8) p (x y)p = (xy) = x y = x y =( x) ( y),
8 2 R, 8x, y 2 V . 2 = 3, unde = log3 2. 2. Propriet atile 1)-4) sunt
acute, elementul neutru ind v, iar simetricul unui x 2 V este x0 = x + 2v.
satisf

5)) f (1) = 0. 6)) f ( ) + f ( ) = f ( ). 7)) f ( + ) = f ( ) + f ( ) 1.

8)) f ( ) = 1 . 3. S1 si S5 sunt subspatii vectoriale. S2 si S3 nu sunt subspatii
vectoriale deoarece nu contin (0; 0; 0). S4 nu este subspatiu vectorial deoarece
( + )2 6= 2 + 2 . 4. Deoarece (A + B)t = At + B t si ( A)t = At , rezult a
imediat c a S1 si S2 sunt subspatii vectoriale ale lui Mn (R). Pentru orice matrice
1 1
A 2 Mn (R), putem scrie A = B + C, unde B = (A + At ) si C = (A At ). Cum
2 2
(At )t = A, rezult a B t = B, C t = C, deci B 2 S1 si C 2 S2 . Prin urmare,
a c
Mn (R) = S1 + S2 . Dac a A 2 S1 \ S2 , atunci A = At si A = At , deci A este
matricea nul a. n consecint a, Mn (R) = S1 S2 . Matricele Ei , i = 1; n, ale c aror
elemente sunt ejk = 1, dac a j = k = i si ejk = 0 n rest, precum si matricele Fij ,
i; j = 1; n, i < j, ale c aror elemente sunt fij = fji = 1 si flk = 0 n rest, formeaz a
n2 + n
o baz a n S1 , deci dim S1 = n + (n 1) + (n 2) + ::: + 1 = . Matricele
2
Gij , i; j = 1; n, i < j, ale c aror elemente sunt gij = gji = 1 si glk = 0 n rest,
n2 n
formeaz a o baz a n S2 , deci dim S2 = (n 1) + (n 2) + ::: + 1 = . 5. Daca
2
P
n
x = (x1 ; :::; xn ) 2 S, y = (y1 ; :::; yn ) 2 S si ; 2 R, atunci aij ( xj + yj ) =
j=1
P
n P
n
aij xj + aij yj = 0. 6. 1 w1 + 2 w2 + 3 w3 = 0V ) ( 1 + 2 + 3 )v1 +( 1 +
j=1 j=1
2 3 )v2 + ( 1 2 + 3 )v3 = 0V . Cum v1 , v2 , v3 sunt liniar independenti, rezult a
1 + 2 + 3 = 0, 1 + 2 3 = 0, 1 2 + 3 = 0, deci 1 = 2 = 3 = 0. 7.
1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 = (0; 0; 0; 0) ) 1 +5 2 3 = 0, 2 1 +6 2 3 3 +4 4 = 0,
2 1 +6 2 +4 3 3 4 = 0, 1 +5 2 4 = 0. Determinantul sistemului ind nul, are
11 3
solutii nenule. v4 = v1 v2 v3 . 8. Relatia v1 + v2 + v3 = (0; 0; 0) conduce
4 4
la sistemul omogen 2 + 3 + = 0, + 2 = 0, 3 5 + = 0, al c arui
determinant este nenul. Atunci = = = 0, deci vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar
independenti. Cum dim R3 = 3, rezult a c
a vectorii v1 , v2 , v3 formeaz a o baz a n R3 .
x = v1 + v2 v3 , y = v1 + v2 + v3 . De asemenea, x = v1 + 2v2 v3 , y = 2v10 v30 .
0 0 0 0 0
9. Determinantul de ordinul 4, ale c arui coloane contin componentele vectorilor

v1 , v2 , v3 , v4 , este nenul, deci vectorii sunt liniar independenti. Cum dim R4 = 4,
rezult a c a vectorii v1 , v2 , v3 , v4 formeaz a o baza n R4 . a) x = 3v1 + v2 3v4 . b)
1 1 2 1 0 0
x = v1 + v2 v3 + v4 . 10. Conditia A + B + C = conduce la
3 6 3 2 0 0
sistemul omogen 2 + 5 + = 0, 3 = 0, 5 + 2 + 2 = 0, 3 + 3 = 0,
a c arui matrice are rangul 3. n consecint a, = = = 0, deci matricele sunt
liniar independente. Derivnd de dou a ori relatia ex + e x + e2x = 0, obtinem
x
e e + 2 e = 0, e + e + 4 e2x = 0. Determinantul sistemului omogen
x 2x x x
cu necunoscutele , , , este nenul, deci = = = 0, adic a functiile sunt liniar

independente. 11. a) Cum v4 = (0; 0; 0) si v1 , v2 , v3 sunt liniar independenti,
rezult a c a dim Sp(fv1 ; v2 ; v3 ; v4 g) = 3. b) Rangul matricei sistemului de vectori
este 3, deci dim Sp(fv1 ; v2 ; v3 ; v4 ; v5 g) = 3. v3 = v2 v1 . Putem alege ca baz a
fv1 ; v2 ; v4 g. 12. a) Fie S1 = Sp(fu1 ; u2 ; u3 g), S2 = Sp(fv1 ; v2 g), dim S1 = 2,
dim S2 = 2, S1 + S2 este generat de u1 , u2 , u3 , v1 , v2 . Cum u1 , u2 , v1 sunt
liniar independenti, rezult a ca dim(S1 + S2 ) = 3, deci dim(S1 \ S2 ) = 1 (teorema
lui Grassmann). b) Fie S1 = Sp(fu1 ; u2 ; u3 g), S2 = Sp(fv1 ; v2 ; v3 g), dim S1 = 2,
dim S2 = 3, S1 + S2 este generat de u1 , u2 , u3 , v1 , v2 , v3 . Cum u1 , v1 , v2 , v3 sunt
liniar independenti, rezult a c

a dim(S1 + S2 ) = 4, deci dim(S1 \ S2 ) = 1. 13. v1 si
v2 sunt liniar independenti. Putem alege v3 = (1; 0; 0) 2 = Sp(fv1 ; v2 g). 14. Relatia
t + (t2 + 1) + (t2 + t) = 0 conduce la sistemul + = 0, + = 0, = 0.
Atunci = = = 0, deci polinoamele t, t2 + 1, t2 + t sunt liniar independente.
Pentru orice polinom de gradul 2 avem at2 + bt + c = (b a + c)t + c(t2 + 1) +
(a c)(t2 + t), deci cele trei polinoame formeaz a un sistem de generatori, adic ao
baza. t2 + 2t + 4 = 5t + 4(t2 + 1) 3(t2 + t), t2 + 3 = 2t + 3(t2 + 1) 2(t2 + t). 15.
S = f(2t; t; 3t; t) j t 2 Rg, dim S = 1, v = (2; 1; 3; 1). 16. Derivnd de dou a ori
relatia sin t + cos t + = 0, obtinem cos t sin t = 0, sin t cos t = 0.
Determinantul sistemului omogen cu necunoscutele , , , este nenul, deci =
= = 0, adic a functiile sunt liniar independente. 17. S1 = f(a; b; c; b c) j
a; b; c 2 Rg, dim S1 = 3, baz a: u1 = (1; 0; 0; 0), u2 = (0; 1; 0; 1), u3 = (0; 0; 1; 1),
S2 = f(a; a; 2b; b) j a; b 2 Rg, dim S1 = 2, baz a: v1 = (1; 1; 0; 0), v2 = (0; 0; 2; 1).
dim(S1 + S2 ) = 4, se poate lua ca baz a fu1 ; u2 ; u3 ; v1 ). Atunci dim(S1 \ S2 ) = 1,
S1 \ S2 = f(3t; 3t; 2t; t) j t 2 Rg. Vectorul v = (3; 3; 2; 1) este baz a n S1 \ S2 .
18. x = (0; 5) = g1 + g2 = ( + 3 ; 3 + 8 ), deci + 3 = 0, 3 + 8 = 5, adic a
x = 15g1 05g2 . 19. g1 = 3f11 2f2 +2f3 , g2 = 2f1 3f2 +4f3 , g3 = 2f1 +3f2 +2f3 ,
3 2 2
deci C = @ 2 3 3 A. Dac a x = x1 f1 + x2 f2 + x3 f3 = x01 g1 + x02 g2 + x03 g3 ,
2 4 2
atunci x1 = 3x01 2x02 2x03 , x2 = 2x01 3x02 + 3x03 , x3 = 2x01 + 4x02 + 2x03 .
0, dac a j 6= i
20. a) Li (aj ) = . b) Dac a i 2 R, i = 1; n, sunt astfel ca
1, dac aj=i
Pn
i Li (x) = 0, x 2 R, atunci dnd succesiv lui x valorile a1 , a2 , ..., an , obtinem
i=1
1 = 2 = ::: = n = 0. c) Dac
a p este un polinom de grad cel mult n 1,
P
n
atunci din p(x) = i Li (x), rezult
a i = p(ai ), i = 1; n. Prin urmare, multimea
i=1
functiilor Li , 1 i n, este sistem de generatori, deci baz
a.
CAPITOLUL 4
Aplicatii liniare si matrice
1. Preliminarii
Fie V si W dou a K spatii vectoriale. Functia T : V ! W se numeste aplicatie
liniara (morsm de spatii vectoriale) dac a:
a) T (x + y) = T x + T y, 8x; y 2 V ;
b) T ( x) = T x, 8 2 K, 8x 2 V .
n fapt, T este aplicatie liniar
a dac
a si numai daca T ( x + y) = T x + T y,
8 ; 2 K, 8x; y 2 V .
Dac a aplicatia liniar
a T : V ! W este bijectiv a, atunci T se numeste izomor-
sm de spatii vectoriale si se noteaz a V ' W . Aplicatia liniar a T : V ! V se
mai numeste endomorsm al lui V , iar un izomorsm T : V ! V se numeste
automorsm al lui V . Orice spatiu vectorial de dimensiune n este izomorf cu K n .
Multimea L(V; W ) = fT : V ! W j T liniarag este un K spatiu vectorial.
Fie T : V ! W o aplicatie liniar a. Atunci T (0V ) = 0W . Multimea ker T =
fx 2 V j T x = 0V g este subspatiu vectorial al lui V si se numeste nucleul lui T . De
asemenea, Im T = fy 2 W j 9x 2 V; y = T xg este subspatiu vectorial al lui W si se
numeste imaginea lui T . Dimensiunea nucleului lui T se numeste defectul lui T si se
noteaz a def T , iar dimensiunea imaginii lui T se numeste rangul lui T si se noteaza
rangT . Dac a V este un spatiu nit dimensional peste corpul K, iar T : V ! W
este o aplicatie liniara, atunci dim V = def T + rangT (teorema rang-defect).
Dac a T 2 L(V; W ) si dimK (V ) = n, dimK (W ) = m, iar E = fe1 ; :::; en g,
F = ff1 ; :::; fm g sunt baze xate n V respectiv W atunci, pentru orice j, 1 j n,
exista scalarii aij 2 K, 1 i m, unic determinati, astfel ca:
m
X
T ej = aij fi , j = 1; n
i=1
Matricea A = AE;F T = (aij ) de tip (m; n) a c arei coloana j este constituita

din coordonatele vectorului T ej n raport cu baza F , se numeste matricea lui T n
raport cu bazele E si F . Dac a x = x1 e1 + ::: + xn en , y = T x = y1 f1 + ::: + ym fm
si X = (x1 ; :::; xn )t , Y = (y1 ; :::; ym )t , atunci Y = AX.
Daca matricea lui S 2 L(V; W ) n raport cu bazele E si F este B, atunci
matricea lui T + S n raport cu cele dou a baze este A + B. De asemenea, dac a
2 R, atunci matricea lui T n raport cu bazele E si F este A.
Fie U , V , W trei K-spatii vectoriale B1 , B2 , B3 baze ale lui U , V , W respectiv.
Fie S 2 L(U; V ), T 2 L(V; W ), A si B matricele lui S si T n raport cu bazele date.
Atunci, matricea lui T S n raport cu bazele B1 si B3 este C = B A.
Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune nit a, C o baza n V si T un
endomorsm al lui V . Matricea A a endomorsmului T n raport cu baza C este
33
34 4. APLICA TII LINIARE SI M ATRICE
inversabil a, daca si numai dac a T este un automorsm al lui V . n acest caz,

matricea lui T 1 n raport cu baza C este A 1 .
Fie V , W sunt dou a K-spatii vectoriale de dimensiune nit a si T 2 L(V; W ).
Dac a A este matricea aplicatiei liniare T n raport cu dou
a baze xate n V respectiv
W , atunci rangT = rangA.
Fie V , W dou a K-spatii vectoriale de dimensiune nita, E si F dou a baze xate
n V respectiv W , T 2 L(V; W ) si A matricea lui T n cele dou a baze. Dac a E 0 si
0
F sunt alte baze n V respectiv W , iar B este matricea lui T n noua pereche de
baze, atunci B = D 1 AC, unde C este matricea de trecere de la baza E la baza
E 0 , iar D este matricea de trecere de la baza F la baza F 0 .
n particular, dac a T este un endomorsm al lui V , E si E 0 sunt dou a baze n
V , iar A si B este sunt matricele lui T n bazele E respectiv E 0 , atunci B = C 1 AC.
n acest caz, matricele A si B se numesc similare sau asemenea.
1. Fie x 2 R3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ) si T : R3 ! R3 ,
T x = (x1 + x2 x3 ; x1 x2 + x3 ; 5x1 x2 + x3 ).
S
a se arate c
a T este liniara si s
a se determine cte o baz a n subspatiile ker T
si Im T .
a y 2 R3 , y = (y1 ; y2 ; y3 ), atunci x + y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3 ),
Solutie. Dac
deci T (x + y) = ((x1 + y1 ) + (x2 + y2 ) (x3 + y3 ), (x1 + y1 ) (x2 + y2 ) + (x3 +
y3 ); 5(x1 +y1 ) (x2 +y2 )+(x3 +y3 )) = T x+T y, 8x; y 2 R3 . De asemenea, T ( x) =
( x1 + x2 x3 ; x1 x2 + x3 ; 5 x1 x2 + x3 ) = T x, 8 2 R, 8x 2 R3 .
Asadar, T este aplicatie liniar a. Pe de alt a parte8x 2 ker T dac a si numai dac a,
< x1 + x2 x3 = 0
coordonatele sale veric a sistemul liniar omogen x1 x2 + x3 = 0 . Solutia
:
5x1 x2 + x3 = 0
general a a acestui sistem ind x1 = 0, x2 = t, x3 = t, t 2 R, rezult a c
a ker T =
fx 2 R3 j x = t(0; 1; 1), t 2 Rg = Sp(fug); unde u = (0; 1; 1). Atunci def T = 1, o
baz a n ker T ind format a din vectorul u. Conform teoremei rang-defect, rezult a
ca rangT = 2: Dar T e1 = (1; 1; 5), T e2 == (1; 1; 1), T e3 = ( 1; 1; 1)(fe1 ; e2 ; e3 g
ind baza canonic a n R3 ) formeaz a un sistem de generatori pentru Im T: Deci doar
doi sunt liniar independenti, de exemplu T e1 si T e2 , acestia constituind o baz a n
Im T .
2. a) Fie T : R2 ! R2 , T (x; y) = ( x; y) (simetria n raport cu originea).
S
a se determine matricea endomorsmului T n baza canonic a fe1 ; e2 g din R2 .
3
b) n R consider am baza canonic a fe1 ; e2 ; e3 g, iar n R1 [X] baza ff1 ; f2 g,
f1 = 1, f2 = X. Dac a x = ( 1 ; 2 ; 3 ) 2 R3 , denim T : R3 ! R1 [X], T x =
1+ 2+( 1+2 2 3 )X. S
a se determine matricea lui T n cele dou a baze.
Solutie. a) Cum T e1 = e1 , T e2 = e2 , rezult a ca matricea lui T n baza
1 0
fe1 ; e2 g este A = . b) Deoarece T e1 = f1 + f2 , T e2 = f1 + 2f2 ,
0 1
1 1 0
T e3 = f2 , rezult aA= .
1 2 1
! ! ! !
3. Fie ! a = a1 i + a2 j + a3 k 6= 0 un vector liber dat si T : V3 ! V3 ,
T (!
v)=! a ! v.
a) Sa se arate c
a T este liniara;
b) Sa se determine ker T si Im T si sa se arate c
a V3 = ker T Im T ;
! ! !
c) Sa se determine matricea lui T n baza canonic a f i ; j ; k g a lui V3 .
Solutie. a) Fie ! u;!v 2 V3 si ; 2 R. Atunci T ( ! u + ! v) = ! a
! !
( u + v) = (a ! !
u)+ (a ! ! ! !
v ) = T u + T v , deci T este liniar a. b)
!
Fie ! v 2 ker T . Atunci ! a !
v = 0 , deci ! v este coliniar cu ! a . n consecint a,
ker T = f a j 2 Rg. Fie, acum, w 2 Im T . Atunci !
! ! w =! a ! v . Prin urmare,
Im T = f! w 2 V3 j ! w ?!a g. Pe de alt a parte, orice vector nenul ! v din V3 se
poate descompune ca suma a doi vectori, ! v =! v1+! v 2 , cu !
v 1 coliniar cu ! a si
!v 2 ?!a , deci V3 = ker T + Im T . Dac a! v 2 ker T \ Im T , atunci ! v 2 ker T , deci
!v = ! a , 2 R. Cum ! v 2 Im T , rezult a!
a c v ?!
a , deci ( ! a) ! a = 0. Asadar
! ! ! ! !
= 0, adic a v = 0 . Prin urmare, V3 = ker T Im T . c) T i = a3 j a2 k ,
! ! ! ! ! ! ! ! !
T j = a0 3 i + a1 k , T k = a1 2 i a1 j , deci matricea lui T n baza f i ; j ; k g
0 a3 a2
este A = @ a3 0 a1 A.
a2 a1 0
3 3
4. Aplicatia liniar 0 a T : R 1! R are n baza canonic a E = fe1 ; e2 ; e3 g a lui
1 1 0
R3 , matricea A = @ 0 1 1 A. S a se determine matricea lui T n baza E 0 =
1 0 1
= fe01 ; e02 ; e03 g, e01 = (2; 1; 3), e02 = (3; 2; 5), e03 = (1; 1; 1).
Solutie. Matricea de trecere de la baza E la baza E 0 este:
0 1 0 1
2 3 1 3 8 5
C=@ 1 2 1 A , iar C 1 = @ 2 5 3 A.
3 5 1 1 1 1
a A0 este matricea lui T n baza E 0 , rezult
Atunci, dac a
0 1
12 19 10
A0 = C 1 AC = @ 7 11 6 A.
0 0 2
3. Probleme propuse
1. Sa se precizeze care din urm atoarele aplicatii sunt liniare:
a) T : R3 ! R3 , T x = (x1 + x2 x3 ; x1 + 2x3 ; 2x1 3x2 + 5x3 ), x = (x1 ; x2 ; x3 );
b) T : R3 ! R3 , T x = (x3 ; x1 + 1; x2 1), x = (x1 ; x2 ; x3 );
c) T : R3 ! R2 , T x = (x1 + x2 + 3x3 ; 2x1 + x3 ), x = (x1 ; x2 ; x3 );
d) T : R3 ! R3 , T x = (x1 ; x2 x1 ; 2x1 + 3x2 ), x = (x1 ; x2 ; x3 );
e) T : R3 ! R3 , T x = x21 ; x1 + x2 ; x23 + 1 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
f) T : R3 ! R3 , T x = x21 ; x1 + x2 ; x23 , x = (x1 ; x2 ; x3 ).
Dupa caz, dac
a aplicatiile sunt liniare, sa se determine ker T si Im T .
2. Sa se gaseasc
a aplicatia liniara T : R3 ! R3 care duce vectorii u1 = (2; 0; 3),
u2 = (4; 1; 5), u3 = (3; 1; 2) n vectorii v1 = (4; 5; 2), v2 = (1; 1; 1), v3 = (1; 2; 1)
respectiv .
3. Fie T : R3 ! R3 , T x = (x1 + x2 + x3 ; x1 x2 + x3 ; 3x1 x2 + 3x3 ),
x = (x1 ; x2 ; x3 ). S
a se determine rangT , def T si cte o baz
a n ker T si Im T .
Fie T : R3 ! R4 o aplicatie liniar

4. 0 a, a c arei matrice
1 n raport cu bazele
1 1 1
B 1 0 1 C
canonice din R3 respectiv R4 este A = B @ 1
C. Sa se g
aseasca rangT ,
2 3 A
1 1 3
def T si cte o baz
a n ker T si Im T .
5. Fie ! a 2 V3 si T : V3 ! V3 , T !x = (!
x ! a )!a . Sa se arate c
anT este liniar
a.
! ! ! ! ! ! !o
Daca a = i + 2 j + 3 k s a se g
aseasc
a matricele lui T n bazele i ; j ; k si
! ! ! ! ! ! !
f!
v ;!v ;!
1 v g, !
2 v = i + k, !
3 1 v =2i
2 k, v = i + j.
3
3 3
6. Fie T : R ! R ,
T x = (x1 2x2 + x3 ; 2x1 + x2 x3 ; x2 3x3 ) , x = (x1 ; x2 ; x3 ).
S a a lui R3 , precum si T T . S
a se determine matricea lui T n baza canonic a
se arate ca T este automorsm, sa se determine T 1 si matricea acestuia n baza
canonica.
7. Fie S : R3 ! R2 , T : R2 ! R4 , S (x1 ; x2 ; x3 ) = (x1 + x2 ; 2x1 x2 + x3 ),
T (y1 ; y2 ) = (y1 ; y1 + y2 ; y2 ; y1 y2 ). S
a se g
aseasc
a matricele asociate lui S, T si
T S n bazele canonice ale spatiilor respective si s a se determine T S .
Fie S; T : R2 ! R2 . Matricea lui S n baza f1 = ( 3; 7), f2 = (1; 2)
8.
2 1
este A = , iar matricea lui T n baza g1 = (6; 7), g2 = ( 5; 6) este
5 3
1 3
B= a se determine S, T , S + T , S T , S 1 .
. S
2 7
3
Matricea unui
9.
0 1 endomorsm al lui R n raport cu baza canonic a este
1 1 2
A=@ 1 0 1 A. Care este matricea endomorsmului n baza f1 = (1; 2; 3),
1 0 1
f2 = (3; 1; 2), f3 = (2; 3; 1)?
10. Matricea unui endomorsm 0 al lui R31
n raport cu baza g1 = (1; 0; 0),
1 1 1
g2 = (1; 1; 0), g3 = (1; 1; 1) este @ 1 0 1 A. Care este matricea acestui endo-
1 2 3
morsm n baza f1 , f2 , f3 de la problema anterioara?
11. Fie V este un spatiu vectorial peste corpul K. S
a se arate c
a orice aplicatie
liniar
a nenul
a T : V ! K este surjectiv a.
12. Fie V este un K spatiu vectorial si T un endomorsm al lui V care
satisface T T = T . S
a se arate c
a V = ker T Im T .
4. Indicatii si r
aspunsuri
1. a) T este liniar a. ker T = f(0; 0; 0)g. Im T = R3 . b) T nu este liniar a,
deoarece T ((0; 0; 0)) = (0; 1; 1). c) T este liniar a. ker T = ft(1; 5; 2) j t 2 Rg,
def T = 1, f(1; 5; 2)g este baz a n ker T . rangT = 2, o baz a n Im T ind, de
exemplu, fT (e1 ); T (e2 )g, adic
a f(1; 2); (1; 0)g. Im T = f( + ; 2 ) j ; 2 Rg. d)
T este liniar
a. ker T = ft(0; 0; 1) j t 2 Rg, def T = 1, f(0; 0; 1)g este baz a n ker T .
rangT = 2, o baz a n Im T ind fT (e1 ); T (e2 )g, adic
a f(1; 1; 2); (0; 1; 3)g. Im T =

f( ; + ; 2 + 3 ) j ; 2 Rg. e) T nu este liniar a, deoarece T ((0; 0; 0)) =

(0; 0; 1). f) T nu este liniar a, deoarece T ( x) 6= T x, 2 R, 8x 6= (0; 0; 0). 2. Fie
fe1 ; e2 ; e3 g baza canonic a din R3 . Atunci u1 = 2e1 + 3e3 , v1 = 4e1 + 5e2 2e3 . T
ind liniar a, din T (u1 ) = v1 se obtine 2T (e1 ) + 3T (e3 ) = 4e1 + 5e2 2e3 . Similar,
din celelalte dou a conditii, obtinem 4T (e1 )+T (e2 )+5T (e3 ) = e1 e2 +e3 , 3T (e1 )+
T (e2 ) + 2T (e3 ) = e1 + 2e2 e3 . Din ultimele 3 relatii g asim T (e1 ) = 4e1 + 8e2 4e3 ,
25 44 4 11
T (e2 ) = e1 e2 + 7e3 , T (e3 ) = e1 e2 + 2e3 , deci matricea lui T n
3 3 0 31 3
25 4
4
B 3 3 C
B C 25
baza fe1 ; e2 ; e3 g este B B 8
44 11 C. n consecint
C a, T x = 4x1 x2
@ 3 3 A 3
4 7 2
4 44 11
x3 ; 8x1 x2 x3 ; 4x1 +7x2 +2x3 ). 3. ker T = ft(1; 0; 1) j t 2 Rg, def T =
3 3 3
1, f(1; 0; 1)g este baz a n ker T . rangT = 2, o baz a n Im T ind fT (e1 ); T (e2 )g,
adic a f(1; 1; 3); (1; 1; 1)g. Im T = f( + ; ;3 ) j ; 2 Rg. 4. rangT =
rangA = 2, ker T = ft(1; 2; 1) j t 2 Rg, def T = 1, f(1; 2; 1)g este baz a n ker T .
Ca baze n Im T putem alege: fT (e1 ); T (e2 )g, adic a f(1; 1; 1; 1); (1; 0; 2; 1)g sau
fT (e2 ); T (e3 )g, adic a f(1; 1; 3; 3); (1; 0; 2; 1)g si nu numai. 5. T (! x +! y) =
(( x + y ) a ) a = ( x a + y a ) a = T x + T y . T ( x ) = ( x !
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! a )!a =
! ! !
T! x , deci 0T este liniar 1 a . Pentru !a dat matricea lui T n baza f i ; j ; kg
1 2 3
! ! !
este A = @ 2 4 6 A. Matricea de trecere de la baza f i ; j ; k g la baza
3 6 90 1
1 2 1
! ! !
f v1 ; v2 ; v3 g este C = @ 0 0 1 A. Matricea lui T n baza f! v1 ; !
v2 ; !
v3 g va
0 1 1 10 0 1
20 5 15 1 2 1
1
C 1 AC = @ 16 4 12 A. 6. A = @ 2 1 1 A. Deoarece A2 =
3
0 1 24 6 18 0 1 3
3 3 0
@ 4 4 4 A, (T T )(x) = ( 3x1 3x2 ; 4x1 4x2 + 4x3 ; 2x1 2x2 + 8x3 ).
2 2 8
det(A)0= 12 6= 0 ) 1 A inversabil a) T automorsm. Cum A 1 =
2 5 1
1 @ 1
= 6 3 3 A, vom avea T 1 (x) = (2x1 + 5x2 x3 , 6x1 + 3x2 3x3 ,
12 12
2 1 5 0 1
1 0
1 1 0 B 1 1 C
2x1 + x2 5x3 ). 7. AS = , AT = B @ 0
C, A = AT AS =
2 1 1 1 A T S
1 1
0 1
1 1 0
B 3 0 1 C
B C, deci (T S)(x1 ; x2 ; x3 ) = (x1 +x2 ; 3x1 +x3 ; 2x1 x2 +x3 ; x1 +
@ 2 1 1 A
1 2 1
2x2 x3 ). 8. Determin am matricele lui S si T n baza canonic a din R2 , AS , AT .
Matricele de trecere de la baza canonic a la bazele ff1 ; f2 g respectiv fg1 ; g2 g sunt
3 1 6 5 2 1
C1 = , C2 = . Atunci AS = C1 AC1 1 = ,
7 2 7 6 1 1
143 122 145 123
AT = C2 AC2 1 = , AS+T = AS + AT = ,
177 151 178 152
109 93 1 1
AS T = AS AT = , AS 1 = AS 1 = . Dac a x =
34 29 1 2
(x1 ; x2 ), atunci Sx = ( 2x1 x2 ; x1 + x2 ), T x = ( 143x1 122x2 ; 177x1 + 151x2 ),
(S +T )x = ( 145x1 123x2 ; 178x1 +152x2 ), (S T )x = (109x1 +93x2 ; 34x1 +29x2 ),
S 1 (x) = ( x1 x2 ; x0 1 + 2x2 ). 9. 1
Matricea de trecere
0 de la baza canonic
1 a la baza
1 3 2 5 1 7
1 @
ff1 ; f2 ; f3 g este C = @ 2 1 3 A, C 1 = 7 5 1 A. Matricea n
18
3 2 1 0 1 7 5
1
35 18 5
1 @
baza ff1 ; f2 ; f3 g va B = C 1 AC = 20 18 7 A. 10. Matricea
18
43 36 170 1
1 2 1
de trecere de la baza fg1 ; g2 ; g3 g la baza ff1 ; f2 ; f3 g este C = @ 1 1 2 A,
0 1 3 2 1
5 4 3
1 @ 7
C 1 = 2 3 A. Matricea n baza ff1 ; f2 ; f3 g va B = C 1 AC =
18
0 1 8 13
13 23 10
1 @
47 11 50 A. 11. Fie 2 K. Cum T este nenul a, exist
a x0 2 V astfel
18
53 17 38
ca T (x0 ) 6= 0K . Este clar c
ax= x0 2 V si T x = . 12. Dac a x 2 V , atunci
T (x0 )
y = x T x 2 ker T , deci x = y + T x. Prin urmare, V = ker T + Im T . Fie acum
y 2 ker T \Im T . Atunci T y = 0V si y = T x, x 2 V , deci y = (T T )(x) = T y = 0V .
CAPITOLUL 5
Valori si vectori proprii
1. Preliminarii
Fie V un K-spatiu vectorial (K = R sau C) si T : V ! V un endomorsm.
Un vector x 2 V , x 6= 0V , se numeste vector propriu pentru endomorsmul
T , daca exist
a un scalar 2 K astfel nct T x = x. Scalarul se numeste
valoare proprie a endomorsmului T , corespunz atoare vectorului propriu x. Daca
este valoare proprie, subspatiul vectorial V = fx 2 V j T x = xg se numeste
subspatiu propriu corespunzator lui , dimensiunea acestui subspatiu, r = dim V ,
numindu-se multiplicitate geometrica a valorii proprii .
Daca A este matrice patrat
a de ordin n, atunci polinomul
pA ( ) = det(A In )
se numeste polinom caracteristic al matricei A, iar ecuatia pA ( ) = 0 se numeste
ecuatie caracteristica a matricei A. R ad acinile 2 K ale ecuatiei caracteristice se
numesc valori proprii ale matricei A. Dac a este valoare proprie a lui A, atunci
solutiile nenule ale sistemului Ax = x, unde x este vector coloan a din K n , se
numesc vectori proprii corespunz atori lui . Matricele asemenea au acelasi polinom
caracteristic, deci au aceleasi valori proprii.
Dac a dimK V = n, iar T este un endomorsm al lui V , a c arui matrice, n-
tr-o baz a fe1 ; e2 ; :::; en g a lui V , este A, atunci p( ) = det(A In ) se numeste
polinom caracteristic al endomorsmului T , iar ecuatia p( ) = 0 se numeste ecuatie
caracteristica a lui T , r ad
acinile 2 K ale ecuatiei caracteristice ind valorile
proprii ale lui T . Dac a x = (x1 ; :::; xn )t este solutie nenul
a a sistemului Ax = x,
atunci x = x1 e1 + x2 e2 + ::: + xn en este vector propriu al lui T .
Pn
Teorema Gerschgorin. Fie A 2 Mn (C), ri = jaij j, Di = fz 2 C j
j=1; j6=i
jz aii j ri , i = 1; ng. Dac
a este o valoare proprie a matricei A, atunci 2
S
n
Di . n particular, cnd A 2 Mn (R) si 2 R, rezult
a c
a
i=1
n
[
2 [aii ri ; aii + ri ] R.
i=1
Teorema Hamilton-Cayley. Dac a pA ( ) = det(A In ) este polinomul carac-

teristic al matricei A, atunci pA (A) = 0.
Daca dimK V = n, un endomorsm T al lui V are cel mult n valori proprii
distincte. Daca T are exact n valori proprii distincte, atunci vectorii proprii core-
spunzatori formeaza o baz
a n V , matricea lui T n raport cu aceasta baza ind o
matrice diagonala, elementele de pe diagonala ind chiar valorile proprii ale lui T .
39
40 5. VALORI SI VECTORI PROPRII
Endomorsmul T se numeste diagonalizabil dac a exist

a o baza n V astfel ca
matricea lui T n aceast a baza s
a e diagonala. Matricea A se numeste diagonaliz-
abila daca este asemenea cu o matrice diagonal a.
Un endomorsm T este diagonalizabil dac a si numai dac a:
-T are n vectori proprii liniar independenti;
-polinomul caracteristic are toate r
adacinile n K, iar multiplicitatea geometrica
a ec arei valori proprii este egal
a cu multiplicitatea sa algebric a.
1. Fie T : R3 ! R3 endomorsmul dat de
T x = (7x1 12x2 + 6x3 ; 10x1 19x2 + 10x3 ; 12x1 24x2 + 13x3 ),
x = (x1 ; x2 ; x3 ). Sa se g
aseasca valorile proprii si vectorii proprii ai lui T .
0 1
7 12 6
Solutie. Matricea asociat a lui T n baza canonic a este A = @ 10 19 10 A.
12 24 13
2
Ecuatia caracteristic a det(A I3 ) = 0 se scrie sub forma ( 1) ( + 1) =
0.
8 Se obtin valorile proprii 1 = 2 = 1, 3 = 1. Pentru 1 = 1, rezolvnd sistemul
< 6x1 12x2 + 6x3 = 0
10x1 20x2 + 10x3 = 0 , obtinem x = (2 ; ; ), , 2 R, subspatiul
:
12x1 24x2 + 12x3 = 0
propriu asociat lui 1 ind V1 = f(2 ; ; ) j ; 2 Rg. Similar pentru 3 = 1,
obtinem V 1 = f(3t; 5t; 6t) j t 2 Rg. Asadar dac a , nu sunt simultan nuli, orice
vector propriu corespunz ator lui 1 = 1 este de forma (2; 1; 0) + ( 1; 0; 1), iar
daca t 6= 0, t (3; 5; 6) este un vector propriu corespunz ator lui 3 = 1.
2. Matricea unui endomorsm denit pe un C-spatiu vectorial ntr-o baz

a
dat
a este
0 1
4 5 7
A=@ 1 4 9 A.
4 0 5
S
a se g
aseasc
a valorile proprii si vectorii proprii ale endomorsmului.
3
Solutie. Procednd ca mai sus, se ajunge la ecuatia caracteristica +5 2
17 + 13 = 0, care are r ad
acinile 1 = 1, 2 = 2 + 3i, 3 = 2 3i. Vectorii
proprii corespunz atori vor v1 = t (1; 2; 1), v2 = s (3 3i; 5 3i; 4) respectiv v3 =
r (3 + 3i; 5 + 3i; 4), cu rst 6= 0, r; s; t 2 R.
3. Folosind teorema lui Gerschgorin, s a se localizeze valorile proprii ale ma-

tricelor: 0 1
3 i 0
3 2 + 2i
a) A = ; b) A = @ i 3 0 A.
2 2i 1
0 0 4
p p
Solutie. a) Deoarece r1 = 2 2 = r2 , rezult
a c
a D1 = z 2 C j jz 3j 2 2 ,
p
D2 = z 2 C j jz 1j 2 2 . n consecint a, daca este valoare proprie, atunci
2 D1 [ D2 (g. 1).
Fig. 1
p p
Un calcul direct arat
a c
a = 5, 2 = 1, deci 1;2 2 3 2 2; 3 + 2 2 [
p p p 1 p
1 2 2; 1 + 2 2 = 1 2 2; 3 + 2 2 .
b) Avem r1 = r2 = 1, r3 = 0, D1 = D2 = fz 2 C j jz 3j 1g, D3 =
fz 2 C j jz 4j 0g = f4g. Orice valoare proprie se aa n D1 [ D2 [ D3 = D1 .
4. Folosind teorema Hamilton-Cayley, s
a se ae inversa matricei
0 1
2 1 2
A=@ 5 3 3 A
1 0 2
a se calculeze A5 .
si s
3
Solutie. Deoarece pA ( ) = 3 2 3 1 si pA (0) = 1 6= 0, matricea A
este inversabil a. Conform teoremei Hamilton-Cayley A3 3A2 3A I3 = O3 .
nmultind cu A 1 obtinem0A2 + 3A + 3I3 + A 1
1 = O3 , deci A = A
1 2
3A 3I3 .
6 2 3
Calculnd rezult aA 1=@ 7 2 4 A. Pe de alt a parte, nmultind relatia
3 1 1
A3 = 3A2 3A I3 cu A, obtinem A4 = 3A3 3A2 A. nlocuind A3 , rezult a
A4 = 6A2 + 6A + 3I3 s.a.m.d.
5. Fie T : R3 ! R3 un endomorsm a a lui R3 , are
care, n baza canonic
matricea 0 1
5 3 2
A=@ 6 4 4 A.
4 4 5
Sa se arate c
a T este diagonalizabil.
5 3 2
Solutie. Polinomul caracteristic este pA ( ) = 6 4 4 =
4 4 5
( 1)( 2)( 3), deci valorile proprii sunt 1 = 1, 2 = 2, 3 = 3. S a
determinam vectorii proprii. Coordonatele vectorului propriu corespunz
ator valorii
proprii 1 = 1, satisfac sistemul
8
< 4x1 3x2 + 2x3 = 0
6x1 5x2 + 4x3 = 0 .
:
4x1 4x2 4x3 = 0
Notnd x3 = t, rezult a x1 = 2t, x2 = t, t 2 R. Deci: V1 = f(t; 2t; t) j t 2 Rg.
Un vector propriu este, de exemplu, v1 = (1; 2; 1). Similar V2 = f(t; t; 0) j t 2 Rg,
V3 = f(t=2; t; t) j t 2 Rg. Putem lua v2 = (1; 1; 0), v3 = (1; 2; 2). Deoarece

dimR V i = 1, i = 1,0 2, 3, rezult
1a c
a T este diagonalizabil. n baza fv1 ; v2 ; v3 g,
1 0 0
matricea lui T este @ 0 2 0 A.
0 0 3
6. Fie acum T : R4 ! R4 un endomorsm a din R4 , are
care, n baza canonic
matricea 0 1
1 0 0 1
B 0 1 0 0 C
A=B @ 0 0
C.
1 2 A
1 0 2 5
S
a se arate c
a T este diagonalizabil.
Solutie. Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( 6)( 1)2 , deci valorile
proprii sunt 1 = 0, 2 = 6, 3 = 4 = 1. Procednd ca la exemplul anterior g asim:
V0 = f(t; 0; 2t; t) j t 2 Rg, V6 = f(t; 0; 2t; 5t) j t 2 Rg, V3 = f(2 ; ; ; 0) j
; 2 Rg. Deoarece dimR (V 3 ) = 2, T este diagonalizabil. n baza fv1 ; v2 ; v3 ; v4 g,
v1 = (1;00; 2; 1), v2 =
1 (1; 0; 2; 5), v3 = (2; 0; 1; 0), v4 = (0; 1; 0; 0), matricea lui
0 0 0 0
B 0 6 0 0 C
T este B C
@ 0 0 1 0 A, deci T este diagonalizabil.
0 0 0 1
7. S
a se cerceteze posibilitatea diagonaliz
arii matricei
0 1
1 3 4
A=@ 4 7 8 A.
6 7 7
Solutie. n acest caz, pA ( ) = ( + 1)2 ( 3), deci valorile proprii sunt 1 =

2 = 1, 3 = 3. Atunci V 1 = f(s; 2s; s)t j s 2 Rg. Cum dimR (V 1 ) = 1 < 2,
matricea A nu este diagonalizabil a.
3. Probleme propuse
1. Sa se gaseasc
a valorile si vectorii proprii ai endomorsmelor:
a) T : R2 ! R2 , x = (x1 ; x2 ) 2 R2 ,
h i
T x = ( x1 cos + x2 sin ; x1 sin + x2 cos ) , 2 0; ;
4
b) T : R2 ! R2 , x = (x1 ; x2 ) 2 R2 , T x = (x1 + 2x2 ; 2x1 + 4x2 );
c) T : R3 ! R3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 ,
T x = (2x1 x2 + 2x3 ; 5x1 3x2 + 3x3 ; x1 2x3 );
! ! ! ! !
d) P : V3 ! V3 , P !
v = x i + y j , 8!v = x i + y j + z k 2 V3 ;
e) D : R2 [X] ! R2 [X], Dp = a + 2bX, 8p = a + bX + cX 2 2 R2 [X].
2. Folosind teorema lui Gerschgorin, sa se determine domeniul plan n care se
aa valorile proprii ale urm
atoarelor matrice:
0 p 1 0 1
i 3 1 2 1
1 1+i B 2 C
a) ; b) @ p 2 A; c) @ 1 1 1 A;
1 i 3 i 3
1 1 0 1
0 1 0 2 1
1 2 1 1 1 i 0
d) @ 2 3 2 A; e) @ 1 + i 3 i A.
1 2 2 0 i 1
3. Folosind teorema Hamilton-Cayley, s
a se determine inversele urm
atoarelor
matrice: 0 1 0 1
1 3 3 6 6 15
3 5
a) ; b) @ 2 6 13 A; c) @ 1 5 5 A;
1 2
1 4 8 1 2 2
0 1
0 1 1 3 0 3
0 1 0 B 2 C
6 0 13
d) @ 4 4 0 A; e) B @ 0
C.
3 1 3 A
2 1 2
1 4 0 8
4. S a se gaseasc
a valorile si vectorii proprii ai urm
atoarelor matrice. Sunt
diagonalizabile? 0 1 0 1 0 1
6 5 3 5 2 3 0 1 0
2 2
a) ; b) @ 3 2 2 A; c) @ 6 4 4 A; d) @ 4 4 0 A;
1 1
2 2 0 4 5 4 2 1 2
0 1
0 1 0 1 1 0 0 0
4 5 2 1 3 3 B 0
B 0 0 0 CC.
e) @ 5 7 3 A; f) @ 2 6 13 A; g) @ 0 0 0 0 A
6 9 4 1 4 8
1 0 0 1
5. S a se arate ca urmatoarele matrice sunt diagonalizabile, sa se g
aseasca
forma diagonala si baza formei diagonale. Folosind forma diagonal
a, s
a se calculeze
apoi An , n 2 N . 0 1 0 1
1 0 3 1 3 1
1 2
a) ; b) @ 2 1 2 A; c) @ 3 5 1 A;
3 2
3 0 1 3 3 1
0 1 0 1
1 1 1 1 1 0 0 0
B 1 1 1 1 C B 0 0 0 0 C
d) B
@ 1
C; e) B
@ 1 0 0 0 A.
C
1 1 1 A
1 1 1 1 0 0 0 1
n
6. S a se arate c
a daca este valoare proprie a matricei A, atunci este
1
valoare proprie a matricei An . Dac
a A este o matrice inversabil
a, atunci este
valoare proprie a matricei A 1 .
7. Sa se arate c
a daca x este vector propriu al matricei A, iar P este o matrice
a, atunci P x este vector propriu al matricei P AP 1 .
inversabil
8. Fie V spatiul vectorial real al functiilor y : [0; 1] ! R, de clas a C1,
ce satisfac y(0) = y(1) = 0. S
a se g
aseasc
a valorile proprii si vectorii proprii ai
endomorsmului T : V ! V , T (y) = y 00 .
R
2
9. Fie T : C ([0; 2 ]) ! C ([0; 2 ]), T (f ) = g, g (x) = [1 + sin (x t)] f (t)
0
dt, x 2 [0; 2 ].
a) Daca f (x) = a + b sin x + c cos x, a, b, c 2 R, s

a se calculeze T (f );
b) S
a se determine ker T , Im T , rangT ;
c) S
a se determine valorile si vectorii proprii ale endomorsmului T .
10. Fie S spatiul vectorial al matricelor p
atrate X 2 M2 (R), de forma
a a
X = , unde a; b; c 2 R si T endomorsmul lui S, dat de T (X) =
b c
a a a a
, dac
aX= . S
a se g
aseasc
a valorile si vectorii proprii
b+c b+c b c
ale endomorsmlui T . Este T diagonalizabil?
4. Indicatii si raspunsuri
2
p p
1. a) p( ) = p cos 2 , 1;2 = cos 2 , v1 = t(1; ctg + ctg 2 1),
v2 = t(1; ctg ctg 2 1). b) 1 = 0, v1 = t(2; 1), 2 =05, v2 = t(1; 2). 1 c)
2 1 2
Matricea asociat a lui T n raport cu baza canonic a este A = @ 5 3 3 A.
1 0 2
Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( + 1)3 . Ecuatia caracteristic a are rad
acina
tripl
a 1 = 2 = 8 3 = 1. Vectorii proprii corespunza tori valorii proprii 1,
< 4x1 3x2 + 2x3 = 0
satisfac sistemul 6x1 5x2 + 4x3 = 0 . Notnd x1 = t, rezult a x2 = t, x3 = t,
:
4x1 4x2 4x3 = 0
t 2 R. Subspatiul propriu corespunz ator valorii proprii 1 este V 1 = ft(1; 1; 1);
t 2 Rg. Un vector propriu este, de exemplu, v1 = (1; 1; 1). Cum dimensiunea
acestui subspatiu este 1, rezult a c
a dimensiunea geometric a a valorii proprii =
! ! !
1 este
0 1. d) Matricea
1 asociat
a lui P n raport cu baza canonic a fi; j; kg
1 0 0
este @ 0 1 0 A. Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( 1)2 . Ecuatia
0 0 0
caracteristic a are r
adacinile 1 = 0, 2 = 3 = 1. S a determin am vectorii proprii.
Vectorii proprii corespunz atori valorii proprii 1 = 0, satisfac sistemul x = 0, y = 0,
!
deci V0 = ft k , t 2 Rg. Similar, vectorii proprii corespunz atori valorii proprii
! !
1 = 1, satisfac sistemul z = 0, deci V1 = fa i + b j , a; b 2 Rg. O baz a n V0 este
! ! !
f k g, iar o baz a n V1 este 0 f i ; j g. 1
e) Matricea asociat a lui D n raport cu baza
0 1 0
canonic a f1; X; X 2 g este @ 0 0 2 A. Polinomul caracteristic este pA ( ) = 3
.
0 0 0
Ecuatia caracteristic a are radacina tripla 1 = 2 = 3 = 0. Vectorii proprii
corespunz atori valorii proprii 0, satisfac sistemul y = 0, 2z = 0, deci sunt de forma
p = a + 0 X + 0 X 2 ,pa 6= 0. Subspatiul propriu Vp 0 este formatp din polinoamele
de grad 0. 2. a) r1 = 2, D1 = fz 2pC j jz 1j 2g, r2 = 2, p D2 = fz 2pC j
p 3 3 3
jz 3j 2g, 2 D1 [ D2 . b) r1 = , D1 = fz 2 C j jz 2j g, r2 = ,
p 2 2 2
3
D2 = fz 2 C j jz 1j g, 2 D1 [ D2 . c) r1 = 3, D1 = fz 2 C j jz 1j 3g,
2
r2 = 2, D2 = fz 2 C j jz 1j 2g, r3 = 1, D3 = fz 2 C j jz + 1j 1g,
2 D1 [ D2 [ D3 = D1 . d) r1 = 3, D1 = fz 2 C j jz 1j 3g, r2 = 4, D2 = fz p2
C j jz + 3j 4g, r3 = 3, D3 = fz 2 C j jz 2j 3g, 2 D1 [ D2 [ D3 . e) r1 = 2,

p p p
D1 = fz 2 C j jz 1j 2g, r2 = 1 + 2, D2 = fz 2 C j jz 3j 1 + 2g, r3 = 1,
D3 = fz 2 C j jz 1j 1g, 2 D1 [D2 [D3 = D1 [D2 . 3. a) p( ) = 2 + 1, deci
2 5 3
A2 +A I2 = O2 . Atunci A 1 = A+I2 = . b) p( ) = +3 2 3 +1,
0 1 3
1
4 12 21
deci A 1 = A2 3A+3I3 . A 1 = @ 3 11 19 A. c) p( ) = 3
+9 2 27 +27,
2 7 012 1
0 6 15
1 1
deci A 1 = A2 9A + 27I3 . A 1 = @ 1 1 5 A. d) p( ) = 3
+
27 9
1 2 8 0 1
4 1 0
1 1
6 2 12 + 8, deci A 1 = A2 6A + 12I3 . A 1 = @ 4 0 0 A. e)
8 4
2 1 2
4 3 2 1 3 2 1
p(
0 ) = 4 + 16 4 + 1, deci A = A + 4A 6A + 4I 4. A =
4 12 0 21
B 3 11 0 19 C
B C. 4. a) 1 = 0, v1 = s(1; 1)t , s 6= 0, 2 = 3, v2 = s(2; 1)t ,
@ 3 12 1 21 A
2 7 0 12
0 0
s 6= 0. Matricea este diagonalizabil a. D = . b) 1 = 2 = 1, v1 =
0 3
t t
s(1; 1; 0) , s 6= 0, 3p= 2, v2 = s(2; p 1; 1) , s 6= 0. Matricea nu seppoate diagonaliza.
p
c) 1 = 3, 2p= 1+ 3,p3 = 1 3, v1 = s(1; 2; 2) , v2 = s(30+ 3; 45+13 3; 69)t ,
t
v3 = s(30 3; 45 13 3; 69)t , t 6= 0. Matricea se poate diagonaliza. d) 1 = 2 =

t t 2 2
3 = 2, v = a(1; 2; 0) + b(0; 0; 1) , a + b > 0. Matricea nu se poate diagonaliza.
e) 1 = 2 = 0, v1 = s(1; 2; 3) , s 6= 0, 3 = 1, v2 = s(1; 1; 1)t , s 6= 0. Matricea
t
nu se poate diagonaliza. f) 1 = 2 = 3 = 1, v = s(3; 1; 1)t , s 6= 0. Matricea nu

se poate diagonaliza. g) 1 = 2 = 0, v1 = a(0; 1; 0; 0)t + b(0; 0; 1; 0)t , a2 + b2 > 0,
t
3 = 4 = 1, v2 = s(0; 0; 0; 1) , s 6= 0. Matricea nu se poate diagonaliza. 5. a) 1 =
4 0
4, v1 = s(2; 3)t , s 6= 0, 2 = 1, v2 = s(1; 1)t , s 6= 0. D = . An =
0 1
1 22n+1 + 3( 1)n 22n+1 + 2( 1)n+1
2n n+1 , n 2 N . b) 1 = 1, 2 = 2, 3 =
5 3 2 + 3( 1) 3 22n + 2( 1)n 0 1
1 0 0
4, v1 = s(0; 1; 0)t , v2 = s(1; 0; 1)t , v3 = s(3; 4; 3)t , s 6= 0. D = @ 0 2 0 A.
0 1 0 0 4
3 2n [2n + ( 1)n ] 0 3 2n [2n + ( 1)n+1 ]
1
An = @ 22n+2 4 6 22n+2 4 A, n 2 N . c) 1 = 1,
6 n n n+1
3 2 [2 + ( 1) ] 0 3 2 [2 + ( 1)n ]
n n
t
2 = 0 3 = 2, v1 1 = s(1; 1; 1)0 , s 6= n+1 0, v2 = a(1; 0; 3)t + b(0;11; 3)t , a2 + b2 > 0.
1 0 0 3 2 3(2n 1) 1 2n
D = @ 0 2 0 A. A = @ 3(1 2 ) 2n+2 3 1 2n A, n 2 N . d) 1 =
n n
0 0 2 3(1 2n ) 3(2n 1) 1
t t
2 = 3 = 2, v = a(1; 1; 0; 0) + b(1; 0; 1; 0) +
0 c(1; 0; 0; 1)t , a21+ b2 + c2 > 0,
2 0 0 0
B 0 2 0 0 C
4 = 2, v2 = s(1; 1; 1; 1)t , s 6= 0. D = B @ 0 0 2
C. A2k = 22k I4 ,
0 A
0 0 0 2
k 2 N ,.A2k+1 = 22k A, k 2 N. e) 1 = 2 = 0, v1 = a(0; 1; 0; 0)t + b(0; 0; 1; 0)t ,

2 2 t t 2 2
a
0 + b > 0, 31= 4 = 1, v2 = a(1; 0; 1; 0) + b(0; 0; 0; 1) , a + b > 0. D =
0 0 0 0
B 0 0 0 0 C
B C n 2 2
@ 0 0 1 0 A. A = A, n 2 N . 6. A x = A(Ax) = A( x) = Ax = x etc.
0 0 0 1
nmultind egalitatea Ax = x cu A 1 si mp artind cu , se obtine A 1 x = x. 7.
1
Ax = x ) P Ax = P x sau P AP P x = P x. 8. Se caut a y 6= 0 si astfel
p p
00 x x
nct T y = y sau y + y = 0. Dac a < 0, atunci y(x) = C1 e + C2 e .
Conditiile n 0 si 1, conduc la C1 = C2 = 0, ceea ce nu convine. Similar, dac a = 0,
atunci y(x) = C1 x + C2 . Dinpnou se obtinepC1 = C2 = 0. ceea ce nu convine. Dac a
> 0, atunci y(x) = C1 cos x + C2 sin x. Conditia y(0) = 0 implic apC1 = 0.
Pentru
p ca y 6= 0, este necesar ca C2 6= 0. Conditia y(1) = 0 implic a sin = 0,
deci = n , n 2 N . n consecint a, valorile proprii sunt n = n2 2 , n 2 N ,
iar vectorii proprii corespunz atori sunt functiile yn = sin n x, n 2 N . 9. a) n
R
2 R
2 2R
general, T f (x) = f (t)dt + f (t) cos tdt sin x f (t) sin tdt cos x. Pentru
0 0 0
R
2 R
2 R
2
f dat, f (t)dt = 2 a, f (t) cos tdt = c, f (t) sin tdt = b, deci T f (x) = 2 a +
0 0 0
c sin x
b cos x. b) Functiile 1, sin x, cos x, ind liniar independente pe [0; 2 ],
R
2 R
2
din T f = 0 rezulta ker T = ff 2 C ([0; 2 ]) j f (t)dt = 0, f (t) cos tdt = 0,
0 0
R
2
f (t) sin tdt = 0g. Im T = Sp (f1; sin x; cos xg), rangT = 3. c) Evident, orice
0
f 2 ker T , f 6= 0, este vector propriu corespunz ator valorii proprii = 0. Vom
determina vectorii proprii care nu sunt n ker T . Integrnd de la 0 la 2 n egalitatea
R
2 R
2
T f = f , se obtine 2 f (t)dt = f (t)dt, deci = 2 . Vectorul propriu
0 0
1
corespunz ator f , satisface f = T f 2 Im T , deci f (x) = a + b sin x + c cos x cu a,
2
b, c nenule simultan. Egalitatea T f = 2 f ) b = c = 0. n concluzie, f (x) = 1
este vector propriu corespunz ator valorii proprii = 2 . 10. Matricele B1 =
1 1 0 0 0 0
, B2 = ,B = formeaz a o baz
a n S. Matricea lui
0 0 1 0 0 3 0 11
1 0 0
T n aceast a baza este A = @ 0 1 1 A. Valorile proprii sunt 1 = 0, 2 = 1,
0 1 1
3 = 2, subspatiile proprii corespunz atoare ind V0 = fs(B2 B3 ) j s 2 R g,
V1 = fsB1 j s 2 R g, V2 = fs(B2 + B3 ) j s 2 R g. n baza fX1 ; X2 ; X3 g, unde
0 0 1 1 0 0
X1 = , X2 = , X3 = , matricea A are forma
1 1 0 0 1 1
0 1 0 1
0 0 0 0 1 0
diagonal a D = @ 0 1 0 A, D = C 1 AC, C = @ 1 0 1 A. Endomorsmul
0 0 2 1 0 1
este, deci, diagonalizabil.
CAPITOLUL 6
Spatii euclidiene
1. Preliminarii
Fie E un R spatiu vectorial. Se numeste produs scalar pe E, o aplicatie
< ; >: V V ! R, cu propriet atile:
1) < x; y >=< y; x >, 8x; y 2 E;
2) < x + y; z >=< x; z > + < y; z >, 8x; y; z 2 E;
3) < x; y >= < x; y >, 8 2 R, 8x; y 2 E;
4) < x; x > 0, 8x 2 E si < x; x >= 0 () x = 0E .
Spatiul vectorial E nzestrat cu un produs scalar se numeste spatiu euclidian.
Orice spatiu euclidian
p E este spatiu normat, norma unui element x 2 E ind dat a
de relatia kxk = hx; xi. Aplicatia x ! kxk : E ! R are urm atoarele propriet
ati:
1) kxk 0, 8x 2 E; kxk = 0 , x = 0E ;
2) k xk = j j kxk, 8 2 R, 8x 2 E;
3) kx + yk kxk + kyk, 8x; y 2 E.
ntr-un spatiu euclidian E are loc inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski :
p p
jhx; yij hx; xi hy; yi, 8x; y 2 E.
Prin denitie, unghiul ' dintre doi vectori nenuli x si y dintr-un spatiu euclidian
hx; yi
E este unghiul ' 2 [0; ], pentru care cos ' = . Distanta dintre doi vectori
kxk kyk
x si y din E este d(x; y) = kx yk. Vectorii x si y din E se numesc ortogonali
si se noteaz
a x?y, dac a hx; yi = 0. Sistemul de vectori fe1 ; e2 ; :::; en g se numeste
sistem ortogonal de vectori dac a hei ; ej i = 0, dac a i 6= j, i; j = 1; n. Dac a, n plus,
kei k = 1, 8i = 1; n, sistemul de vectori se numeste sistem ortonormat de vectori.
Orice sistem ortogonal de vectori nenuli este liniar independent. n consecint a,
dac a dim E = n, orice sistem ortogonal format din n vectori nenuli din E este o
baza ortogonala a lui E, iar orice sistem ortonormat de vectori din E este o baza
ortonormata a lui E. Dac a fe1 ; e2 ; :::; en g este o baz a ortogonal a a lui E si x 2 E,
atunci
X n
hx; ei i
x= ci ei , unde ci = , i = 1; n.
i=1
hei ; ei i
Dac a, n plus, fe1 ; e2 ; :::; en g este o baz

a ortonormat a a lui E, atunci ci = hx; ei i,
i = 1; n. Coecientii ci , i = 1; n, se numesc coecientii Fourier ai vectorului x n
raport cu sistemul ortogonal (ortonormat, dup a caz) fe1 ; e2 ; :::; en g.
Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt a unui sistem de vectori liniar inde-
pendenti fe1 ; e2 ; :::; en g const a n construirea, pornind de la acest sistem de vectori,
a unui nou sistem ortogonal de vectori ff1 ; f2 ; :::; fn g, n modul urm ator: f1 = e1 ,
k
X1 hek ; fi i
fk = ek ki fi , k = 2; n, unde ki = , i = 1; k 1. Atunci, sistemul
i=1
hfi ; fi i
47
48 6. SPA TII EUCLIDIENE
fi
de vectori fg1 ; g2 ; :::; gn g, unde gi = , i = 1; n, este un sistem ortonormat de
kfi k
vectori.
Fie, acum, E un spatiu euclidian si S un subspatiu vectorial s
au. Un vector
x 2 E se numeste ortogonal pe S si se noteaz a x?S daca hx; yi = 0, pentru orice
y 2 S. Multimea S ? = fx 2 E j hx; yi = 0; 8y 2 Sg este un subspatiu vectorial al
lui E, numit complementul ortogonal al lui S. Dac a S este nit dimensional, atunci
x?S dac a si numai dac
a x este ortogonal pe ecare din vectorii dintr-o baz
a a lui
S.
Presupunem c a. Atunci E = S S ? . Prin urmare,
a E este de dimensiune nit
orice vector x 2 E se scrie n mod unic sub forma x = y + z, y 2 S, z 2 S > .
Elementul y din aceast a descompunere, se numeste proiectia lui x pe subspatiul S
si se noteaza prS x. Acest element are proprietatea
kx yk = inf kx uk .
u2S
Prin denitie, distanta de la elementul x 2 E la subspatiul S este dist(x; S) =

inf kx uk. n consecint a, dist(x; S) = kx prS xk.
u2S
Fie A = (aij )i;j=1;n 2 Mn (R) o matrice p atratica si e a1 ; a2 ; :::; an vectorii
s
ai coloan a transpusi, deci ai = (a1i ; a2i ; :::; ani ), i = 1; n. Matricea A se numeste
ortogonala dac a sistemul de vectori fa1 ; a2 ; :::; an g este ortonormat, adic a hai ; aj i =
ij , 8i; j = 1; n. Matricea A este ortogonal a dac a si numai dac a A 1 = At . Dac a
A este ortogonal a, atunci det A = 1. O matrice ortogonal a A cu det A = 1, se
numeste matrice de rotatie n Rn .
Fie E un spatiu euclidian. Endomorsmul T al lui E se numeste transformare
ortogonala (operator ortogonal ) dac a matricea lui T ntr-o baz a ortonormat a a lui
E este o matrice ortogonal a. Un endomorsm al lui E este operator ortogonal
dac a si numai dac a duce o baz a ortonormat a a lui E ntr-o baz a ortonormat a sau,
echivalent, dac a si numai dac a "p
astreaza" produsul scalar, adic a hT x; T yi = hx; yi,
8x; y 2 E. Un operator ortogonal p astreaz a unghiurile si distantele.
Matricea p atratic a A = (aij )i;j=1;n 2 Mn (R) se numeste simetrica dac a At =
A. Valorile proprii ale unei matrice simetrice sunt reale, la valori proprii distincte
corespunznd vectori proprii ortogonali. Pentru orice matrice simetric a A exist ao
matrice ortogonal a C astfel nct D = C t AC s a e o matrice diagonal a. Mai precis,
0 1
1 0 ::: 0
B 0 ::: 0 C
D=B 2
@ ::: ::: ::: ::: A ,
C
0 0 ::: n
unde 1 , 2 ,..., n , sunt valorile proprii ale matricei A, coloanele matricei C continnd
vectori din sistemul ortonormat de vectori proprii corespunz atori acestor valori pro-
prii. Un endomorsm T al unui spatiu euclidian E se numeste transformare au-
toadjuncta daca hT x; yi = hx; T yi, 8x; y 2 E. Un endomorsm T este autoadjunct
daca si numai dac a matricea lui T ntr-o baz a ortonormat a a lui E este o matrice
simetric a.
Metoda rotatiilor a lui Jacobi pentru determinarea numerica a valorilor proprii.
Fie A = (aij )i;j=1;n 2 Mn (R) o matrice p atratic
a simetrica. Prin transformare de
similitudine asupra matricei A, se ntelege orice transformare de tipul C t AC, unde
C este o matrice ortogonal a.
Metoda rotatiilor const a n efectuarea unei suite de transform ari de similitudine

asupra matricei A, transform ari care nu modic a valorile proprii ale acesteia. Scopul
acestor transform ari este micsorarea, eventual anularea, elementelor nediagonale ale
matricei, astfel nct s a se obtin
a practic o matrice diagonal a. Valorile proprii vor
elementele de pe diagonala principal a. Algoritmul este urm atorul. La ecare pas,
se determin a cel mai mare (n valoare absolut a) element de deasupra diagonalei
principale. Fie acesta apq . Se calculeaz a matricea A0 = U t AU , unde U este o
1 t
matrice ortogonal a (U = U ), de rotatie, construit a astfel nct elementul situat
pe linia p si coloana q al matricei A0 s a se anuleze. Matricea U = (uij )i;j=1;n este
data de 8
< uii = 1, dac a i 6= p si j 6= q
upp = uqq = cos ', upq = sin ' = uqp .
:
uij = 0, n rest
Numerele c = cos ', s = sin ', se determina cu formulele
8
> 1
>
< c= p
1 + t2 ,
>
> t
: s= p
1 + t2
unde 8
>
< 1
p , dac
a 6= 0
2
t = tg' = + sgn( ) +1 ,
>
: 1, dac
a =0
aqq app
iar este dat de = . a cu matricea A0 .
Procedeul continu Dac
a
2apq
(k)
aij sunt elementele matricei A0 dup
a k pasi, atunci
i;j=1;n
(k)
aii i n a(k)
pq ,
aceast
a inegalitate putnd luat
a drept criteriu de oprire, n sensul c
a algoritmul
(k)
se termin
a cnd n apq < ", " > 0 ind un num ar sucient de mic dat.
1. n spatiul euclidian R3 , nzestrat cu produsul scalar canonic, se consider
a
baza f1 = (1; 2; 2), f2 = ( 1; 0; 1), f3 = (5; 3; 7). Folosind procedeul Gram-
Schmidt, s
a se construiasca o baza ortonormata n R3 .
Solutie. Asadar f1 = (1; 2; 2), iar f2 = ( 1; 0; 1) 21 (1; 2; 2), unde
< e2 ; f1 >
21 = . Dar < e2 ; f1 >= 3, < f1 ; f1 >= 9. n consecint a, f2 =
< f1 ; f1 >
2 2 1 2 2 1
( ; ; ). Fie acum f3 = (5; 3; 7) 31 (1; 2; 2) 32 ( ; ; ), unde
3 3 3 3 3 3
< e3 ; f1 > < e3 ; f2 >
31 = , 32 = . Cum < e3 ; f1 >= 3, < e3 ; f2 >= 1,
< f1 ; f1 > < f2 ; f2 >
< f2 ; f2 >= 1, rezult a f3 = (6; 3; 6). Atunci baza ortonormat a este:
f1 1 2 2 f2 2 2 1
g1 = =( ; ; ), g2 = =( ; ; ),
kf1 k 3 3 3 kf2 k 3 3 3
f3 2 1 2
g3 = =( ; ; ).
kf3 k 3 3 3
2. Fie S = f(a; a; b; c) 2 R4 j a; b; c 2 Rg. S a se arate ca S este subspatiu

vectorial al lui R4 si s
a se determine o baz a ortonormat a a lui S. S
a se completeze
aceast a baz a la o baza ortonormata a lui R4 . S a se determine S ? . Dac a x =
a se determine prS x, prS ? x si dist(x; S).
(2; 3; 4; 5), s
Solutie. Fie x; y 2 S, deci x = (a; a; b; c), y = (d; d; e; f ), a; b; c; d; e; f 2 R.
Atunci x + y = (a + d; (a + d); b + e; c + f ), cu a + d, b + e, c + f 2 R, deci
x + y 2 S. De asemenea, dac a 2 R, atunci x = ( a; ( a); b; c), cu a,
b, c 2 R, adic a x 2 S. Asadar S este subspatiu vectorial al lui R4 . Dac a
x = (a; a; b; c) 2 S, atunci x = a(1; 1; 0; 0) + b(0; 0; 1; 0) + c(0; 0; 0; 1). Not am
f1 = (1; 1; 0; 0), f2 = (0; 0; 1; 0), f3 = (0; 0; 0; 1). Prin calcul direct se constat a
c
a hf1 ; f2 i = 0, hf1 ; p f3 i = 0, hf2 ; f3 i = 0, deci ff1 ; f2 ; f3 g este baz a ortogonal
a
n S. Cum kf1 k = 2, kf2 k = 1, kf3 k = 1, rezult a c a fg1 ; g2 ; g3 g, unde g1 =
1 1
( p ; p ; 0; 0), g2 = (0; 0; 1; 0), g3 = (0; 0; 0; 1), este baz a ortonormat a n S.
2 2
Dac a x = (a; b; c; d)?S, atunci din x?f1 se obtine a b = 0, iar din x?f2 , x?f3
se obtine c = 0, d = 0. Prin urmare, S ? = fa(1; 1; 0; 0) j a 2 Rg. Dac a punem
1 1 4
g4 = ( p ; p ; 0; 0), atunci fg1 ; g2 ; g3 ; g4 g este baz a ortonormat a n R . n cazul
2 2
concret x = (2; 3; 4; 5), coecientii Fourier ai lui x n raport cu baza ortonormat a
1
fg1 ; g2 ; g3 ; g4 g sunt c1 = hx; g1 i = p , c2 = hx; g2 i = 4, c3 = hx; g3 i = 5,
2
5 5 5 1 1
c4 = hx; g4 i = p , deci z = ; ; 0; 0 , iar y = ; ; 4; 5 . Deci, prS x =
2 2 2 p 2 2
1 1 5 2
; ; 4; 5 , iar dist(x; S) = kx yk = .
2 2 2
3. Fie P2 (R) spatiul euclidian tridimensional al functiilor polinomiale cu
coecienti reali, de grad cel mult 2, cu produsul scalar dat de:
Z1
< p; q >= p(t)q(t)dt, 8p; q 2 P2 (R).
1
a se ortonormeze baza 1; t; t2 .
S
Solutie. Folosim procedeul Gram-Schmidt. Fie, deci, e1 = 1, e2 = t, e3 = t2 .
R1
Atunci f1 = 1, f2 = t 21 1. Cum < e2 ; f1 >= t 1dt = 0, rezult
a 21 = 0, deci
1
R1
f2 = t. Fie acum f3 = t2 31 1 32 t. Calculnd, obtinem: < e3 ; f1 >= t2 1
1
2 R1 1
dt = , < e3 ; f2 >= t2 t dt = 0, < f1 ; f1 >= 2. Asadar 31 = , 32 = 0, deci
3 1 3
1 1
f3 = t2 a f1 = 1, f2 = t, f3 = t2
. Am obtinut baza ortogonal . Cum kf1 k =
3 p 3p
p p p 2 p 2 2
hf1 ; f1 i = 2, kf2 k = hf2 ; f2 i = p , kf3 k = hf3 ; f3 i = p , rezult a ca
3 3 5
p p
f1 1 f2 3 f3 5
fg1 ; g2 ; g3 g, unde g1 = = p , g2 = = p t, g3 = = p (3t2 1),
kf1 k 2 kf2 k 2 kf3 k 2 2
este o baz a ortonormata a lui P2 (R).
Mai general, dac a Pn (R) este spatiul euclidian al functiilor polinomiale cu co-
ecienti reali, de grad cel mult n, cu produsul scalar denit ca mai sus, atunci
pornind de la baza f1; t; :::; tn g, construim prin procedeul de ortogonalizare o nou a
2 1 3 3
baza f1; t; t ;t t; :::g.
3 5
Polinoamele din baza ortogonal a astfel construit
a coincid, abstractie f
acnd de
un factor multiplicativ, cu polinoamele
k
1 d k [ t2 1 ]
, k = 0; n,
2k k! dtk
numite polinoame Legendre. Polinoamele Legendre formeaz a deci o baz
a ortogo-
nal
a n acest spatiu euclidian. Prin normarea vectorilor acestor baze, obtinem o
baza ortonormat a fgk gk=0;n : Daca q este un polinom arbitrar de grad cel mult n,
coordonatele c0 , c1 , ..., cn 2 R ale lui q n baza fgk gk=0;n , vor determinate prin
relatiile
Z1
ck =< q; gk >= q(t)gk (t)dt, k = 0; n.
1
4. Se consider a sistemul de functii f0 , f1 , ..., f2n+1 : [0; 2 ] ! R, unde f0 = 1,

f1 (t) = cos t, f2 (t) = sin t, ..., f2n (t) = cos nt, f2n+1 (t) = sin nt. Combinatia lor
liniara cu coecientii a0 , a1 , ..., an , b1 , ..., bn 2 R,
a0
p(t) = + a1 cos t + b1 sin t + ::: + an cos nt + bn sin nt
2
se numeste polinom trigonometric de grad n. S a se construiasc
a o baz
a ortonor-
mat a n spatiul vectorial T al polinoamelor trigonometrice de grad n, nzestrat cu
produsul scalar
Z2
< p; q >= p(t)q(t)dt, 8p; q 2 T .
0
Solutie. Vom ar ata c

a sistemul de polinoame ff0 ; f1 ; :::; f2n+1 g este o baz
a
ortogonala n V . Tinnd seama de formulele trigonometrice de transformare a
produselor n sume, se veric
a usor c
a, dac
a l 6= m, atunci
Z2 Z2 Z2
cos lt cos mtdt = 0, sin lt cos mtdt = 0, sin lt sin mtdt = 0.
0 0 0
R
2 R
2
De asemenea, sin ktdt = cos kt = 0, 8k 2 N , deci hfi ; fj i = 0, dac
a i 6= j.
0 0
Prin urmare, sistemul de functii ff0 ; f1 ; :::; f2n+1 g este o baz
a ortogonal
a n V . Pe
R
2 R
2 R
2
a parte, deoarece sin2 ktdt = cos2 kt = , 8k 2 N , 1dt = 2 , rezult
de alt a
0 0 0
c
a functiile
1 1 1 1 1
p , p cos t, p sin t, ..., p cos nt, p sin nt,
2
formeaz
a o baz
a ortonormat
a n acest spatiu.
Observatie importanta. Spatiul vectorial al polinoamelor trigonometrice mpre-
una cu baza ortonormat a construit
a mai sus joac a un rol important n teoria seriilor
Fourier.
0 1
1 1 1
p p p
B 3 2 6 C
B C
B C
B 1 2 C
5. S a matricea A = B p
a se arate c 0 p C este ortogonal a.
B 3 6 C
B C
@ 1 1 1 A
p p p
3 2 6
1 1 1 1 1
Solutie. Fie a1 = p ; p ; p , a2 = p ; 0; p ,
3 3 3 2 2
1 2 1
a3 = p ; p ; p . Atunci ka1 k = ka2 k = ka3 k = 1, ha1 ; a2 i = ha1 ; a3 i =
6 6 6
ha2 ; a3 i = 0, deci A este o matrice ortogonal a.
0 1
1 1 1 1
B 1 1 1 1 C
6. S a se ae valorile proprii ale matricei A = B @ 1
C si s
a se
1 1 1 A
1 1 1 1
t
g
aseasc a o matrice ortogonala C astfel nct matricea D = C AC s a e diagonal a.
Solutie. Ecuatia caracteristic
a a matricei A este
1 1 1 1
1 1 1 1
=0
1 1 1 1
1 1 1 1
sau (2 )3 ( 2 ) = 0. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 3 = 2, 4 = 2, iar

0 1
2 0 0 0
B 0 2 0 0 C
D=B @ 0 0
C.
2 0 A
0 0 0 2
Vectorii proprii corespunz atori valorii proprii 1 = 2, se obtin rezolvnd sis-
temul nedeterminat = 0, deci subspatiul propriu corespunz ator
valorii proprii 1 = 2, este V2 = f(a + b + c; a; b; c) j a; b; c 2 Rg. Pentru a = 1,
b = c = 0, se obtine vectorul propriu u1 = (1; 1; 0; 0). Alegem acum un vector
propriu u = (a + b + c; a; b; c) 2 V2 , ortogonal pe u1 . Rezulta 2a + b + c = 0, deci
orice vector propriu corespunz ator valorii proprii 1 = 2 si ortogonal pe u1 , este
de forma ( a; a; b; 2a b). Pentru a = 1, b = 0, se obtine vectorul propriu
u2 = (1; 1; 0; 2). n nal, alegem un vector propriu u = ( a; a; b; 2a b), orto-
gonal pe u2 (datorit a formei sale el este ortogonal si pe u1 ). Rezulta 3a + b = 0,
deci orice vector propriu corespunz ator valorii proprii 1 = 2 si ortogonal pe u1
si u2 , este de forma ( a; a; 3a; a). Pentru a = 1, se obtine vectorul propriu
u3 = (1; 1; 3; 1). Prin urmare, fu1 ; u2 ; u3 g este o baz a ortogonal a n V2 . Vec-
torii proprii corespunzatori valorii proprii 4 = 2, se determin a rezolvnd sistemul
nedeterminat
8
>
> 3 + + + =0
<
+3 =0
.
>
> + 3 =0
:
+3 =0
Rezolvnd sistemul, rezult a c
a subspatiul propriu corespunz ator valorii proprii
4 = 2, este V 2 = ft( 1; 1; 1; 1) j t 2 Rg. Putem alege u4 = ( 1; 1; 1; 1). Fie
1 1 1 1 1 1 2
acum v1 = u1 = p ; p ; 0; 0 , v2 = u2 = p ; p ; 0; p , v3 =
ku1 k 2 2 ku2 k 6 6 6
1 1 1 3 1 1 1 1 1 1
u3 = p ; p ; p ; p , v4 = u4 = ; ; ; . Sistemul
ku3 k 2 3 2 3 2 3 2 3 ku4 k 2 2 2 2
de vectori fv1 ; v2 ; v3 ; v4 g este o baz
a ortonormat a n R4 , format a din vectori proprii
4
ai matricei A. Matricea de trecere 0 de la baza canonic a din R 1 baza fv1 ; v2 ; v3 ; v4 g
la
1 1 1 1
B p2 p
6
p
2 3 2 C
B C
B C
B 1 1 1 1 C
B p p p C
B 2 6 2 3 2 C
este matricea ortogonal aC=B B C. Se veric a usor c a
C
B 3 1 C
B 0 0 p C
B 2 3 2 C
B C
@ 2 1 1 A
0 p p
0 1 6 2 3 2
2 0 0 0
B 0 2 0 0 C
C t AC = B@ 0 0 2
C.
0 A
0 0 0 2
7. Folosind metoda rotatiilor a lui Jacobi, s

a se ae valorile proprii ale matricei
0 1
0 1 1
A = @ 1 0 1 A.
1 1 0
Solutie. Cel mai mare element nediagonal este 1. Alegem,

0 a12 = 1, deci p =11,
1 1
p p 0 C
B 2 2
B C
a22 a11 1 B C
q = 2. Atunci = = 0, t = 1, c = s = p , U = B B p
1
p
1 C,
0 C
2a12 2 B C
@ 2 2 A
0 0 1
0 1
1 0 p0
A0 = U t AU = @ 0 p1 2 A. Continuam procedeul cu matricea A0 . Cel
0 2 0
p
mai mare element nediagonal este a023 = 2. Prin urmare, p = 2, q = 3, =
p
a033 a022 1 9 1 1 2 1
= p , 1+ 2 = , t = = p ,c= p , s = p . n
2a023 2 2 8 1 3 2 3 3
p p
2 2 2 2
0 1
1 p0 0
B C 0 1
B 0 2 1 C 1 0 0
B p p C 00
a, U = B
consecint 3 3 C, A = U t A0 U = @ 0 2 0 A. Asadar,
B p C
@ 1 2 A 0 0 1
0 p p
3 3
valorile proprii ale matricei A sunt 1 = 2 = 1, 3 = 2.
3. Probleme propuse
1. Folosind produsele scalare canonice din spatiile euclidiene corespunz
atoare
s
a se calculeze produsele scalare si normele vectorilor:
a) x = (2; 3), y = ( 6; 4);
b) x = (1; 1; 0), y = (1; 1; 2);
c) x = (1; 1; 2; 3), y = (1; 0; 2; 4).
2. Fie x; y 2 R3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y1 ; y2 ; y3 ) si < x; y >= x1 y1 + 6x2 y2 +
3x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 . S a se arate c a < ; > este un produs scalar
pe R3 . Dac a x = (1; 1; 0), y = ( 1; 1 2) s a se calculeze < x; y > si normele
acestor vectori date de produsul scalar de mai sus. Precizati dac a < x; y >=
3x2 y2 + 3x3 y3 + 2x1 y2 + 2x2 y1 + 2x1 y3 + 2x3 y1 x2 y3 x3 y2 este un produs scalar
pe R3 (justicare).
3. Fie E un spatiu euclidian de dimensiune n 6= 3. S a se arate c
a vectorii u1 ,
u2 , :::, un , de norm
a 1, care satisfac jjui uj jj = 1, 1 i < j n, formeaz a o baza
a lui E.
Pe spatiile euclidiene din problemele urm

atoare consider
am produsele scalare
canonice.
4. Fie u1 = (1; 1; 1), u2 = (1; 2; 3), u3 = (5; 4; 1). Sa se arate c
a vectorii
formeaza o baz a a lui R3 . S
a ortogonal a se determine coordonatele vectorului
x = (1; 2; 3) n raport cu aceast
a baz
a.
5. Sa se calculeze distanta si unghiul dintre vectorii:
a) u = (1; 2; 3; 0), v = (2; 4; 3; 1);
b) f (t) = 2t 1, g (t) = t2 + 1 pe C ([0; 1]).
6. Sa se ortonormeze sistemele de vectori:
a) u1 = (1; 0; 1), u2 = (0; 1; 1), u3 = (1; 1; 1);
b) v1 = (2; 1; 3; 1), v2 = (7; 4; 3; 3), v3 = (5; 7; 7; 8), v4 = (1; 0; 1; 0).
7. S a se gaseasc
a o baza ortonormat a a subspatiului vectorial S, generat de
vectorii v1 = (1; 2; 2; 1), v2 = (1; 1; 5; 3), v3 = (3; 2; 8; 7). S a se completeze
aceast
a baza la o baza ortonormata a lui R4 .
8. S a se gaseasca un vector unitar ortogonal vectorilor v1 = (1; 0; 2; 1), v2 =
= (2; 1; 2; 3), v3 = (0; 1; 2; 1).
9. Fie S subspatiul vectorial al solutiilor sistemului omogen
8
< 2x1 + x2 + 3x3 x4 = 0
3x1 + 2x2 + 4x3 2x4 = 0 .
:
3x1 + x2 + 5x3 x4 = 0
S
a se g
aseasc
a cte o baz a n S si S ? .
a ortonormat
10. Fie S subspatiul vectorial al lui R4 , generat de vectorii v1 = (2; 1; 1; 1),

v2 = (1; 1; 3; 0), v3 = (1; 2; 8; 1). S
a se scrie vectorul x = (5; 2; 2; 2) sub forma
x = y + z, y 2 S, z 2 S ? .
11. Fie T : R3 ! R3 , T x = (11x1 + 2x2 8x3 ; 2x1 + 2x2 + 10x3 ; 8x1 +
10x2 + 5x3 ), x = (x1 ; x2 ; x3 ). S
a se gaseasc
a o baz
a ortonormat a a lui R3 astfel
nct matricea lui T n aceast a baz
a s
a e diagonal
a. S
a se precizeze aceast
a forma
diagonal
a. Sa se determine o matrice ortogonal a C astfel nct A = C t AC, A ind
matricea lui T n baza canonic a a lui R3 .
12. Problem a similar a pentru T : R4 ! R4 , T x = (x1 + x4 ; x2 ; x3 2x4 ; x1
2x3 + 5x4 ), x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ).
0 Problem
13. a similar
1 a, stiind c a a lui R3 este
a matricea lui T n baza canonic
17 8 4
A = @ 8 17 4 A.
4 4 11
14. Sa se arate c a T : R2 ! R2 , T x = (x1 cos x2 sin ; x1 sin + x2 cos ),
2 R, x = (x1 ; x2 ) este o transformare liniar
a ortogonal
a.
15. Fie T :0R3 ! R3 un endomorsm
1 a c
arui matrice, n baza canonica a lui
3 2 6
1
R3 , este A = @ 6 3 2 A. S a se arate c
a T este o transformare ortogonala.
7
2 6 3
Armatia ramne adev
arat
a dac
a A este matricea lui T ntr-o baz a oarecare a lui
R3 ?
0 1
1 1 1
a matricea A = @ 1
16. Este ortogonal 3 4 A?
7 5 2
17. Sa se arate c
a urmatoarele
0 matrice sunt ortogonale:
1 2 1 1
p p 0 p
B 6 5 30 C
B C
0 1 B C
B 0 0 1 0 C
1
2 1 2 B C
B C
a) @ 1 2 2 A; b) B 2 C .
3 B p2 p
1
0 p C
2 2 1 B C
B 6 5 30 C
B C
@ 1 5 A
p 0 0 p
6 30
18. Pe [ ; ], e E = f + cos x + sin x j ; ; 2 Rg spatiul euclidian al
polinoamelor trigonometrice de grad 1, n raport cu produsul scalar
Z
hf; gi = f (x)g(x)dx, f; g 2 E.
Fie transformarea liniar

a T : E ! E, T ( + cos x + sin x) = + +
( + ) cos x + ( + ) sin x. S a se determine o baza ortonormat a n E astfel nct
matricea lui T n aceast
a baz
a s
a e diagonal
a. Precizati forma diagonal
a a matricei
lui T n aceast
a baza ortonormata.
19. Folosind metoda rotatiilor a lui Jacobi, s

a se g
aseasca valorile proprii ale
urm
atoarelor matrice: 0 1
0 1 0 1 1 1 1 1
1 1 3 3 2 0 B 1 1 1 1 C
a) @ 1 5 1 A; b) @ 2 4 2 A; c) B
@ 1
C.
1 1 1 A
3 1 1 0 2 5
1 1 1 1
4. Indicatii si r aspunsuri
p p p
2 2 2 42 =
p 1. a) hx; yi = 2 ( 6) + 3p 4 = 0, kxk p= 2 + 3 = 13, kyk =p ( 6) + p
2 13. b) hx; yi = 0, kxk = 2, kyk = 6. c) hx; yi = 7, kxk = 15, kyk = 21.
2. Se arat a usor ca h x + y; zi = hx; zi + hy; zi, 8x; y; z 2 R3 , 8 ; 2 R
si ca hx; yi = hy; xi, 8x; y 2 R3 . Pe de alt a parte, pentru orice x 2 R3 are loc
hx; xi = x1 +6x2 +3x3 +2x1 x2 +2x1 x3 = (x1 +x2 +x3 )2 +(x2 x3 )2 +4x22 +x23 0,
2 2 2
iar din hx; xi = 0 se obtine x1 = x2 = x3 = 0, adic apx = (0; 0; p0). Deci h ; i este un
produs scalar. n cazul concret, hx; yi = 7, kxk = 5, kyk = 21. n al doilea caz,
hx; xi = 3x22 +3x23 +4x1 x2 +4x1 x3 2x2 x3 . Dac a x = (1; 0; 0), atunci hx; xi = 0, deci
2 2 2
h ; i nu este un produs scalar. 3. Din 1 = kui uj k = kui k 2 hui ; uj i + kuj k ,
1
rezult a c
a hui ; uj i = , 8i 6= j. Este sucient s a ar at
am ca vectorii u1 , u2 , ..., un ,
2
sunt liniar independenti. nmultind scalar succesiv relatia 1 u1 + 2 u2 +:::+ n un =
1 1
0E cu u1 , u2 , ..., un , se ajunge la sistemul omogen: 1 2 ::: n = 0,
2 2
1 1 1 1 1 1
1+ 2 3 ::: n = 0, ..., 1 2 ::: n 1 + n = 0, al c arui deter-
2 2 2 2 2 2
minant este nenul, deci 1 = 2 = ::: = n = 0. 4. hu1 ; u2 i = hu1 ; u3 i = hu2 ; u3 i =
0, deci fu1 ; u2 ; u3 g este o baz a ortogonal a a lui R3 . Dac a x = 1 u1 + 2 u2 + 3 u3 ,
hx; u1 i hx; u2 i 2 hx; u3 i 1
atunci 1 = = 2, 2 = = , 3 = = . 5. a)
hu1 ; u1 i hu2 ; u2 i 7 hu3 ; u
p3 i 7
p 19 3 5
d(u; v) = 6, cos = p . b) d(f; g) = 43 , cos = p . 6. a) f1 =
2 105 12 7
1 1 1 1
p (1; 0; 1), f2 = p ( 1; 2; 1), f3 = p (1; 1; 1). b) f1 = p (2; 1; 3; 1),
2 6 3 15
1 1 1
f2 = p (3; 2; 3; 1), f3 = p (1; 5; 1; 10), f4 = p (125; 157; 6; 67).
23 127 44799
7. Folosind procedeul Gram-Schmidt, obtinem baza ortogonal a n S, ff1 ; f2 ; f3 g,
f1 = (1; 2; 2; 1), f2 = (2; 3; 3; 2), f3 = (2; 1; 1; 2). Atunci fg1 ; g2 ; g3 g, unde
1 1 1
g1 = p (1; 2; 2; 1), g2 = p (2; 3; 3; 2), g3 = p (2; 1; 1; 2), este o
10 26 10
baz a ortonormat a n S. Dac a x = ( ; ; ; )?S, atunci + 2 + 2 = 0,
3 3
2 +3 3 + 2 = 0, 2 2 = 0. Rezult a = , = , = ,
2 2
2 R. Putem alege x = (3; 2; 2; 3). Baza ortonormat a fg1 ; g2 ; g3 g a lui S se
1
poate completa cu g4 = p (3; 2; 2; 3), obtinndu-se o baz a ortonormat a n R4 .
26
8. Fie x = ( ; ; ; ) vectorul c autat. Din hx; v1 i = hx; v2 i = hx; v3 i = 0, se obtine
sistemul + 2 + = 0, 2 + + 2 + 3 = 0, 2 + = 0, ale c arui solutii sunt
1
= 2a b, = 2a b, = a, = b, a; b 2 R. De exemplu, vectorul p (1; 1; 0; 1)
3
satisface conditiile din problem a. 9. S = f( 2a; a + b; a; b) j a; b 2 Rg. Pentru
a = 1 si b = 0, g asim vectorul propriu u1 = ( 2; 1; 1; 0). Un vector propriu oarecare

din S este ortogonal pe u1 dac a b = 6a. Lund a = 1 si b = 6, g asim vectorul

propriu u2 = (2; 5; 1; 6) 2 S si ortogonal pe u1 . Deci putem alege n S baza orto-
1 1
normat a fv1 ; v2 g, unde v1 = p ( 2; 1; 1; 0), v2 = p (2; 5; 1; 6). Determin am
6 66
acum S ? . Fie x = (a; b; c; d) 2 S ? . Atunci 2a + b + c = 0, 2a + 5b c + 6d = 0.
1
S ? = f(a; b; 2a b; b) j a; b 2 Rg. Procednd ca mai sus g asim v3 = p (1; 0; 2; 0),
5
1
v4 = p (2; 5; 1; 5). 10. dim S = 2, o baz a n S ind, de exemplu, fv1 ; v2 g.
55
Prin ortogonalizare, se obtine baza ortogonal a a lui S, f1 = (2; 1; 1; 1), f2 =
hx; f1 i 8 hx; f2 i 1
( 5; 1; 15; 6). y = f1 + f2 , = = , = = . Se
hf1 ; f1 i 7 hf2 ; f2 i 7
obtine y = (3; 1; 1; 02), z = (2; 1; 1 1; 4). 11. Matricea lui T n baza canoni-
11 2 8
a din R3 , este A = @ 2 2 10 A. Valorile proprii sunt 1 = 9, 2 = 9,
c
8 10 5
3 = 18. Subspatiile proprii corespunz atoare sunt V 1 = ft(2; 2; 1) j t 2 Rg,
V 2 = ft(1; 2; 2) j t 2 Rg, V 3 = ft( 2; 1; 2) j t 2 Rg, deci putem alege baza
2 2 1 1 2 2 2 1 2
ortonormat a v1 = ; ; , v2 = ; ; , v3 = ; ; . Forma di-
3 3 3 3 3 3 3 3 3
0 2 1 2 1
0 1 B 3 3 3 C
9 0 0 B C
B 2 2 1 C
agonal a a matricei A este D = @ 0 9 0 A. C = B B 3
C. 12.
0 0 18 B 3 3 CC
@ A
1 2 2
0 3 3 13
1 0 0 1
B 0 1 0 0 C
Matricea lui T n baza canonic a din R4 , este A = B @ 0 0
C. Valorile
1 2 A
1 0 2 5
proprii sunt 1 = 0, 2 = 6, 3 = 4 = 1. Subspatiile proprii corespunz atoare sunt
V 1 = ft(1; 0; 2; 1) j t 2 Rg, V 2 = ft(1; 0; 2; 5) j t 2 Rg, V 3 = fa(0; 1; 0; 0) +
1 2 1
b(2; 0; 1; 0) j a; b 2 Rg, deci putem alege baza ortonormat a v1 = p ; 0; p ; p ,
6 6 6
1 2 5 2 1
v2 = p ; 0; p ; p , v3 = (0; 1; 0; 0), v4 = p ; 0; p ; 0 . Forma diago-
30 30 30 0 5 1 5 1 2 1
p p 0 p
B 6 30 5 C
0 1 B C
B C
0 0 0 0 B 0 0 1 0 C
B 0 6 0 0 C B C
B C
a a matricei A este D = B
nal @ 0 0 1 0 A
C. C = B
1 C .
B p2 p
2
0 p C
B C
0 0 0 1 B 6 30 5 C
B C
@ 1 5 A
p p 0 0
6 30
13. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 9, 3 = 27. Subspatiile proprii corespun-
z
atoare sunt V 1 = f(a; b; 2a + 2b) j a; b 2 Rg, V 3 = ft(2; 2; 1) j t 2 Rg.
Determin am o baz a ortonormat a n V 1 . Pentru a = 1 si b = 0, g asim vectorul
propriu u1 = (1; 0; 2). Un vector propriu oarecare din V 1 este ortogonal pe u1

dac a 5a 4b = 0. Lund a = 4 si b = 5, g asim vectorul propriu u2 = (4; 5; 2) 2 V 1
1 2
si ortogonal pe u1 . Deci putem alege baza ortonormat a v1 = p ; 0; p ,
5 5
4 5 2 2 2 1
v2 = p ; p ; p , v3 = ; ; . Forma diagonal a a matricei A este
3 5 3 5 3 5 3 3 3
0 1 4 2 1
p p
0 1 B 5 3 5 3 C
B C
9 0 0 B C
@ A B 5 2 C
D= 0 9 0 . C =B 0 p C. 14. Matricea lui T n baza
B 3 5 3 C
0 0 27 B C
@ 2 2 1 A
p p
5 3 5 3
2 cos sin
canonic a (baza ortonormat a) a lui R este A = si este o matrice
sin cos
ortogonal a. 15. Coloanele matricei A transpuse formeaz a un sistem ortonormat
de vectori din R3 . Nu. 16. det A 6= 1, deci A nu este ortogonal a. 17. Se
arat a c
a vectorii care coincid cu coloanele transpuse ale matricei, formeaz a un sis-
tem ortonormat
0 de
1 vectori. 18. Matricea lui T n baza B = f1; cos x; sin xg este
0 1 1
A = @ 1 0 1 A. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 1, 3 = 2. Subspati-
1 1 0
ile proprii corespunz atoare sunt V 1 = fa + b cos x (a + b) sin x j a; b 2 Rg,
V2 = ft(1 + cos x + sin x) j t 2 Rg. Determin am o baz a ortonormat a n V 1 .
Pentru a = 1 si b = 0, g asim vectorul propriu f1 (x) = 1 sin x. Un vector pro-
R
priu oarecare din V 1 este ortogonal pe f1 dac a [a + b cos x (a + b) sin x] (1
sin x)dx = 0. Calculnd obtinem 2a + (a + b) = 0. Lund a = 1 si b =
3, g
asim vectorul propriu f2 (x) = 1 3 cos x + 2 sin x 2 V 1 si ortogonal pe
2 R
f1 . O baz
a n V2 este functia f3 (x) = 1 + cos x + sin x. Dar kf1 k = (1
2 R 2 R
sin x)2 dx = 3 ,.kf2 k = (1 3 cos x + 2 sin x)2 dx = 15 , kf3 k = (1 + cos x +
1
sin x)2 dx = 4 . Deci putem alege baza ortonormat a g1 (x) = p (1 sin x),
3
1 1
g2 (x) = p (1 3 cos x + 2 sin x), g2 (x) = p (1 + cos x + sin x). Forma dia-
15 0 2
1
1 0 0
gonala a matricei A este D = @ 0 1 0 A. 19. a) 1 = 2, 2 = 6, 3 = 3.
0 0 2
b) 1 = 1, 2 = 4, 3 = 7. c) 1 = 2 = 3 = 2, 4 = 2.
CAPITOLUL 7
Forme p
atratice
1. Preliminarii
Fie V un spatiu vectorial real. Functia F : V V ! R liniar a n ambele argu-
mente se numeste forma biliniara pe V . Forma biliniar a F se numeste simetrica
daca F (x; y) = F (y; x), 8x; y 2 V . Fie B = fe1 ; e2 ; :::; en g o baz a n V . Ma-
tricea A = (aij ) 2 Mn (R), unde aij = F (ei ; ej ), i; j = 1; n, se numeste matricea
atasata formei biliniare F n baza B. O form a biliniar
a este complet determinat a
P
n P
n
de matricea sa. Mai precis, dac ax= xi ei , y = yj ej , atunci
i=1 j=1
n X
X n
(1.1) F (x; y) = aij xi yj .
i=1 j=1
Forma biliniar a F este simetric a daca si numai dac a matricea A este simetric a.
Dac a B 0 = fe01 ; e02 ; :::; e0n g este o alta baz a n V si A0 = a0ij , a0ij = F (e0i ; e0j ),
i; j = 1; n, este matricea lui F n baza B 0 , atunci A0 = C t AC, unde C este matricea
de trecere de la baza B la baza B 0 . Se numeste rang al formei biliniare F , rangul
matricei atasate lui F ntr-o baz a a lui V . Forma biliniar a F se numeste degenerata
dac a rangF < n si nedegenerata dac a rangF = n.
Fie, acum, F o form a biliniara simetric a pe V . Functia Q : V ! R, Q(x) =
F (x; x), se numeste forma patratica pe V , asociat a lui F . Daca este cunoscut a
forma p atratica Q, forma biliniar a F care o deneste, se determin a cu formula
1
F (x; y) = [Q(x + y) Q(x) Q(y)] si se numeste polara formei p atratice Q.
2
Forma p atratica Q se numeste pozitiv denita dac a Q(x) > 0, 8x 6= 0V si se
numeste negativ denita dac a Q(x) < 0, 8x 6= 0V . Forma p atratic
a este cu semn
nedenit dac a exist a x, y astfel ca Q(x) > 0 si Q(y) < 0. Dac a B = fe1 ; e2 ; :::; en g
este baz a n V si aij = F (ei ; ej ) = aji , 8i; j = 1; n, din (1.1) se obtine
n X
X n
(1.2) Q(x) = aij xi xj .
i=1 j=1
O matrice simetrica se numeste matrice pozitiv denita dac

a forma patratic
a
asociat
a este pozitiv denit
a. Matricea A = (aij )i;j=1;n se numeste tare diagonal
dominanta daca pentru orice i, 1 i n, are loc
n
X
jaii j > jaij j .
j=1;j6=i
Dac a matricea simetrica A = (aij )i;j=1;n este pozitiv denita, atunci aii > 0,
8i = 1; n. Daca matricea simetrica A = (aij )i;j=1;n este tare diagonal dominant a si
aii > 0, 8i = 1; n, atunci este pozitiv denita.
59
60
7. FORM E P ATRATICE
Se spune c a forma p atratic

a Q este redusa la forma canonica dac
a se determin
a
Pn
0
o baz
a ff1 ; f2 ; :::; fn g n V astfel nct pentru orice x = xi fi 2 V are loc
i=1
02 02 02
(1.3) Q(x) = 1 x1 + 2 x2 + ::: + n xn ,
unde i 2 R, i = 1; n, se numesc coecientii formei p atratice.

Prezent am acum metode pentru reducerea la forma canonic a a unei forme p a-
tratice. Fie, deci, Q o forma p
atratic
a ce are n baza fe1 ; e2 ; :::; en g expresia (1.2).
Metoda lui Gauss. Const a n scrierea formei p atratice ca sum a de p
atrate de
forme liniare (avnd coecienti reali). Dac a aii 6= 0, grup am toti termenii care
contin xi si form
am un patrat perfect. Vom avea
n
X
1
Q(x) = (aii xi + aij xj )2 + Q1 (x),
aii
j=1;j6=i
unde x = (x1 ; :::; xi 1 ; xi+1 ; :::; xn ). Daca aii = 0, 8i = 1; n, atunci exista i 6= j,

astfel ca aij 6= 0. Cu schimbarea de variabile xk = yk , k = 1; n, k 6= i, k 6= j,
xi = yi + yj , xj = yi yj , obtinem aij xi xj = aij (yi2 yj2 ), deci, n noile variabile,
Q va contine un termen p atratic. Prin urmare, se poate aplica tehnica de mai
sus. Continu am procedeul cu forma p atratic
a Q1 care contine n 1 variabile. Din
aproape n aproape, dup a un num ar nit de pasi, forma patratic
a Q se scrie ca
suma de patrate de forme liniare.
Metoda lui Jacobi. Dac a pentru orice i = 1; n, determinantii
a11 a12 ::: a1i
a12 a22 ::: a2i
(1.4) i =
::: ::: ::: :::
a1i a2i ::: aii
P
n
sunt nenuli, atunci exist
a o baz
a B = ff1 ; f2 ; :::; fn g astfel ca dac
ax= x0i fi ,
i=1
1 1 n 1
(1.5) Q(x) = x02
1 + x02
2 + ::: + x02
n.
1 2 n
Baza B se determin
a astfel:
(1.6) fi = c1i e1 + ::: + cii ei , i = 1; n,
iar cji , j = 1; i, satisfac sistemele de ecuatii
0 10 1 0 1
a11 a12 ::: a1i c1i 0
B a12 a ::: a C B c2i C B 0 C
B 22 2i CB C B C
B ::: ::: ::: ::: C B C=B C.
B C B ::: C B ::: C
@ a1;i 1 a2;i 1 ::: ai 1;i A @ ci 1;i A @ 0 A
a1i a2i ::: aii cii 1
Metoda transformarilor ortogonale (a valorilor proprii). Dac a V este spatiu
euclidian, forma p atratic
a Q, data de (1.2), are forma canonic a (1.3), unde 1 ,
2 ,..., n , sunt valorile proprii ale matricei A, baza formei canonice ind baza orto-
normat a format a din vectorii proprii corespunzatori.
Criteriul lui Sylvester. Forma p atratica Q, dat
a de (1.2), este pozitiv (negativ)
denit a daca si numai dac a i > 0 (( 1)i i > 0), i = 1; n, unde i sunt dati de
(1.4).
Reducerea simultana la forma canonica a doua forme patratice. Fie ; Q :

n
P
n Pn P
n P
n
R ! R dou
a forme p
atratice date de (x) = aij xi xj , Q(x) = bij xi xj ,
i=1 j=1 i=1 j=1
x = (x1 ; x2 ; :::; xn ). Not am cu A = (aij )i;j=1;n , B = (bij )i;j=1;n . Dac
a Q este pozi-
tiv denit a, atunci polara sa F deneste pe Rn produsul scalar hx; yiF = F (x; y),
x; y 2 Rn . n acest caz, exist a o baza ortonormata n raport cu produsul scalar
h ; iF , ff1 ; f2 ; :::; fn g astfel nct s
a avem
Q(x) = x02 02 02
1 + x2 + ::: + xn
,
(x) = 1 x1 + 2 x2 + ::: + n x02
02 02
n
unde x = x01 f1 +x02 f2 +:::x0n fn , 1; 2 ; :::; n sunt solutii ale ecuatiei det(A B) = 0
si (A B)fi = 0, i = 1; n.
1. S a F : R3 R3 ! R, F (x; y) = x1 y1 +x1 y2 +x2 y1 +2x2 y2 +2x2 y3 +
a se arate c
2x3 y2 + 5x3 y3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y1 ; y2 ; y3 ), este o forma biliniar
a simetric
a.
Care este matricea lui F n baza ff1 ; f2 ; f3 g, unde f1 = (1; 0; 0), f2 = (2; 1; 0),
f3 = ( 3; 2; 1)? Dar n baza fg1 ; g2 ; g3 g, unde g1 = (0; 3; 1), g2 = (6; 1; 1),
g3 = ( 4; 1; 1)? Care este rangul lui F ? Ce leg atura exist
a ntre cele doua matrice?
Este pozitiv denit a forma biliniar a?
Solutie. Fie x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y1 ; y2 ; y3 ), z = (z1 ; z2 ; z3 ) 2 R3 . Atunci
F (x + y; z) = (x1 + y1 )z1 + (x1 + y1 )z2 + (x2 + y2 )z1 + 2(x2 + y2 )z2 + 2(x2 + y2 )z3 +
2(x3 + y3 )z2 + 5(x3 + y3 )z3 = F (x; z) + F (y; z) si F (x; y + z) = x1 (y1 + z1 ) + x1 (y2 +
z2 ) + x2 (y1 + z1 ) + 2x2 (y2 + z2 ) + 2x2 (y3 + z3 ) + 2x3 (y2 + z2 ) + 5x3 (y3 + z3 ) =
F (x; y)+F (x; z). De asemenea, dac a 2 R, atunci F ( x; y) = ( x1 )y1 +( x1 )y2 +
( x2 )y1 + 2( x2 )y2 + 2( x2 )y3 + 2( x3 )y2 + 5( x3 )y3 = F (x; y) si F (x; y) =
x1 ( y1 )+x1 ( y2 )+x2 ( y1 )+2x2 ( y2 )+2x2 ( y3 )+2x3 ( y2 )+5x3 ( y3 ) = F (x; y),
deci F este o form a biliniara. Deoarece F (y; x) = y1 x1 + y1 x2 + y2 x1 + 2y2 x2 +
2y2 x3 + 2y3 x2 + 5y3 x3 = F (x; y), rezult a c
a forma biliniar a este simetric a. Fie
A
0 = (aij ) matricea
1 lui F n baza ff ; f
1 2 3; f g. Cum a ij = F (f ;
i jf ), se obtine A=
1 3 1
@ 3 10 1 A. Similar, dac a B = (bij ) este matricea lui F n baza fg1 ; g2 ; g3 g,
1 1 18
0 1
35 1 7
atunci B = @ 1 35 25 A. Deoarece g1 = f1 + f2 + f3 , g2 = f1 + f2 f3 ,
7 25 19
g3 = f1 0f2 + f3 , matricea 1 de trecere de la bazaff1 ; f2 ; f3 g la baza fg1 ; g2 ; g3 g
1 1 1
este C = @ 1 1 1 A. Leg atura dintre cele dou a matrice este B = C t AC.
1 1 1
Totodat a det A = 1, deci rangA = 3. n consecint a, rangul formei biliniare este 3.
Dar F (x; x) = x21 + 2x1 x2 + 2x22 + 4x2 x3 + 5x23 = (x1 + x2 )2 + (x2 + 2x3 )2 + x23 0,
8x 2 R3 si din F (x; x) = 0 rezult a x = (0; 0; 0), deci forma biliniar a F este pozitiv
denita.
2. Fie Q : R2 ! R forma p
atratica, avnd n baza canonic a fe1 ; e2 g a lui R2 ,
2 2
expresia Q (x) = x1 + 4x2 2x1 x2 , x = (x1 ; x2 ). S
a se reduc
a la forma canonic a
62
folosind metoda lui Gauss, precizndu-se baza formei canonice. Este pozitiv denit a
forma p atratic
a?
Solutie. Grupam termenii care contin x1 si c
aut
am s
a form am un p atrat perfect.
Avem Q(x) = (x21 2x1 x2 ) + 4x22 = (x1 x2 )2 + 3x22 . Notnd y1 = x1 x2 ; y2 = x2 ,
obtinem forma canonic a Q(x) = y12 + 3y22 , x = y1 f1 + y2 f2 , unde ff1 ; f2 g este baza
formei canonice. Pentru a g asi aceasta baz
a, determinam matricea C, de trecere de
la baza canonic a la baza ff1 ; f2 g. n acest scop, vom exprima coordonatele initiale
x1 si x2 n functie de coordonatele noi y1 si y2 . Deoarece x1 = y1 + y2 , x2 = y2 ,
1 1 1 1
rezulta c
aC = , deci f1 = (1; 0), f2 = (1; 1). Dac aA=
0 1 1 4
este matricea lui Q n baza canonic a, matricea n baza ff1 ; f2 g va D = C t AC =
1 0
. Din forma canonic a, este clar c
a Q este pozitiv denit a.
0 3
3. Fie Q : R3 ! R forma p atratica, avnd n baza canonic a fe1 ; e2 ; e3 g a lui
R , expresia Q (x) = x21 + x22 + 4x23 + 2x1 x2 + 4x1 x3 + 2x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ). S
3
a
se reduc a la forma canonic a folosind metoda lui Gauss, precizndu-se baza formei
canonice. Este pozitiv denit a forma p atratic
a? Aceeasi problem a pentru forma
patratica Q1 (x) = 2x21 + 5x22 + 5x23 + 4x1 x2 4x1 x3 + 8x2 x3 .
Solutie. Grup am termenii care contin x1 si cautam s
a formam un patrat perfect.
Avem Q(x) = (x21 + 2x1 x2 + 4x1 x3 ) + x22 + 4x23 + 2x2 x3 = (x1 + x2 + 2x3 )2 2x2 x3 =
1 1
y12 2y22 + 2y32 , unde y1 = x1 + x2 + 2x3 , y2 = (x2 + x3 ), y3 = (x2 x3 ).
2 2
Asadar Q(x) = y12 2y22 + 2y32 , x = y1 f1 + y2 f2 + y3 f3 , unde ff1 ; f2 ; f3 g este baza
formei canonice. Pentru a determina aceast a baza, exprimam coordonatele initiale
x1 , x2 si x3 n functie de coordonatele noi y1 , y2 si y3 , ceea ce ne va permite s a
g
asim matricea de schimbare 0 a bazei. Deoarece 1 x1 = y1 3y2 + y3 , x2 = y2 + y3 ,
1 3 1
x3 = y2 y3 , rezult aC=@ 0
a c 1 1 A, deci f1 = (1; 0; 0), f2 = ( 3; 1; 1),
0 1 1
0 1
1 1 2
f3 = (1; 1; 1). Dac a A = @ 1 1 1 A este matricea lui Q n baza canonic a,
2 1 4
0 1
1 0 0
matricea n baza ff1 ; f2 ; f3 g va D = C t AC = @ 0 2 0 A. Deoarece Q(f1 ) =
0 0 2
1 > 0, Q(f2 ) = 2 < 0, forma p atratica nu este nici pozitiv, nici negativ denit a,
este cu semn nedenit. Pentru cealalt a form a patratic
a, procednd ca mai sus, se
1 2
obtine Q1 (x) = (2x1 + 2x2 2x3 ) + 3x22 4x2 x3 + 3x23 . Grup am acum termenii
2
1 2
care contin x2 si formam un p atrat perfect. Avem Q1 (x) = (2x1 + 2x2 2x3 ) +
2
1 5 1 1 5
(3x2 2x3 )2 + x23 . Asadar Q1 (x) = y12 + y22 + y32 , unde y1 = 2x1 + 2x2 2x3 ,
3 3 2 3 3
1 1 1
y2 = 3x2 2x3 , y3 = x3 . De asemenea, f1 = ( ; 0; 0), f2 = ( ; ; 0), f3 =
2 3 3
1 2
( ; ; 1). Evident, Q1 este pozitiv denit a.
3 3
4. Fie Q : R3 ! R forma p atratica, care n baza canonic a B = fe1 ; e2 ; e3 g a lui
R are expresia Q (x) = 2x21 + 5x22 + 5x23 + 4x1 x2 4x1 x3 8x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ).
3
S
a se reduca la forma canonic
a folosind metoda lui Jacobi si metoda transformarilor
ortogonale.
0 1
2 2 2
Solutie. Metoda Jacobi. Matricea formei p atratice este @ 2 5 4 A si
2 4 5
2 2 2
2 2
are minorii principali: 1 = 2, 2 = = 6, 3 = 2 5 4 = 10.
2 5
2 4 5
Putem pune deja n evident a forma canonic
a a lui Q, folosind (1.5):
1 02 1 02 3 02
Q (x) = x + x2 + x3 .
2 1 3 5
Sa determin am acum baza formei canonice. Conform (1.6), f1 = c11 e1 , unde
1 1
c11 = , deci f1 = ( ; 0; 0). Dar f2 = c12 e1 + c22 e2 , unde c12 si c22 satisfac
2 2
2c12 + 2c22 = 0 1 1
sistemul de ecuatii: . Cum c22 = , rezult a c12 = , deci
2c12 + 5c22 = 1 3 3
1 1
f3 = ; ; 0 . n sfrsit, f3 = c13 e1 + c23 e2 + c33 e3 , unde c13 , c23 , c33 sunt
3 3 8
< 2c13 + 2c23 2c33 = 0 1
solutii ale sistemului de ecuatii: 2c13 + 5c23 4c33 = 0 . Obtinem c13 = ,
: 5
2c13 4c23 + 5c33 = 1
2 3 1 2 3
c23 = , c33 = . Asadar f3 = ; ; .
5 5 5 5 5
Metoda transformarilor ortogonale. Valorile proprii ale matricei asociate formei
patratice n baza canonic a a lui R3 , sunt 1 = 2 = 1, 3 = 10. Subspatiul propriu
corespunz ator valorii proprii 1 este V 1 = f( 2a + 2b; a; b) j a; b 2 Rg. Deter-
min am o baz a ortonormat a n V 1 . Evident dim V 1 = 2. Pentru a = 1 si b = 0,
obtinem vectorul propriu u1 = ( 2; 1; 0). Conditia ca un element oarecare din V 1
s
a e ortogonal pe u1 este 5a 4b = 0. Alegnd, de exemplu, a = 4, b = 5, g asim
u2 = (2; 4; 5). Fiind ortogonali cei doi vectori sunt liniar independenti. Normndu-
2 1 2 4 5
i, obtinem vectorii proprii v1 = p ; p ; 0 , v2 = p ; p ; p , care
5 5 3 5 3 5 3 5
1 2 2
formeaz a o baz a ortonormat a n V 1 . Pentru 3 = 10, g asim v3 = ; ; .
3 3 3
n baza fv1 ; v2 ; v3 g, Q are forma diagonal a Q (x) = x02 02 02
1 + x2 + 10x3 , unde x =
0 0 0
x1 v1 + x2 v2 + x3 v3 .
5. S a se reduc
a simultan la forma canonic atratice Q (x) = x21 +
a formele p
4x22 2 2 2 2
+ 2x3 + 2x1 x3 , (x) = 8x1 28x2 + 14x3 + 16x1 x2 + 14x1 x3 + 32x2 x3 . S a se
g
aseasc
a baza formelor canonice.
0 1
8 8 7
atratice si Q sunt A = @ 8
Solutie. Matricele asociate formelor p 28 16 A
7 16 14
0 1
1 0 1
respectiv B = @ 0 4 0 A. Folosind metoda lui Jacobi rezult a usor c
a Q este
1 0 2
64
2
pozitiv denit a. Prin calcul rezulta c a det (A B) = 4 ( 9) ( + 9). n con-
cluzie, formele canonice sunt: (x) = 9x02 1 +9x 02
2 9x 02
3 , Q (x) = x02 02 02
1 +x2 +x3 . Con-
sideram produsul scalar denit de polara formei p atratice Q: hx; yiF = F (x; y) =
x1 y1 + 4x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y3 + x3 y1 , x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y1 ; y2 ; y3 ). Pentru = 9,
multimea solutiilor sistemului (A B) xt = 0 este S = f(8a b; a; b) j a; b 2 Rg.
Este clar c a dim S = 2. Determin am n S o baz a ortonormat a ff1 ; f2 g, n ra-
port cu produsul scalar h ; iF . Pentru a = 1, b = 0, obtinem x = (8; 1; 0). Cum
p p 4 1
kxk = Q(x) = 2 17, alegem f1 = ( p ; p ; 0). Pentru constructia lui f2 ,
17 2 17
vom c auta a; b 2 R astfel nct hx; yiF = F (x; y) = 0, y = (8a b; a; b), ceea ce
se ntmpl a daca 17a 2b = 0. Pentru a = 2, b = 17, avem y = ( 18; 2; 17),
p p 18 2 17
kyk = Q(y) = 306. Putem lua f2 = ( p ;p ;p ). Procednd analog,
306 306 306
2 1
pentru = 9 g asim x = (0; 2t; t), deci f3 = (0; p ; p ).
3 2 3 2
3. Probleme propuse
1. Sa se arate c a F : R3 R3 ! R, F (x; y) = 2x1 y1 5x1 y2 + 2x2 y1
3x2 y2 3x2 y3 + 4x3 y2 x3 y3 este o form a biliniar
a. Care este matricea lui F n
baza f1 = (1; 0; 0), f2 = (1; 1; 0), f3 = (1; 1; 1)? Este simetric
a forma biliniar
a?
2. Pe R2 , e forma biliniar a F (x; y) = 3x1 y1 + 2x1 y2 x2 y2 . G
asiti matricele
asociate lui F n bazele f1 = (1; 1), f2 = (1; 0), respectiv g1 = (1; 2), g2 = ( 1; 1).
Ce relatie este ntre cele dou
a matrice?
R1 R1
3. Fie F : C ([0; 1]) C ([0; 1]) ! R, F (f; g) = f (t) g (s) dt ds.
0 0
a) Sa se arate c
a F este o form
a biliniar
a simetrica;
b) Sa se determine matricele lui F n bazele e1 = 1, e2 = t, e3 = t2 respectiv
2
f1 = 1, f2 = t 1, f3 = (t 1) . Ce leg atura este ntre cele dou
a matrice?
4. Fie V = fu 2 C 2 ((0; 1)) \ C ([0; 1]) j u(0) = u(1) = 0g si F : v V ! R,
Z1
F (u; v) = u00 (x)v(x)dx.
0
a) S
a se arate c
a F este o form a biliniar
a simetrica pe V ;
b) S a functiile f1 , f2 , f3 2 V , f1 (t) = t t2 , f2 (t) = t2 t3 ,
a se arate c
f3 (t) = t3 t4 , sunt liniar independente;
c) Se consider
a restrictia lui F la subspatiul generat de functiile f1 , f2 , f3 . S
a
se determine matricea acestei restrictii n raport cu baza ff1 ; f2 ; f3 g.
atratice Q : R3 ! R, Q (x) = x21
5. Care este polara formei p x22 + x1 x2 +
3x2 x3 ?
6. Fie V un spatiu vectorial real si F : V V ! R o form a biliniar
a simetric
a
2
si pozitiv denit
a. S
a se arate c
a (F (x; y)) F (x; x) F (y; y).
7. S a se reduca la forma canonic
a, folosind metoda lui Gauss, urm atoarele
forme p atratice. S
a se specice baza formei canonice. Care din aceste forme p a-
tratice este pozitiv denita?
a) Q : R3 ! R, Q (x) = 5x21 + 6x22 + 4x23 4x1 x2 4x1 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
b) Q : R3 ! R, Q (x) = x21 +x22 +3x23 +4x1 x2 +2x1 x3 +2x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
c) Q : R3 ! R, Q (x) = x21 3x23 2x1 x2 + 2x1 x3 6x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );

d) Q : R3 ! R, Q (x) = x21 + 5x22 4x23 + 2x1 x2 4x1 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
e) Q : R3 ! R, Q (x) = 4x21 + x22 + x23 + 4x1 x2 4x1 x3 3x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
f) Q : R3 ! R, Q (x) = 2x21 + 18x22 + 8x23 12x1 x2 + 8x1 x3 27x2 x3 , x =
(x1 ; x2 ; x3 );
g) Q : R4 ! R, Q (x) = x21 + 2x22 + x24 + 4x1 x2 + 4x1 x3 + 2x1 x4 + 2x2 x3 +
2x2 x4 + 2x3 x4 , x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 );
h) Q : R3 ! R, Q (x) = 8x1 x2 + 6x22 + x23 , x = (x1 ; x2 ; x3 );.
8. S a se reduc a la forma canonic
a, folosind metoda lui Jacobi, urm
atoarele
forme p atratice. S a se specice baza formei canonice. Care din aceste forme p a-
tratice este pozitiv denit a?
b) Q : R3 ! R, Q (x) = x21 2x22 +x23 +2x1 x2 +4x1 x3 +2x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
c) Q : R3 ! R, Q (x) = 3x21 2x22 +2x23 +4x1 x2 3x1 x3 x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
d) Q : R3 ! R, Q (x) = x21 +x22 +3x23 +4x1 x2 +2x1 x3 +2x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
e) Q : R4 ! R, Q (x) = x21 + 4x22 + 6x23 2x1 x2 + 2x2 x3 2x3 x4 ,
x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 );
f) Q : R4 ! R, Q (x) = 3x21 + 2x22 x23 2x24 + 2x1 x2 4x2 x3 + 2x2 x4 ,
x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ).
9. Pentru ce valori ale lui , urmatoarele forme p
atratice sunt pozitiv denite?
a) Q : R3 ! R, Q (x) = 5x21 +x22 + x23 +4x1 x2 2x1 x3 2x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
b) Q : R3 ! R, Q (x) = 2x21 + x22 + 3x23 + 2 x1 x2 + 2x1 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
c) Q : R3 ! R, Q (x) = 2x21 +2x22 +x23 +2 x1 x2 +6x1 x3 +2x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ).
10. Folosind metoda transform arilor ortogonale s a se reduca la forma canonic a
urm
atoarele forme p
atratice. S
a se gaseasc a baza formei canonice.
b) Q : R3 ! R, Q (x) = 2x21 + x22 4x1 x2 4x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
c) Q : R3 ! R, Q (x) = x21 + x22 + x23 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
d) Q : R3 ! R, Q (x) = 4x1 x2 x23 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
e) Q : R4 ! R, Q (x) = 2x1 x2 + 2x3 x4 , x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 );
f) Q : R4 ! R, Q (x) = x21 + x22 + x23 + 5x24 + 2x1 x4 4x3 x4 , x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ).
11. S a se reduc
a simultan la forma canonic a urm
atoarele perechi de forme
p
atratice, precizndu-se baza formelor canonice.
a) Q; : R2 ! R, Q (x) = x21 + 4x22 2x1 x2 , (x) = 4x1 x2 , x = (x1 ; x2 );
b) Q; : R3 ! R, Q (x) = x21 + 2x22 + 3x23 + 2x1 x2 2x1 x3 , (x) = x21 + 6x23 +
2x1 x2 2x1 x3 + 3x2 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 );
c) Q; : R3 ! R, Q (x) = 3x21 + 4x22 + 5x23 + 4x1 x2 4x1 x3 , (x) = 10x21 +
2x2 15x23 + 2x1 x2 + 12x1 x3 , x = (x1 ; x2 ; x3 ).
2
12. Sunt pozitiv denite matricele?

0 1
0 1 1 2 2 1 0 1
5 2 2 B 2 2 C 2 1 1
1 1 C
a) @ 2 6 0 A ; b) B@ 2 1 ; c) @ 1 2 1 A;
0 1 A
2 0 4 1 1 2
1 1 1 1
0 1
0 1 2 1 1 1
8 8 2 B 1 2 1 1 C
d) @ 8 8 2 A ; e) B @ 1 1 2 1
C.
A
2 2 1
1 1 1 2
66
13. S a se precizeze natura, ca form a p

atratic
a, a diferentialei a doua, pentru
urm
atoarele functii n punctele indicate. p p
2 4 4
a)
p fp: R ! R, f (x; y) = x + y 2x2 + 4xy 2y 2 , O(0; 0), A( 2; 2),
B( 2; 2);
b) f : R2 ! R, f (x; y) = x3 + y 3 3xy, O(0; 0), A(1; 1);
c) f : R2 ! R, f (x; y) = 2x2 5y 2 + 2xy + 6x + 6y, A(x; y);
d) f : R3 ! R, f (x; y; z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x 2z, M (x; y; z).
4. Indicatii si r
aspunsuri
1. Se veric a usor c a F este liniar a n ambele argumente. F (f1 ; f1 ) = 2,
F (f1 ; f2 ) = 3, F (f1 ; f3 ) = 3, F (f2 ; f1 ) = 4, F (f2 ; f2 ) = 4, F (f2 ; f3 ) = 7,
F (f3 ; f1 ) =
0 4, F (f3 ; f2 ) = 1 0, F (f3 ; f3 ) = 4, deci matricea lui F n baza dat a
2 3 3
este A = @ 4 4 7 A si nu este simetric a. Prin urmare, forma biliniar a F
4 0 4
nu este simetric a. 2. Fie A si B matricele asociate lui F n bazele ff1 ; f2 g respec-
4 3 3 3
tiv fg1 ; g2 g. Procednd ca mai sus, obtinem A = ,B = .
5 3 9 0
2 1
Matricea de trecere de la baza ff1 ; f2 g la baza fg1 ; g2 g este C = .
1 2
Are loc B = C t AC. 3. a) Biliniaritatea si simetria rezult a din propriet atile in-
R1 R1 R1 R1 1
tegralei. b) a11 = F (e1 ; e1 ) = dt ds = 1, a12 = F (e1 ; e2 ) = sdt ds = ,
0 0 0 0 0 1 2
1 1
B 1 2 3 C
R1 R1 1 B C
B 1 1 1 C
a22 = F (e2 ; e2 ) = tsdt ds = etc. Obtinem A = B C. Simi-
0 0 4 B 2 4 6 C
@ 1 1 1 A
0 1 3 6 9
1 1
B 1
B 2 3 CC
B 1 1 1 C
lar B = B C este matricea formei biliniare n baza ff1 ; f2 ; f3 g.
B 2 4 6 C
@ 1 1 1 A
3 6 9 0 1
1 1 1
Se constat a B = C t AC, unde C = @ 0
a usor c 1 2 A este matricea de
0 0 1
Z1
trecere de la baza fe1 ; e2 ; e3 g la baza ff1 ; f2 ; f3 g. 4. F (u; v) = u0 (x)v 0 (x)dx.
0 1 0
1 1 1
B 3 6 10 C
B C 1
B 1 2 1 C
B C. 5. F (x; y) = [Q(x + y) Q(x) Q(y)] = x1 y1 x2 y2 +
B 6 15 10 C 2
@ 1 1 3 A
10 10 35
1 1 3 3
x1 y2 + x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 . 6. Dac
a y = 0V , atunci inegalitatea devine
2 2 2 2

egalitate. Presupunem y 6= 0V . Pentru orice t 2 R, are loc: 0 F (x + ty; x +

2 2
ty) = t F (y; y) + 2tF (x; y) + F (x; x), deci = 4 (F (x; y) F (x; x)F (y; y
2
1 2 5 26 4 40 2
0. 7. a) Q(x) = (5x1 2x2 2x3 ) + x2 x3 + x . f1 =
5 26 5 5 13 3
1 1 5 6 2
( ; 0; 0), f2 = ( ; ; 0), f3 = ( ; ; 1). Q este pozitiv denit a. b) Q(x) =
5 13 26 13 13
2 1 2 7 2 1
(x1 + 2x2 + x3 ) (3x2 + x3 ) + x23 . f1 = (1; 0; 0), f2 = ( ; ; 0), f3 =
3 3 3 3
1 1 2 2
( ; ; 1). Q nu este pozitiv denit a. c) Q(x) = (x1 x2 + x3 ) (x2 + 2x3 ) .
3 3
f1 = (1; 0; 0), f2 = (1; 1; 0), f3 = ( 3; 2; 1). Q nu este pozitiv denit a. d)
2 1 2 2 1 1
Q(x) = (x1 + x2 2x3 ) + (4x2 + 2x3 ) 9x3 . f1 = (1; 0; 0), f2 = ( ; ; 0),
4 4 4
5 1 1 2
f3 = ( ; ; 1). Q nu este pozitiv denit a. e) Q(x) = (4x1 + 2x2 2x3 )
2 2 4
2 2
1 1 1 1 1
x2 + x3 + x2 x3 . f1 = ( ; 0; 0), f2 = (0; 1; 1), f3 = ( 1; 1; 1). Q
2 2 2 2 4
2
1 2 1 1
nu este pozitiv denit a. f) Q(x) = (2x1 6x2 + 4x3 ) 3 x2 + x3 +
2 2 2
2
1 1 1
3 x2 x3 . f1 = ( ; 0; 0), f2 = (1; 1; 1), f3 = (5; 1; 1). g) Q(x) =
2 2 2
2 1 2 1 2
(x1 + 2x2 + 2x3 + x4 ) (2x2 + 3x2 + x4 ) + (x3 + x4 ) . f1 = (1; 0; 0; 0), f2 =
2 2
1 3
( 1; ; 0; 0), f3 = (1; ; 1; 0), f4 = ( 1; 1; 1; 1). Q nu este pozitiv denit a. 8.
2 2
1 5 13 1 1 5 3 1 13
a) Q(x) = x02 + x02 + x02 . f1 = ( ; 0; 0), f2 = ( ; ; 0), f3 = ( ; ; ).
5 1 26 2 40 3 5 13 26 20 20 40
1 02 3 02 1 1 5 1 3
b) Q(x) = x02
1 x x . f1 = (1; 0; 0), f2 = ( ; ; 0), f3 = ( ; ; ).
3 2 8 3 3 3 8 8 8
1 02 3 02 40 02 1 1 3 16 6 40
c) Q(x) = x x + x . f1 = ( ; 0; 0), f2 = ( ; ; 0), f3 = ( ; ; ).
3 1 10 2 53 3 3 5 10 53 53 53
1 02 3 02 2 1 1 1 3
d) Q(x) = x02
1 x2 + x3 . f1 = (1; 0; 0), f2 = ( ; ; 0), f3 = ( ; ; ).
3 7 3 3 7 7 7
1 02 3 02 17 02 1 1
e) Q(x) = x02 1 + x2 + x x . f1 = (1; 0; 0; 0), f2 = ( ; ; 0; 0), f3 =
3 17 3 3 4 3 3
1 1 3 1 1 17 1 02 3 02 5 02 17 02
( ; ; ; 0), f4 = ( ; ; 1; ). f) Q(x) = x1 + x2 x x .
17 17 17 3 3 3 3 5 17 3 37 4
1 1 3 2 6 5
f1 = ( ; 0; 0; 0), f2 = ( ; ; 0; 0), f3 = ( ; ; ; 0),
3 5 5 17 17 17
1 3 6 17
f4 = ( ; ; ; ). 9. a) 1 = 5, 2 = 1, 3 = 2. Conform criteriului
37 37 37 37
lui Sylvester, Q este pozitiv denit a , > 2. b) 1 = 2, !2 = 2 2 , 3 = 5 3 2 .
r r
p p 5 5
2 > 0 , 2 2; 2 , 3 > 0 , 2 ; . n consecinta, Q este
3 3
r r ! r r !
p p 5 5 5 5
pozitiv denit a, 2 2; 2 \ ; = ; . c) 1 = 2,
3 3 3 3
2 2
2 = 4 , 3 = +6 16. Deoarece 3 < 0, 8 2 R, rezult
a c
a nu
68
exist
a 2 R astfel ca Q s a e pozitiv denit a. 10. a) Q(x) = 2x02 02
1 + 5x2 + 8x3 .
02
2 1 2 1 2 2 2 2 1
f1 = ( ; ; ), f2 = ( ; ; ), f3 = ( ; ; ). b) Q(x) = x02 1 2x02
2 + 4x3 .
02
3 3 3 3 3 3 3 3 3
2 1 2 1 2 2 2 2 1 1 02 1 02
f1 = ( ; ; ), f2 = ( ; ; ), f3 = ( ; ; ). c) Q(x) = 2x02 1 + x2 + x3 .
3 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2
1 1 1 1 1 1 2 1
f1 = ( p ; p ; p ), f2 = ( p ; 0; p ), f3 = ( p ; p ; p ). d) Q(x) = x02 1 +
3 3 3 2 2 6 6 6
1 1 1 1
2x022 2x02
3 . f1 = (0; 0; 1), f2 = ( p ; p ; 0), f3 = ( p ; p ; 0). e) Q(x) = x02 1 +
2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
x02
2 x02
3 x02
4 . f1 = ( p ; p ; 0; 0), f2 = (0; 0; p ; p ), f3 = p ; p ; 0; 0 ,
2 2 2 2 2 2
1 1 02 02 02 1 2 1
f4 = (0; 0; p ; p ). f) Q(x) = x2 + x3 + 6x4 . f1 = ( p ; 0; p ; p ), f2 =
2 2 6 6 6
2 1 1 2 5
( p ; 0; p ; 0), f3 = (0; 1; 0; 0), f4 = ( p ; 0; p ; p ). 11. a) Q(x) = y12 +y22 ,
5 5 30 30 30
2 2 2 1 1
(x) = y1 2y2 . f1 = ( p ; p ), f2 = (1; ). b) Q(x) = y12 + y22 + y32 ,
2
3 2 3 2 3 2
2 5 2 9 2 1 1 3 2 1
(x) = y1 + y2 y3 . f1 = (1; 0; 0), f2 = ( p ; 0; p ), f3 = ( p ; p ; p ).
2 2 2 2 2 2 2
2 2 2 1 2 2 27 2 1 1
c) Q(x) = y1 + y2 + y3 , (x) = y1 3y2 y . f1 = (0; ; 0), f2 = (0; 0; p ),
2 4 3 2 5
5 5 2
f3 = ( p ; p ; p ). 12. a) Da, matricea este tare diagonal dominant a.
30 2 30 30
b) Nu, deoarece a33 = 0. c) Da, deoarece 1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0, 3 >
0. d) Nu, deoarece 2 = 0. e) Da, deoarece 1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0,
2 2
3 > 0, 4 = 5. 13. a) d f (x; y) = (12x 4)dx2 + 8dxdy + (12y 2 4)dy 2 .
2 2 2
d f (0;p0) = p 4(dx dy) , deci d f (0; 0) este degenerat a, negativ semidenit a.
d2 f ( 2; 2) = 20dx2 + 8dxdy + 20dy 2 este pozitiv denit a. b) d2 f (x; y) =
3 3
6xdx2 6dxdy + 6ydy 2 . d2 f (0; 0) = 6dxdy = (dx dy)2 (dx + dy)2 ,
2 2
deci d2 f (0; 0) este cu semn nedenit. d2 f (1; 1) = 6dx2 6dxdy + 6dy 2 este po-
zitiv denit a. c) d2 f (x; y) = 4dx2 + 4dxdy 10dy 2 este negativ denit a. d)
d f (x; y; z) = 2dx2 + 2dy 2 + 2dz 2 2dxdy este pozitiv denit
2
a.
CAPITOLUL 8
Elemente de calcul tensorial
1. Preliminarii
Notiunea de tensor si are originea n mecanic a si se leag
a de numele lui W. Voigt
(1850-1919). Prima m arime tensorial a a fost denita de complexul ce caracterizeaz a
starea de tensiune ntr-un mediu elastic (de aici si denumirea de "tensor"). O
contributie deosebit
a la dezvoltarea calculului tensorial au avut G. Ricci si T. Levi-
Civita care au dat prima expunere sistematic a a acestei teorii.
n acest capitol vom folosi conventia de sumare a lui Einstein: dac a ntr-o
expresie, un indice apare de dou a ori, odata ca indice superior si odat a ca indice
inferior, atunci
P se sumeaz a dup a acest indice, daca nu se face vreo mentiune special a.
Semnul nu se mai scrie. Indicele de sumare poate notat cu orice liter a si
Pn P
n Pn
se numeste indice mut. Spre exemplu, sumele xi y i , ai bj cijk vor scrise
i=1 i=1 j=1
astfel: xi y i , ai bj cijk .
Fie V1 ; :::; Vn ; W spatii vectoriale peste acelasi corp K. Aplicatia F : V1 V2
::: Vn ! W se numeste multiliniara (n-liniara) dac a pentru orice i, 1 i n,
avem:
F (x1 ; :::; xi 1 ; x0i + x00i ; xi+1 ; :::; xn ) = F (x1 ; :::; xi 1 ; x0i ; xi+1 ; :::; xn )+
+ F (x1 ; :::; xi 1 ; x00i ; xi+1 ; :::; xn ), 8 ; 2 K, x0i ; x00i 2 Vi , xk 2 Vk , k 6= i.
Fie V un spatiu vectorial peste K. Multimea aplicatiilor liniare f : V ! K este
un K-spatiu vectorial numit dualul lui V si se noteaz
a cu V . Asadar V = L(V; K).
Dac a p; q 2 N, se numeste tensor de p ori covariant si q ori contravariant
orice forma multiliniar
a t : V V ::: V V V ::: V ! K. Se spune
| {z } | {z }
p ori q ori
c
a t este tensor de tip (p,q), p numindu-se ordinul de covarianta, iar q ordinul de
contravarianta. Num arul p + q se numeste rangul sau valenta tensorului. Vom nota
cu Tpq (V ) multimea tuturor tensorilor de p ori covarianti si q ori contravarianti pe
spatiul vectorial V .
Presupunem c a dimK V = n. Fie B = fe1 ; :::; en g o baz a n V . Pentru orice i,
1 i n, exist a o forma liniar a f i : V ! K astfel ca
a unic
i 1, dac
ai=j
(1.1) f i (ej ) = j = .
0, dac
a i 6= j
Sistemul de forme liniare B = f 1 ; :::; f n este o baz a n V , numit

a baza
duala bazei B. Fie t 2 Tpq (V ), iar x1 ; :::; xp 2 V , h1 ; :::; hq 2 V . Atunci
ji
xi = i eji , i = 1; p, hl = alkl f kl , l = 1; q.
Din liniaritatea lui t n ecare argument, se obtine:
69
70 8. ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL
j1 jp q
(1.2) t(x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ) = 1 ::: p
1
k1 ::: kq t(ej1 ; :::; ejp ; f k1 ; :::; f kq ).
a relatie apar np+q scalari, pe care-i vom nota

n aceast
k1 ;:::;kq
= t(ej1 ; :::; ejp ; f k1 ; :::; f kq ),
j1 ;:::;jp
(1.3)
ji = 1; n, 8i = 1; p, kl = 1; n, 8l = 1; q
si se numesc coecientii tensorului t sau componentele tensorului t n baza B xat
a
n V . Atunci (1.2) se scrie:
j1 jp q k1 ;:::;kq
(1.4) t(x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ) = 1 ::: p
1
k1 ::: kq j1 ;:::;jp
arui tensor t 2 Tpq (V ) i se poate asocia, xnd o baz

Prin urmare, ec a n V , un
p+q
sistem de n scalari unic determinati prin (1.3). Reciproc, se poate demonstra
a, dat ind un sistem de np+q scalari
c
k1 ;:::;kq
( j1 ;:::;jp ), ji = 1; n, 8i = 1; p, kl = 1; n, 8l = 1; q,
a un unic tensor t 2 Tpq (V ) astfel ca
exist
k1 ;:::;kq
t(ej1 ; :::; ejp ; f k1 ; :::; f kq ) = j1 ;:::;jp ,
pentru orice j1 ; :::; jp , k1 ; :::; kq lund independent valori de la 1 la n. Asadar,

p+q
Tpq (V ) ' K n , deci dim Tpq (V ) = np+q .
Consider am acum B 0 = fe01 ; :::; e0n g o alt a n V si B 0 = f 01 ; :::; f 0n baza
a baz
k
sa dual a n V . Dac a C = ci i;k=1;n este matricea de trecere de la baza B la baza
0
B , atunci
(1.5) e0i = cki ek , i = 1; n
(indicele superior k se refer
a la linie, iar cel inferior i la coloan
a) si
(1.6) f 0i = dik f k , i = 1; n,
a D = dik
unde, dac k;i=1;n
, matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este
1 t
Dt = C . Dac
a
0 l1 ;:::;lq
= t(e0i1 ; :::; e0ip ; f 0 l1 ; :::; f 0 lq ),
i1 ;:::;ip
ij = 1; n, 8j = 1; p, lk = 1; n, 8k = 1; q
sunt componentele tensorului t n baza B 0 a lui V , atunci relatia de transformare
a componentelor este
0 l1 ;:::;lq j l k ;:::;k
= cji11 :::cipp dlk11 :::dkqq j11;:::;jpq
i1 ;:::;ip
(1.7) .
ij = 1; n, 8j = 1; p, lk = 1; n, 8k = 1; q
Relatia (1.7) este folosit a adesea pentru a introduce notiunea de tensor, ntr-un
mod pe care l vom preciza n continuare. Desi, de fapt, acest mod este un criteriu,
este frecvent utilizat n c artile de tehnic
a.
Dac a V este un spatiu vectorial n-dimensional, spunem c a am dat un tensor
de p ori covariant si q ori contravariant pe V dac a am asociat ec arei baze B =
fe1 ; :::; en g a spatiului V un sistem de np+q scalari:
k1 ;:::;kq
(1.8) ( j1 ;:::;jp ), ji = 1; n, 8i = 1; p, kl = 1; n, 8l = 1; q,
1. PRELIM INARII 71
care la schimbarea bazei n V se transform a dup a legea (1.7). Scalarii (1.8) se

numesc coecientii tensorului de tip (p; q) considerat n baza B.
Aceasta denitie este echivalent a cu denitia unui tensor, deoarece, conform
celor de mai sus, rezult a c
a, dati ind coecientii (1.8) exist
a un unic tensor t 2
Tpq (V ) care are acesti coecienti n baza xat
a B din V .
Operatii cu tensori
Fie V un K-spatiu vectorial n-dimensional, B = fe1 ; :::; en g o baz a n V si
B = f 1 ; :::; f n duala sa.
Adunarea tensorilor. Fie p; q 2 N si t; u 2 Tpq (V ). Suma t + u este un tensor
de acelasi tip dat de
(t + u) (x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ) = t(x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ) + u(x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ),
pentru orice x1 ; :::; xp 2 V si h1 ; :::; hq 2 V .
n ceea ce priveste coecientii tensorului suma, se veric
a usor c
a dac
a
k1 ;:::;kq k1 kq
j1 ;:::;jp = t(ej1 ; :::; ejp ; f ; :::; f ),
k1 ;:::;kq k1 kq
j1 ;:::;jp = u(ej1 ; :::; ejp ; f ; :::; f ),
k1 ;:::;kq k1 kq
j1 ;:::;jp = (t + u)(ej1 ; :::; ejp ; f ; :::; f ),
atunci
k1 ;:::;kq k1 ;:::;kq k1 ;:::;kq
j1 ;:::;jp = j1 ;:::;jp + j1 ;:::;jp ,
unde ji = 1; n, 8i = 1; p, kl = 1; n, 8l = 1; q.
Produsul unui tensor t 2 Tpq (V ) cu un scalar 2 K este un tensor de acelasi
tip dat de
( t) (x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ) = t(x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ),
unde x1 ; :::; xp 2 V si h1 ; :::; hq 2 V .
De asemenea, dac a:
k1 ;:::;kq
j1 ;:::;jp = t(ej1 ; :::; ejp ; f k1 ; :::; f kq ),
k1 ;:::;kq
j1 ;:::;jp = ( t)(ej1 ; :::; ejp ; f k1 ; :::; f kq ),
atunci
k1 ;:::;kq k1 ;:::;kq
j1 ;:::;jp = j1 ;:::;jp ,
unde ji = 1; n, 8i = 1; p, kl = 1; n, 8l = 1; q.
Produsul tensorial a doi tensori. Fie p; q; r; s 2 N si t 2 Tpq (V ), u 2 Trs (V ).
Atunci aplicatia:
t u:V V ::: V V V ::: V ! K;
| {z } | {z }
p+r ori q+s ori
denit
a prin:
(t u) (x1 ; :::; xp ; xp+1 ; :::; xp+r ; h1 ; :::; hq ; hq+1 ; :::; hq+s ) =
= t(x1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hq ) u(xp+1 ; :::; xp+r ; hq+1 ; :::; hq+s ),
pentru orice xi 2 Vi , i = 1; p + r, hj 2 V , j = 1; q + s, este un tensor de ordin

(p + r; q + s) numit produsul tensorial al celor doi tensori.
Dac
a
k1 ;:::;kq
j1 ;:::;jp= t(ej1 ; :::; ejp ; f k1 ; :::; f kq );
l1 ;:::;ls
= u(ei1 ; :::; eir ; f l1 ; :::; f ls );
i1 ;:::;ir ,
k1 ;:::;kq ;l1 ;:::;ls k1 kq l1 ls
j1 ;:::;jp ;i1 ;:::;ir = (t u) (ej1 ; :::; ejp ; ei1 ; :::; eir f ; :::; f ; f ; :::; f )
atunci:
k1 ;:::;kq ;l1 ;:::;ls k1 ;:::;kq l1 ;:::;ls
j1 ;:::;jp ;i1 ;:::;ir = j1 ;:::;jp i1 ;:::;ir ,
unde ji = 1; n, 8i = 1; p, kl = 1; n, 8l = 1; q, ij = 1; n, 8j = 1; r, lk = 1; n,
8k = 1; s.
Contractia unui tensor. Fie t 2 Tpq (V ) cu p; q > 1. Fix am un indice i, i = 1; p
de covariant
a si un indice l, l = 1; q de contravariant a. Contractia tensorului t
dupa indicele de ordin i de covariant
a si indicele de ordin l de contravariant
a este
l
un tensor notat (t)i 2 Tpq 11 (V ), denit astfel
l
(t)i (x1 ; :::; xi 1 ; xi+1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hl 1 ; hl+1 ; :::; hq ) =
= t(x1 ; :::; xi 1 ; es ; xi+1 ; :::; xp ; h1 ; :::; hl 1 ; f s ; hl+1 ; :::; hq ),
cu
xj 2 V , j = 1; p, j 6= i, hk 2 V , k = 1; q, k 6= l.
l
(n aceast
a relatie s = 1; n este indice de sumare). Coecientii tensorului (t)i vor
k1 ;:::;kl 1 ;kl+1 ;:::;kq k1 ;:::;kl 1 ;s;kl+1 ;:::;kq
j1 ;:::;ji 1 ;ji+1 ;:::;jp
= j1 ;:::;ji 1 ;s;ji+1 ;:::;jp
,
unde jr = 1; n, 8r = 1; p, r 6= i, km = 1; n, 8m = 1; q, m 6= l.
Observatie importanta. Datorit a aplicatiilor din mecanic a, din teoria elastic-
it
atii, n cazul tensorilor deniti pe spatii euclidiene, se folosesc numai baze ortonor-
mate si transform ari ortogonale ale acestor baze. Prin urmare matricea de trecere,
C, va considerat a matrice ortogonal a.
1. Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n si f o form a liniar
a pe V .
Ce fel de tensor este f ? Cum se schimb a coordonatele sale la schimbarea bazei?
n cazul particular V = R3 , se consider a baza canonica B = fe1 ; e2 ; e3 g si forma
a f : R3 ! R, f (x) = x1 + 2x2 + 3x3 , x = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 . S
liniar a se determine
coordonatele lui f n raport cu baza B, precum si coordonatele lui f n raport cu
baza B 0 = fe01 ; e02 ; e03 g, unde e01 = e1 + e2 e3 , e02 = e1 + e2 + e3 , e03 = e1 e2 + e3 .
n ecare caz, s a se precizeze bazele duale bazelor B respectiv B 0 .
Solutie. Deoarece f : V ! K este o form a liniar
a, rezult
a c
a este un tensor
de tipul (1; 0), deci un tensor covariant. Fie E = fe1 ; e2 ; ::; en g o baz a n V .
Coordonatele acestui tensor sunt i = f (ei ), 1 i n. Dac a E 0 = fe01 ; e02 ; ::; e0n g
este o alt
a baz
a n V , coordonatele lui f n aceast
a baza sunt 0j = f (e0j ), 1 j n.
Folosind (1.5), se obtine
0
(2.1) j = f (ckj ek ) = ckj f (ek ) = ckj k, 1 j n.
n cazul particular considerat, coordonatele lui f , n raport cu baza canonic

a,
sunt 1 = f (e1 ) = 1, 2 = f (e2 ) = 2, 3 = f (e3 ) = 3. Dac a C este matricea de
trecere de la baza B la baza B 0 , atunci

0 1
1 1
0 1 B 2 0 C
1 1 1 B 2 C
B 1 1 C
C=@ 1 1 1 A, C 1
=B 0 C.
B 2 2 C
1 1 1 @ 1 1 A
0
2 2
Conform (2.1), coordonatele formei liniare f n noua baz
a vor
0
1 = 1+ 2 3 =0
0
2 = 1+ 2+ 3 =4 .
0
3 = 1 2+ 3 =2
a bazei canonice va B = f 1 ; f 2 ; f 3 , unde f 1 (x) =

Folosind (1.1), baza dual
x , f (x) = x , f (x) = x . De asemenea, din (1.6), duala bazei B 0 este legat
1 2 2 3 3
a de
B prin relatiile
1 1 1 2 02 1 1 1 1
f 01 = f + f , f = f 2 + f 3 , f 03 = f 1 + f 3 ,
2 2 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1
deci f 01 (x) = x1 + x2 , f 02 (x) = x2 + x3 , f 03 (x) = x1 + x3 .
2 2 2 2 2 2
2. Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n si t : V V ! K o form a
biliniara. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spatiul vectorial al tensorilor
de acest tip? Cum se schimb a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea
bazei?
Solutie. Formele biliniare t : V V ! K sunt tensori o data covarianti si o dat a
contravarianti. Dac a dimK V = n, spatiul vectorial al acestor tensori, T11 (V ) are
dimensiunea n2 . Fie B = fe1 ; e2 ; ::; en g o baz a n V . Coordonatele acestui tensor, n
raport cu baza B, sunt ji = t ei ; f j , 1 i; j n, unde B = f 1 ; f 2 ; ::; f n este
baza dual a bazei B. Dac a B 0 = fe01 ; e02 ; ::; e0n g este o alt
a baz
a n V , coordonatele
lui f n aceasta baz 0l
a k = t e0k ; f 0l , 1 k; l n. Folosind (1.5) si (1.6) , se obtine
0l
k = t cjk ej ; dli f i = cjk dli t(ej ; f i ) = cjk dli i
j, 1 k; l n,
adic
a egalit
atile (1.7) particularizate la acest caz.
3. Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n si t 2 T11 (V ), u 2 T21 (V ). S
a
se determine coecientii tensorilor (t)11 si (u)12 .
Solutie. Fie B = fe1 ; e2 ; ::; en g o baza n V si B = f 1 ; f 2 ; ::; f n baza sa
duala n V . Coecientii celor doi tensori sunt ji = t(ei ; f j ), i; j = 1; n, respectiv
k k
ij = u(ei ; ej ; f ), i; j; k = 1; n. Efectund o contractie a tensorului t dup a cei doi
indici, se obtine un tensor de tip (0; 0) deci un scalar, numit urma tensorului t, dat
de
T r t = ss = 11 + ::: + nn .
1
Coecientii tensorului (u)2 2 T10 (V ) sunt
s 1 2 n
i = is = i1 + i2 + ::: + in , i = 1; n.
j
4. S
a se arate c
a simbolul lui Kronecker, i , dat de
i;j=1;n
i 1, dac
ai=j
j = ,
0, dac
a i 6= j
este un tensor de tipul (1; 1).
Solutie. Fie t : V V ! K, tensorul de tip (1; 1) denit prin t (x; f ) == f (x),
8x 2 V , f 2 V . Consider am n baza B = fe1 ; :::; en g si B == f 1 ; :::; f n duala
sa. Coecientii tensorului t n baza B sunt:
j
t ei ; f j = f j (ei ) = i, 8i; j = 1; n.
0
DacaB = fe01 ; :::; e0n g
este o alt
a baza n V , iar B 0 = ff 0 1 ; :::; f 0 n g duala sa n
V , atunci coecientii lui t n noua baz a sunt t(e0k ; f 0 l ) = lk , 8k; l = 1; n . Asadar
coecientii acestui tensor sunt independenti de baza considerat a. Acest tensor mai
putea prezentat ca ind sistemul de n2 scalari, f ji gi;j=1;n ; care la schimbarea
bazei spatiului V se transform a dup a legea
0j k j l
i = ci dl k , i; j = 1; n.
Dar cum cki djl l

k = cki djk = ji , 8i; j = 1; n (D = C 1 ), rezult
a
0j j
i = i , 8i; j = 1; n.
1
5. Fie t 2 T22 (V ) si t0 = (t)2 , tensorul obtinut prin contractiadupa al doilea
indice de covariant a si primul indice de contravariant a.S
a se stabileasc
a relatiile de
1
transformare a coordonatelor tensorului (t)2 la schimbarea bazei.
Solutie. Fie B = fe1 ; :::; en g si B 0 = fe01 ; :::; e0n g dou a baze n V , iar B =
f ; :::; f n si B 0 = ff 0 1 ; :::; f 0 n g bazele duale corespunz
1
atoare n V . Se conside-
r
a
rs r s
jk = t(ej ; ek ; f ; f ), j; k; r; s = 1; n,
respectiv
0
il = t(e0i ; e0l ; f 0 ; f 0 ), i; j; ; = 1; n,
coecientii lui t n cele dou a baze xate.
De asemenea, e jr = t0 er ; f j , r; j = 1; n si 0i p = t0 (e0i ; f 0 p ), i; p = 1; n,
coecientii tensorului contractat. Atunci:
0p
i = t(e0i ; e0l ; f 0 l ; f 0 p ) = 0illp = cji ckl dls dpr sr j k p sr
jk = ci s dr jk =
,
= ci dr jk = ci dr t(ej ; ek ; f k ; f r ) = ci dpr t0 (ej ; f r ) = cji dpr rj
j p sr j p j
ceea ce reprezint
a exact legea de transformare a unui tensor o dat
a covariant si o
dat
a contravariant la schimbarea bazei.
6. Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n. Dac a T este un endomorsm
al lui V , se consider
a tensorul t : V V ! K, t (x; f ) = f (T x), 8x 2 V , f 2 V .
S
a se precizeze tipul acestui tensor. S a se determine componentele tensorului dat
n baza B = fe1 ; :::; en g si s
a se stabileasc a formulele de transformare a acestor
componente la schimbarea bazei.
Solutie. Conform denitiei, tensorul dat este un tensor o dat a covariant si o
data contravariant (deci, de tipul (1; 1)). Fie A = (akj ) matricea lui T n baza B,
deci
T ej = akj ek , j = 1; n,
deci
= t(ej ; f i ) = f i (T ej ) = akj f i (ek ) = akj ik = aij , i; j = 1; n.

i
j
Prin urmare, componentele tensorului dat coincid cu elementele matricei endo-
morsmului T n baza B. Fie acum A0 = (a0r 0
l ) matricea lui T n baza B . Formulele
de transformare ale componentelor tensorului sunt
k
a0r
l =
0r
l = f 0r (T e0l ) = drk f k (T (csl es ) = drk csl aps f k (ep ) = drk csl aps p,
deci
a0r r s k
l = dk cl as ,
adic a tocmai formulele de modicare a matricei unui endomorsm la schimbarea
bazei.
n acest mod, orice endomorsm poate privit ca un tensor o dat
a covariant
si o dat
a contravariant.
7. Fie D R3 o multime deschis a si u : D ! R3 o functie vectorial a de clas a
1
C : daca x = (x ; x ; x ) 2 D ) u(x) = (u1 (x); u2 (x); u3 (x)) (n teoria elasticit
1 2 3
atii,
u este "vectorul deplasare"). Denim:
1 @ui @uj
"ij = + , i; j = 1; 2; 3.
2 @xj @xi
S a f"ij gi;j=1;3 este un tensor simetric covariant de ordinul 2 (numit
a se arate c
"tensorul deformatie").
Solutie. Consider am c a schimbarea bazei se face prin matricea ortogonal aC=
a x01 , x02 , x03 sunt noile coordonate ale lui x, iar u01 , u02 , u03 sunt
cij i;j=1;3 . Dac
noile coordonate ale functiei f , atunci
1 @u0i @u0j 1 l k @ul @uk

"0ij = + = cc + = cli ckj "lk , i; j = 1; 2; 3.
2 @xj @xi 2 i j @xk @xl
Prin urmare, f"ij gi;j=1;3 se schimba dup
a o formul
a de tipul (1.7), deci
f"ij gi;j=1;3 este un tensor covariant de ordinul 2. Tensorul este, evident, simetric.
3. Probleme propuse
3
1. n R se consider a baza canonic
a B = fe1 ; e2 ; e3 g si forma liniar a f : R3 !
1 2 3 1 2 3
R, f (x) = x 2x + x , x = x e1 + x e2 + x e3 . S a se determine coordonatele
vectorului x = (1; 2; 3) n raport cu baza B 0 = fe01 ; e02 ; e03 g, unde e01 = 2e1 , e02 = 2e2 ,
e03 = 2e3 . Care sunt coordonatele lui f n raport cu baza dual a bazei B? Dar n
raport cu baza dual a bazei B 0 ?
2. Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n. Sa se arate c
a, dac
a B este o
baz
a n V , atunci coordonatele unui vector x 2 V denesc un vector contravariant,
adic
a un tensor de tipul (0; 1).
biliniar
a. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spatiul vectorial al tensorilor
de acest tip? Cum se schimb a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea
bazei?
biliniar
a. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spatiul vectorial al tensorilor
de acest tip? Cum se schimb

a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea
bazei?
5. Fie V un R-spatiu vectorial, fe1 ; e2 ; :::; en g baz
a n V si a1 , a2 , :::, an 2 R.
Daca x = xi ei , denim f (x) = ai xi . S
a se arate c a coecientii ai aj ai lui f 2 sunt
coecientii unui tensor de ordinul al doilea.
6. Fie (aij )i;j=1;n si bij i;j=1;n componentele unui tensor simetric (aij = aji ,
i; j = 1; n) respectiv antisimetric (bij = bji , i; j = 1; n).
a) s
a se precizeze cte componente nenule distincte pot avea cei doi tensori;
b) sa se determine tensorul de componente aij bij .
7. Fie tensorul de ordinul al treilea de componente "ijk , unde "123 =
i;j;k=1;n
"231 = "312 = 1, "132 = "213 = "321 = 1, "ijk = 0, dac a cel putin doi indici sunt
! ! ! ! 1! 2! 3! ! ! ! !
egali. Dac a a , b , c 2 V3 , a = a i + a j + a k , b = b1 i + b2 j + b3 k ,
! ! ! !
c = c1 i + c2 j + c3 k , sa se arate c
a:
! ! !
a) vectorul d = a b are componentele di = cijk aj bk ;
!
b) ! a ; b ;!
c = "i ai bj ck .
jk
8. Fie t 2 T32
(V ). S
a se stabileasc
a relatiile de transformare a coordonatelor
1
tensorului (t)2 la schimbarea bazei.
9. Fie D Rn o multime deschis
a si f : D ! R, f 2 C 1 (D). S
a se arate c
a
gradf este un vector 1-covariant.
10. n acelasi cadru de la exercitiul 7 de la probleme rezolvate, s
a se arate c
a
formula
1 @ui @uj
! ij = , i; j = 1; 2; 3,
2 @xj @xi
deneste un tensor antisimetric covariant de ordinul 2 (numit "tensorul de rotatie
innitezimal
a" din mecanica mediilor continue).
4. Indicatii si r
aspunsuri
1 0 3
e + e02 + e03 . f = f 1 2f 2 + f 3 . f = 2f 01 4f 02 + 2f 03 . 2. Dac
1. x = a
2 1 2
i 0j 0 0j j k
x = x ei , x = x ej , atunci x = dk x , j = 1; n. 3. Tensor dublu covariant, de tipul
(2; 0). dim T20 (V ) = n2 . 0
kl = t(e0k ; e0l ) = t cik ei ; cjl ej = cik cjl t(ei ; ej ) = cik cjl ij ,
1 k; l n. 4. Tensor dublu contravariant, de tipul (0; 2). dim T02

(V ) = n2 .
0kl 0k 0l k i l j k l i j k l ij
= t f ;f = t di f ; d j f = di dj t f ; f = di dj . 5. 0ij
= a0i a0j =
n(n + 1) 2
d0k 0l
i dj akl , i; j = 1; n. 6. a) , n n. b) Se tine seama c a pentru ecare
2
i = 1; n, bii = 0. 0. 7. Se tine seama de expresiile analitice ale produsului vectorial
a doi vectori liberi.si ale produsului mixt a trei vectori liberi. 8. Se poate folosi
exercitiul rezolvat 5. 9. Cum u(x) = u0 (x0 ), x = xi ei , x0 = x0j e0j , xi = cij x0j .
@u0 @xk
Atunci u0;j = = u ;k = ckj u0;k , j = 1; n. 10. Vezi exercitiul rezolvat 7.
@x0j @x0j
CAPITOLUL 9
Planul si dreapta n spatiu
1. Preliminarii
Planul
!
Doi vectori necoliniari !
a si b , ai c
aror reprezentanti au dreptele suport paralele
cu un plan S se numesc vectori directori ai planului . Un vector nenul ! n se
numeste vector normal la planul dac a dreapta suport a unui reprezentant al s au
este perpendiculara pe planul .
! ! !
Un vector normal la planul de vectori directori ! a = a1 i + a2 j + a3 k si
! ! ! ! !
b = b1 i + b2 j + b3 k , este !n =! a b.
! ! !
Fie O; i ; j ; k un reper cartezian n spatiu.
Ecuatia planului care trece printr-un punct M0 (x0 ; y0 ; z0 ) si perpendicular pe o

! ! !
directie data, !
n = A i + B j + C k , este
(1.1) A (x x0 ) + B(y y0 ) + C (z z0 ) = 0.
Ecuatia generala a planului este
(1.2) Ax + By + Cz + D = 0,
unde A2 + B 2 + C 2 > 0.
Ecuatia planului care trece prin punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) si de vectori directori
! ! ! !
vs = ls i + ms j + ns k , s = 1; 2, este
x x0 y y0 z z0
(1.3) l1 m1 n1 = 0.
l2 m2 n2
n aceste conditii, ecuatiile parametrice ale planului sunt
8
< x = x0 + l1 + l2
(1.4) y = y0 + m1 + m2 .
:
z = z0 + n1 + n2
Ecuatia planului determinat de trei puncte necoliniare Ms (xs ; ys ; zs ), s = 1; 2; 3,

este
x x1 y y1 z z1
(1.5) x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0,
x3 x1 y3 y1 z3 z1
77
78 9. PLANUL SI DREAPTA N SPA TIU
care este echivalent

a cu
x y z 1
x1 y1 z1 1
(1.6) = 0.
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
Ecuatia planului prin taieturi. Un plan care nu trece prin origine si nu este
paralel cu planele de coordonate intersecteaz a axele de coordonate n punctele
M (a; 0; 0), N (0; b; 0), P (0; 0; c), abc 6= 0, numite taieturi. Ecuatia acestui planul
este
x y z
(1.7) + + = 1:
a b c
Dreapta n spatiu
! ! !
Fie d o dreapt a. Vectorul nenul ! v = l i + m j + n k (l2 + m2 + n2 > 0),
avnd un reprezentant a carui dreapt
a suport este paralel
a cu dreapta d; se numeste
vector director al dreptei d. Numerele reale l; m; n se numesc parametri directori
1
ai dreptei d; versorul !
e = ! ! v se numeste versor director al dreptei d. Fie ,
kvk
! ! !
, unghiurile f acute de !v cu i , j respectiv k . Atunci
l m n
cos =p ; cos = p ; cos = p
l2 + m2 + n2 l 2 + m2 + n 2 l 2 + m2 + n 2
se numesc cosinusuri directoare ale dreptei d.
Ecuatiile dreptei determinate de un punct si de directie data. Dac a ! v =
! ! !
l i + m j + n k este un vector director al unei drepte care trece prin punctul
M0 (x0 ; y0 ; z0 ), atunci:
-ecuatia parametrica vectoriala a dreptei este
(1.8) !
r =!
r0 + t!
v , t 2 R,
unde !r0 si ! r sunt vectorii de pozitie ai punctelor M0 respectiv al unui punct
arbitrar M al dreptei;
-ecuatiile parametrice ale dreptei sunt
(1.9) x = x0 + tl, y = y0 + tm, z = z0 + tn, t 2 R;

-ecuatiile canonice ale dreptei sunt
x x0 y y0 z z0
(1.10) = = .
l m n
Ecuatiile canonice ale dreptei determinate de doua puncte distincte
M1 (x1 ; y1 ; z1 ) si M2 (x2 ; y2 ; z2 ), sunt
x x1 y y1 z z1
(1.11) = = .
x2 x1 y 2 y1 z2 z1
Ecuatiile dreptei determinate de doua plane sunt
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(1.12) ,
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
1. PRELIM INARII 79
A1 B1 C1
unde rang = 2. Un vector director al acestei drepte este !
v =
A2 B2 C2
! ! !
l i + m j + n k , unde
B1 C1 C1 A1 A1 B1
(1.13) l= ,m= ,n= .
B2 C2 C2 A2 A2 B2
Ecuatia fasciculului de plane determinat de dreapta (1.12) este
(1.14) (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0,
unde , 2 R nu sunt simultan nuli ( 2 + 2 > 0). n acest caz, planele care
determina dreapta (1.12), se numesc plane de baza ale fasciculului.
! ! !
Unghiul dreptelor de vectori directori !
v1 = l1 i + m1 j + n1 k respectiv !
v2 =
! ! !
l2 i + m2 j + n2 k este dat de
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
(1.15) cos = p 2 p .
l1 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
Dreptele sunt perpendiculare dac
a si numai dac
a
(1.16) l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0
si paralele dac
a si numai dac
a
l1 m1 n1
(1.17) = = .
l2 m2 n2
! = A ! ! ! !
Unghiul a doua plane de vectori normali n 1 1 i + B1 j + C1 k si n2 =
! ! !
A2 i + B2 j + C2 k este dat de
A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
(1.18) cos = p 2 p .
A1 + B12 + C12 A22 + B22 + C22
Planele de ecuatii A1 x+B1 y+C1 z +D1 = 0 respectiv A2 x+B2 y+C2 z +D2 = 0

sunt perpendiculare dac a si numai dac
a
(1.19) A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.
Cele dou
a plane sunt paralele dac
a si numai dac
a
A1 B1 C1
(1.20) = = .
A2 B2 C2
Unghiul dintre o dreapta si un plan. Unghiul dintre dreapta de vector director
! ! ! ! ! ! !
v = l i + m j + n k si planul de vector normal !n = A i + B j + C k este dat de
jAl + Bm + Cnj
(1.21) sin = p p .
l2
+ m2 + n 2 A2 + B 2 + C 2
Dreapta este perpendiculara pe plan dac
a si numai dac
a
(1.22) Al + Bm + Cn = 0.
Dreapta este paralela cu planul dac
a si numai dac
a
A B C
(1.23) = = .
l m n
Distanta de la un punct la un plan. Distanta de la punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) la

planul de ecuatieAx + By + Cz + D = 0 este
jAx0 + By0 + Cz0 + Dj
(1.24) d (M0 ; ) = p .
A2 + B 2 + C 2
Distanta de la un punct la o dreapta. Distanta de la punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) la
x x1 y y1 z z1
dreapta de ecuatie = = este
l m n
!
kM 0 M 1 ! vk
(1.25) d (M0 ; ) = ,
k!
vk
! ! !
unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) si !
v =l i +mj +nk.
! ! !
Distanta dintre dreptele 1 si 2 de vectori directori !
v1 = l1 i + m1 j + n1 k
! ! !
respectiv !
v2 = l2 i + m2 j + n2 k este
!
j(M1 M2 ; !
v1 ; !
v2 )j
(1.26) d( 1; 2) = ! ! ,
k v1 v2 k
unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) 2 1, M2 (x2 ; y2 ; z2 ) 2 2.
1. S a se determine un vector normal la un plan, stiind c
a:
! ! ! ! ! ! ! !
a) vectorii a = i + j k, b = 2i 3j k sunt vectori directori ai
planului;
b) planul este determinat de punctele A (2; 3; 4), B (3; 2; 1), C (0; 1; 2);
c) planul trece prin punctele A (1; 1; 1), B (0; 2; 4) si este paralel cu !
v =
! !
2j + k .
! ! ! !
Solutie. a) Un vector normal la plan este !
n =! a b = 4i j 5k.
! ! ! !
b) Putem alege ca vectori directori vectorii necoliniari AB = i + 5 j 5k,
! ! ! ! ! ! !
AC = 2 i + 4 j 6 k . Rezult a!
a c n = 10 i 4 j + 14 k este un vector normal
!
la plan. Cum orice vector nenul coliniar cu n este, de asemenea, un vector normal
! = 5! ! !
la plan, rezulta c
a si n 1 i +2j 7 k este un vector normal la plan.
! ! ! ! !
c) Vectorii AB = i + 3 j + 3 k si v sunt vectori directori ai planului. n
! ! ! !
consecinta, !n = AB ! v = 3i + j 2 k este vector normal la plan.
2. S a se scrie ecuatia unui plan, stiind c
a:
a) B (1; 0; 1) este piciorul perpendicularei coborte din punctul A (0; 2; 1) pe
plan;
b) planul trece prin punctele M (3; 1; 0), N (0; 7; 2), P (4; 1; 5).
! ! !
Solutie. a) Deoarece ! n = AB = i + 2 j este un vector normal la plan, iar
planul trece prin punctul B, folosind (1.1), se obtine ecuatia planului: x+2y 1 = 0.
! ! ! ! !
b) Metoda I. Un vector normal la plan este ! n = M N M P = 30 i +17 j 6 k .
Planul trecnd prin punctul M , din (1.1) se obtine ecuatia 30x+17y 6z 107 = 0.
Metoda II. Vom folosi ecuatia (1.2). Coordonatele punctelor M , N , P veric a
(1.2) dac
a 3A+B +D = 0, 7B +2C +D = 0, 4A+B +5C +D = 0. Din acest sistem
30 17 6
de 3 ecuatii cu 4 necunoscute, obtinem A = D, B = D, C = D.
107 107 107
Este clar ca D 6= 0, altfel ar rezulta A = B = C = 0, ceea ce contrazice conditia
30 17 6
A2 + B 2 + C 2 > 0. Atunci, ecuatia planului este ( x y+ z + 1)D = 0
107 107 107
sau 30x + 17y 6z 107 = 0.
Metoda III. Se folosesc ecuatiile (1.5) sau (1.6).
3. S
a se scrie ecuatiile canonice ale dreptei d de ecuatii
3x y + 2z 2=0
.
5x + 9y 3z 14 = 0
3 1 2
Solutie. Este clar c
a rang = 2, deci cele dou
a ecuatii deter-
5 9 3
! ! !
min a o dreapt a d de vector director ! v = 15 i + 19 j + 32 k (conform (1.13)).
Putem determina un punct al dreptei d, intersectnd-o cu unul din planele de coor-
donate, de exemplu xOy, a c arui ecuatie este z = 0. Ajungem la sistemul 3x y = 2,
5x + 9y = 14, a c arui solutie este x0 = 1, y0 = 1. Dreapta trece deci prin punctul
M0 (1; 1; 0). n consecinta, ecuatiile canonice ale dreptei sunt
x 1 y 1 z
= = :
15 19 32
4. S a se scrie ecuatia planelor care trec prin dreapta d de ecuatii
x 2 y+1 z 5
= =
3 2 1
si punctele A (1; 1; 2), respectiv B ( 1; 1; 1).
Solutie. Dreapta d se scrie ca intersectie de plane astfel
2x + 3y 1 = 0
.
x 3z + 13 = 0
Ecuatia fasciculului de plane este (2x + 3y 1) + (x 3z + 13) = 0. Punnd
conditia ca un plan din fascicul s a treac
a prin punctul A rezult a = 4 , 6= 0.
nlocuind n ecuatia fasciculului rezulta ecuatia planului care trece prin A: 3x +
4y z + 3 = 0. De asemenea, un plan din fascicul trece prin B, dac a = 0, 6= 0
ecuatia planului cautat este n acest caz 2x + 3y 1 = 0, deci unul din planele de
baza.
5. S
a se scrie ecuatia planului care trece prin dreapta d de ecuatii
x+y z 1=0
2x + y z 2=0
si paralel cu dreapta AB, unde A (1; 1; 1), B (2; 2; 3).
Solutie. Ecuatia fasciculului de plane care contine dreapta d este ( + 2 )x +
( + )y ( + )z 2 = 0, 2 + 2 > 0. Un vector director al dreptei
! ! !
AB este ! v = i + j + 2 k . Planul este paralel cu AB dac a! n ?!v , unde !
n =
! ! ! ! !
( +2 )i +( + )j ( + ) k . Din n v = 0, rezult a = 0, deci 6= 0.
Planul c autat este x + y z 1 = 0, deci unul din planele de baz a.
6. Sa se calculeze:
a) unghiul dreptelor d1 si d2 , de ecuatii
x y+7 z 2 x z 1=0
= = respectiv ;
2 9 2 y + 2z 3=0
b) unghiul diedru al planelor de ecuatii x y +z = 0 respectiv 3x y z +2 = 0;
c) unghiul dintre dreapta

x y z
= =
1 2 1
si planul de ecuatie x y z + 2 = 0.
! ! !
Solutie. a) n acest caz !v1 = 2 i + 9 j + 2 k . n cazul dreptei d2 , conform
! ! !
(1.13), l2 = 1, m2 p= 2, n2 = 1, deci ! v2 p= i 2 j + k . Folosind (1.15),
3 6 3 6 !=! ! !
obtinem cos = p , deci = arccos p . b) Deoarece n 1 i j + k,
89 89
p p
! = 3! ! ! 3 3
n 2 i j k , conform (1.18), cos = p , deci = arccos p . c) Cum
11 11
! ! ! ! ! ! !
v = i +2 j k , iar !n = i j k , tinnd seama de (1.21), rezulta c
a unghiul
dintre dreapt a si plan este zero. Deci dreapta este paralel a cu planul, dar nu este
continuta n plan deoarece punctul O (0; 0; 0) se aa pe dreapt a, dar nu este n plan.
7. Sa se calculeze:
a) distanta de la punctul M0 ( 1; 2; 1) la planul de ecuatie x + y 2z 1 = 0;
b) distanta de la punctul M0 (2; 6; 1) la dreapta de ecuatii
4x + y 6z + 5 = 0
.
y 3z + 2 = 0
p
j1 ( 1) + 1 2 + ( 2) 1 1j 6
Solutie. a) Folosind (1.24), se obtine d = p = .
1+1+4 3
b) Conform (1.13), parametrii directori ai dreptei sunt l = 3, m = 12, n = 4,
! ! !
deci !
v = 3 i + 12 j + 4 k . Alegem un punct pe dreapt a, de exemplu M p1 (0; 1; 1).
! ! ! ! ! ! 545
Atunci M0 M1 v = 20 i + 8 j 9 k , k v k = 13, deci d (M0 ; ) = .
13
8. Fie dreptele 1 si 2 , de ecuatii
x 1 y+1 z x 2 y z+1
= = respectiv = = .
2 3 1 2 2 1
Sa se calculeze distanta dintre cele dou a drepte si sa se scrie ecuatiile perpen-
dicularei comune.
! ! !
Solutie. Folosim (1.26) cu M1 (1; 1; 0), M2 (2; 0; 1), ! v1 = 2 i + 3 j + k ,
! ! ! ! ! ! !
v2 = 2 i + 2 j + k , ! n = ! v1 ! v2 = i 2 k , (M1 M2 ; !v1 ; !
v2 ) = 3, rezulta ca
3
d ( 1 ; 2 ) = p , deci dreptele nu sunt concurente. Ecuatia planului care trece
5
prin 1 si contine ! n este 6x + 5y 3z + 11 = 0, iar ecuatia planului care trece
prin 2 si contine ! n este 4x 5y + 2z 6 = 0. Deci ecuatiile perpendicularei
comune sunt:
6x + 5y 3z + 11 = 0
.
4x 5y + 2z 6 = 0
3. Probleme propuse
1. Sa se scrie ecuatia planului care:
a) trece prin punctul P (2; 5; 3) si este paralel cu planul 3x 8y + z 5 = 0;
b) trece prin punctul P (2; 5; 3) si este paralel cu planul xOz;
c) este paralel cu planul 3x y + z 6 = 0 si trece prin mijlocul segmentului

[M N ], M (1; 3; 2), N (1; 5; 4);
d) trece prin punctul P ( 1; 2; 0) si este perpendicular pe P Q unde Q (2; 3; 1);
e) trece prin punctele P (3; 1; 0), Q (4; 1; 5), R (0; 7; 2);
f) trece prin axa Oz si prin punctul P ( 3; 1; 2);
g) este paralel cu axa Ox si trece prin punctele P (4; 0; 2), Q (5; 1; 7);
h) trece prin punctul P (0; 3; 0) si este perpendicular pe planele x + 2y + 3z =
= 0, 3x 5y + 4z + 1 = 0;
! ! !
i) trece prin punctul P ( 2; 3; 4), de vectori directori ! v1 = i 2j + k,
! ! ! !
v2 = 3 i + 2 j + 4 k .
2. Pentru ce valori ale lui si , punctele M (1; 3; 0), N (3; 2; 1), P ( ; ; 3),
Q (7; 2; 3) sunt coplanare?
3. Sa se scrie ecuatia unui plan care trece prin punctele P (1; 1; 1), Q (2; 2; 3)
si este perpendicular pe planul x + y z = 0.
4. S
a se scrie ecuatiile canonice si parametrice ale dreptei care
! ! !
a) trece prin punctul A (2; 3; 1) si de vector director ! v =5 i + j +2k;
b) trece prin punctele A (1; 1; 1) si B (0; 2; 4);
c) are ecuatiile
2x y + 5z 21 = 0
;
x + 3y z 7 = 0
d) trece prin punctul A (2; 1; 1) si este paralel
a cu planele x y + z + 2 = 0 si
x + y + 2z 1 = 0.
5. Sunt coliniare punctele A (5; 4; 6), B ( 3; 8; 12), C (1; 2; 3)? Dar
punctele A, C si D (0; 3; 5)?
6. S a se cerceteze pozitia dreptei d fat
a de planul n cazurile:
x+1 y 3 z
a) d : = = , : 3x 3y + 2z 5 = 0;
2 4 3
x+3 y 7 z+2
b) d : = = , : 3x + 5y 2z 6 = 0;
4 6 3
x 1 y+3 z 2
c) d : = = , : 4x + 3y z + 3 = 0.
2 1 5
! ! !
7. S a se scrie ecuatiile dreptei de vector director !
v = i + j + k care
trece prin mijlocul segmentului [AB], unde A si B sunt punctele de intersectie ale
planului 2x + y 3z + 1 = 0 cu dreptele de ecuatii
x 3 y 5 z 1 x 10 y 3 z+4
= = respectiv = = .
1 5 2 2 4 6
8. Sa se scrie ecuatia planului care:

a) trece prin punctul A (2; 1; 1) si prin dreapta de ecuatii
2x 3y 3z 8 = 0
;
x 2y + z + 3 = 0
b) trece prin origine si prin dreapta de ecuatii
x 2 y 1 z 1
= = .
1 3 2
9. Sunt concurente planele ale c

aror ecuatii sunt?
a) x + y + z 6 = 0, 2x y + z 3 = 0, x + 2y z 2 = 0;
b) x + y + 2z 4 = 0, x + 2y z 2 = 0, 2x y z = 0, x + y + z 3 = 0.
10. S a se determine parametrul real astfel nct planele x y + z = 0,
3x y z + 2 = 0, 4x y 2z + = 0, s a se intersecteze dup
a o dreapt
a. S
a se
g
aseasc
a ecuatiile parametrice ale acestei drepte.
11. S
a se arate c
a dreptele de ecuatii:
4x + z 1 = 0 3x + y z+4=0
d1 : , d2 : ,
x 2y + 3 = 0 y + 2z 8=0
sunt concurente si s
a se scrie ecuatia planului determinat de acestea.
12. S
a se g
aseasc
a simetricul punctului A ( 1; 2; 0) fat
a de planul de ecuatie
x + 2y z + 3 = 0. Sa se calculeze distanta de la punct la plan.
13. S a se calculeze coordonatele simetricului punctului A (4; 3; 10) fat
a de
dreapta de ecuatii
x 1 y 2 z 3
= = .
2 4 5
Care este distanta de la punct la dreapt
a?
14. S
a se g
aseasc
a proiectia ortogonal
a a punctului A (3; 1; 2) pe dreapta de
ecuatii
2x y + z = 0
.
x+y z+1=0
15. S a se scrie ecuatiile perpendicularei coborte din punctul A (2; 3; 1) pe

dreapta de ecuatii
x+1 y z 2
= = .
2 1 3
16. Sa se scrie ecuatiile dreptei , care se aa n planul xOz, trece prin origine
si este perpendicular a pe dreapta de ecuatii
x 2 y+1 z 5
= = .
3 2 1
17. S a se scrie ecuatiile proiectiei ortogonale a dreptei , de ecuatii

x 1 y 2 z 3
= = ,
2 3 4
pe planul , de ecuatie x + y + z 3 = 0; s a se g
aseasc
a ecuatiile simetricei dreptei
fat
a de acest plan.
18. Sa se scrie ecuatia simetricului planului de ecuatie x 3y + z 1=0
fat
a de planul de ecuatie x + 2y 2 = 0.
19. Se dau planul , de ecuatie x 4y + 5z + 10 = 0, dreapta , de ecuatii
x 1 y+2 z
= =
3 2 1
si punctul A (1; 2; 3).
a) Sa se scrie ecuatia planului simetric planului fat
a de punctul A;
b) Sa se scrie ecuatiile simetricei dreptei fat
a de punctul A.
20. S
a se g
aseasc
a ecuatiile simetricei dreptei 1, de ecuatii
x 2 y 3 z 1
= = ,
7 17 27
fat
a de dreapta 2, de ecuatii
x + 2y + 1 = 0
.
3y + z 2 = 0
21. Sa se scrie ecuatia unui plan care se aa la egal

a distant
a de planele 1 si
2, de ecuatii x + y 2z 1 = 0 respectiv x + y 2z + 3 = 0.
22. S
a se g
aseasc
a unghiul dreptelor 1 si 2, de ecuatii
x y+z 3=0 x 1 y+1 z+1
respectiv = = .
2x + y 2z + 5 = 0 5 2 3
23. S
a se g
aseasc
a unghiul planelor 1 si 2 cnd:
a) 1 : 2x + y 2 = 0, 2 : x z + 2 = 0;
b) 1 : 3x y + 2z + 15 = 0, 2 : 5x + 9y 3z 1 = 0.
24. S a se determine unghiul dintre dreapta OA, unde O(0; 0; 0), A (2; 1; 1) si
planul de ecuatie x + y 2z + 1 = 0.
25. S
a se scrie ecuatia unui plan care trece prin dreapta de ecuatii
x + 5y + z = 0
x z+4=0
a un unghi de 45o cu planul de ecuatie x
si care formeaz 4y 8z + 12 = 0.
26. a) S a se g
aseasca distanta de la punctul A (4; 3; 2) la planul de ecuatie
3x y + 5z + 1 = 0.
b) Sa se g
aseasca distanta de la punctul A ( 2; 3; 1) la dreapta de ecuatii
x 1 y+1 z+2
= = .
2 3 4
27. S a se calculeze n
altimea din A a tetraedrului ABCD, dac
a A ( 7; 3; 2),
B (0; 2; 1), C (4; 1; 0), D ( 1; 0; 3).
28. Sa se g
aseasc
a distanta dintre planele 1 si 2, de ecuatii 11x 2y 10z +
15 = 0 respectiv 11x 2y 10z 45 = 0.
29. S
a se g
aseasc
a distanta dintre dreptele d1 si d2 , de ecuatii
x 7 y 1 z 3 x 2 y+1 z
= = respectiv = = .
3 4 2 3 4 2
30. Sunt concurente dreptele d1 si d2 , de ecuatii

x+y z 1=0 x + 2y z 2 = 0
respectiv ?
2x + y z 2 = 0 x + 2y + 2z + 4 = 0
S
a se scrie ecuatiile perpendicularei comune a celor dou
a drepte.
31. Sunt concurente dreptele d1 si d2 , de ecuatii

x 2 y+1 z x+1 y 8 z 3
= = respectiv d2 : = = ?
1 3 1 7 3 1
32. S
a se calculeze lungimea perpendicularei comune a dreptelor:
x+3 y 6 z 3 x 4 y+1 z+7
a) 1 : = = , 2: = = ;
4 3 2 8 3 3
1 : x = 2t 4; y = t + 4; z = 2t 1;
b)
2 : x = 4t 5; y = 3t + 5; z = 5t + 5:
33. S
a se arate c
a dreptele de ecuatii
2x + 2y z 10 = 0 x+7 y 5 z 9
1 : , 2 : = = ,
x y z 22 = 0 3 1 4
a se calculeze distanta dintre ele.
sunt paralele si s
34. Sa se scrie ecuatiile dreptei care trece prin punctul A (1; 1; 1) si se sprijin
a
pe dreptele 1 si 2 , de ecuatii
x y z x 1 y+1 z+1
= = respectiv = = .
2 3 1 1 2 3
35. S
a se scrie ecuatiile dreptei care se sprijin
a pe dreptele de ecuatii
x y 1=0 2x y 1=0
1 : , 2 : ,
y z 1=0 y + 2z 2=0
si este perpendicular
a pe planul x + 2y + 3z 1 = 0.
4. Indicatii si r
aspunsuri
1. a) 3x 8y+z 49 = 0. b) y+5 = 0. c) 3x y+z 3 = 0: d) 3x+y+z+1 = 0. e)
30x+17y 6z 107 = 0. f) x+3y = 0. g) 9y z 2 = 0. h) 23x+5y 11z+15 = 0. i)
x 2 y 3 z+1
10x+y 8z+49 = 0. 2. = 5, 2 R. 3. x y = 0. 4. a) = = ;
5 1 2
x 1 y+1 z 1
x = 5t + 2, y = t + 3, z = 2t 1, t 2 R. b) = = ; x = t + 1,
1 3 3
x 8 y z 1
y = 3t 1, z = 3t + 1, t 2 R. c) = = ; x = 2t + 8, y = t,
2 1 1
x 2 y 1 z 1
z = t + 1, t 2 R. d) = = ; x = 3t + 2, y = t + 1, z = 2t + 1,
3 1 2
t 2 R. 5. A, B, C sunt coliniare, dar A, C, D nu sunt coliniare. 6. a) d k ,
d \ = ?. b) d \ = fAg, A(1; 1; 1). c) d . 7. A(4; 0; 3), B(6; 11; 8), y z = 0,
2x 2y + 1 = 0. 8. a) 9x 16y z 1 = 0. b) 5x 3y 7z = 0. 9. a) Planele sunt
concurente n punctul A(1; 2; 3). b) Planele sunt concurente n punctul A(1; 1; 1).
10. = 3. x = t, y = 2t + 1, z = t + 1, t 2 R. 11. Dreptele sunt concurente
3 6 17
n punctul A( ; ; ). Ecuatia planului care trece prin A, de vectori directori
5 !
5 5
! ! ! ! ! !
v1=2i + j 8k, ! v2= i 2 j + k , este 3x + 2y + z 4 = 0. 12. Proiectia p
punctului A pe plan este P ( 2; 0; 1), iar simetricul este S( 3; 2; 2). d = 6.
13. Proiectia punctului A pe dreapt a este P (3; 6; 8), iar simetricul este S(2; 9; 6).
p ! ! 1 1 5
d = 14. 14. Un vector director al dreptei este ! v = j + k , P( ; ; ).
3 6 6

x+1 y z 2
15. Proiectia punctului A pe dreapt a este P ( 1; 0; 2). = = . 16.
3 3 1
! ! ! ! !
v = l i + m j + n k ? j ) m = 0. ! v ? ) 3l + n = 0, l 6= 0. Dreapta
x y z
are ecuatiile: = = . 17. Ecuatia planului care trece prin dreapta ,
1 0 3
perpendicular pe planul este x 2y + z = 0, deci ecuatiile proiectiei ortogonale a
1 5
dreptei pe sunt: x 2y +z = 0, x+y +z 3 = 0. \ = fAg, unde A( ; 1; ).
3 3
Proiectia punctului B(1; 2; 3) 2 pe planul este P (0; 1; 2), iar simetricul lui B
fata de plan este S( 1; 0; 1). Simetrica dreptei fat
a de plan este dreapta AS
x+1 y z 1
de ecuatii = = . 18. Punctul M (0; 0; 1) 2 . Proiectia acestuia
4 3 2
2 4 4 8
pe planul este P ( ; ; 1), iar simetricul fat a de este S( ; ; 1). Planul c autat
5 5 5 5
trece prin S si prin dreapta = \ , deci are ecuatia 3x y z + 5 = 0. 19.
a) Planul c autat este paralel cu planul dat, deci are ecuatia x 4y + 5z + D = 0.
Din d(A; ) = d(A; ) ) j8 + Dj = 18, deci D = 26. Ecuatia planului este
x 4y + 5z 26 = 0. b) Dreapta c autata 1 este paralel a cu . Simetricul
punctului B(1; 2; 0) 2 fat
a de A este S(1; 6; 6) 2 1 , deci ecuatiile dreptei
x 1 y 6 z 6 13 8
1 sunt: = = . 20. 1 \ 2 = fAg, A( ; ; 10). Punctul
3 2 1 3 3
B(2; 3; 1) 2 1 se proiecteaz a pe 2 n P ( 1; 0; 2), deci simetricul lui B fat a de
x+4 y+3 z 3
2 este S( 4; 3; 3). Dreapta c autat a AS are ecuatiile = = .
25 1 21
21. Planul c autat , paralel cu planele date, are ecuatia x + y 2z + D = 0.
Cum A(1; 0; 0) 2 1 , B( 3; 0; 0) 2 2 , din d(A; ) = d(B; ) se obtine D = 1, deci
! ! ! ! !
ecuatia planului este x + y 2z + 1 = 0. 22. p v1 = i +4j +3k, v2 =
! ! ! 6 10 1
5 i + 2 j + 3 k . arccos p . 23. a) arccos . b) . 24. arcsin . 25. Un
247 5 2 6
plan arbitrar care trece prin dreapta dat a are ecuatia (x+5y+z)+ (x z +4) = 0,
2
+ 2 > 0. Conditia din problem a conduce la relatia 3 2 + 4 = 0. Se obtin
planele de ecuatii x z + 4 = 0 si x 20y 7z + 12 = p 0. 26. a) Folosim
5 38
(1.24), se obtine d = 0, deci punctul se aa n plan. b) p . 27. Ecuatia
29
planului BCD este 10x + 17y 11z 23 = 0. n altimea din A este distanta de la
20
punctul A la acest plan. h = p . 28. Planele sunt paralele. A(1; 2; 3) 2 1 .
510
d = d(A; 2 ) = 4. 29. Dreptele sunt paralele. d = 3. 30. Fie M1 (1; 1; 1) 2 d1
! !
si M2 (0; 0; 2) 2 d2 . Directiile celor dou a drepte sunt ! v 1 = j + k respectiv
! ! ! !
v2=2i j . Rezult a (M1 M2 ; ! v1 ; !
v2 ) = 3, deci dreptele nu sunt concurente. Ca
n problema rezolvat a 8, se obtin ecuatiile perpendicularei comune: 4x y+z 4 = 0,
2x + 4y + 5z + 10 = 0. 31. Fie M1 (2; 1; 0) 2 d1 si M2 ( 1; 8; 3) 2 d2 . Directiile
! ! ! ! ! !
celor dou a drepte sunt ! v1 = i + 3 j + k respectiv ! v2 = 7i 3j + k.
!
Rezult a (M1 M2 ; !
v1 ; !
v2 ) = 0, deci dreptele sunt concurente. Punctul de concurent a
!
este P ( 1; 8; 3). 32. a) Folosim (1.26) cu M1 ( 3; 6; 3), M2 (4; 1; 7), ! v1 = 4 i
! ! ! ! ! ! ! ! !
3 j +2 k , ! v2 = 8 i 3 j +3 k , ! v1 ! v2 = 3 i +4 j +12 k , (M1 M2 ; ! v1 ; !v2 ) = 169,
rezult a c
a d ( 1 ; 2 ) = 13. b) Eliminnd parametrul t, se obtin ecuatiile canonice
! ! !
ale dreptelor. n acest caz, M1 ( 4; 4; 1), M2 ( 5; 5; 5), ! v1 = 2 i j 2k,
! ! ! ! ! ! ! !
v2 = 4 i 3j 5k, ! v1 ! v2 = i + 2 j 2 k , (M1 M2 ; !v1 ; !
v2 ) = 9, rezult a
! ! !
a d ( 1 ; 2 ) = 3. 33. Directia dreptei 1 este !
c v1 = 3i + j k . Fie
M0 ( 12; 0; 34) 2 1 si M1 ( 7; 5; 9) 2 2 . Se obtine d = 25. 34. = 1 \ 2,
unde 1 = (A; 1 ), 2 = (A; 2 ). Ecuatiile dreptei sunt 2x y z = 0,
x + y z 1 = 0. 35. Fie M1 (1; 0; 1) 2 1 si M2 (0; 1; 1) 2 2 . Directiile celor
! ! ! ! ! !
doua drepte sunt !v 1 = i + j + k respectiv !v 2 = i +2 j k . Dreapta c
autata
! ! !
are directia !
n = i + 2 j + 3 k . Atunci = 1 \ 2 , unde 1 = (M1 ; ! v 1; !
n ),
! !
2 = (M2 ; v 2 ; n ). Ecuatiile dreptei sunt x 2y + z = 0, 2x y 1 = 0 sau
x y+1 z+2
= = .
1 2 3
CAPITOLUL 10
Conice
1. Preliminarii
! !
Fie (O; i ; j ) un reper cartezian n plan. Se numeste conica o multime de
puncte C din plan, de forma
C = fM (x; y) j f (x; y) = 0g,
unde f : R2 ! R,
f (x; y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 ,
aij 2 R, i; j = 1; 3, a211 + a212 + a222 > 0. Ecuatia
(1.1) a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0,
se numeste ecuatia conicei C.
Prezentam acum, conicele uzuale si ecuatiile lor standard, n raport cu repere
carteziene convenabil alese.
Cercul. Ecuatia cercului cu centrul n punctul C(a; b) si de raz
a r, este
2
(x a) + (y b)2 = r2 .
Ecuatia generala a cercului este
(1.2) x2 + y 2 + 2mx + 2ny + p = 0,
unde m, n, p 2 R, m2 + n2 p > 0.
n aplicatii sunt utile ecuatiile parametrice ale cercului:
x = a + r cos t
, t 2 [0; 2 ].
y = b + r sin t
Elipsa. Este multimea punctelor M (x; y) din plan, ale c
aror coordonate satisfac
x2 y2
ecuatia 2 + 2 1 = 0. n aplicatii sunt utile ecuatiile parametrice ale elipsei:
a b
x = a cos t
, t 2 [0; 2 ].
y = b sin t
x2 y 2
Hiperbola. n acest caz, coordonatele punctelor satisfac ecuatia 1 = 0.
a2 b2
Parabola. Este multimea punctelor M (x; y) din plan, ale c
aror coordonate
satisfac ecuatia y 2 = 2px.
Reducera conicelor la forma canonica. Fie conica de ecuatie (1.1). Se poate de-
termina un reper cartezian convenabil fat a de care ecuatia are o form
a ct mai sim-
pla, numit a forma canonica. La aceasta forma se poate ajunge printr-o translatie
si o rotatie adecvata a reperului cartezian.
89
90 10. CONICE
Un punct C se numeste centru de simetrie al conicei dac a simetricul fat

a de
C al oricarui punct M al conicei apartine conicei. Dintre conicele de mai sus,
cercul, elipsa, hiperbola au centru de simetrie si se numesc conice cu centru, pe
cnd parabola nu are centru de simetrie si se numeste conica fara centru. Notam
a11 a21 a31
a11 a12
= a12 a22 a32 , = , I = a11 + a22 .
a12 a22
a13 a23 a33
Distingem urmatoarele cazuri:
I. Dac
a 6= 0, conica este conica cu centru, coordonatele centrului vericnd
sistemul
a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0
(1.3) .
a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0
I.1. Dac
a a12 6= 0, forma canonic
a este
2 2
(1.4) 1X + 2Y + = 0,
unde 1 si 2 sunt r
ad
acinile ecuatiei caracteristice
2
I + = 0,
alese astfel nct s
a satisfac
a conditia
( 1 2) a12 > 0,
iar
(1.5) = f (x0 ; y0 ) = a13 x0 + a23 y0 + a33 .
Conica are ecuatia (1.4) n raport cu reperul cu originea n (x0 ; y0 ), obtinut din
reperul initial printr-o translatie urmat
a de o rotatie de unghi dat de
1 a11
(1.6) tg =
a12
sau
2a12
tg 2 = ,
a11 a22
dac
a a11 6= a22 . n acest din urm
a caz, dac
a a11 = a22 , atunci = .
4
Relatiile de transformare a coordonatelor sunt
x = x0 + X cos + Y sin
.
y = y0 X sin + Y cos
I.2. Dac
a a12 = 0, forma canonic
a este
a11 x02 + a22 y 02 + = 0,
raportul ind dat de (1.5), unde (x0 ; y0 ) este solutie a sistemului (1.3), iar
x = x0 + x0
(1.7) .
y = y0 + y 0
II. Dac
a = 0 si
a11 a12 a13
(1.8) rang = 1,
a12 a22 a23
conica are o innitate de centre (x0 ; y0 ), care satisfac ecuatia

a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0.
n urma translatiei (1.7), ecuatia conicei devine
a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 + f (x0 ; y0 ) = 0,
unde f (x0 ; y0 ) se calculeaz
a cu formula (1.5). Scriind primii trei termeni ca patratul
unui binom, se constat a c
a, n acest caz, conica degenereaz
a n dou a drepte paralele
sau confundate, sau este multimea vid a.
III. Dac a = 0 si
a11 a12 a13
rang = 2,
a21 a22 a23
conica este conica fara centru.
III.1. Dac
a a12 6= 0, forma canonic
a a ecuatiei conicei este
(1.9) Y2 = 2pX,
unde r
p= .
I3
Ecuatia axei parabolei este
@f @f
a11 + a12 = 0,
@x @y
coordonatele x0 , y0 ale vrfului parabolei vericnd sistemul
8
< f (x; y) = 0
@f @f .
: a11 + a12 =0
@x @y
Conica este parabola de ecuatie (1.9), n raport cu reperul obtinut dup
a rotatia
de unghi dat de
a11
tg =
a12
urmat a de o translatie convenabil
a. Semnul n (1.9) se alege n functie de pozitia
parabolei fat
a de axele de coordonate ale reperului initial, ceea ce se stabileste
intersectnd parabola cu axele de coordonate.
III.2. Dac a a12 = 0, atunci conica este o parabol a sau degenereaz a n dou a
drepte paralele sau confundate, sau este multimea vid a.
1. S a se scrie ecuatia cercului circumscris triunghiului ABC, unde A (1; 2),
B (0; 3), C ( 2; 2). S
a se gaseasc
a centrul si raza acestui cerc.
Solutie. Folosim ecuatia (1.2). Cele trei puncte andu-se pe cerc, coordonatele
acestora trebuie sa verice ecuatia cercului, ceea ce conduce la sistemul de ecuatii
1
2m + 4n + p = 5, 6n + p = 9, 4m + 4n + p = 8. Rezolvnd, g asim m = ,
2
3
n= , p = 0, deci ecuatia cercului circumscris triunghiului este x2 +y 2 +x 3y =
2
92 10. CONICE
2 2
1 3 5
0, care se mai scrie sub forma x+ + y = . n consecint
a, centrul
2 p 2 2
1 3 10
cercului este C ; , iar raza r = .
2 2 2
2. S a se reduc
a la forma canonic a se reprezinte grac conica 6x2 4xy +
a si s
2
9y 4x 32y 6 = 0.
Solutie. n acest caz a11 = 6, a12 = 2, a22 = 9, a13 = 2, a23 = 16,
6 2
a33 = 6, deci = = 50 > 0. Prin urmare, conica este o elips a.
2 9
Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 6x0 2y0 2 = 0, 2x0 +
9y0 16 = 0. Obtinem x0 = 1, y0 = 2. Ecuatia caracteristic a este 2 15 + 50 = 0
si are r
ad acinile 1 = 5, 2 = 10 (am tinut seama c a a12 < 0). Conform (1.5),
= a a ecuatiei conicei este 5X 2 + 10Y 2
40. Asadar, forma canonic 40 = 0 sau
2 2
X Y 1
+ 1 = 0. Unghiul de rotatie este, conform (1.6), = arctg . Atunci
8 4 2
1 2
sin = p , cos = p . n consecint a, relatiile de transformare a coordonatelor
5 5
sunt: 8
> 1
>
< x = 1 + p (2X + Y )
5
.
>
> 1
: y = 2 + p ( X + 2Y )
5
Gracul conicei este cel din g. 1.
Fig. 1
3. S a se reduc
a la forma canonic a se reprezinte grac conica 5x2 + 12xy
a si s
22x 12y 19 = 0.
Solutie. Deoarece a11 = 5, a12 = 6, a22 = 0, a13 = 11, a23 = 6, a33 = 19,
5 6
rezult
a c
a = = 36 < 0, deci conica este o hiperbol a. Coordonatele
6 0
centrului C al conicei sunt date de sistemul 5x0 + 6y0 11 = 0, 6x0 6 = 0.
Asadar, C(1; 1). Ecuatia caracteristica este 2 5 36 = 0 si are r
ad
acinile
1 = 9, 2 = 4 (a12 > 0). Din (1.5), se obtine = 36. Prin urmare, forma
2 2
X Y
canonica este 9X 2 4Y 2 36 = 0 sau 1 = 0. Unghiul de rotatie
4 9
2 2 3
este = arctg . Atunci sin = p , cos = p . n consecint a, relatiile de
3 13 13
transformare a coordonatelor sunt:
8
> x = 1 + p1 (3X + 2Y )
>
<
13
.
>
> 1
: y = 1 + p ( 2X + 3Y )
13
Gracul conicei este cel din g. 2.
Fig. 2
4. S a se determine natura conicelor de ecuatii:

a) x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 29 = 0;
b) x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 30 = 0.
1 1
Solutie. a) Deoarece = = 1 > 0, deci conica este o elips
a.
1 2
Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul x0 y0 2 = 0, x0 +2y0 3 =
0. Se obtine x0 = 7, y0 = 5, deci, conform (1.5), = 0. Prin urmare, conica este
o elips
a degenerat
a n centrul s
au, C(7; 5).
b) n acest caz, = 1, deci conica este o elips
a imaginar
a.
5. S a se reduc
a la forma canonic a se reprezinte grac conica 2x2 + 5xy
a si s
2
3y + 3x + 16y 5 = 0.
5
2
Solutie. Deoarece = 5 2 = 49 > 0, deci conica este o hiperbol a.
3 4
2
5 3 5
Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 2x0 + y0 + = 0, x0
2 2 2
3y0 + 8 = 0. Se obtine x0 = 2, y0 = 1, deci, conform (1.5), = 0. Prin urmare,
conica este o hiperbol
a degenerat a translatia x = 2+x0 , y = 1 +y 0 , ecuatia
a. Dup
02 0 0
conicei devine 2x + 5x y 3y = 0 sau (2x0 y 0 )(x0 + 3y 0 ) = 0. Trecnd la
02
94 10. CONICE
variabilele x si y rezult
a c
a, n acest caz, conica degenereaz
a n dreptele paralele de
ecuatii 2x y + 5 = 0, x + 3y 1 = 0 (g. 3).
Fig. 3
6. S a se reduc
a la forma canonic a se reprezinte grac conica 2x2 + 4xy +
a si s
2
2y 7x 7y + 3 = 0.
0 1
7
2 2
2 2 B 2 C
Solutie. Deoarece = = 0 si rang @ = 1, conica are
2 2 7 A
2 2
2
7
o innitate de centre care se aa pe dreapta de ecuatie 2x + 2y = 0. Alegem
2
3 3
x0 = 1, y0 = o solutie a acestei ecuatii. Dup a translatia x = 1 + x0 , y = + y 0 ,
4 4
02 0 0 02 25 0 0 2 25
ecuatia conicei devine 2x + 4x y + 2y = 0 sau (x + y ) = 0, care
0 0 0 0
8 16
conduce la (4x + 4y + 5)(4x + 4y 5) = 0. Trecnd la variabilele x si y rezult a
c
a, n acest caz, conica degenereaza n dreptele paralele de ecuatii 2x + 2y 1 = 0,
x + y 3 = 0 (g. 4).
Fig. 4
7. S a se reprezinte grac conica de ecuatie x2 4xy + 4y 2 6x + 2y + 1 = 0.

1 2 3
Solutie. n acest caz = 0 si rang = 2, deci conica este
2 4 1
1
o parabol a. Deoarece I = 5, = 25, rezult a p = p . Prin urmare, ecuatia
p 5
2 5 1
a a parabolei este Y 2 =
canonic X. Unghiul de rotatie este = arctg .
5 2
Conform (1.9), ecuatia axei parabolei este x 2y 1 = 0. Intersectnd cu parabola
1 2
g
asim vrful parabolei V ( ; ). Pentru a alege semnul, intersect am, de exemplu,
5 5
2
cu axa Oy. Dac a x = 0, ecuatia 4y +2y +1 = 0 nu are r adacini reale, deci parabola
nu intersecteaz
p a axa Oy. n consecint a, forma canonic
a a ecuatiei parabolei este
2 5
Y2 = X, iar gracul cel din g. 5.
5
Fig. 5
3. Probleme propuse
1. S a se scrie ecuatia cercului care:
a) trece prin punctul A (3; 6) si are centrul C ( 1; 3);
b) are ca diametru segmentul [AB], unde A ( 1; 3), B (3; 5);
c) are centrul C (3; 5) si este tangent dreptei de ecuatie 2x y + 1 = 0;
d) trece prin punctele A (1; 2), B (3; 4) si are centrul pe dreapta x + y 1 = 0;
e) are centrul C (2; 1) si determin a pe dreapta de ecuatie 3x 4y + 5 = 0 o
coard
a de lungime 8.
2. S a se determine centrul si raza cercului circumscris triunghiului ABC, unde
A (1; 2), B (0; 3), C ( 2; 2).
3. S a se scrie ecuatia elipsei ale carei axe de simetrie coincid cu axele de
coordonate, dac a: p p
a) are focarele F1 (2 2; 0), F2 ( 2 2; 0) si semiaxa mare 3;
b) are semiaxa mic a 6, iar distanta
p dintre
p focare este 8;
3 3 2 5
c) trece prin punctele A(1; ), B( ; 2);
2 3
d) are semiaxa mare 25, iar excentricitatea 0; 6.
96 10. CONICE
4. S a se scrie ecuatia hiperbolei ale c arei axe de simetrie coincid cu axele de

coordonate, dac a: p p
a) are focarele F1 ( 2 2; 0), F2 (2 2; 0) si distanta dintre vrfuri
p 4;
b) are focarele F1 ( 5; 0), F2 (5; 0) si trece prin punctul A(8; p3 3);
p punctul A(1; 15);
c) are focarele F1 (0; 4), F2 (0; 4) si trece prin
d) este echilatera si trece prin punctul A(2 3; 2).
5. S a se scrie ecuatia parabolei cu vrful n origine, cu axa transvers

a Ox,
care:
a) are distanta de la vrf la focar egal
a cu 5;
b) trece prin punctul A (2; 4).
6. S a se scrie ecuatia parabolei care are ca dreapt

a directoare axa Ox si focarul
F (0; 6).
7. S a se g
aseasc
a locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente
la conica x2 2y 2 2 = 0, perpendiculare ntre ele.
8. Un punct M descrie o elips a cu centrul n O, de semiaxe a si b. Fie P

proiectia ortogonal
a a punctului M pe axa mare, iar N un punct pe OM astfel ca
! a !
ON = N M . Dreapta P N taie axa mic a n Q. Sa se arate c
a segmentul P Q este
b
constant.
9. Fie M un punct mobil pe cercul de ecuatie x2 +y 2 = 4 si A ( 2; 0). Dreapta

AM intersecteaz a axa Oy n B, iar paralela n B la Ox intersecteaza OM n C. S a
se g
aseasc
a locul geometric al punctului C.
10. S a se reduc
a la forma canonic
a si s
a se reprezinte grac conicele:
a) 4x2 + 16y 2 + 4x 80y + 85 = 0;
b) 5x2 + 8xy + 5y 2 18x 18y + 9 = 0;
c) 4xy + 3y 2 + 16x + 12y 36 = 0;
d) 2x2 + y 2 + 4x 6y + 12 = 0;
e) xy + 2x + y = 0;
f) x2 + 2xy + y 2 + 3x 3y 18 = 0;
g) 4xy + 3x 3y 18 = 0;
h) 4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0;
i) 9x2 24xy + 12y 2 = 0;
j) 8x2 + 6xy + 6x + 3y + 1 = 0;
k) 4x2 + 12xy + 9y 2 8x 12y 5 = 0;
l) 4x2 + 4xy + y 2 13x 4y + 8 = 0;
m) x2 4xy + 4y 2 6x + 2y + 1 = 0.
11. S a se discute natura conicelor de ecuatie x2 + 2 xy + y 2 2x 4y + 4 = 0,

2 R. n cazul conicelor cu centru s a se determine locul geometric al centrelor
conicelor si s
a se reprezinte grac. Aceeasi problem a pentru conicele de ecuatii
x2 2xy + (1 ) y 2 + 2 x = 0, 2 R.
12. Recunoasteti conicele de ecuatii:

a) x2 + y 2 2tx 4ty + 1 + t2 = 0, t 2 R;
b) x = 2t2 + t + 4, y = t2 + t + 2, t 2 R.

4. Indicatii si r
aspunsuri
1. a) x2 + y 2 + 2x 6y 15 = 0. b) x2 + y 2 2x 8y + 12 = 0. c)
5x2 +5y 2 30x+50y+26 = 0. d) x2 +y 2 4x+2y 5 = 0. e) x2 +y 2 4x+2y 20 = 0.
1 3
2. Ecuatia cercului este x2 +y 2 +x 3y = 0, C( ; ), r = 1. 3. a) x2 +9y 2 9 = 0.
2 2
b) 9x2 + 13y 2 468 = 0. c) 9x2 + 4y 2 36 = 0. d) 16x2 + 25y 2 10000 = 0. 4. a)
x2 y 2 4 = 0. b) 9x2 16y 2 144 = 0. c) 3x2 y 2 + 12 = 0. d) x2 y 2 8 = 0.
5. a) y 2 = 20x. b) y 2 = 8x. 6. x2 = 18y 27. 7. Fie M (X; Y ). Dreapta y =
Y + m(x X) este tangent a la hiperbola dat a, = 0, unde este discriminantul
ecuatiei n x, care se obtine dup a nlocuirea lui y n ecuatia conicei. Se obtine
m2 (X 2 2) 2mXY + Y 2 + 1 = 0. Dac a M satisface X 2 2Y 2 2 < 0, aceast a
ecuatie are dou a r
ad acini reale distincte, deci din M se pot duce dou a tangente la
hiperbol a. Acestea vor perpendiculare, m1 m2 = 1. Se obtine locul geometric:
2 2 a2 cos t ab sin t
X + Y = 1. 8. M (a cos t; b sin t), N ( ; ), P (a cos t; 0), Q(0; a sin t),
a+b a+b
2 sin t 2 cos t 2 sin t
P Q = a. 9. M (2 cos t; 2 sin t), B(0; ), C( ; ). Eliminnd
1 + cos t 1 + cos t 1 + cos t
2
parametrul, se obtine locul geometric: parabola de ecuatie y = 4x + 4. 10. a)
x02 1 5 Y2
elipsa +y 02 1 = 0, x = +x0 , y = +y 0 . b) elipsa X 2 + 1 = 0, C(1; 1),
4 p 2 p 2 9
2 2 X2 Y 2
= , x = 1+ (X Y ), y = 1 + (X + Y ). c) hiperbola 1 = 0,
4 2 2 9 36
1 1
C(3; 4), = arctg2, x = 3 + p (X 2Y ), y = 4 + p (2X + Y ). d) elipsa
5 5
2 2
X Y
imaginar a 2x02 + y 02 + 1 = 0. e) hiperbola echilater a 1 = 0, C( 1; 2),
p p 4 4
2 2 3
= , x = 1+ (X Y ), y = 2+ (X +Y ). f) Y 2 = p X, axa parabolei:
4 2 2 2
3 3
x+y = 0, = , V (3; 3). g) hiperbola echilater a 8X 2 8Y 2 63 = 0, C( ; ),
4 p p 4 4
3 2 3 2
= , x = + (X Y ), y = + (X + Y ). h) hiperbol a conjugat a
4 4 2 4 2
1 1 1
X 2 4Y 2 +4 = 0, C(2; 1), = arctg , x = 2+ p (2X Y ), y = 1+ p (X+2Y ).
2 5 5
i) hiperbol a degenerat a n asimptotele sale: x 2y = 0, 3x 2y = 0. j) hiperbol a
degenerat a n asimptotele sale: 4x + 3y + 1 = 0, 2x + 1 = 0. k) conic a cu o
innitate de centre aate pe dreapta de ecuatie 2x + 3y 2 = 0, conica degenereaz a
2 1
n dreptele paralele de ecuatii 2x + 3y 5 = 0, 2x + 3y + 1 = 0. l) Y = p X, axa
5
2 2
parabolei: 2x + y 3 = 0, = arctg2, V (1; 1). m) Y = p X, axa parabolei:
5
1 1 2 2
x 2y 1 = 0, = arctg , V ( ; ). 11. a) = 1 , = (2 1)2 .
2 5 5
1
Dac a j j > 1, conica este hiperbol a nedegenerat a, iar dac a 2 ( 1; 1)nf g, conica
2
1
este elipsa reala. Dac a = , conica degenereaz a ntr-un punct. Dac a = 1,
2
conica este o parabol a. n cazul conicelor cu centru nedegenerate, coordonatele
1 2 2 1
centrelor sunt x = 2, y = 2, 2= f 1; 1; g. Eliminnd parametrul,
1 1 2
98 10. CONICE
se obtine ecuatia locului geometric al centrelor: x2 y 2 x + 2y = 0, care este

3 1 2
hiperbola x02 y 02 + = 0, x = + x0 , y = 1 + y 0 . b) = , = (1 ).
4 2
Daca < 0, conica este elips a reala. Daca 2 (0; 1)nf1g, conica este hiperbol a
nedegenerat a, iar dac a = 1, hiperbola degenereaz a n asimptotele sale, dreptele
x = 0, x 2y+2 = 0. Dac a = 0, conica degenereaz a n doua drepte confundate, de
ecuatie x y = 0. n cazul conicelor cu centru nedegenerate, coordonatele centrelor
sunt x = 1 , y = 1, 2 = f0; 1g, locul geometric ind dreapta y = 1, mai putin
punctele (1; 1), (0; 1). 12. a) Ecuatia se mai scrie sub forma (x t)2 + (y 2t)2 =
1
4t2 1, deci: dac a jtj > , conica este un cerc cu centrul n punctul C(t; 2t), da raz a
2
p 1 1
r = 4t2 1; dac a jtj < , conica este un cerc imaginar; dac a t = , conica este un
2 2
1 1
cerc degenerat n centrul s au C( ; 1); dac at= , conica este un cerc degenerat
2 2
1
n centrul sau C( ; 1). b) Se elimin a parametrul t. Astfel, x 2y = t, de
2
2
unde rezulta ecuatia conicei: x 4xy + 4y 2 x + y + 2 = 0, care este ecuatia unei
parabole.
CAPITOLUL 11
Cuadrice
1. Preliminarii
! ! !
Fie (O; i ; j ; k ) un reper cartezian n spatiu. Se numeste cuadrica multimea
punctelor M (x; y; z) din spatiu cu proprietatea
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0,
unde aij 2 R, i = 1; 4, j = 1; 4, j i, iar a11 , a22 , a33 , a12 , a13 , a23 nu sunt toti
nuli.
Prezentam acum, cuadricele uzuale si ecuatiile lor standard, n raport cu repere
carteziene convenabil alese.
Sfera. Ecuatia sferei cu centrul n punctul C(a; b; c) si de raz
a R, este
2 2
(x a) + (y b)2 + (z c) = R2 .
x2 y2 z2
Elipsoidul + + 1=0
a2 b2 c2
x2 y2 z2
Hiperboloidul cu o pnza + 1=0
a2 b2 c2
x2 y2 z2
Hiperboloidul cu doua pnze 2
+ 2 +1=0
a b c2
x2 y2 z2
Conul + =
a2 b2 c2
2 2
x y
Paraboloidul eliptic + 2 = 2z
a2 b
2
x y2
Paraboloidul hiperbolic 2
= 2z
a b2
x2 y2
Cilindrul eliptic + =1
a2 b2
x2 y2
Cilindrul hiperbolic =1
a2 b2
Cilindrul parabolic y 2 = 2px
Generatoare rectilininii la cuadrice. Urmatoarele dou

a familii de drepte
8
> x z y
< + = 1+
(1.1) D ; : a c b
> x z y ,
: = 1
a c b
99
100 11. CUADRICE
unde si
nu sunt simultan nuli si
8
> x z y
< + = 1
(1.2) D ; : a c b
> x z y ,
: = 1+
a c b
unde si nu sunt simultan nuli, se aa pe hiperboloidul cu o pnz a. Aceste dou a
familii de drepte se numesc generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pnz a.
Prin ecare punct al hiperboloidului cu o pnz a. trece o generatoare si numai una
din ecare familie. Un rezultat similar este valabil si pentru paraboloidul hiperbolic.
n acest caz:
8
> x y
< + =2 z
(1.3) D ; : a b ,
> x y
: =
a b
unde si nu sunt simultan nuli si
8
> x y
< + =
(1.4) D ; : a b ,
> x y
: =2 z
a b
unde si nu sunt simultan nuli.
Reducerea cuadricelor la forma canonica. Pentru orice cuadric
a se poate deter-
mina un reper cartezian convenabil fat
a de care ecuatia
(1.5) f (x; y; z) = 0,
unde f (x; y; z) = a11 x + a22 y + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x+
2 2
+2a24 y + 2a34 z + a44 , are o form a ct mai simpl a. La aceast a forma se poate
ajunge printr-o translatie si o rotatie adecvat
a a reperului cartezian.
Un punct C se numeste centru de simetrie al cuadricei dac a simetricul fat
a de
C al oricarui punct M al cuadricei apartine cuadricei. Dintre cuadricele de mai
sus, elipsoidul, hiperboloizii si conul au centru de simetrie si se numesc cuadrice cu
centru, pe cnd paraboloizii nu au centru de simetrie si se numesc cuadrice fara
centru.
Pentru ecare cuadric a de ecuatie (1.5), consideram
a11 a12 a13
= a12 a22 a23 .
a13 a23 a33
Daca 6= 0, cuadrica are centru de simetrie punctul C(x0 ; y0 ; z0 ), unde x0 , y0 ,
z0 sunt solutii ale sistemului de ecuatii:
a11 x0 + a12 y0 + a13 z0 + a14 = 0
(1.6) a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 = 0 .
a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34 = 0
n urma translatiei
x = x0 + x0 , y = y0 + y 0 , z = z0 + z 0 ,
ecuatia conicei devine:
a11 x0 2 + a22 y 0 2 + a33 z 0 2 + 2a12 x0 y 0 + 2a13 x0 z 0 + 2a23 y 0 z 0 + f (x0 ; y0 ; z0 ) = 0.
1. PRELIM INARII 101
Dac a a12 = a13 = a23 = 0, ecuatia cuadricei este deja sub form a canonic a. Dac a
cel putin unul dintre coecientii a12 , a13 , a23 este nenul, se efectueaz a o rotatie
a reperului cartezian, folosind metoda valorilor si vectorilor proprii. Mai precis,
se consider a forma p atratic
a : V3 ! R, (! v ) = a11 x0 2 + a22 y 0 2 + a33 z 0 2 +
! ! ! !
+2a12 x0 y 0 + 2a13 x0 z 0 + 2a23 y 0 z 0 , v = x0 i + y 0 j + z 0 k . Se determin a valorile
proprii 1 , 2 , 3 ale matricei acestei forme p atratice, precum si vectorii proprii
ortonormati corespunz atori: ! u, ! v, !w . Fie B matricea de trecere de la baza
! ! ! ! ! !
f i ; j ; k g la baza f u ; v ; w g. Dup a schimbarea de variabila
0 0 1 0 1
x X
@ y0 A = C @ Y A ,
z0 Z
ecuatia conicei devine
2 2 2
1X + 2Y + 3Z + f (x0 ; y0 ; z0 ) = 0.
Aceast a ecuatie este ecuatia canonica a cuadricei.
Daca = 0, atunci sistemul (1.6) nu are solutie unic a. n acest caz, pentru
reducerea ecuatiei la forma canonic a, se efectueaza mai nti o rotatie ca mai sus,
cu valori si vectori proprii, urmat a de o translatie adecvat
a.
Generarea suprafetelor
Suprafete riglate. O suprafat a se numeste riglata dac
a poate generat
a prin
miscarea unei drepte care se sprijin
a pe o curb a data.
! ! ! !
Suprafete cilindrice. Fie !
v = l i + m j + n k 6= 0 si curba C de ecuatii
F (x; y; z) = 0
(1.7) .
G(x; y; z) = 0
Se numeste suprafata cilindrica suprafata generat
a prin miscarea unei drepte de
directie !
v , numit
a generatoare, care se sprijina pe curba C, numit a curba directoare
a suprafetei.
Pentru a obtine ecuatia suprafetei cilindrice, se procedeaz
a dup a cum urmeaz a.
O dreapt a de vector director !
a variabil v are ecuatiile
nx lz =
, ; 2 R.
ny mz =
Aceste drepte trebuie s
a se sprijine pe curba C, deci sistemul de ecuatii
8
>
> nx lz =
<
ny mz =
>
> F (x; y; z) = 0
:
G(x; y; z) = 0
trebuie s
a e compatibil. Eliminnd x, y, z ntre aceste ecuatii, se obtine conditia
de compatibilitate
(1.8) ( ; ) = 0.
Ecuatia suprafetei cilindrice va
(nx lz; ny mz) = 0.
102 11. CUADRICE
Suprafete conice. Fie V (x0 ; y0 ; z0 ) un punct x si C curba de ecuatii (1.7).

Se numeste suprafata conica suprafata generat
a prin miscarea unei drepte, numit a
generatoare, care trece prin punctul x V , numit vrf, si se sprijin a pe curba C,
numita curba directoare.
Pentru a obtine ecuatia unei suprafete conice, presupunem c a ecuatiile genera-
toarei au forma
x x0 y y0 z z0
= = .
1
Aceast
a dreapt
a trebuie s
a se sprijine pe curba C, deci sistemul de ecuatii
8 x x y y0 z z0
> 0
< = =
1
F (x; y; z) = 0 ,
>
:
G(x; y; z) = 0
trebuie s
a e compatibil. Eliminnd x, y, z ntre aceste ecuatii obtinem conditia
de compatibilitate (1.8). Ecuatia suprafetei conice va
x x0 y y0
( ; ) = 0.
z z0 z z0
Suprafete de rotatie. Se numeste suprafata de rotatie, suprafata generata

prin rotirea unei curbe C, de ecuatii (1.7), n jurul unei drepte xe d, numit
a axa
de rotatie.
Sa presupunem ca axa de rotatie d are ecuatiile
x x0 y y0 z z0
= = .
l m n
Cnd curba C se roteste n jurul dreptei d, orice punct M 2 C descrie un cerc
(numit cerc generator sau paralel ) care se aa ntr-un plan perpendicular pe d si
are centrul pe dreapta d. Acest cerc generator este intersectia dintre o sfer
a de raz
a
variabil
a cu centrul pe d si un plan perpendicular pe d , deci are ecuatiile:
2 2 2
(x x0 ) + (y y0 )2 + (z z0 ) =
.
lx + my + nz = :
Cum cercul se sprijin

a pe curba C, rezult
a c
a sistemul de ecuatii
8 2 2
>
> (x x0 ) + (y y0 )2 + (z z0 ) = 2
<
lx + my + nz =
>
> F (x; y; z) = 0
:
G(x; y; z) = 0
trebuie s
a e compatibil. Eliminnd x, y, z din cele trei ecuatii rezult
a conditia de
compatibilitate
2
( ; ) = 0.
Ecuatia suprafetei de rotatie va :
2 2
((x x0 ) + (y y0 )2 + (z z0 ) ; lx + my + nz) = 0.
1. S a se determine centrul si raza sferei de ecuatii:
a) x2 + y 2 + z 2 = 4;
b) x2 + y 2 + z 2 x + 2y = 0;
c) x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11 = 0.
Solutie. a) Deoarece ecuatia sferei se mai scrie sub forma (x 0)2 +(y 0)2 +(z
2
0) = 4, rezult a c
a sfera are centrul n origine si raza egal
a cu 2. b) Grupam termenii
2 1 2 1
care contin variabila x si form am un p atrat perfect, adic ax x = (x ) .
2 4
2 2
Similar, y + 2y = (y + 1) 1. n consecint a, ecuatia sferei se poate scrie sub forma
1 2 5 1
(x ) + (y + 1)2 + (z 0)2 = , deci sfera are centrul n punctul C( ; 1; 0) si
2 p 4 2
5
raza r = . De remarcat c a sfera trece prin origine. c) Procednd analog, ecuatia
2
sferei se poate scrie sub forma (x 1)2 + (y + 2)2 + (z 3)2 = 25. Asadar, sfera
are centrul C(1; 2; 3) si raza r = 5.
2. S
a se g
aseasc
a centrul si raza cercului de ecuatii
x2 + y 2 + z 2 + x 2y = 0
.
x+y z =0
1 5
Solutie. Ecuatia sferei se mai poate scrie sub forma (x+ )2 +(y 1)2 +z 2 = ,
p 2 4
1 5
deci sfera are centrul n punctul C( ; 1; 0) si raza R = . Ecuatiile dreptei care
2 2
1
trece prin C( ; 1; 0) si perpendicular a pe planul de ecuatie x + y z = 0 sunt
2
1 1
x + = y 1 = z sau sub form a parametric ax=t , y = t + 1, z = t, t 2 R.
2 2
Intersectnd aceast a dreapt a cu planul, se obtine centrul cercului de intersectie
2 5 1
dintre sfera si plan, si anume punctul C 0 ( ; ; ). Raza r a acestui cerc se obtine
3 6 2 p
p 7
din teorema lui Pitagora, r = R 2 0 2
CC . Rezult ar= p .
6
3. S a se arate c a planul de ecuatie x + 2y 2z 24 = 0 este tangent la sfera de
ecuatie x2 + y 2 + z 2 4x 6y 2z 22 = 0. S a se g
aseasca coordonatele punctului
de tangent a.
Solutie. Ecuatia sferei se mai poate scrie sub forma (x 2)2 +(y 3)2 +(z 1)2 =
36, deci sfera are centrul n punctul C(2; 3; 1) si raza R = 6. Distanta de la centrul
j2 + 6 2 24j
sferei la planul dat este d = p = 6, deci d = R. Prin urmare, planul
1+4+4
este tangent la sfer a. Vom determina punctul de tangent a. Din ecuatia planului,
avem x = 2y + 2z + 24. nlocuind n ecuatia sferei, obtinem ecuatia unei conice,
5 4
5y 2 8yz + 5z 2 94y + 86z + 458 = 0. Cum = = 9 > 0, conica este
4 5
o elipsa al c
arui centru satisface ecuatiile 5y0 4z0 47 = 0, 4y0 + 5z0 + 43 = 0,
deci y0 = 7, z0 = 3. Deoarece = 47y0 + 43z0 + 458 = 0, elipsa degenereaz
a n
centrul s
au, C(7; 3). Din ecuatia planului, g
asim x0 = 4, deci punctul de tangent
a
este T (4; 7; 3).
104 11. CUADRICE
4. S
a se arate ca planul de ecuatie 4x 12y + 9z 6 = 0 este tangent la
x2 y2 z2
cuadrica de ecuatie + + 1 = 0. Sa se g
aseasc
a coordonatele punctului
9 1 4
de tangent a.
9 3
Solutie. Din ecuatia planului, avem x = 3y z + . nlocuind n ecuatia
4 2
cuadricei, obtinem ecuatia unei conice, 32y 2 24yz + 5z 2 + 16y 12z + 20 = 0.
32 12
Cum = = 16 > 0, conica este o elips a al c
arui centru satisface
12 5
ecuatiile 32y0 12z0 + 8 = 0, 12y0 + 5z0 6 = 0, deci y0 = 2, z0 = 6. Deoarece
= 8y0 6z0 + 20 = 0, elipsa degenereaz
a n centrul s
au, C(2; 6). Din ecuatia
planului, g
asim x0 = 6, deci punctul de tangent
a este T ( 6; 2; 6).
5. S a se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pnza
x2 y2 z2
+ = 1, care trec prin punctul A (5; 4; 2).
25 16 4
Solutie. Conform (1.1), ecuatiile generatoarelor rectilinii sunt
8 8
> x z y > x z y
< + = 1+ < + = 1
(2.1) 5 2 4 5 2 4
> x z y , > x z y .
: = 1 : = 1+
5 2 4 5 2 4
Punnd conditia ca o generatoare din prima familie s a treaca prin punctul A,
se ajunge la relatia 2 = 0. Prin urmare, = 0 si 6= 0, nlocuind n (2.1)
y+4=0
si mpartind la , se obtin ecuatiile generatoarei: . Similar, o
2x 5z = 0
generatoare din a doua familie trece prin punctul A dac a = 6= 0. n consecint a,
4x + 5y + 10z = 20
ecuatiile acestei generatoare vor .
4x 5y 10z = 20
6. S a se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
x2 y2
= z care sunt paralele cu planul 3x + 2y 4z = 0.
16 4
8 Solutie. n acest caz 8 vom folosi (1.3) si (1.4). Ecuatiile generatoarelor vor
> x y > x y
< + = z < + =
4 2 si 4 2 . Sa remarc am c
a 6= 0 (altfel ar rezulta
> x y > x y
: = : = z
4 2 4 2
= 0, ceea ce contrazice ipoteza c a si nu sunt nuli simultan). Similar 6= 0.
! ! !
i j k ! !
Directia primei generatoare este v1 = ! == 2 2 i + 2 j +
2 4
2 0
! ! ! !
k . Similar, pentru a doua generatoare obtinem ! v1 = 8 2 i + +4 2 j 4 k .
Aceste drepte sunt paralele cu planul dat dac a si numai dac ! ! ! !
a v1 ? n , v2 ? n , unde
! ! ! !
n = 3i +2j 4 k . Rezult a = 2 , 6= 0, = , 6= 0. nlocuind n
ecuatiile initiale si simplicnd corespunz
ator, rezult
a c
a generatoarele c
autate au
x + 2y 2z = 0 x + 2y 4 = 0
ecuatiile si .
x 2y 8 = 0 x 2y 4z = 0
7. S
a se reduc
a la forma canonic a cuadrica 5x2 + 7y 2 + 5z 2 + 2xy + 2xz +
2yz 6y + 4z + 1 = 0. S
a se precizeze natura acestei cuadrice.
5 1 1
Solutie. n acest caz, =1 7 1 6= 0, deci cuadrica este cu centru.
1 1 5
Coordonatele centrului se obtin rezolvnd sistemul
8
< 5x + y + z = 0
x + 7y + z 3 = 0 .
:
x + y + 5z + 2 = 0
1 1 1 1
Obtinem C(0; ; a translatia x = x0 , y = + y 0 , z =
). Dup + z 0 , ecuatia
2 2 2 2
cuadricei devine
3
5x0 2 + 7y 0 2 + 5z 0 2 + 2x0 y 0 + 2x0 z 0 + 2y 0 z 0 = 0.
2
0 1
5 1 1
Valorile proprii ale matricei A = @ 1 7 1 A sunt 1 = 4, 2 = 5, 3 =
1 1 5
1 1 1 1 1
= 8, iar vectorii proprii ortonormati corespunz atori ( p ; 0; p ), ( p ; p ; p ),
2 2 3 3 3
1 2 1
( p ; p ; p ), matricea de trecere de la baza canonic a la aceasta baz
a ind
6 6 6
0 1
1 1 1
p p p
B 2 3 6 C
B C
B C
B 1 2 C
C=B 0 p p C.
B 3 6 C
B C
@ 1 1 1 A
p p p
2 3 6
0 0 1 0 1
x X
Dup a @ y0
a schimbarea de variabil A = C @ Y A, ecuatia cuadricei devine
z0 Z
3 X2 Y2 Z2
4X 2 + 5Y 2 + 8Z 2 = 0 sau + + 1 = 0.
2 3 3 3
8 10 16
Asadar cuadrica este un elipsoid.
a pentru cuadrica 2y 2 + 4xy

8. Aceeasi problem 8xz 4yz + 6x 5 = 0.
0 2 4
Solutie. n acest caz, = 2 2 2 = 0. Valorile proprii ale matricei
4 2 0
0 1
0 2 4
A=@ 2 2 2 A sunt 1 = 0, 2 = 6, 3 = 4, iar vectorii proprii orto-
4 2 0
1 2 1 1 1 1 1 1
atori sunt ( p ; p ; p ), ( p ; p ; p ), ( p ; 0; p ). Dup
normati corespunz a
6 6 6 3 3 3 2 2
106 11. CUADRICE
0 1
1 1 1
B p p p
0 1 0 0 1 B 6 3 2 CC
x x B C
B C
schimbarea de variabil a @ y A = C @ y 0 A, C = B p2 p
1
0 C,
B 6 3 C
z z0 B C
@ 1 1 1 A
p p p
p 0 p p 6 3 2
ecuatia cuadricei devine 6y 0 2 4zp
02
6x + 2p3y 0 + 3 2z 0 5 = 0, care se
3 2 3 2 2 p 0 35
mai poate scrie sub forma 6(y 0 + ) 4(z 0 ) 6x = 0. Notnd
p 6 p 8 8
35 3 3 2
X = x0 p , Y = y0 + , Z = z0 , obtinem ecuatia canonic
a a cuadricei:
8 6p 6 8
6Y 2 4Z 2 6X = 0. Cuadrica este un paraboloid hiperbolic.
9. S
a se scrie ecuatia cilindrului a c
arui curb
a directoare este curba de ecuatii
x2 y 2 = z
, generatoarele ind perpendiculare pe planul curbei directoare.
x+y+z =0
Solutie. Generatoarele ind perpendiculare pe planul curbei, vor avea directia
! ! ! ! x z=
v = i + j + k . Ecuatiile generatoarelor sunt . Aceste generatoare
y z= 8
>
> x z=
<
y z=
se sprijin
a pe curba directoare dac
a si numai dac
a sistemul 2 este
>
> x y2 = z
:
x+y+z =0
compatibil. Eliminnd x, y, z ntre cele patru relatii, se obtine conditia (2
)2 (2 )2 + 3( + ) = 0, care este echivalent a cu 2 2
+ + = 0.
2 2
Asadar, ( ; ) = + + . n consecint a, ecuatia suprafetei cilindrice va
x2 y 2 2xz + 2yz + x + y 2z = 0.
a se scrie ecuatia suprafetei cilindrice circumscrise sferei de ecuatie x2 +

10. S
2 2
y + z = 1, ale c
arei generatoare sunt paralele cu dreapta de ecuatii x = y = z.
x y=
Solutie. Ecuatiile generatoarelor sunt . n acest caz, genera-
y z=
toarele nu se sprijin a pe o curba directoare, ci sunt circumscrise unei sfere, deci
intersecteaz a sfera ntr-un singur punct. nlocuind x = y + , z = y n ecuatia
sferei, rezult a ecuatia (y + )2 + y 2 + (y
a c )2 = 1 trebuie s a aib
a o singur a
solutie, deci discriminantul sau trebuie s
a e nul. Se obtine astfel conditia de com-
patibilitate ( ; ) = 2 2 + 2 2 + 2 3 = 0. n consecinta, ecuatia suprafetei
este 2(x2 + y 2 + z 2 xy xz yz) 3 = 0.
11. S
a se g
aseasc
a ecuatiile proiectiei ortogonale a curbei de ecuatii
2x2 + y 2 2z = 0
pe planul xOy.
x+z 4=0
Solutie. Determinam ecuatia suprafetei cilindrice cu generatoarele paralele cu
axa Oz, a c arei curb
a directoare este curba dat a. Ecuatiile generatoarelor sunt
x = , y = . Procednd ca mai sus, ecuatia suprafetei cilindrice este 2x2 + y 2
2 (4 x) = 0. n consecint a, proiectia curbei date pe planul xOy are ecuatiile
2x2 + y 2 2 (4 x) = 0
.
z=0
12. S a se scrie ecuatia conului cu vrful n origine, de curb

a directoare de
ecuatii x2 + y 2 = 1, z = 1.
x y z
Solutie. Ecuatiile generatoarelor sunt = = . Cum aceste generatoare
1
se sprijina pe curba directoare, rezult a 2 + 2 = 1. n consecint
a c a, ecuatia
suprafetei conice este x2 + y 2 = z 2 .
13. S a se scrie ecuatia suprafetei care se obtine prin rotirea dreptei de ecuatii
x + z = 2, y = 0 n jurul dreptei de ecuatii x 2 = 0, y 2 = 0.
Solutie. Axa de rotatie trece prin punctul (2; 2; 0) si are ca vector director
! ! 2
v = k . n consecint a, un cerc generator are ecuatiile (x 2) + (y 2)2 + z 2 = 2 ,
z = . Deoarece acest cerc se sprijin a pe dreapta de ecuatii x + z = 2, y =
2
0, rezult
a ca 2 2 + 4 = 0. Prin urmare, ecuatia suprafetei de rotatie este
2
(x 2) + (y 2)2 z 2 = 4.
3. Probleme propuse
1. S a se scrie ecuatia sferei care:
a) trece prin punctul A (2; 1; 3) si are centrul C (3; 2; 1);
b) are ca diametru segmentul [AB], A (1; 2; 3), B (1; 4; 3);
c) are centrul C (3; 5; 2) si este tangent
a planului 2x y 3z + 11 = 0;
d) trece prin punctele M (3; 1; 3), N ( 2; 4; 1), P ( 5; 0; 0) si are centrul n
planul 2x + y z + 3 = 0.
2. S
a se g
aseasc
a centrul si raza sferei circumscrise tetraedrului ABCD, unde
A (1; 2; 1), B ( 5; 10; 1), C (4; 1; 11), D ( 8; 2; 2).
x y 1 z+2
3. S a se scrie ecuatia sferei cu centrul pe dreapta = = , care
p 1 1 1
trece prin punctul A (0; 2; 1) si de raza 5.
4. S a se scrie ecuatia sferei cu centrul n punctul A (4; 5; 2), stiind c
a sfera
x2 + y 2 + z 2 4x 12y + 36 = 0 este tangent a interioar
a la sfera c
autat
a.
5. S
a se determine centrul si raza cercurilor de ecuatii:
2 2
(x 3) + (y + 2)2 + (z 1) = 100
a) ;
2x 2y z + 9 = 0
x2 + y 2 + z 2 4x 6z 14 = 0
b) ;
x+y 2=0
x2 + y 2 + z 2 2x + 2y + 4z 59 = 0
c) .
18x 22y + 5z 30 = 0
a se scrie ecuatiile planelor tangente la sfera de ecuatie x2 + y 2 + z 2
6. S 8x
4z 205 = 0, care sunt paralele cu planul de ecuatie 10x 11y + 2z = 0.
x2 y 2 z 2
7. Sa se determine curbele de intersectie ale elipsoidului + + 1=0
16 12 4
cu planele de coordonate.
8. S a se arate c
a urmatoarele plane intersecteaz
a cuadricele corespunz
atoare,
dup
a niste conice. Sa se precizeze dupa caz semiaxele, vrfurile sau parametrul
parabolei.
x2 y2 z2 x2 y2 z2
a) x = 2; + + 1 = 0; b) z + 1 = 0; + = 1;
16 12 4 32 18 2
108 11. CUADRICE
x2 y2
c) y + 6 = 0; = 6z.
5 8
x y+64 z+2
9. S
a se precizeze pozitia dreptei de ecuatii == fat
a de
2 3 2
2 2 2
x y z x y z
elipsoidul + + 1 = 0. Aceeasi problema pentru dreapta = = si
16 12 4 2 3 1
x2 y2 x2 y2
paraboloizii + = 2z, = 2z.
4 9 4 9
10. Pentru ce valori ale lui m, planul de ecuatie 2x y 2z + m = 0, este
x2 y2
tangent la paraboloidul eliptic de ecuatie + = 2z? Sa se determine punctul
3 4
de tangent
a.
11. S a se determine ecuatiile generatoarelor rectilinii ale suprafetei 4x2 9y 2 =
= 36z care trec prin punctul A (3; 0; 1); s
a se calculeze unghiul dintre ele.
x2 y 2 z2
12. Aceeasi problem
a pentru suprafata + = 1 si punctul A (3; 2; 4).
9 4 16
13. S a se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale suprafetei x2 4y 2 = 16z
care sunt paralele cu planul 3x + 2y 4z = 0.
x2 y 2 z2
14. Aceeasi problem
a pentru suprafata + = 1 si planul 6x + 4y+
4 9 16
+3z 17 = 0.
y2 z2
15. S a se determine generatoarele cuadricei x2 + 1 = 0 continute
4 9
n planul 6x + 3y 2z + 6 = 0.
16. S a se reduc
a la forma canonic
a si s
a se precizeze natura cuadricelor:
a) 5x2 + 6y 2 + 7z 2 4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0;
b) 2x2 + 5y 2 + 11z 2 20xy + 4xz + 16yz 24x 6y 6z 180 = 0;
c) y 2 z 2p+ 4xy 4xz 6x + 4y + 2z + 8 = 0;
d) y 2 + 2 3yz z 2 4x + 2 = 0;
e) axz + byz abx = 0, a2 + b2 > 0.
17. S a se scrie ecuatia suprafetei cilindrice avnd generatoarele paralele cu
a pe curba de ecuatii x = y 2 , z = 0.
dreapta x = y = z si care se sprijin
18. S a se scrie ecuatia suprafetei cilindrice ale c
arei generatoare sunt paralele
cu dreapta x + y + z = 0, x + 2y + 3z = 0 si care are curba directoare de ecuatii
x2 + y 2 + z 2 2 = 0, y = 0.
19. S a se scrie ecuatia cilindrului care are ca directoare curba de ecuatii y 2 +
2
+z = x, x = 2z, stiind c a generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei
directoare.
20. Sa se scrie ecuatia suprafetei cilindrice cu generatoarele paralele cu dreapta
2
x = y = z si tangenta sferei de ecuatie (x 3) + y 2 + z 2 1 = 0.
8
< x2 z2
21. Curba de ecuatii =y se proiecteaza ortogonal pe
: 3x2 3
3y + 4z + 2 = 0
planul xOz. S a se precizeze natura si centrul proiectiei.

22. S a se scrie ecuatia suprafetei conice cu vrful n origine si avnd curba

directoare de ecuatii x2 + y 2 + z 2 = 4, x2 y 2 = 1.
23. S a se scrie ecuatia suprafetei conice cu vrful V dat de intersectia planelor
de ecuatii x + 3z 10 = 0, y 2 = 0, x z + 2 = 0 si care are curba directoare de
ecuatii x2 + z 2 2x = 0, y = 0.
S
24.a se scrie ecuatia conului cu vrful V (3; 0; 1), ale c
arui generatoare
x2 y2 z2
sunt tangente elipsoidului + + 1 = 0.
6 2 3
25. S a se g
aseasca locul geometric al tangentelor duse din origine la sfera de
2
ecuatie (x 5) + (y + 1)2 + z 2 = 16.
x2 y2
26. Sa se scrie ecuatia suprafetelor generate prin rotirea hiperbolei 2
a b2
1 = 0, z = 0 n planul axei Ox respectiv Oy.
27. S a prin rotirea curbei de ecuatii x2 +
a se scrie ecuatia suprafetei generat
2 2 x y z
+y z 1 = 0, 2x y = 0 n jurul dreptei de ecuatii = = .
1 2 3
28. Sfera de ecuatie x2 + y 2 + z 2 2y = 0 este luminat
a de un fascicul de raze
paralel cu dreapta x = y = z. S a se g
aseasc
a forma umbrei aruncate de sfer a pe
planul xOy.
4. Indicatii si r
aspunsuri
1. a) x2 +y 2 +z 2 6x+4y 2z 4 = 0. b) x2 +y 2 +z 2 2x+2y 6z +2 = 0. c)
x +y 2 +z 2 6x+10y+4z 18 = 0. d) Fie C(u; v; 2u+v+3) centrul sferei. Din CM =
2
CN = CP , rezult a u = 1, v = 2. x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 35 = 0. 2. Punnd
conditia ca sfera x2 + y 2 + z 2 + mx + ny + pz + q = 0 s a treac
a prin cele 4 puncte,
ajungem la relatiile: m 2n p+q = 6, 5m+10n p+q = 126, 4m+n+11p+q =
138, 8m 2n + 2p + q = 72. Rezolvnd, obtinem m = 4, n = 8, p = 10, q =
36, deci ecuatia sferei cautate este x2 +y 2 +z 2 +4x 8y p10z 36 = 0. C( 2; 4; 5),
R = 9. 3. Sfera are centrul C(t; t+1; t 2). Din AC = 5, avem t = 1. Se obtin
doua sfere de ecuatii x2 +y 2 +z 2 2x+2z 3 = 0, x2 +y 2 +z 2 +2x 4y +6z +9 = 0.
4. Centrul sferei interioare este C(2; 6; 0), iar raza r = 2. Raza sferei c autate este
R = r + AC = 5. Sfera c autat a are ecuatia x2 + y 2 + z 2 8x 10y + 4z + 20 = 0.
1 7 11 p
5. a) C( ; ; ), r = 5 3. b) Cercul trece prin centrul sferei. C(2; 0; 3),
3
p 3 3
r = R = 3 3. c) C(1; 1; 2), r = R = 8. 6. Un plan paralel cu planul dat
are ecuatia 10x 11y + 2z + D = 0. Se pune conditia ca distanta de la centrul
sferei la acest plan 8 sa e 15. 10x 11y + 2z + 189 = 8 0, 10x 11y + 2z 261 = 0.
< x2 y2 < x2 z2
7. \xOy: elipsa + 1 = 0 ; \xOz: elipsa + 1 = 0 ; \yOz:
: 16 z12= 0 : 16 y4= 0
8 8
< y2 z2 < y2 z2 p
elipsa + 1 = 0 . 8. a) + 1 = 0 , elipsa de semiaxe 3, 3;
: 12 4 : 9 3
z=0 x=2
8
< x 2 2
y
1 = 0 , hiperbol 2x2 = 60z 45
b) 16 9 a de semiaxe 4, 3; , parabol
a
: z+1=0 y+6=0
110 11. CUADRICE
3
cu vrful V (0; 6; ), p = 15. 9. secant a, A(2; 3; 0), B(0; 0; 2); secant a, A(2; 3; 1),
4
O(0; 0; 0); tangent a, O(0; 0; 0). 10. Planul intersecteaz a cuadrica dup a elipsa de
ecuatie 4x2 + 3y 2 24x + 12y 12m = 0. Aceast a elips
a degenereaz a n centrul
s
au, (3; 2), dac a = 0, deci cnd m = 4. Planul de ecuatie 2x y 2z
2x + 3y 6z = 0
4 = 0 este tangent la cuadric a n punctul (3; 2; 2). 11. ,
2x 3y 6 = 0
2x + 3y 6 = 0 9 y+2=0 4x + 6y + 3z 12 = 0
, arccos . 12. , ,
2x 3y 6z = 0 17 4x 3z = 0 4x 6y 3z 12 = 0
8 x + 2y 2z = 0 x + 2y 4 = 0 2x + z = 0
arccos p . 13. , . 14. ,
5 5 x 2y 8 = 0 x 2y 4z = 0 y 3=0
6x + 4y + 3z 12 = 0 6x + 4y + 3z + 12 = 0 2x + z = 0
, , .
6x 4y 3z 12 = 0 6x 4y 3z + 12 = 0 y+3=0
2x + y = 0 6x + 3y 2z + 6 = 0
15. , . 16. a) 3X 2 + 6Y 2 + 9Z 2 18 = 0,
z 3=0 6x 3y + 2z + 6 = 0
1 1 1
x = 1 + (2X + 2Y Z), y = (2X Y + 2Z), z = 1 + ( X + 2Y + 2Z).
3 3 3
1
Cuadrica este un elipsoid. b) X 2 + Y 2 + 2Z 2 20 = 0, x = (2X + 2Y Z),
3
1 1
y = 1 + (2X Y + 2Z), z = 1 + ( X + 2Y + 2Z). Cuadrica este un hiperboloid
3 3
2 2 1 1
cu o pnz a. c) Y Z 2X = 0, x = (x0 + 2y 0 + 2z 0 ), y = ( 2x0 + 2y 0 z 0 ),
3 3
1 0 0 0 0 3 0 1 0 2
z = ( 2x y + 2z , X = x , Y =y , Z = z + . Cuadrica este un
3 2 3 3
2 2
paraboloid hiperbolic. d) Y Z 2X = 0, X = x0 + 1, Y = y 0 , Z = z 0 , x = x0 ,
1 p 1 p 0
y = ( 3y 0 +z 0 ), z = (y 0 3z ). Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. e) Y 2
2 2
2ab2 1 a a 1 b
Z2 2 X = 0, x = p (bx0 + p y 0 p z 0 ), y = p ( ax0 + p y 0
a + b2 2
a +b 2 2 2 2
a +b 2 2
b 0 1 0 0 0 0 a2 b 0 a2 b
p z ), z = p (y + z ), X = x , Y = y p , Z =z p .
2 2 2(a2 + b2 ) 2(a2 + b2 )
Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. 17. y 2 2yz + z 2 x + z = 0. 18.
2x2 + y 2 + 2z 2 + 2xy + 2yz 4 = 0. 19. 4x2 + 25y 2 + z 2 + 4xz 20x 10z = 0. 20.
2x2 +2y 2 +2z 2 2xy 2xz 2yz 12x+6y+6z+15 = 0. 21. 3x2 2z 2 6x 8y 4 = 0,
y = 0. Proiectia curbei pe planul xOz este o hiperbol a cu centrul n punctul
(1; 0; 2). 22. 3x2 5y 2 z 2 = 0. 23. V (1; 2; 3). (x 1)2 + 2(y 2)2 + (z
3)2 3(y 2)(z 3) = 0. 24. 4(x 3)2 15y 2 6(z + 1)2 12(x 3)(z + 1) = 0.
25. 15x2 9y 2 10z 2 10xy = 0. 26. Ox: b2 x2 a2 y 2 a2 z 2 a2 b2 = 0, Oy:
b2 x2 a2 y 2 +b2 z 2 a2 b2 = 0. 27. 18(x+2y+3z)2 (x2 +y 2 +z 2 1) = [(x+2y+3z)2 +
2x2 + 2y 2 + 2z 2 7]2 . 28. Ecuatia cilindrului cu generatoarele paralele cu dreapta
data, circumscris sferei, este 2x2 +2y 2 +2z 2 2xy 2xz 2yz +2x+2y 4z 1 = 0.
Forma umbrei este interiorul curbei de intersectie a acestui cilindru cu planul z = 0,
adica 2x2 + 2y 2 2xy p + 2x + 2y 1 = 0, z = 0. Prin urmare, umbra are forma unei
elipse cu semiaxele 3 si 1.
Bibliograe
[1] ATANASIU, GH., MUNTEANU, GH., POSTOLACHE, M., Culegere de probleme de algebra
liniara , geometrie analitica , diferentiala si ecuatii diferentiale. Editura ALL, Bucuresti, 1994.
[2] CHIRIT A, S., Probleme de matematici superioare. Editura Didactic a si Pedagogica , Bu-
curesti, 1989.
[3] COSTINESCU, C., Algebra liniara si aplicatii n geometrie. Editura Matrix Rom, Bucuresti,
2005.
[4] FADDEV, D., SOMINSKI, I., Recueil dexercises dalgbre suprieure. Editions de Moscou,
1977.
[5] GROZA, G. si colectiv, Algebra liniara , geometrie analitica si diferentiala (culegere de pro-
bleme). UTCB, Bucuresti, 1997.
[6] LIPSCHUTZ, Algbre linaire. Cours et problemes, 2e dition, srie Schaum, McGraw-Hill
Inc., Paris, 1994.
[7] MURGULESCU, E., DONCIU, N., POPESCU, V., Geometrie analitica n spatiu si geome-
trie diferentiala -culegere de probleme, Editura Didactic a si Pedagogic a , Bucuresti, 1973.
[8] MATEI, P., Algebra liniara , geometrie analitica si diferentiala , vol. I. Editura AGIR, Bu-
curesti, 2002.
[9]
P ALTINEANU, G., DONESCU, S., Algebra liniara . Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2007.
[10] POPESCU, S.-A., Curs practic de algebra liniara . UTCB, Bucuresti, 1993.
[11] POPESCU, A., Algebra liniara si aplicatii. Editura Universit a tii din Bucuresti, Bucuresti,
1994.
[12] PROSKURYAKOV, I.V., Problems in linear algebra, Mir Publishers Moscow, 1978.
[13] TUBERBILLER, O.N., Probleme si exercitii de geometrie analitica . Editura Tehnic a , Bu-
curesti, 1952.
[14] UDRISTE, C., RADU, C., DICU, C., M AL ANCIOIU,
O., Probleme de algebra , geometrie si
ecuatii diferentiale. Editura Didactic a si Pedagogic a , Bucuresti, 1981.
[15] UDRISTE, C., Aplicatii de algebra , geometrie si ecuatii diferentiale. Editura Didactic a si
Pedagogic a , Bucuresti, 1993.
111

Alg1mp PDF

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Alg1mp PDF

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

ALGEBRA LINIARA

Capitolul 1. Complemente de calcul matriceal 1

Capitolul 2. Vectori liberi 13

Capitolul 3. Spatii vectoriale 25

Capitolul 4. Aplicatii liniare si matrice 33

Capitolul 5. Valori si vectori proprii 39

Capitolul 6. Spatii euclidiene 47

Capitolul 7. Forme p atratice 59

Capitolul 8. Elemente de calcul tensorial 69

Bucuresti, iulie 2007

Complemente de calcul matriceal

Determinantul unei matrice triunghiulare este egal cu produsul elementelor de

De asemenea, dac a uii 6= 0, i = 1; n, matricea superior triunghiular

Factorizarea LU . Fie A = (aij ) o matrice p

a11 a12 ::: a1i

Vom calcula succesiv A e(r) = Lr A

am A 1 = X, atunci AX = In sau Axj = ej unde xj si ej sunt coloanele j

2. S a se rezolve urmatoarele sisteme prin metoda eliminarii a lui Gauss. n

care se rezolv a regresiv. n consecinta, solutia sistemului va x3 = 1, x2 = 2,

Solutie. Se obtine succesiv (la ecare pas, transform

2. Produsul vectorial a doi vectori liberi. Se numeste produs vectorial al

3. Produsul mixt a trei vectori liberi. Se numeste produs mixt al vectorilor

Solutie. Punctul G, daca exist

11. Fie A si B dou

33. S a se determine un versor al bisectoarei unghiului C al triunghiului ABC,

Daca B = fe1 ; e2 ; :::; en g si B 0 = ff1 ; f2 ; :::; fn g sunt dou

x = (1; 2; 3) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 , obtinem coordonatele lui x n raport cu aceast a

Vectorii (1; 2; 2; 1) si (2; 2; 2; 2) ind liniar independenti, rezult

12. Sa se determine dimensiunile sumei si intersectiei subspatiilor generate:

b) u1 = (1; 1; 1; 1), u2 = (1; 1; 1; 1), u3 = (1; 3; 1; 3), respectiv

5)) f (1) = 0. 6)) f ( ) + f ( ) = f ( ). 7)) f ( + ) = f ( ) + f ( ) 1.

9. Determinantul de ordinul 4, ale c arui coloane contin componentele vectorilor

cu necunoscutele , , , este nenul, deci = = = 0, adic a functiile sunt liniar

liniar independenti, rezult a c

Aplicatii liniare si matrice

Matricea A = AE;F T = (aij ) de tip (m; n) a c arei coloana j este constituita

inversabil a, daca si numai dac a T este un automorsm al lui V . n acest caz,

Fie T : R3 ! R4 o aplicatie liniar

f( ; + ; 2 + 3 ) j ; 2 Rg. e) T nu este liniar a, deoarece T ((0; 0; 0)) =

Valori si vectori proprii

Teorema Hamilton-Cayley. Dac a pA ( ) = det(A In ) este polinomul carac-

Endomorsmul T se numeste diagonalizabil dac a exist

T x = (7x1 12x2 + 6x3 ; 10x1 19x2 + 10x3 ; 12x1 24x2 + 13x3 ),

2. Matricea unui endomorsm denit pe un C-spatiu vectorial ntr-o baz

3. Folosind teorema lui Gerschgorin, s a se localizeze valorile proprii ale ma-

V3 = f(t=2; t; t) j t 2 Rg. Putem lua v2 = (1; 1; 0), v3 = (1; 2; 2). Deoarece

Solutie. n acest caz, pA ( ) = ( + 1)2 ( 3), deci valorile proprii sunt 1 =

a) Daca f (x) = a + b sin x + c cos x, a, b, c 2 R, s

v3 = s(30 3; 45 13 3; 69)t , t 6= 0. Matricea se poate diagonaliza. d) 1 = 2 =

nu se poate diagonaliza. f) 1 = 2 = 3 = 1, v = s(3; 1; 1)t , s 6= 0. Matricea nu

k 2 N ,.A2k+1 = 22k A, k 2 N. e) 1 = 2 = 0, v1 = a(0; 1; 0; 0)t + b(0; 0; 1; 0)t ,

Dac a, n plus, fe1 ; e2 ; :::; en g este o baz

Prin denitie, distanta de la elementul x 2 E la subspatiul S este dist(x; S) =

Metoda rotatiilor const a n efectuarea unei suite de transform ari de similitudine

2. Fie S = f(a; a; b; c) 2 R4 j a; b; c 2 Rg. S a se arate ca S este subspatiu

4. Se consider a sistemul de functii f0 , f1 , ..., f2n+1 : [0; 2 ] ! R, unde f0 = 1,

Solutie. Vom ar ata c

sau (2 )3 ( 2 ) = 0. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 3 = 2, 4 = 2, iar

7. Folosind metoda rotatiilor a lui Jacobi, s

Solutie. Cel mai mare element nediagonal este 1. Alegem,

Pe spatiile euclidiene din problemele urm

10. Fie S subspatiul vectorial al lui R4 , generat de vectorii v1 = (2; 1; 1; 1),

Fie transformarea liniar