Audierea

Audierea este un act procedural ce consta in ascultarea invinuitului sau

inculpatului, a celorlalte parti din procesul penal, a martorului, precum si a expertului,
care se poate realiza pe tot cuprinsul procesului penal in modul si in conditiile
prevazute de lege.

In opinia mea, audierea reprezinta, intr-o mare masura, un punct complex si

important al desfasurarii procedurii de urmarire penala, deoarece aceasta include
atat fapte concrete, obiective (intocmirea actelor specifice), cat si fapte care tin de
latura psiholohgica a persoanelor in cauza. Audierea presupune raportarea sociala la
caractere diferite, de la asasini, violatori, pedofili sau talhari la victime, chiar si din
randul minorilor. Varietatea si complexitatea personalitatii umane fiind aproape
infinita, impune organului de cercetare penala o atitudine diferentiata de la caz la caz
si o adaptare ct mai fidela la situatie, n vederea comunicarii cu diversele persoane
aflate n fata sa.

In orice caz, audierea, indiferent de ipostaza in care se afla cel audiat, comporta
anumite elemente comune: organul de cercetare penala doreste, in fiecare situatie,
sa afle cat mai multe despre despre cauza data, pozitiile ocupate de organul de
urmarire penala si cel audiat sunt inegale-unul actioneaza in directia apararii
colectivitatii,personifica in ochii celuilalt legea, celalalt are un spatiu larg de
desfasurare,poate chiar sa si minta in mod deliberat, intre organul de cercetare
penala si cel audiat nu este o colaborare,ci o confruntare,intre ei ducandu-se o lupta
pe plan psihologic.

Sunt de parere ca personalitatea anchetatorului trebuie sa cuprinda elemente cum

sunt: tenacitatea,echlibru psihic,simtul moral,spirit de observatie, rabdare, onestitate,
simt justitiar, echilibru emotional, autocontrol, mobilitatea proceselor nervoase
superioare si rigurozitatea judecatilor si rationamentelor.

In continuare am ales sa vorbesc despre anchetarea faptuitorilor, care pe parcursul

urmaririi penale primesc calitatea de suspect, ulterior de inculpat, intrucat sunt de
parere ca faptuitorul prezinta o varietate de particularitati ce poate ridica dificultati in
desfasurarea anchetiei.
 AUDIEREA FAPTUITORULUI
Ca un prim pas, inainte de inceperea oricarei anchete, trebuie sa aiba loc o
documentare cu privire la persoana in cauza. Astfel, cel care efectueaza ancheta
trebuie sa culeaga date cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii,
domiciliu legal, domiciliul fara forme legale, numele si prenumele parintilor, anturaj,
studii, ocupatie, profesie, date de stare civila, antecedente penale, locuri frecventate,
precum si alte date care ar putea ajuta la stabilirea situatiei sale personale. Aceste
aspecte trebuie sa fie folosite de catre anchetator astfel incat sa ii fie benefice,
ajutand la atentionarea faptuitorului ca persoana sa este bine cunoscuta,
determinandu-l pe acesta sa credea ca organul judiciar dispune de suficiente date
pentru a-i arata vinovatia si ca stie chiar si informatii care nu au legatura cu fapta in
care este cercetat.

Urmatorul pas il constituie contactul cu persoana anchetata. Este foarte importanta

dezvoltarea dialogului dintre politist si faptuitor prin deconectarea de tensiunea
emotionala specifica in cazul intalnirilor oficiale cu politia, insa si fixarea
rolurilor.Astfel, din momentul in care invinuitul a intrat pe usa, anchetatorul va trebui
sa dovedesca prin limbajul nonverbal, mai ales, faptul ca el domina(prin strangerea
mainii cuprinzand usor apasat intreaga palma a celui anchetat, prin indicarea clara a
locului in care se va aseza acesta). De asemenea, in mod obligatoriu, acestuia i se
vor aduce la cunostinta drepturile pe care le are in cadrul anchetei. La fel de
important cred ca e faptul sa se stabileasca scopul audierii pentru ca persoana in
cauza sa nu fie confuza, agitata ori sa nu cunoasca motivele exacte ale prezentei
sale la organul de cercetare penala.Este cert ca la baza reusitei unei anchete se afla
modul de desfasurare a acesteia: felul in care sunt adresate intrebarile, momentul in
care sunt adresate, materialele de proba, precum si comportamentul celui anchetat.
Intrebarile care vor inita dialogul vor fi puse fara a face referire directa la motivul
anchetei, insa factorul definitiv in adresarea acestora este comportamentul
faptuitorului. Selectarea ntrebrilor depinde de poziia nvinuitului fa de nvinuirea
care i se aduce; recunoate fapta, nu recunoate, recunoate parial, refuzul de a
face declaraii. Pentru aceste situaii, de-a lungul timpului, teoria criminalistic a
elaborat anumite procedee tactice de ascultare, a cror eficien a fost demonstrat
de practica pozitiv a organelor de urmrire penal.1 Este util ca faptuitorul sa ii fie
adresate intrebari incrucisate de catre mai multi anchetatori, intr-un mod stabilit, care
sa il faca pe acesta sa nu poata pregati raspunsuri mincinoase. Intrebarile trebuie sa
fie puse intr-o oarecare ordine, sa se inceapa cu intrebari mai putin importante pentru
ancheta, ulterior trecandu-se la un alt nivel. Este benefic, din punctul meu de vedere,
ca intrebarile care au o importanta deosebita pentru ancheta sa fie puse de mai
multe ori, intr-un mod diferit, iar uneori aceastea ar putea fi scapate printre intrebarile
aparent banale. Astel, adresarea intrebarilor trebuie sa se faca alternativ si repetitiv,
1
Ascultarea persoanelor in cadrul anchetei judiciare, Olteanu Gabriel Ion, pag 91
iar in momentul critic al starii emotionale sa se adreseze intrebarile care pot genera
raspunsurile importante in cadrul anchetei.De altfel, e recomandat ca anchetatorul sa
inceapa cu intrebari neutre, care sa excluda vreo acuzatie sau vreun aspect prin care
persoana ascultata sa simta ca se incearca sa i se impute ceva. Pot fi folosite
intrebari fara tenta acuzatoare, intrebari care sa ii creeze celui ascultat posibilitatea
de a vorbi despre realizari, ori despre lucruri care-i fac placere. In cazul in care nu se
pot obtine raspunsuri, se poate trece la utilizarea mijloacelor de proba in vederea
realizarii audierii. Pentru aceasta, anchetatorul trebuie sa cunoasca foarte bine toate
probele existente in dosarul cauzei, legaturile dintre acestea si fapta penala. De
asemenea, trebuie sa se stabileasca valoarea ficarei probe care urmeaza a fi folosite
in raport cu momentul psihologhic propice. Alegerea momentului oportun trebuie sa
se faca in functie de evolutia ascultarii, urmarindu-se incarcatura psihica si pozitia in
care se afla anchetatul, acesti factori determinand eficacitatea probei.

Este de importanta sa se aiba in vedere contactul vizual, modul in care faptuitorul

comunica(daca raspunde prompt sau cu pauze, semn ca isi pregateste raspunsul,
daca are dificultati in a intelege sau a se exprima, daca articuleaza normal cuvintele),
starea emotionala (daca persoana e linistita, speriata, agitata, retrasa, timorata), insa
nu trebuie sa se faca o supraevaluare a limbajului comportamental al celui audiat.

Cele mai bune condiii trebuie oferite n camera de ascultare amenajat la sediul
organului judiciar. O asemenea camer de ascultare ar putea avea dou scaune
puse, fa n fa, la o distan de aproximativ doi metri fr nici un fel de barier
fizic birou, mas, msu pentru cafea, etc.; astfel nct s fie respectat un spaiu
intim n care persoanei ascultate nu-i place s se afle cineva i nici comunicarea s
nu fie impietat (anchetatorul trebuie s aud tot ce spune persoana ascultat i s
observe fiecare gest sau micare ce ar putea fi relevant n contextul desfurrii
ascultrii. Ua trebuie nchis iar elementele de tehnologie care permit nregistrarea
i transmiterea de sunet i imagine nu trebuie s fie observate de ctre cel ascultat.
O a treia persoan, dac prezena ei este neaprat necesar (avocat, tutore,
personal de securitate, etc.), trebuie s stea ntr-un col, n linite, fr s se implice
n vreun fel n desfurarea ascultrii.2

In ceea ce priveste comportamentul anchetatorului, cred ca acesta trebuie sa aiba

un comportament prin care sa respecte si sa impuna respect, fara sa aiba anumite
scapari sau excese care sa ii provoace celui anchetat o stare de temere sau
panica. Anchetatorul trebuie sa faciliteze comunicarea, importanta fiind perceptia pe
care o are persoana ascultata despre organul judiciar, precum si despre modul de
desfasurare a anchetei.De punctat este faptul ca anchetatorul trebuie sa isi adapteze
limbajul raportandu-se la capacitatea de intelegere a persoanei audiate, putand
folosii expresii sau regionalisme, ori elemente de jargon care sa ii fie cunoscute
persoanei in cauza. Consider important ca achetatorul, inainte de a vorbi, trebuie sa
analizeze si sa asculte, faptuitorul sa observe ca este ascultat cu atentie. De

2
Ascultarea persoanelor in cadrul anchetei judiciare, Oltenu Gabriel Ion, pag 114
asemnea, foarte important e ca cel audiat sa fie lasat sa vorbeasca fara intreruperi
de cele mai multe ori, cu exceptia cazului in care acesta incepe sa se abata foarte
mult de la subiectul ce prezinta intres, atitudinea anchetatorului fiind una rabdatoare.
Anchetatorul trebuie sa fie calm, insa in acelasi timp insistent, exigent, sa respecte
tacticile necesare obtinerii unui rezultat favorabil pentru dosarul in cauza. Indiferent
de manifestarile invinuitului,anchetatorul va da dovada de de calm si rabdare va evita
gesturile si expresiile de suparare,de nemultumire sau de enervare,atitudinea sa
caracterizandu-se prin impasibilitate dar nu prin slabirea fermitatii.Intima convingere
a anchetatorului,oricat de puternica ar fi, nu poate si nu trebuie privita ca o proba
judiciara.3

In concluzie, audierea este fundamentala in cadrul desfasurarii unei anchete

penale, aceasta fiind, pe langa probele existente, o componenta indispensabila in
vederea intocmirii dosarului penal si solutionarii acestuia. Audierea este pe cat de
complexa si variata, pe atat de dificil de realizat. Aceasta impune o multitudine de
caractere, atat in ceea ce priveste anchetatorii, cat si in ceea ce ii priveste pe
anchetati. Este infulentata de mediu, de starile emotionale, de faptele savarsite, de
pozitia celui anchetat in cadrul dosarului, de comportamentul celui care realizeaza
audierea si de modul in care sunt adresate intrebarile. Audierea nu se va putea
realiza niciodata dupa un stereotip, orice situatie aducand noutati si diferente. Pentru
aceasta, sunt de parere ca e nevoie de experienta, cunostinte tactice, cat si
psihologice si mult profesionalism, precum si capacitatea de adaptare la situatii
imprevizibile si noi.

3
http://www.referatele.com/referate/drept/online5/Tactici-si-strategii-pentru-ancheta-referatele-com.php