Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
ANTROPOMETRIEI ÎN
PROIECTAREA ERGONOMICĂ
APLICAREA ANTROPOMETRIEI ÎN
PROIECTAREA ERGONOMICĂ
1. Evoluţia preocupărilor în antropometrie
2. Principii generale ale aplicării antropometriei în
proiectarea ergonomică
3. Principii de bază în aplicarea datelor
antropometrice
4. Cerinţe necesare în folosirea datelor antropometrice
5. Proiectarea antropometrică pentru persoanele cu
dizabilităţi
6. Dezvoltarea proiectării antropometrice în modele
tridimensionale
7. Dimensiuni antropometrice necesare în ergonomie
Dimensiuni globale şi parţiale ale corpului uman
Dimensiuni antropometrice în poziţii dinamice de muncă
Organizarea Ergonomică a Muncii 1
1. Evoluţia preocupărilor în antropometrie
Una din cele mai vechi preocupări ale omului – stabilirea
dimensiunilor fizice ale corpului uman proiectarea uneltelor, a
vestimentaţiei.
Antropologia – ştiinţă care se ocupă cu studiul originii, evoluţiei
şi variabilităţii biologice a omului.
Antropometria – tehnica descrierii şi măsurării diferitelor
părţi al corpului uman; metodă de studiu a antropologiei.
Etimologic: "anthropos" – om Antropometrie –
măsurarea
(greacă) "metron" – măsură dimensiunilor corpului uman.
Fondatorul antropometriei – Adolfhe J. Quetelet (1796-1874)
Biomecanica modernă a fost dezvoltată din antropometrie
dimensiunile umane, însuşirile muşchilor (excitabilitatea,
elasticitatea, extensibilitatea şi contractibilitatea), dinamica
muşchilor scheletici, caracteristicile mişcărilor etc. informaţii
deosebit de importante şi necesare pentru ştiinţele tehnice.
Concordanţa dintre dimens. utilajelor, echipamentelor, produselor de
consum şi dimens. utilizatorilor este importantă atât pentru
folosirea acestora, cât şi din perspectiva securităţii şi sănătăţii
oamenilor.
1. Evoluţia preocupărilor în
antropometrie
Interesul pentru dimensiunile corpului uman şi a greutăţii acestuia,
precum şi realizarea de studii moderne de antropometrie au dus la
perfecţionarea continuă a instrumentelor şi tehnicilor de măsurare
s-a dezvoltat o metodologie computerizată, în vederea scanării
dimensiunilor umane în spaţiul tridimensional, prin tehnologia cu laser.
Cunoaşterea dimensiunilor antropometrice ale operatorului
element fundamental pt. proiectarea sistemelor de muncă.
Aplicaţiile cele mai directe ale antropometriei în cadrul
ergonomiei se întâlnesc în: proiectarea spaţiilor de muncă, a
mediilor de muncă (utilaje, maşini, instrumente de lucru, factori
ambientali etc.), a dispozitivelor de informare şi semnalizare, a
echipamentelor de protecţie individuală sau a hainelor de protecţie.
Numeroase studii ergonomice dovedesc că folosind principiile de
proiectare antropometrică, spaţiile şi mediile de muncă pot
asigura confortul necesar unei mulţimi variate de oameni.
Din perspectiva internaţionalizării afacerilor şi schimburilor comerciale,
a apărut necesitatea urgentării unor c ercetă ri în domeniu,
pentru a umple golurile din bazele de date antropometrice
existente, de unde lipsesc numeroase date din antropometria multor
populaţii.
2. Principii generale ale aplicării antropometriei
în proiectarea ergonomică
Principiul 1: Considerarea omului ca parte integrantă a
sistemului proiectat
Consideră omul o componentă esenţială, centrală, a
sistemului proiectat.
Presupune proiectarea punctelor de joncţiune între om
şi celelalte componente tehnice (maşini, utilaje, instalaţii,
pupitru sau tablou de comandă, mobilier, scule, echipament de
protecţie etc.) trăsăturile dimensionale şi funcţionale
ale omului trebuie avute în vedere încă din prima
fază a elaborării oricărui sistem proiectat.
Luarea în considerare a acestor trăsături într-o fază următoare
proiectării poate fi tardivă şi de multe ori ineficientă
„Pentru ergonomie, omul este parte din sistemul
proiectat şi trebuie să fie integrat în sistemul respectiv încă
din studiul de proiectare." (R.S. Bridger)
„Cerinţele umane sunt deci cerinţele sistemului
proiectat.“ (R.S. Bridger)
în proiectarea ergonomică
Principiul 2: Acordarea priorităţii aspectelor
funcţionale sau operaţionale faţă de cele fizice
Are în vedere optimizarea corelaţiilor antropometrice între om şi
celelalte componente tehnice.
Importanţa principiului constă în faptul că operatorul uman
trebuie imaginat şi studiat funcţional, punându-se
accentul pe relaţia funcţional-dinamică între componentele
sistemului proiectat.
Intensificarea cercetărilor legate de antropometria funcţională
sau dinamică – valorizează mişcările ca sisteme complexe şi
rezolvă problemele ridicate de omul activ, de corpul în mişcare.
O importanţă deosebită o au elementele de orientare ale corpului
omenesc sau axele şi planele de orientare ale corpului
uman permit indicarea poziţiei unei părţi din corp faţă de
celelalte părţi sau faţă de corpul întreg.
în proiectarea ergonomică
Construit pe principiul simetriei bilaterale, corpul
omenesc este un corp tridimensional, cu 3 axe şi 3
plane:
axa longitudinală sau axa lungimii corpului (z) –
pleacă din creştetul capului (vertex) şi ajunge în centrul
poligonului de susţinere a corpului format din suprafaţa
tălpilor, cu călcâiele lipite, inclusiv spaţiul dintre ele;
axa sagitală (x) – axa corpului;
axa transversală (y) – corespunde lăţimii corpului şi
care trece prin partea superioară a celei de-a doua
vertebre lombare; este orizontală şi are un pol stâng şi
altul drept.
Prin câte 2 axe de orientare trece un plan al corpului:
planul frontal – merge paralel cu fruntea şi trece prin axa
transversală; nu este un plan de simetrie;
planul sagital – este un plan vertical ce trece prin axa
longitudinală şi axa sagitală; este un plan de simetrie,
Axele şi planele de perpendicular pe planul frontal;
orientare ale corpului
uman (Scherrer) planul transversal sau orizontal – trece prin axa
sagitală şi transversală şi este perpendicular pe planele frontal şi
axa sagital; nu este un plan de simetrie.
în proiectarea ergonomică
În felul acesta s-a ajuns de la:
Antropometria clasică, statică sau structurală – studiază proporţiile
corpului, măsoară întotdeauna individul în nemişcare şi se limitează la
stabilirea dimensiunilor statice, la
Antropometria ergonomică – se referă la măsurători de tip
funcţional, la dimensiuni dinamice; operează cu valoarea
dimensiunilor corpului în diverse poziţii de muncă sau atitudini posturale
în dinamică.
Antropometria ergonomică stabileşte parametrii pentru
mişcările caracteristice diferitelor profesii sau grupe de profesii.
Tipurile de date antropometrice folosite în ergonomie:
date structurale – măsurători ale dimens. corporale în poziţii statice;
date funcţionale – colectate atunci când este permisă mişcarea unui
segment al corpului în unul sau mai multe planuri, având un punct fix;
date newtoniene – includ atât masa segmentelor corporale, cât şi date
despre forţele care sunt implicate în diferite sarcini.
Antropometria ergonomică trebuie să răspundă necesităţii ca
toţi oamenii să fie capabili să lucreze la orice maşină,
deziderat de operativitate universală care poate fi
realizat, deoarece dimensiunile omului pot fi integrate în cele
ale maşinii.
în proiectarea ergonomică
Principiul 3: Cunoaşterea şi interpretarea variabilităţii
dimensiunilor umane în toată diversitatea sa
Variabilitatea dimensională a omului este determinată de:
factori de variabilitate înnăscută sau de ordin intern,
ereditar: vârsta, sexul, rasa, poporul;
factori de variabilitate dobândită sau externi: profesia,
alimentaţia, sănătatea, activitatea fizică, poziţia de muncă,
modificările naturale în funcţie de momentul zilei, modificările în
timp pe termen lung, îmbrăcămintea şi echipamentul de protecţie.
Sursele variabilităţi umane pot fi:
diferenţele genetice (caracteristicile moştenite);
plasticitatea (capac. oamenilor de a se lăsa modelaţi de mediu);
aclimatizarea;
adaptarea comportamentală.
Există diferenţe evidente de dimensiuni de la un corp uman la
altul, toate datorate geneticii şi genului, diferenţele genetice fiind
evidente şi în cazul indivizilor din ţări diferite.
în proiectarea ergonomică
Creşterea corporală în lungime va riază : încetează normal la o
anumită vârstă, iar statura în general, după o anumită vârstă, începe să
descrească.
Bărbaţii sunt mai înalţi şi au membrele mai lungi decât femeile.
Corporabilitatea raselor este diferită – în interiorul unei rase există
mari diferenţe corporale: populaţiile albe scandinave sunt mai înalte pe
când cele mediteraneene sunt mici, iar populaţiile est-europene sunt relativ
mici.
S-a constatat că paralela pe care este s ituată o an umită
ţară are o
influenţă importantă asupra populaţie i în interiorul aceleiaşi rase,
s-a observat că apropierea de pol influenţează creşterea înălţimii,
iar apropierea de ecuator influenţează descreşterea ei.
În legătură cu modificăr ile în timp, pe termen lung, s-a constatat, încă
din preistorie, un proces de creştere a staturii omului. Acest proces
s-a accentuat în ultima sută de ani şi mai ales după al 2-lea Război
Mondial.
Poporul generează o variabilitate umană destul de complicată aceasta
cuprinde atât un factor înnăscut care ţine de amestecul rasial specific, de
grupurile etnice, cât şi de condiţiile de viaţă.
Înă lţimea p opulaţiei va riază în funcţie de zona geograf ică sau o
anumită regiune din aceeaşi ţara (şes, deal, munte), iar oamenii de
aceeaşi înălţime pot avea proporţii diferite.
Profesia influenţează corporabilitatea în ansamblul ei şi dimensiunile
anumitor părţi ale corpului datorită eforturilor ce o caracterizează.
Este necesară şi o antropometrie ergonomică a generaţiilor.
în proiectarea ergonomică
Principiul 4: Asigurarea şi indicarea limitelor ample ale
toleranţelor spaţiale admise pt. oameni,echipamente
Are în vedere eventualele condiţii specifice în care se
poate desfăşura munca sau unele modificări voluntare ale
dimensiunilor corpului.
În condiţii de „stres“:
amplitudinea mişcărilor este întotdeauna mai mare decât
în condiţii normale de muncă;
lăţimea şoldurilor şi adâncimea abdomenului sunt mai mari
în poziţia şezând decât în picioare.
Unele modificări voluntare ale dimensiunilor: profunzimea
abdominală sau a toracelui în inspiraţie şi expiraţie pot
permite acomodarea în spaţiul de muncă, dar numai temporar
din care cauză nu se iau în considerare de antropometrişti.
Trebuie avut în vedere faptul că: din punct de vedere al
toleranţelor spaţiale, există dimensiuni care pot fi definite în
intervalul a câţiva centimetri, în timp ce pentru alte dimensiuni un
centimetru diferenţă poate juca un rol considerabil.
în proiectarea ergonomică
Principiul 5: Evaluarea acomodării şi performanţei pe
omul complet echipat la maşina complet dotată
Are în vedere faptul că diferenţele dimensionale pot fi
importante după cum subiecţii sunt măsuraţi cu sau fără
îmbrăcăminte, cu sau fără echipament de lucru sau de
protecţie îmbrăcămintea (de vară, de iarnă) sau echipamente de
protecţie au ca efect creşterea greutăţii corporale şi a dimensiunilor de
care trebuie să se ţină seama la proiectarea ergonomică.
Deoarece, în general, dimensiunile antropometrice se referă la
corpul nud, în stare de repaus s-au întocmit tabele speciale
de sporuri dimensionale care trebuie adăugate corpului nud, funcţie
de anotimp şi îmbrăcăminte, pentru corectarea dimensiunilor iniţiale.
Sporurile dimensiunii pentru îmbrăcămintea purtată sau
echipamentul de protecţie trebuie să fie specifice fiecărei ţări (se
ţine seama de climă, sezon şi specificul activităţii desfăşurate).
Deosebit de importantă este şi testarea trebuie să se facă
pe subiecţi acomodaţi cu folosirea maşinii avute în vedere şi în acelaşi
timp reprezentativi din punct de vedere fizic ai grupului de persoane
care, în final, vor folosi maşina respectivă.
în proiectarea ergonomică
Principiul 6: Conservarea şi promovarea securităţii şi
sănătăţii în muncă
Conştientizează faptul că omul este cea mai importantă resursă a
tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi
succesul competiţional al acestora impune ca această
resursă (omul) să fie conservată pe toate căile,
inclusiv prin conservarea şi promovarea securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Aplicarea principiului este importantă întrucât,în
societatea modernă, omul este expus unor multiple
agresiuni, unui număr mare de factori de solicitare şi de risc, care
provin atât din mediul său de muncă, cât şi din mediul social, iar
civilizaţia pe care a creat-o îi primejduieşte securitatea, sănătatea şi
viaţa.
Costurile economice ridicate aferente sau asociate diferitelor
agresiuni (accidente de muncă, boli profesionale), care trebuie să
fie suportate, creează o povară considerabilă organizaţiilor.
Se impune reconsiderarea principiului securităţii şi sănătăţii
în muncă la fel de important ca şi criteriul economic.
3. Principii de bază în aplicarea
datelor antropometrice
În cadrul măsurătorilor antropometrice, puţini subiecţi se situează în
limitele extreme, majoritatea aflându-se în vecinătatea mediei.
Valorile mediei corespund aprox. percentilei 50, respectiv celei de a 50-a
clasă de dimensiuni din cele 100 de clase în care se grupează, de obicei,
dimensiunile subiecţilor studiaţi.
Pentru proiectarea echipamentului industrial este necesar ca măsurătorile
antropometrice să corespundă în circa 90% din cazuri (percentila 90),
neglijându-se subiecţii de la cele 2 extreme pt. dimensionarea considerată.
Dimensiunile antropometrice sunt publicate, deseori, pentru
percentilele 5, 50 şi 95. Aceasta înseamnă că:
5% din subiecţi au dimensiuni inferioare celei indicate pt. percentila 5;
percentila 50 sau mediana se confundă cu media într-o distribuţie
normală a populaţiei, 50% din subiecţi au dimensiuni inferioare valorii
corespunzătoare şi 50% dimensiuni superioare aceleia indicate pentru
percentila 95.
Intervalul între percentilele 5 şi 95 cuprinde 90% din populaţia studiată
Gabaritele generale şi elementele constructive ale maşinilor şi
utilajelor (înălţimea, lăţimea, adâncimea) trebuie să corespundă
înălţimii limitelor medii ale datelor antropometrice pt. un om de
statură înaltă, iar ca parte frontală şi ca adâncime, limitelor
superioare ale datelor antropometrice pt. un om de statură mică.
datelor antropometrice
În aplicarea datelor antropometrice se recomandă 3 principii de bază:
Proiectarea pentru indivizii de mărimi extreme
Se aplică când trebuie definite dimensiunile spaţiului interior sau
destinat intrărilor (cale de acces sau deschidere); media de plecare va fi
dimensiunea antropometrică specifică celui mai înalt dintre subiecţi.
Acest principiu se referă la dimensiunile critice, respectiv la
dimensiunile minime şi maxime.
Pt. proiectarea unui loc de muncă care poate fi ocupat de orice persoană,
se consideră că dimens. minime reprezintă 5% şi cele maxime reprez. 95%
Dimensiunile minime – se utilizează pentru a plasa sau a încadra
acele elemente care, în ansamblu, sunt necesare în muncă se
ţine cont de persoanele cu cea mai mică statură pentru zonele la care
trebuie să se ajungă.
Dimensiunile maxime – sunt utilizate pentru cazul contrar, atunci
când se doreşte ca nimeni să nu atingă o poziţie determinată
pentru că ar reprezenta un risc se ţine cont de persoanele cu
înălţimea cea mai mare, pt. a stabili spaţiul deschis şi cel aferent intrărilor.
În toate situaţiile însă, proiectarea din perspectiva cerinţelor
antropometrice implică, totdeauna, un anumit grad de compromis.
datelor antropometrice
Proiectarea pentru mărimi ajustabile
Acolo unde este posibil, proiectarea mijloacelor de muncă se
va face a.î. dimensiunile acestora să fie reglabile.
Pentru a fi viabil, d.p.d.v. tehnic şi economic, unui obiect
proiectat trebuie să i se adauge elemente de ajustare, ceea
ce, în cazul unui grup de persoane, îi conferă flexibilitate şi
adaptabilitate se poate lua ca valoare diferenţa dintre media
antropometrică a persoanelor de mărime mare şi de mărime mică.
Pentru operatorul care are propriul său loc de muncă, ajustarea
înălţimii acestuia nu constituie o problemă, însă pentru
operatorul care împarte un loc de muncă (munca în
schimburi), ajustarea înălţimii acestuia devine esenţială.
Exemplu: activităţile unui operator la microscop, care lucrează în 3
schimburi caz complex de ajustabilitate: munca la microscop este
o sarcină exactă, piesele trebuie amplasate la nivelul ochiului,
înălţimea mesei trebuie ajustată a.î. să se poată controla microscopul
şi scaunul de lucru pt. ca picioarele să se afle permanent pe sol.
3. Principii de bază în aplicarea
datelor antropometrice
Proiectarea pentru mărimi medii
Când echipamentul tehnologic nu permite dimensiuni reglabile, acestea vor fi
proiectate pt. indivizi de mărime medie, deoarece asemenea dimensiuni vor
incomoda mai puţin decât cele proiectate pt. indivizii de mărimi extreme
se are în vedere proiectarea pt. circa 50% din populaţia care lucrează.
Se aplică în anumite situaţii când dimensiunile nu prezintă riscuri, când
precizia dimensiunii nu prezintă maximă importanţă, nu generează
probleme, nu prezintă condiţii particulare sau a căror
alternative sunt mai costisitoare sau mult prea complexe d.p.d.v.
tehnic.
Criterii de folosire a dimens.
antropometrice în proiectarea posturilor
de muncă:
proiectarea pentru o persoană unică
(individuală)
proiectarea pentru grupuri:
proiectarea pentru extreme/excepţii;
proiectarea pentru medie;
Criterii pentru proiectarea posturilor de muncă (D.G. Maestre)
3. Principii de bază în aplicarea
proiectarea pt. un interval ajustabil.
datelor antropometrice
În funcţie de gradul de
detaliere, dimensiunile
corpului uman pot fi:
globale (de gabarit) şi
parţiale (pe părţi
componente) pentru cele
două poziţii frecvente de
muncă (ortostatică şi
aşezat).
În proiectarea
ergonomică a unui loc
de muncă – sunt
necesare ambele grupe
de dimensiuni, dar
primele de care trebuie să
se ţină seama sunt
dimensiunile globale
ale corpului – ghid
ergonomic de proiectare:
Organizarea Ergonomică a Muncii 24
Alte dimensiuni antropometrice necesare în
ergonomie:
La proiectarea ergonomică
a unui loc de muncă, în
funcţie de specificul activităţii,
este necesar să se ţină seama
şi de dimensiunile parţiale,
pe părţi componente: